Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Sonia Choqhette: Recunoaşte-ţi Spiritul

Sonia Choqhette: Recunoaşte-ţi Spiritul

 

Sonia Choquette – o vindecatoare care lucreaza foarte mult cu ajutorul intuitiei, ne incurajeaza ca – pentru a reusi in viata si pentru a ne bucura de fiecare clipa – sa traim in lumina iubirii de sine, sa avem o viziune diferita asupra realitatii, sa iesim din iluziile construite de Ego si sa traim conectati la o dimensiune superioara a noastra, Spiritul.

In cartea  Raspunsul este simplu – Iubeste-te pe tine insuti, Traieste la unison cu spiritul tau”, autoarea ne prezinta viziunea sa despre Spirit, cum putem sa identificam aceasta voce a Spiritului, metode concrete prin care sa ne conectam la Spiritul nostru si cum sa urmam semnalele pe care ni le trimite – semnale pe care nu intodeauna stim sa le interpretam sau nu intodeauna le ascultam.

Lectura placuta!

Această lecţie este simplă: tot ce trebuie să faci este să îţi recunoşti propriul spirit interior.

Dacă vei urma acest pas, îţi vei cunoaşte adevărata esenţă: aceea de spirit divin şi de copil al lui Dumnezeu.

Scopul acestei etape este de a te ajuta să faci deosebirea între eul tău fals (egoul) şi sinele tău autentic (spiritul divin), ajutându-te să îţi accepţi astfel adevărata ta natură, care este sacră.

Pentru a avea acces la această nouă conştiinţă de sine, va trebui să practici metoda recomandată după lecţia teoretică, metodă care te va elibera de teamă şi de obişnuinţa egotică de a te critica singur, ajutându-te să trăieşti bucuria inimii care apare odată cu revelarea spiritului.

Primul pas către iubirea de sine şi către o viaţă trăită la unison cu spiritul lăuntric constă în recunoaşterea adevăratei tale esenţe.

Încă din copilărie, foarte mulţi oameni au ajuns să creadă că sunt fiinţe nevrednice, păcătoase, ba chiar demne de dispreţ. Lor li s-a spus din toate părţile că sunt pătaţi şi impuri, motiv pentru care nu merită să fie iubiţi.

Oricare ar fi explicaţiile culturale, religioase sau psihologice care stau la baza acestui mesaj, faptul că noi îl acceptăm derivă din tendinţa noastră de a căuta iubirea în exterior. Educaţia primită ne-a făcut să credem că noi suntem totuna cu egoul sau cu personalitatea noastră, care pur şi simplu nu este suficient de bună. Ni s-a spus de asemenea (parcă miliarde de oameni ne-au spus acest lucru de miliarde de ori) că dacă nu vom face ceea ce doresc ceilalţi de la noi, nu merităm să fim iubiţi… şi nici nu vom fi.

Noi am fost îndoctrinaţi prin nenumărate metode să nu ne respectăm pe noi înşine şi să ne măsurăm propria valoare în funcţie de capacitatea noastră de a obţine aprobarea celor din jur. Dacă obţinem această aprobare, ne simţim iubiţi şi demni de a fi iubiţi. Dacă nu o obţinem însă, ne simţim neiubiţi şi nedemni de a fi iubiţi. Din păcate, nimeni nu poate obţine aprobarea tuturor, simţindu-se astfel iubit pe întreaga durată a vieţii sale. Aprobarea semenilor noştri este mult prea efemeră pentru a ne face să ne simţim în siguranţă.

Căutarea iubirii din perspectiva egoului, adică în lumea exterioară, este un proiect sortit din start eşecului. Egoul nostru (care nu este totuna cu sinele nostru real) nu se poate simţi niciodată suficient de iubit pentru a fi satisfăcut. Mai mult, nimeni nu poate controla într-un mod decisiv ceea ce se întâmplă în lumea exterioară. De aceea, căutarea iubirii în exterior nu poate avea vreodată succes.

