Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Vindeca stresul, anxietatea si depresia fara medicamente si fara psihanaliza (II)

Vindeca stresul, anxietatea si depresia fara medicamente si fara psihanaliza (II)

Te invit sa citesti a doua parte a materialului ”Vindeca stresul, anxietatea si depresia fara medicamente si fara psihanaliza”, material extras din cartea cu acelasi nume, oferita de Elena Francisc Publishing.

Prima parte a acestui material poate fi citita AICI.

Lectura placuta!

Memoria corpului

O amintire aflată în creier poate fi accesată plecînd de la oricare dintre componentele ei. Un computer are nevoie de o adresă exactă pentru a regăsi ceea ce are în memorie (după cum o bibliotecară trebuie să cunoască amplasarea unei cărţi, pentru a o găsi în rafturi).

În schimb, accesul la o amintire din creier se face prin analogie: orice situaţie care ne aminteşte de un aspect al unui eveniment pe care l-am trăit cîndva e suficientă pentru a evoca amintirea întotalitatea ei.

Aceste proprietăţi ale memoriei sînt bine cunoscute. Ele poartă numele de „acces prin conţinut” şi,respectiv, „acces prin corespondenţe parţiale”.

Faptul are consecinţe importante pentru amintirile traumatizante; orice imagine, sunet, miros, emoţie, gînd sau chiar senzaţie fizică ce seamănă cu împrejurările în care s-a produs evenimentul traumatizant poate să aducă înapoi întreaga experienţă stocată în mod disfuncţional. Deseori, accesul la aceste amintiri dureroase se face prin intermediul corpului.

Am înţeles pentru întîia oară importanţa acestei „codări corporale” în ziua cînd am fost chemat de urgenţă la căpătîiul unei tinere abia ieşite din sala de operaţie. Nu-şi revenise încă complet după anestezia generală şi părea cam agitată. Infirmierelor le era teamă că, în starea sa de confuzie, ar putea să-şi smulgă din greşeală perfuziile şi celelalte cabluri de la aparatele la care era conectată. De aceea îi prinseseră încheieturile mîinilor de zăbrelele patului cu nişte bucăţi de tifon. La scurt timp, trezindu-se subit, tînăra începuse să ţipe, avînd o expresie de teroare întipărită pe faţă. Se zbătea din răsputeri să scape din prinsoare, iar ritmul cardiac şi tensiunea arterială atinseseră niveluri foarte periculoase pentru starea ei. După ce am izbutit s-o calmez (ceea ce a însemnat că a trebuit s-o eliberez rapid din strînsoare), mi-a mărturisit că ţipetele ei erau cauzate de o amintire din copilărie pe care tocmai o retrăise. Se revăzuse copil, legată de încheieturile mîinilor de pat decătre tatăl ei vitreg, care îi ardea pielea cu o ţigară. Amintirea, stocată în forma vie, disfuncţională, fusese accesată de senzaţia resimţită la încheieturile mîinilor.

Impactul EMDR constă în evocarea amintirii traumatice în toate componentele sale diferite — vizuală, emoţională, cognitivă şi mai ales fizică (ecoul imaginii în corp) — după care se stimulează „sistemului adaptativ de prelucrare a informaţiei” care n-a reuşit pînă atunci să metabolizeze de unul singur amintirea disfuncţională.

Mişcările oculare similare celor care se produc spontan în timpul somnului cu vise ajută sistemul natural de vindecare al creierului să reuşească ce nu a putut face singur. Asemenea anumitor remedii naturale şi plante cunoscute de veacuri pentru capacitatea lor de a active mecanismele naturale de vindecare ale corpului după o traumă fizică (aloe pentru arsuri şi gotu kola pentru plăgile deschise), mişcările oculare ale EMDR sînt un mecanism natural care accelerează vindecarea în urma unei traume psihologice.

În timpul mişcărilor oculare pacienţii par să facă în mod spontan „asociaţii libere” asemenea celor recomandate de Freud şi despre care se ştie că sînt extrem de greu de făcut la comandă. La fel ca în vise, pacienţii traversează o vastă reţea de amintiri legate unele de altele, la diferite niveluriale conştientului.

