Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Viata mea: O Suma De Emotii, O Suma De Lectii, Un Miracol

Viata mea: O Suma De Emotii, O Suma De Lectii, Un Miracol

 ”Mai devreme sau mai tarziu lucrurile se vor aranja de la sine. Nu e nevoie sa le aranjezi tu; nu trebuie decat sa te pui pe tine in ordine… De indata ce tu esti in ordine, intreaga lume e in ordine. De indata ce tu esti in armonie, intreaga lume e in armonie.”

– Osho –

Putem ajunge la Armonie, invatand ceea ce avem nevoie sa invatam din Lectiile pe care ni le ofera Viata. Dar pentru aceasta trebuie sa fim dispusi sa privim Viata ca pe  o suma de Emotii si de Lectii, pentru ca apoi sa invatam sa o privim ca pe un Miracol.

Lectiile de Viata sunt multe, pot sa difere de la un om la altul … sau pot sa fie asemanatoare –  iar daca difera ceva,  cred ca – de cele mai multe ori – difera  doar contextul in care acestea apar.

Cateva dintre concluziile la care eu am ajuns in urma lectiilor de viata prin care eu am trecut si pe care sper ca le-am invatat, sunt acestea:

Cel mai bun moment pentru a spune ”te iubesc” este acela cand simti cel mai intens acest lucru si indiferent cui vrei sa ii spui asta.

Nu amana sa petreci timp cat mai mult cu mama si cu tatal tau – regretele de mai tarziu nu vor face decat sa te impovareze cu inutile sentimente de vinovatie.

Bucura-te de fiecare clipa pe care o ai de la Divinitate.

Fii constient/a ca fiecare zi este o Minune …

Urmarind dialogul dintre doua doamne in varsta si foarte dragute (intr-un autobuz din care am uitat sa cobor din cauza acestui dialog captivant) una dintre acestea, foarte fericita pentru un lucru minor (pentru care altii ar fi facut un mare scandal) a afirmat: ”Ziua asta o trec la minuni!”. Si da, avea si are mare dreptate: sa trecem fiecare zi la minuni!

Nu uita ca planurile pot fi intotdeauna date peste cap, fii pregatit/a sa intampini schimbari si chiar esecuri – pot contine alte lectii deosebit de valoroase, fara de care nu poti merge mai departe sau poti merge pe un drum care nu este al tau.

Fii foarte atent/a cui acorzi statutul de ”prieten” si petrece cat mai  mult timp de calitate cu prietenii tai.

Nu te ”agata” de niciun fel de relatie, de niciun rol social sau profesional care nu duce la cresterea ta, care nu simti ca te implineste.

Nu solicita recunoastere, apreciere si iubire nimanui – nimeni nu ti le poate oferi, atata timp cand el/ea insusi/insasi nu le are interiorul sau, ori nu vibreaza cu tine. Invata sa le descoperi in tine si sa nu mai depinzi emotional de reactiile celor din jur. Nimeni nu are nicio vina pentru ca nu iti poate oferi ceea ce tu ai nevoie, la nivel emotional. Emotiile si sentimentele nu sunt un schimb comercial intre persoane, iar viata emotionala nu este o marfa, nu este un serviciu pe care cei din jur sa ni-l ofere la cerere.

Pretentiile emotionale nu inseamna iubire si nici nu au legatura cu iubirea.

Ori de cate ori ai ocazia, fii TU CU TINE, petrece timp cu tine, in tacerea sufletului tau – acolo gasesti raspunsurile pe care le cauti. Nu iti face griji pentru interpretarea pe care cei din jur o vor da tacerii tale. Cei mai multi, nu suntem invatati sa si tacem, trebuie sa avem intotdeauna cuvinte de spus, chiar si cand nu e nimic de spus. La fel cum florile nu trebuie sa vorbeasca pentru a se face remarcate si pentru ca tu sa le observi, asa si tu – nu trebuie sa vorbesti doar pentru a iesi in evidenta sau pentru a fi remarcat/a. Simpla prezenta inseamna, uneori, mult mai mult decat toate cuvintele pe care le-ai putea spune. Tacerea poate fi foarte vindecatoare, terapeutica … dar de neinteles pentru cei mai multi oameni.

Adevarata frica pe care o experimentam este, de fapt, frica de viata … desi este ascunsa de frica de moarte …

Fa din Suflet ”seful” tau si poarta in permanenta un dialog sincer cu el – nu vei avea nimic de regretat, ci doar de castigat! 