După ce am lucrat atâta timp cu tot felul de oameni, mă aventurez să afirm că la nivel intuitiv, orice om ştie că acest sistem nu poate funcţiona. În forul lor interior, majoritatea oamenilor înţeleg că nu vor putea găsi niciodată iubirea de sine în încercarea de a obţine aprobarea celor din jur. Noi nu putem găsi această iubire de sine decât dacă ne preţuim şi ne apreciem singuri, nu din perspectiva egoului şi a personalităţii însă, ci dintr-o perspectivă mai profundă.

Secretul constă în recunoaşterea faptului că noi suntem cu toţii una cu Spiritul Divin, fiind creaturi minunate şi unice ale lui Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl / Mama ne-a insuflat tuturor viaţa sa divină, presărându-ne în cale tot felul de miracole, pentru a ne bucura de existenţa noastră. Nu depinde decât de noi să ne ridicăm la nivelul acestei vieţi arhetipale perfecte.

Iubirea de sine începe întotdeauna cu recunoaşterea faptului că, înainte de toate, noi suntem spirit. Deşi avem un corp, o personalitate, o istorie, o poveste de viaţă şi anumite experienţe, noi nu suntem una cu aceste lucruri. Noi suntem spirit. Corpul, egoul, intelectul şi personalitatea noastră sunt instrumente de care spiritul nostru se foloseşte pentru a se exprima în forma sa fizică. Ele sunt cu siguranţă utile, întrucât ne colorează şi ne influenţează experienţa, felul în care arătăm, comportamentul, reacţiile şi alegerile.

Altfel spus, ele fac ca viaţa noastră să pară mai interesantă, dar dincolo de acest lucru nu reprezintă altceva decât nişte simple instrumente ale spiritului nostru. Noi nu suntem una cu ele.

Spun „spiritului nostru” deoarece, aşa cum nu există decât un singur foc, la fel, nu există decât un singur Spirit. Aşa cum flăcările unui şemineu, unei brichete, unei sobe, unui grătar sau ale unui foc aprins în pădure nu reprezintă decât expresii ale aceluiaşi element, la fel, noi nu suntem decât expresii unice ale aceluiaşi Spirit.

Dacă nu există decât un singur Spirit Sfânt care ne dă viaţă tuturor, înseamnă că nu există „alţi oameni” de a căror aprobare avem nevoie. Nu existăm decât noi. Altfel spus, nu există un alt Spirit separat de noi care să ne judece. Suntem cu toţii alcătuiţi din acelaşi material, care evoluează şi învaţă în ritmuri şi în maniere diferite, dar care este unic.

Atât timp cât te vei privi pe tine însuţi şi atât timp cât îţi vei privi viaţa prin filtrul egoului, te vei simţi izolat, singur şi diferit de ceilalţi. Nu vei simţi nicio clipă că faci parte integrantă din marea totalitate.

În schimb, dacă vei privi realitatea prin filtrul spiritului, pornind de la premisa că toţi alcătuim aceeaşi unitate, te vei simţi întotdeauna în siguranţă, confortabil şi iubit.

Chiar dacă nu ai o personalitate fermecătoare, un intelect foarte ascuţit şi o înfăţişare „hollywoodiană”, rămâi totuşi o manifestare superbă, sublimă şi miraculoasă a Spiritului Divin… Într-adevăr, coborârea Sfântului Duh în trupul tău atunci când ai respirat pentru prima oară a fost un miracol. Chiar dacă trupul tău s-a format în pântecul mamei, fără acest suflu al vieţii, fără această scânteie din conştiinţa divină, tu nu ai exista.


Tu eşti o fiinţă divină. Eşti alcătuit din lumină, din iubire şi din graţie. Fiinţa ta este sacră, iar corpul şi personalitatea ta nu fac altceva decât să găzduiască această prezenţă divină. Găzduirea Divinităţii de către eul tău fizic reprezintă un dar şi ar trebui percepută ca o desfătare. Acceptarea adevăratei tale naturi reprezintă un pas important şi absolut necesar către iubirea de sine.

Acum câţiva ani, i-am împărtăşit toate aceste lucruri unei cliente pe nume Patty. Patty era singurul copil al unei mame severe, posesive şi divorţate. Trăind în această atmosferă rigidă, ea a crescut cu teama continuă de a nu fi dezaprobată de mama ei şi de a nu fi criticată. De-a lungul întregii vieţi, mama ei i-a spus că nu este bună de nimic, şi Patty a ajuns la concluzia că aşa stau lucrurile.

