Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Tu stii cum sa iti motivezi angajatii? (I)

Tu stii cum sa iti motivezi angajatii? (I)

Materialul de fata examinează motivarea, mai întâi ca proces psihologic, iar apoi modalităţile în care motivarea poate fi folosită în înţelegerea şi îmbunătăţirea performanţei angajaţilor în cadrul diferitelor culturi organizaţionale. Sunt analizate teorii asupra motivării în muncă bazate pe cercetări internaţionale şi relevanţa lor pentru managementul internaţional al resurselor umane.

1. Motivarea, proces psihologic

Se ştie că nu ne naştem cu un bagaj mental etichetat “motive” care să conţină scopurile, idealurile pe care suntem predestinaţi să le urmăm. Diferiţi oameni sunt motivaţi de diverse rezultate. Diferite culturi încurajează diferite modele de motivare ale membrilor lor. Avem astfel, se pare, posibilitatea alegerii motivelor şi câteva modalităţi de realizare a lor, în ciuda faptului că mediul şi condiţiile sociale ne încurajează în unele direcţii şi nu ne ajută în altele.

Motivarea este un factor cu manifestare, nu o putem măsura direct. În schimb, observând comportamentul celorlalţi, se poate deduce dacă aceştia sunt motivaţi sau nu. Motivarea este strâns legată de performanţa resurselor umane în organizaţiile moderne. Motivarea este un proces psihologic prin care dorinţe şi nevoi nesatisfăcute duc la porniri care sunt legate de scopuri sau stimuli.

O persoană cu o nevoie nesatisfăcută va adopta un comportament direcţionat către un scop pentru a-şi satisface nevoia. Un exemplu simplu este acela al unei persoane care munceşte pentru a câştiga bani, astfel încât să poată să facă economii şi să-şi cumpere în viitor o casă. Acest individ va fi motivat, condus de dorinţa satifacerii nevoii sale să câştige aceşti bani în cel mai scurt timp, s-ar putea să lucreze peste program sau să-şi caute o a doua slujbă pentru a-şi suplimenta veniturile. O dată plata casei făcută, persoana s-ar putea să renunţe la orele suplimentare sau la a doua slujbă şi să nu mai fie atât de motivat ca înainte. Este posibil şi să-şi găsească un nou ţel, ca de exemplu o maşină nouă, şi procesul va fi reluat.

Realizările angajaţilor depind de pregătirea profesională, de motivaţia fiecăruia şi de condiţiile de lucru. Astfel, este recomandat ca managerii să angajeze persoane care au capacitatea de a face ceea ce li se cere. De asemenea, condiţiile de lucru trebuie să asigure motivarea individului de a lucra pentru realizarea obiectivelor companiei.

Motivaţia a fost definită ca un ansamblu de mobiluri, trebuinţe, tendinţe, interese, intenţii, idealuri care declanşează, induc gândire sau acţiune (parte a comportamentului care determină punerea şi menţinerea în relaţie a individului). Structurile motivaţionale sunt diferite forme ale motivaţiei puse în funcţiune în existenţa concretă a omului care se pot clasifica în trebuinţe, motive, interese, convingeri, idealuri şi concepţia despre lume şi viaţă.

Trebuinţele sunt condiţii ale vieţii, procese fundamentale pulsionale ce semnalează perturbările de tipul privaţiunilor sau exceselor intervenite în sistemul personalităţii. Ele sunt: – biologice – foame, sete, sex (organice) – primare – fiziologice – mişcare, relaxare (funcţionale) – materiale – adăpost, locuinţă – secundare – spirituale – a şti, a înţelege – sociale – apartenenţa la grup, prietenia

Trebuinţele secundare se caracterizează prin următoarele:

– Trebuinţele secundare apar mai târziu în cursul evoluţiei speciei. Toate fiinţele vii au trebuinţe fiziologice, în schimb numai oamenii au trebuinţe de autoactualizare, de a şti, de a înţelege. Cu cât o trebuinţă este mai înaltă, cu atât este mai umană.

– Trebuinţele secundare apar mai târziu şi în evoluţia individului. Trebuinţele biologice apar în copilărie, cele de apartenenţă, stimă în adolescenţă, cele de autoactualizare la mijlocul vieţii.

– Cu cât trebuinţele sunt mai sus în ierarhie, cu atât ele sunt mai puţin importante pentru supravieţuire, şi satisfacerea lor poate fi amânată. Nesatisfacerea unor trebuinţe superioare nu produce o criză atât de puternică, aşa cum se întâmplă în cazul nesatisfacerii celor inferioare.

– Deşi sunt mai puţin necesare pentru supravieţuire, trebuinţele secundare contribuie la supravieţuirea şi evoluţia speciei. – Satisfacerea trebuinţelor secundare este benefică nu numai sub aspect biologic, cât şi psihic, pentru că oferă individului o stare de împlinire a vieţii.

– Satisfacerea trebuinţelor secundare are nevoie de împlinirea unor precondiţii complexe comparativ cu cele inferioare. Astfel trebuinţa de autoactualizare pune condiţia ca toate celelalte trebuinţe să fie satisfăcute şi presupune comportamente mai complicate decât cele manifestate în direcţia procurării hranei.

– Trebuinţele secundare implică şi o structură de personalitate mai echilibrată, precum şi condiţii externe mai bune (sociale, economice, politice). Astfel, pentru trebuinţa de stimă trebuie ca toate celelalte să fie nu numai active, ci şi să funcţioneze la un nivel plenar.