Fa din minte un ”subaltern” al tau, nu o mai lasa sa fie ”seful”! nu te mai lasa condus/a de minte, asculta-ti intuitia – stie intotdeauna ce este bine si in armonie cu tine.

Mintea iti poate intinde capcane, Sufletul … niciodata!

Invata sa iti asculti vocea sufletului, invata sa asculti si monologul de neoprit al mintii tale, un monolog care ”acopera” vocea sufletului.

Aminteste-ti cat mai des ca perfectiunea este doar un ideal si ca omul perfect este acela care este deja mort – acesta nu mai supara pe nimeni, nu mai face greseli, nu mai enerveaza pe nimeni …

Invata sa nu mai pretinzi acest ideal de perfectiune nimanui – nici tie, nici celor din jurul tau.

Invata sa daruiesti – orice: timp, iubire neconditionata, o floare, o privire, un gand … ORICE.

Invata sa primesti darurile care vin spre tine, nu judeca dupa ambalaj, dar nici dupa continut.

Constientizea-ti mastile pe care le porti si apoi da-le  jos – nu iti folosesc la nimic, doar iti imbraca personalitatea, periferia si ne tin departe unii de ceilalti, ne determina sa comunicam de la ”periferie” la”periferie”, nu de la Suflet la Suflet.

Da-ti seama ca mastile ajuta doar sa joci niste roluri – daca pe altii ii poti pacali, pe tine nu te mai poti pacali prea mult.

Mastile pe care le purtam atrag in viata noastra oameni care poarta aceleasi masti – deci, cine sunt eu? Cine esti tu?

Aminteste-ti cat mai des CINE ESTI TU cu adevarat. CINE ESTI TU? O intrebare cu un raspuns aparent usor – dar care s-ar putea sa fie cat se poate de fals, desi ti se pare ca este adevarat si ca este despre tine. Nu, nu este. Mai incearca, incearca, incearca – pana reusesti sa raspunzi sincer chiar cine esti tu, nu cine crezi ca esti tu.

Dupa ce afli raspunsul, fii constient/a CINE ESTI TU, pentru ca astfel sa inveti iubirea de sine si, pornind din acest punct, sa poti invata sa respecti si sa iubesti tot ce te inconjoara; adreseaza-ti intrebarea ”Cine sunt EU?”, ori de cate ori poti – si retine intotdeauna raspunsul.

Scoate la lumina fiecare emotie reprimata, priveste-o, accept-o, transform-o in ceva-ul frumos, care te poate ajuta, si nu o mai lasa sa te conduca. ”Coopereaza” cu emotiile tale, mai ales cu cele negative – ele ascund sentimente ingropate de vii, dar care nu mor niciodata. De aceea, lucreaza – cat poti de mult si de sincer – cu aceste emotii negative, nu le reprima si nu le inlocui, artificial, cu emotii pozitive.

Suna-ti prietenii la care te gandesti, cu care nu ai mai vorbit demult si pe care tot amani sa ii suni, gandindu-te ”sun maine” sau ”cand termin treaba” – s-ar putea, mai tarziu, sa regreti ca nu ai facut-o… si intre timp au trecut atatia ”maine”…

Aminteste-ti ca in fiecare situatie de viata ai un scop si un rol, dupa cum fiecare persoana pe care o vei intalni are si ea  scopul si rolul sau in viata ta – indiferent cat de mult iti place sau nu acea persoana si cum se poarta fata de tine.

Bucura-te si razi ca un copil – viata iti pune la dispozitie nenumarate momente in care poti sa explodezi de ras: de ce sa iti reprimi aceste explozii de ras? Priveste viata ca pe un joc, ca pe o gluma … uneori poate fi chiar o gluma de proportii cosmice, iar noi ne luam foarte mult, mult prea mult in serios.

Aminteste-ti ca haina pe care trebuie sa o poarte sufletul tau este Iubirea, dupa cum tot Iubirea este si hrana sufletului. Am citit undeva un gand care este posibil sa i se atribuie lui Jeanne Moreau: ”Varsta nu te protejeaza de iubire, dar Iubirea te protejeaza de inaintarea in varsta”.

Aminteste-ti ca ai dreptul sa fii fericit/a si ca aceasta fericire nu trebuie sa depinda de cei din jur, este deja in tine – cei din jur sunt doar indrumatorii tai spre fericire, spre interiorul tau.