Deşi îşi dorea mai presus de orice aprobarea mamei ei şi deşi s-a luptat tot timpul cu lipsa respectului de sine pe care aceasta a proiectat-o asupra ei încă de la o vârstă foarte fragedă, Patty s-a dovedit o persoană exemplară din multe puncte de vedere: a fost tot timpul prima în clasă, a avut numai note de zece, era vestită în întreaga comunitate ca cel mai bun babysitter şi cea mai eficientă voluntară în strângerea de fonduri pentru biserica sa, fiind considerată unanim o vecină şi o prietenă ideală, pe care te puteai baza.

Cu toate aceste calităţi de necontestat, Patty nu se iubea pe ea însăşi. Nici măcar nu se plăcea. De fapt, nici nu-şi putea imagina aşa ceva.

Pentru a se proteja de asalturile psihice ale egoului asupra spiritului ei, ea a început să se îngraşe lent. La vârsta de 50 de ani, greutatea ei o depăşea cu 50 de kilograme pe cea normală, fiind dublată de disperare şi de auto-compătimire.

Acesta a fost momentul în care ne-am întâlnit. Patty a participat la un seminar pe care l-am ţinut la Chicago (oraşul în care locuiesc), în timpul căruia le-am sugerat participanţilor să îşi trateze spiritul ca pe un oaspete sacru şi multiubit al inimilor lor. Ideea i-a plăcut lui Patty, căreia i-a aprins imaginaţia.

„Fiind crescută în sudul Statelor Unite, mi-a spus ea cu un zâmbet, m-am mândrit întotdeauna cu faptul că sunt o gazdă ideală. Din păcate, nu pot spune acelaşi lucru şi în privinţa spiritului meu, faţă de care m-am dovedit o gazdă teribilă, lucru pe care îl ştiam foarte bine. Cred că a sosit timpul să mă schimb, dacă nu pentru alt motiv, măcar pentru a nu mai fi nepoliticoasă!”

Patty a acceptat pe loc provocarea, aşa că şi-a îmbrăţişat spiritul şi a început să îl onoreze. În acest scop, şi-a creat acasă o atmosferă plină de pace, a început să fie mult mai atentă atunci când vorbea despre sine în faţa altor persoane, astfel încât să nu îşi insulte spiritul, şi-a schimbat obişnuinţele alimentare, pregătindu-şi mese sănătoase din alimente organice şi proaspete, de care spiritul ei să se bucure, a început să se adreseze spiritului ei lăuntric cu respect şi afecţiune, mulţumindu-i de nenumărate ori pentru că şi-a făcut sălaş în inima ei şi întrebându-l ce poate face pentru ca să se simtă ca la el acasă.

A renunţat să mai asculte de vocea negativă a egoului ei, care îi reamintea tot timpul de trecutul care a bântuit-o toată viaţa, dând în schimb din ce în ce mai mult credit vocii pozitive a spiritului.

Treptat, lucrurile au început să se schimbe. Primul lucru pe care l-a observat Patty a fost că a început să doarmă mai bine. Odată cu schimbarea stării ei de spirit, ea a început să mănânce mai sănătos, renunţând îndeosebi la dulciurile pe care le consuma toată ziua ca să-şi mai îndulcească amărăciunea interioară. Mâncând mai corect, a început să se simtă mai bine şi a devenit mai activă. Prin forţa lucrurilor, şi-a făcut noi prieteni şi a început să piardă în greutate. A renunţat chiar şi la fumat (un alt act lipsit de iubire) şi şi-a luat o slujbă nouă.

Un an şi jumătate mai târziu, ea a cunoscut un bărbat şi s-a măritat cu el. Era prima ei căsnicie şi avea 53 de ani! La ora actuală, este absolut convinsă că dacă nu şi-ar fi schimbat identitatea, nu s-ar fi măritat niciodată. Cât timp a trăit privind viaţa din perspectiva egoului ei, s-a simţit mult prea nedemnă de a fi iubită pentru a îndrăzni să se apropie de cineva sau pentru a lăsa vreun bărbat să se apropie de ea. De îndată ce a început să îşi trateze spiritul cu respect şi cu afecţiune, în inima ei s-a produs o deschidere.

