Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Alo, Centrala!

Alo, Centrala!

“Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era “Alo, Centrala” si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.

“Alo, Centrala” putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta. Experienta mea cu acest duh inchis intr-o sticla a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit  un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.

Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche.

“Alo, Centrala!”, am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: “Centrala.”

“Mi-am ranit degetul…” – m-am smiorcait eu in telefon, iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.

“Mamica ta nu este acasa?” – urma intrebarea.

“Nu este nimeni acasa in afara de mine…” – am bolborosit.

“Iti curge sange?” – m-a intrebat vocea.

“Nu” – i-am raspuns. “M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau…”

“Poti sa deschizi racitorul?” – m-a-ntrebat ea.
I-am spus ca pot.

“Atunci ia de acolo o bucatica de gheata si tine-o lipita de degetel” – spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem “Alo Centrala” pentru orice.

I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia. .. M-a ajutat si la matematica…

Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte mananca fructe si alune.

A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat “Alo Centrala” si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, “De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?”

Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, “Wayne, tine minte intotdeauna,  ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta.”

Alta data la  telefon: “Alo, Centrala!”

“Centrala” – mi-a raspuns vocea cunoscuta.

“Cum se scrie cuvantul fix?” – am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston. Imi lipsea  foarte mult prietena mea… “Alo, Centrala” ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa.

N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.

Devenisem adolescent, dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta, mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile la colegiu. Am aterizat in escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus: “Alo, Centrala!”

Miraculos, am auzit aceasi voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. “Centrala.”
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: “Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?”
O pauza lunga.

Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns:

“Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum.”

Am ras.

“Deci tu esti, intr-adevar ” – i-am spus. “Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea.”

“Iar eu ma-ntreb” – zise ea, “daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi…”

I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si  am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
“Cu placere” – mi-a spus ea. “Intreaba de  Sally.”

M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la “Informatii” . Am intrebat de Sally.

“Sunteti un prieten?” – m-a intrebat.

“Da, un foarte vechi prieten…Wayne …”

“Imi pare rau sa-ti spun asta” – mi-a spus ea. “Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma.”

Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus: “Un  minut, ai spus ca te cheama Wayne?”

“Da” – i-am raspuns.

“Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru dumneata… L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc.”

Mesajul ei era: “Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va stii la ce ma refer.”

I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.

A cui viata ai atins-o astazi?”

– material primit pe e-mail –

1


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si educatie relationala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Sper ca tot ceea ce vei gasi pe acest site sa iti fie cat se poate de util! Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. petronela  February 8, 2012

    impresionant!
    desi poposesc in coltisorul tau de suflet destul de des,aceasta povestire mi-a scapat..poate si pentru ca azi aveam nevoie sa o aud mai mult ca niciodata..
    iti multumesc,Minune!

    (reply)

Add a Comment