Nu te increde in noii discipoli care iti spun ca starile negative trebuie imediat schimbate cu unele ”pozitive”, ”optimiste” – vei regreta, mai tarziu, ca nu stii sa iti transformi in mod responsabil aceste emotii, sau vei fi socat/a ca nu (mai )ai emotii, ca esti non-emotional, ca te-ai transformat intr-un robot. Pune la indoiala orice lucru, orice informatie, situatie care ti se prezinta drept ”adevar” sau ”adevarat/a”. Da-ti voie sa ai mai intai experienta acelui lucru si abia apoi sa vezi daca este adevarat pentru tine. Nu te lasa condus de conditionarile sociale care i-au condus pe cei care acum ti le prezinta drept adevaruri. Afla, intai, adevarul tau.

Toate starile sunt bune, cred ca esti chiar mai sarac/a atunci cand te prefaci, cand eviti sa experimentezi in profunzime starile mai putin bune … cred ca atunci te duci cu valul si … ”ce e val, ca valul trece”.

Cand traiesti momente mai putin vesele, nu dispera; traieste-ti starile de tristete, dar nu te identifica cu ele;  doar observa-le, accepta-le,  nu lasa mintea sa vina cu critici si cu judecati de valoare … abia apoi intoarce-te in gandul tau bland, in amintirile si emotiile tale frumoase –  incearca sa aduci inapoi starile frumoase pe care le crezi pierdute – nu ai pierdut nimic, ai uitat … doar.

Iarta – iarta-te pe tine si iarta tot trecutul, cu tot ce ti-a adus acest trecut; ierti pentru binele tau – este tot ceea ce conteaza; pe cine sa ierti? Iarta-ti parintii, iarta-ti iubitii/iubitele din trecut, iarta-ti prietenii, iarta absolut orice persoana care ti-a facut chiar si cel mai mic rau si fata de care inca simti chiar si cea mai mica urma de negativitate.

Iertand, nu doar ca  ii eliberezi pe ei din statutul de vinovati, persecutori sau agresori, dar beneficiul cel mai mare este ca te eliberezi pe tine din statutul de victima si, pe viitor, vei stii sa nu mai ajungi in roluri de victima, nu vei mai repeta acest tipar pe care l-ai invatat in primii ani de viata.

De asemenea, cere-ti iertare – refa drumul – imaginar sau chiar fizic, daca se mai poate – catre toate acele persoane fata de care nu ti-ai cerut iertare. Fa-o, cat mai poti, pentru sufletul tau.

In finalul oricarui proces de iertare, multumeste fiecarei persoane pentru experienta respectiva, chiar daca a fost dureroasa. Multumeste-ti si tie pentru ca ai depasit astfel de momente. Cineva imi spunea ca poate ierta, dar nu poate sa uite. Cred ca ce ni s-a transmis tuturor, de fapt, prin acest ”iert, dar nu pot sa uit”, scoate la iveala chiar faptul ca nu, nu am iertat. Daca am fi iertat, nu ar avea nicio importanta faptul ca nu am uitat. Atunci cand credem ca am iertat si ne revin amintiri nevindecate care aduc cu ele resentimente fata de ceea ce credeam ca am iertat, este mai mult decat clar ca … nu am iertat. Amintirile pot sa revina, dar reactia noastra vis-a-vis de acestea ar trebui sa fie una curata, fara reziduurile emotiilor negative.

Iti recomand cu toata increderea un exercitiu de iertare pe care eu l-am parcurs dupa ce am citit o carte cu totul aparte, ”Calatoria”, de Brandon Bays.
Pentru a citi exercitiul, acceseaza acest link: http://www.minunemica.eu/o-calatorie-si-un-foc-de-tabara/

Nu este usor sa treci prin intreaga Calatorie Emotionala, insa puterea vindecatoare existenta in fiecare dintre noi poate fi adusa la suprafata doar pe parcursul unei astfel de calatorii. 

Am fost intrebata, de foarte multe ori, ce m-a determinat sa ”ma trezesc”, sa ”ma schimb” – nu stiu daca despre ”schimbare” este vorba, cat despre a reveni la tine insati/insuti, a te ”descotorosi” de tot ce nu te reprezinta si a (re)deveni ceea ce ai fost menit/a sa fii. Nu voi impartasi acum, aici, momentele decisive din viata mea – momente-limita, asa cum le numesc eu. Dar raspunsul este continut chiar de aceste momente-limita. Fara aceste momente-limita, insa, nu as fi inteles sensul profund al Vietii, nu as fi vazut cat de fragil – dar si cat de puternic – este acest fir invizibil care desparte lumea de Aici de cea de Dincolo.