La cea de-a treia întâlnire cu bărbatul care avea să-i devină soţ, acesta i-a spus: „Pur şi simplu, îmi place spiritul tău”. „Şi mie îmi place spiritul meu, i-a răspuns ea. Slavă cerului! În sfârşit, a început să-mi placă”.

Dacă te-ai hotărât să îţi recunoşti propriul spirit, următorul pas pe care trebuie să îl faci constă în a trăi la unison cu el. Numai în acest fel îţi poţi respecta sinele divin autentic, amintindu-ţi în permanenţă cine eşti cu adevărat şi manifestând această esenţă în lumea exterioară.

Viaţa trăită la unison cu spiritul înseamnă să te înalţi mai presus de durere şi de confuzia specifică egoului.

Înseamnă să călătoreşti prin viaţă ca o fiinţă divină, aşa cum te-a conceput Dumnezeu.


Aceasta este adevărata ta identitate, menirea ta în viaţă. Acesta este planul divin şi singura cale corectă.

După cum spunea pe bună dreptate Einstein: „Mintea intuitivă este un dar sacru, iar cea raţională este slujitoarea ei. Noi am creat o societate care onorează slujitoarea, dar a uitat de darul divin”.

Aşa se explică de ce noi nu putem avea succes atât timp cât privim viaţa prin ochii egoului. Aşa se explică de ce viaţa atâtor oameni se dovedeşte o luptă continuă, o dramă nesfârşită. În loc să îşi urmeze ghidul superior, ei ascultă de servitorul acestuia, de mintea lor defensivă, confuză, slab informată, lipsită de limpezime, care se lasă uşor intimidată şi care este veşnic temătoare şi absorbită în sine.

Oricât de mult ne-am răsfăţa egoul (lucru pe care acesta îl adoră), el va rămâne întotdeauna acelaşi dictator confuz, defensiv, nesigur şi dezechilibrat care ne menţine ostatici şi ne împiedică să ne bucurăm de pacea şi de fericirea pe care le merităm.

Viaţa trăită la unison cu spiritul este cât se poate de simplă: tot ce trebuie să faci este să te detaşezi de egoul tău şi să îţi urmezi inima.

Prin adoptarea unor practici zilnice care reprezintă expresii simple, dar perfect oneste ale adevăratei tale naturi – cum ar fi ascultarea vocii interioare, adoptarea flexibilităţii şi schimbarea cursului vieţii atunci când inima îţi cere acest lucru, deschiderea inimii şi râsul – îţi vei putea amplifica în mod natural frecvenţa energetică mai presus de cea a egoului, până la nivelul spiritului.

Cu cât vei rezona mai profund cu frecvenţa de vibraţie a spiritului tău, cu atât mai puternică va deveni conexiunea ta cu el, şi cu cât mai puternică va deveni această conexiune, cu atât mai limpezi vor fi instrucţiunile pe care ţi le va oferi spiritul.

Dacă vei începe să trăieşti la unison cu spiritul tău, primul lucru pe care îl vei simţi va fi prezenţa acestuia în inima ta. Senzaţia este subtilă, dar palpabilă, şi poate fi percepută cu uşurinţă. Unii o percep ca pe o vibraţie delicată. Alţii ca pe un sunet interior, care le umple inima de fericire. Unii simt o uşurare interioară, ca atunci când găseşti o piesă care lipsea dintr-un puzzle. Alţii percep un fel de „adevăr interior”.

În toate cazurile, în clipa în care îţi vei ridica frecvenţa de vibraţie suficient de mult pentru a te conecta cu spiritul tău, te vei simţi real, autentic, întreg şi satisfăcut. Starea de agitaţie şi de gol interior pe care o simţeai până atunci va dispărea brusc. Golul se va umple şi, începând din acel moment, te vei relaxa şi vei începe să te bucuri de viaţa fizică.