De obicei ei încep să-şi amintească alte scene legate de acelaşi eveniment traumatic, fie pentru că sînt de aceeaşi natură (de exemplu, alte episoade de umilire în public), fie pentru că produc aceleaşi emoţii (să zicem, acelaşi sentiment de neputinţă). Deseori resimt emoţii puternice care apar rapid la suprafaţă, chiar dacă pînă atunci au fost ignorate. Totul se petrece ca şi cum mişcările oculare ale EDMR ar facilita accesul rapid la toate canalele de asociere cu amintirea traumatică ce este ţinta tratamentului.

Pe măsură ce sînt activate, aceste canale se pot conecta rapid la reţelele cognitive care conţin o informaţie mult mai adecvată, ancorată în prezent. Datorită acestei conectări perspectiva adultului, care astăzi nu mai este nici neputincios, nici victimă a pericolelor care aparţin trecutului, sfîrşeşte prin a se afirma în creierul emoţional.

Această perspectivă nouă poate înlocui amprenta neurologică a fricii sau disperării. Şi, o dată ce a fost înlocuită, adeseori e ca şi cum o persoană complet nouă ar ieşi la iveală.

După cîţiva ani de practică, mai sînt şi azi surprins de rezultatele EMDR. Înţeleg foarte bine de ce colegii mei psihiatri şi psihanalişti se îndoiesc, aşa cum m-am îndoit şi eu multă vreme, de o metodă atît de nouă şi în acelaşi timp atît de diferită. Dar cum să neg un lucru care se întîmplă în propriul meu cabinet şi despre care s-au publicat numeroase studii în ultimii ani? Ştiu puţine lucruri în medicină care să fie la fel de impresionante ca cele care se produc atunci cînd EMDR este pus în acţiune.

Convingerea mea este că mişcările oculare — sau alte forme de stimulare care captează atenţia — îi ajută pe pacienţi să rămînă concentraţi asupra prezentului în timp ce retrăiesc emoţiile care aparţin trecutului. E posibil ca această stare duală a atenţiei — cînd ei se află cu un picior în prezent şi cu unul în trecut — să fie cea care declanşează reorganizarea amintirilor traumatizante în creier.

Evident că rămîn multe lucruri de descoperit cu privire la sistemul adaptativ de prelucrare a informaţiei şi la diferitele modalităţi de a-l ajuta să-şi facă munca de digestie sau să o accelereze.

Între timp, EMDR cîştigă teren datorită acumulării de studii ştiinţifice care îi demonstrează utilitatea.

Azi EMDR e recunoscut oficial ca tratament eficient al tulburărilor de stres post-traumatic de către American Psychological Association, Societatea Internaţională pentru Studiul Stresului Traumatic (ISTSS — care selectează tratamentele recomandate pentru TSPT pe baza unor criterii ştiinţifice acceptate) şi de ministerele sănătăţii din Marea Britanie, Israel şi Irlanda de Nord.

În Franţa, Suedia, Germania şi Olanda, EMDR a început să fie predat în universităţi.

Tratamentul cu EMDR este adesea combinat cu alte forme de terapie, cum ar fi cea cognitivo-comportamentală, terapia maritală (pentru a-l ajuta pe unul dintre parteneri să depăşească o traumă mai veche care afectează relaţia) şi cu terapia psihanalitică sau psihodinamică.

Nu există nici un conflict între EMDR şi aceste forme de terapie.

Dimpotrivă, concentrîndu-se asupra corpului, a amintirilor şi a conflictelor lui, EMDR se dovedeşte un instrument complementar şi util, care permite realizarea mult mai rapidă a unor progrese.

„Micile” traume lasă urme durabile

Este posibil ca desoperirea EMDR să schimbe practica psihiatrică şi psihanalitică.

La sfîrşitul secolului al XIX-lea, Pierre Janet şi apoi Sigmund Freud au emis ipoteza îndrăzneaţă conform căreia o mare parte dintre tulburările psihologice întîlnite zilnic în practica medicală — depresie,anxietate, bulimie, abuz de alcool sau de droguri — au la origine evenimente traumatice.

Această teorie a reprezentat o contribuţie imensă, însă n-a fost urmată de o metodă de tratament care să uşureze rapid suferinţa victimelor. Acum, cînd EMDR elimină efectele disfuncţionaleale emoţiilor, simptomele tulburărilor psihologice dispar adesea complet, scoţînd la iveală o personalitate nouă.