Fara aceste ”wake-up calls”, probabil ca m-as fi multumit cu ceea ce credeam ca inseamna viata si nu as fi descoperit VIATA.

Dar, mai presus de orice, nu as fi descoperit ca in planul invizibil am o ”echipa divina” care imi este alaturi, intotdeauna. Fiecare dintre noi este insotit de propria sa ”echipa divina” – si tu ai echipa ta divina, nu o ignora si ai incredere ca te insoteste peste tot!

Pana la urma – cu sau fara ”cooperarea” noastra – cred ca Existenta este foarte creativa si gaseste, intotdeauna, pentru fiecare, cel putin o modalitate prin care ne (re)aduce pe drumul pe care trebuia sa fim.

Avem toate motivele sa ne privim Viata ca fiind o Mare Aventura Spirituala, nu o cursa cu obstacole si, in niciun caz, nu ar trebui privita ca o lupta.

Lectiile de viata continua, pentru fiecare dintre noi, iar ”peripetiile” interioare merita explorate pana la descoperirea adevaratului lor sens si pana la descoperirea adevarului despre CINE SUNTEM, despre CINE SUNT, despre CINE ESTI.

Si, da … privind in urma … privind in prezent … dar privind  si in viitor, sunt convinsa ca Viata mea este o suma de emotii, o suma de lectii, un Miracol!

Mona

*Nota: Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea acestui text – partial sau in intregime – prin mijloace electronice sau mecanice, este interzisa. 

 banner cabinet
 
 
Cabinet Individual de Psihologie Mona Georgescu
(psiholog clinician, specializare: psihanaliza si psihoterapia copilului si adolescentului)
Bucuresti
* consiliere psihologica pentru femei
* evaluare si consiliere psihologica pentru copii, adolescenti, adulti, cuplu si familie
* NLP, auto-cunoastere, self-help
Programari: telefon 0722.501050; e-mail: lucia_mona_georgescu@yahoo.com

4


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. StareadeTine  June 14, 2012

    Priveste in ochii copilului care esti. Cum este? Ai ramas curios si jucaus? Esti tot tu acela care abia astepti o portie buna de papa, joaca, somn? Esti tot tu acela care abia astepti sa iti intalnesti camarazii de joaca? Eu iti spun ca nimic nu s-a schimbat si nici nu se va schimba pana vei trece linia si cel mai probabil nici dupa aceea. Tot ce trebuie este sa-ti regasesti putin ghidusia, sa intelegi ca nimic de fapt nu s-a schimbat.
    Vazand doi trei batranei la coltul strazii sporovaind vrute si nevrute , de multe ori am avut imaginea pustanilor in panatloni scurti cu cate o pusca de soc sau un bat pe post de sabie fugarindu-se si raznad in hohote. Pai ei sunt aceeasi, sufletele lor nu s-au schimbat, carcasa s-a mai deteriorat dar ramane frumoasa in expresivitatea pe care a capatat-o.
    Si uite asa de fiecare data imi dau seama ca EU SUNT nu mai necesita nimic altceva dupa el sau poate tot un EU. Eu sunt Eu , unic, frumos si irepetabil, sunt cel care mi-am provocat existenta de pana acum si cel care voi continua cu mine pana acolo si dupa aceea. Trebuie sa ma respect pentru ca impreuna cu Eu Sunt Eu si suntem cei mai nedespartiti prieteni pe care Eu ii cunosc. 🙂

    Cu drag, Starea De Tine

    (reply)
  2. NITICA  August 2, 2012

    SUPERB SI MISCATOR!!!!!!!!!!!!
    LEO BUSCAGLIA (UN SCRIITOR ITALIAN), IN UNA DIN CARTI A SCRIS ”RESPONSABILITATEA NOASTRA CEA MAI MARE ESTE SA FIM CEEA CE SUNTEM…”.
    DRAGA MONA, AI REUSIT SA EXPLICI, SA SCOTI LA SUPRAFATA ESENTA A CEEA CE ESTE MAI IMPORTANT IN VIATA.
    FELICITARI SI MULTUMESC PTR. ACEST ARTICOL F.F.MISCATOR SI PLIN DE ENERGIE POZITIVA.

    (reply)

Add a Comment