Pe măsură ce această conexiune cu spiritul se va întări, vei începe să experimentezi şi alte schimbări, din ce în ce mai distincte:

Abdomenul tău se va detensiona şi vei începe să te relaxezi.

•  Vei începe să renunţi la zidurile de apărare pe care ţi le-ai ridicat şi îţi vei deschide inima.

•  Respiraţia ta va deveni mai profundă şi tensiunile din corpul tău vor începe să dispară.

Aceste efecte se datorează faptului că te întorci la totalitatea ta şi că începi să te simţi în siguranţă. Frica va dispărea şi nu vei mai simţi lipsa ghidării interioare. De aceea, fiecare celulă, fiecare muşchi şi fiecare ligament din corpul tău vor începe să se relaxeze. Te vei simţi automat mai tânăr, mai optimist şi mai viu, căci spiritul este însăşi esenţa vieţii şi a forţei vitale.

Burt avea 63 de ani, dar din cauza fricii şi a anxietăţii provocate de egoul său, se simţea mult mai bătrân şi acţiona ca atare. Când a venit să mă vadă, suferea de artrită, de dureri de spate şi de depresie. O dată pe săptămână se ducea la un psihoterapeut şi lua medicamente antidepresive şi analgezice, dar de-abia se putea mişca. De altfel, îi dispăruse până şi dorinţa de a mai face ceva. îşi petrecea majoritatea timpului stând singur în casă, simţindu-se neiubit şi plângându-şi singur de milă. Ca o ultimă încercare de a-l determina să îşi reconsidere viaţa, fiica lui i-a sugerat să mă consulte, iar el a fost de acord.

Când ne-am întâlnit, mi-am dat imediat seama că devitalizarea lui Bart se datora în primul rând fricii şi tendinţei sale de a se judeca singur, şi mai puţin unor cauze fizice. I-am spus atunci că spiritul lui este perfect sănătos şi plin de vitalitate, dar teama sa interferează cu această bunăstare interioară pe care ar putea-o simţi. Spre surpriza mea, a fost imediat de acord cu mine.

„Ştiu foarte bine că nu sufăr de nicio boală reală, mi-a spus el, sau cel puţin că nu sufăr de o boală care nu ar putea fi vindecată foarte rapid, dacă mi-aş propune acest lucru. Pur şi simplu nu ştiu pentru ce aş mai putea trăi dacă m-aş vindeca. Tot timpul mă simt nefericit şi neîmplinit, şi nu ştiu cum să scap de acest sentiment. Practic, mă simt un ratat”.

L-am încurajat să continue consultaţiile cu medicii lui, dar să nu uite de spirit şi să înceapă să îl iubească şi să îi urmeze sfaturile.

Ideea i s-a părut revoluţionară.
„Hm, a exclamat el. Spiritul meu, zici? Cred că drumurile noastre s-au despărţit de foarte mult timp”.
„De ce?” l-am întrebat eu.
„Nu ştiu, mi-a răspuns el. Cred că mi s-a părut pur şi simplu mai uşor să îl ignor decât să îi urmez sfaturile… M-am gândit că, oricum, ar fi prea târziu să mai fac ceva pentru viaţa mea spirituală”.
„Şi ce-ai face dacă te-ai decide să îţi schimbi acest curs al vieţii, manifestându-ţi spiritul?”
„Mi-aş lua chitara, aş scrie câteva cântece şi le-aş cânta”, mi-a răspuns el fără nicio ezitare, ca şi cum nu ar fi fost prima dată când se gândea la această întrebare. „Aşa cum spuneam însă, sunt prea bătrân pentru asta”.

„Poate că da, i-am spus eu. Pe de altă parte, poate că tocmai aceasta ar fi calea care te-ar putea face să te simţi din nou tânăr şi să îţi regăseşti vitalitatea. Te-ai gândit vreodată la acest lucru?”

Auzind cuvintele mele, s-a strâmbat, dar îmi dădeam seama că mă ascultă totuşi cu atenţie. A păstrat multă vreme tăcerea, după care mi-a spus: „Poate că ai dreptate. De fapt, chiar cred că ai”. După care s-a ridicat în picioare şi a adăugat: „Cred că am sesizat mesajul tău. Îţi mulţumesc foarte mult”. După care a plecat.