În condiţiile în care dispunem de metode de tratament care se adresează cauzei simptomelor — nu numai posibilităţii de a le controla — şi ale căror efecte sînt foarte rapide, se schimbă întreaga abordare a pacientului.

Acest fapt este cu atît mai important cu cît traumele „mici” sînt foarte frecvente şi pot cauza multe alte simptome în afară de TSPT.

Un studiu efectuat în Australia la un spital de urgenţă ilustrează multiplele consecinţe ale „micilor” şocuri emoţionale.

Cercetătorii au urmărit timp de un an victimele accidentelor rutiere care apelaseră la acest serviciu. La sfîrşitul anului, aceşti pacienţi au fost supuşi unei serii de examene psihologice. Astfel s-a constatat că, de la data accidentului, mai mult de jumătate dintre ei dezvoltaseră tulburări psihice; dintre toate, TSPT era cel mai puţin frecvent.

Cei mai mulţi dintre aceşti oameni sufereau de simple depresii, atacuri de panică obişnuite sau fobii. La un număr considerabil apăruse chiar anorexie, bulimie sau abuz de alcool şi de droguri, fără alte simptome.

Lecţia importantă care se desprinde din studiu este că TSPT nu e singura tulburare psihică ce necesită examinarea unor evenimente din trecut, cu cicatrice emoţionale încă dureroase.

Toate formele de depresie sau de anxietate necesită un efort sistematic pentru identificarea, în istoria pacientului, a cauzelor simptomelor care îl fac să sufere azi. Apoi, trebuie eliminate cît mai multe dintre aceste probleme emoţionale. 

David Servan-Schreiber – Vindeca stresul, anxietatea si depresia fara medicamente si fara psihanaliza, Elena Francisc Publishing

COMANDA CARTEA ONLINE AICI

* TSPT = tulburare de stres post-traumatic

** EMDR = Eye Movement Desensitization and Reprocessing

 

5


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente.
Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa.
De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Discussion

  1. pakura melinda  December 7, 2014

    Buna ziua,numele meu este melinda si am 30 de ani,din august am inceput totu anul acesta(de cand mam vopsit prim data paru cu 2 vopsel aveam numai scoarta in cap)dintro data am facut paplitati,transpir,imi tremura mana,simt ca nu am aer,nu am forta in mine,simt ca lesin,nu mai pot sta in casa singura cu copiii nu ma pot duce la magazin singura….am chemat salvaria si au spus ca am tahicardie paroxistica ,am fost la un chardiolog si mea dat sa iau metoprololsuccinat, le iau de 2 luni dar tot simtomele acestea le am,doctorita mea de fam a spus ca am ori anxietate ori atac de panica,pt ca depresie cum spune ea nu am nu sunt trista,suparata din contra is bine dispusa.nu mai stui ce sa fac sa imi revin asa de rau ii cand vin crizele astea de nu mai pot deja am ajuns ca in fiecare zi tot mai slabita sunt….va rog sa ma ajutati sau ma indruma ce sa pot face sa ma vindec.va multumesc mult.o zi placuta

    (reply)
    • pakura melinda  December 7, 2014

      Am uit sa va scriu ca am facut toate analizele de sange si dunt toate bune si la anemie,tensiunea de cand ma stiu e mica dar aia nu ii o problema asa miau spus,la ecage ii bine totu ii bine dar eu nu ma simt bine

      (reply)
    • Mona Georgescu  December 7, 2014

      Buna seara, va multumesc pentru mesaj. Inteleg ca aveti nevoie de sustinere psihologica – va recomand sa contactati un psiholog din localitatea in care va aflati. Daca doriti sa lucram impreuna, am rugamintea sa ma contactati in cursul saptamanii urmatoare la numarul de telefon 0722.501050 pentru a va comunica modul in care putem lucra pentru problema dumneavoastra.
      Cordial,
      Mona Georgescu

      (reply)
  2. Dumitru Mariana  August 22, 2015

    Spuneți-mi va rog mai este valabil nr dvs de tel ,dacă nu îmi dați unu la care va pot contacta

    (reply)
    • Mona Georgescu  August 22, 2015

      Buna ziua Mariana,
      V-am trimis deja un mesaj pe adresa de e-mail. O zi frumoasa!

      (reply)

Add a Comment