Motivele reprezintă reactualizările şi transpunerile în plan conştient ale trebuinţelor , integrându-le unei imagini subiective cu efect energizant – dinamogen – direcţionat în sfera acţiunilor personale (cu caracter selectiv, cooperant sau conflictual).

La rândul lor, motivele se pot clasifica în:

a.

– motive pozitive – angajare; sunt cele pentru care stimulul este perceput a avea un efect general benefic;

– motive negative – respingere, abţinere, evitare; nu sunt contrare celor pozitive, dar efectul lor nu este perceput ca unul benefic de către societate, mediu, etc.

b.

– motive intrinseci, interne acţiunii, satisfăcute direct prin îndeplinirea acesteia

– motive extrinseci – exterioare acţiunii în cauză

c.

– motive inferioare – corespund trebuinţelor inferioare, reprezintă reactualizările şi transpunerile în plan conştient ale acestora;

– motive superioare – corespund trebuinţelor superioare

d. – motive individuale – diferenţiază indivizii, sunt cele care corespund diferitelor persoane, particularizând;

– motive sociale – sunt legate de convieţuirea în societate, organizaţia, grupul, familia de care aparţine fiecare individ.

Interesele sunt formaţiuni motivaţionale mai complexe decât motivele ce implică o organizare constantă şi eficientă şi desemnează orientări subiective, relativ stabile şi active, spre anumite domenii de activitate. Interesele se grupează în:

a. generale, corelate cu nevoile de bază, ele pot fi identificate la orice individ; personale, care particularizează, ajută la distingerea indivizilor pe plan psihologic;

b. pozitive, percepute a avea un efect benefic; negative, cu efecte care nu sunt neapărat benefice;

c. profesionale, legate de activitatea profesională (de promovare, de stimă la locul de muncă); extraprofesionale (legate de hobby-uri, de exemplu)

d. creative – soluţii, proiecte originale

Convingerile reprezintă asocierea unei idei cu un motiv într-un climat afectiv pozitiv, având ca rezultat ideea-forţă care impulsionează spre acţiune. Sunt rezultatul experienţei generale de viaţă a individului, apar o dată cu maturizarea persoanei.

Idealul este structura motivaţională superioară integrată unui model de perfecţiune umană, morală, estetică, socială sau de alt ordin la care personalitatea aderă.

Componentele idealului sunt:

– sensul vieţii, care ne face să ne întrebăm încotro ne îndreptăm în viaţă; “Sensul vieţii vine dinlăuntrul nostru. În ultimă instanţă, omul n-ar trebui să se întrebe care e sensul vieţii sale. Ar trebui să recunoască faptul că el este cel întrebat! Într-un cuvânt, viaţa pune întrebări fiecăruia dintre noi şi nu putem răspunde vieţii decât răspunzând pentru propria noastră viaţă.”

– semnificaţia vieţii, care ne dă într-o oarecare răspunsul la întrebarea “De ce trăim?”; un exerciţiu interesant de aflare a semnificaţiei vieţii îl oferă tot Stephen Covey, sugerând ipoteza înmormântării noastre, la care vedem diferite persoane vorbind despre noi, putem realiza astfel ce am vrea ca fiecare persoană să spună despre noi şi ajungem la semnificaţia vieţii pentru fiecare din noi.

– modelul de viaţă, cel pe care ni-l alegem uneori din copilărie sau adolescenţă; este bine să ne conducem paşii după ceva cât mai palpabil, eventual după o persoană care există: un personaj, o altă persoană, un membru al familiei, un superior ierarhic la servici sau o persoană publică, etc.

Concepţia despre lume şi viaţă este o formaţiune motivaţională ce cuprinde ansamblul părerilor , ideilor, teoriilor despre om, natură, societate.

Structurile motivaţionale se regăsesc în toate compartimentele psihicului uman influenţând puternic asupra lor prin mecanismele:

• atenţiei – axate pe cuplurile funcţional distragere;

• atitudinale – axate pe cuplurile funcţionale atragere-repulsie, interes-dezinteres, determinând starea de mobilizare a persoanei pentru acţiune;

• reglatorii – bazate pe cuplurile funcţionale voluntar-involuntar, contemplativ-activ;

• de filtraj – bazate pe planurile funcţionale reactualizare-blocare, infuenţând asupra participării experienţei anterioare la actele prezente.

Factorii motivaţionali prezentaţi reprezintă condiţii interne interpuse între stimulii mediului şi reacţiile organismului, mediind, cerând, interacţionând cu un comportament sau altul.

Motivaţia constituie temeiul comportamentelor şi al activităţilor individuale, în funcţie de specificul solicitărilor ce decurg din contextul social, economic şi cultural. Motivaţia se reorganizează şi se restructurează continuu în funcţie de determinarea exterioară, obiectivă a comportamentului.

În final, cauzele externe suportă un proces de interiorizare, interpretare şi integrare la diferite niveluri motivaţionale, constituind ulterior un model psihic (subiectiv) al cauzalităţii obiective care ordonează, structurează, declanşează un comportament adecvat situaţiilor actuale.

In partea a doua a articolului – despre motivare ca proces managerial.

Mona Georgescu

*Nota: Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea acestui text prin mijloace electronice sau mecanice, partial sau in intregime, este interzisa.

1


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Discussion

Add a Comment