Şase luni mai târziu, am primit prin poştă un pachet de la Burt. În el se afla o scrisoare în care îmi scria: „Încă mă mai doare din când în când spatele, nu foarte tare, dar nu mai sunt deprimat şi mă simt din ce în ce mai bine. Apropo, m-am gândit că poate vrei să asculţi câteva din cântecele mele. Aşa cum mi-ai sugerat, în loc să trăiesc în melancolie, m-am decis să compun şi să cânt blues-uri. Trebuie să recunosc că asta m-a făcut să mă simt mult mai bine. De aceea, doresc să îţi mulţumesc încă o dată”.

Cu cât te vei conecta mai plenar la spiritul tău, cu atât mai puţin vei depinde de dialogul plin de teamă al egoului tău şi cu atât mai frumos ţi se va părea cântecul vieţii. Te vei deschide şi vei începe să auzi cu adevărat mesajele celor din jur şi ale lumii înconjurătoare. Nu numai că vei auzi cuvintele exterioare, dar vei începe să sesizezi inclusiv intenţia din spatele lor.

Dacă vei continua să îţi amplifici conexiunea cu spiritul interior, dialogul mental al egoului tău va începe să se domolească. Odată cu acest lucru, toate suspiciunile, nesiguranţele, presupunerile, dialogurile defensive şi lamentările referitoare la incapacitatea ta de a obţine succesul până în prezent vor începe să dispară de la sine.

Pe fundalul acestei stări de linişte interioară, atenţia ta va fi din ce în ce mai mult atrasă de sunetul, sentimentul şi vibraţia vocii tale interioare. Vei începe să auzi această voce şi sfaturile ei. La fel ca un GPS (sistem de poziţionare globală) care te ghidează eficient să ajungi cu maşina din punctul A către destinaţia B, radarul tău lăuntric se va activa şi va începe să te ghideze către ţelurile tale cele mai profunde.

Am avut un client pe nume Joseph, care a reuşit să restabilească legătura cu spiritul său şi a descoperit că întreaga sa viaţă s-a schimbat dramatic în bine. Fiu unic al părinţilor lui, Joseph s-a simţit obligat să lucreze pentru compania imobiliară a tatălui său. Timp de mai bine de 15 ani, el a vândut apartamente, în loc să-şi urmeze visul secret de a deveni bucătar.

Teama de insecuritatea financiară şi dorinţa de a nu-şi dezamăgi tatăl l-au făcut să îşi abandoneze spiritul şi să devină sclavul egoului său. Într-o zi, când nu a mai putut suporta frustrarea provocată de această viaţă care i se părea lipsită de savoare, el s-a înscris în mod spontan la un curs seral pentru bucătari. Răsplata a venit aproape imediat: încă din prima săptămână el a cunoscut o femeie minunată, care îl încuraja în tot ce gândea şi îl făcea să râdă, şi de care s-a îndrăgostit. Cu ajutorul ei, el a început să se întoarcă la sinele său autentic.

Tot la cursul de bucătari, el a cunoscut un alt cursant frustrat, la fel ca şi el, care dorea să îşi schimbe la rândul lui cursul vieţii. La sfârşitul primului an de şcoală, cei doi prieteni s-au decis să îşi deschidă împreună un restaurant. De-abia a luat Joseph această decizie că tatăl său l-a anunţat că doreşte să se pensioneze şi l-a întrebat dacă doreşte să continue afacerea sau să renunţe la ea.

Speriat să nu-şi dezamăgească tatăl, dar încă şi mai speriat de perspectiva propriei dezamăgiri, Joseph a fost nevoit să admită în cele din urmă că doreşte să părăsească afacerea familiei şi să îşi deschidă un restaurant. Reacţia tatălui său l-a uluit. Acesta nu numai că s-a dovedit foarte înţelegător, dar i-a spus chiar că doreşte să investească în noua afacere şi că îl va ajuta să îşi găsească o locaţie potrivită.

De îndată ce Joseph s-a decis să urmeze calea recomandată de spiritul său, lucrurile au început să se rezolve ca prin magie pentru el, obţinând inclusiv sprijinul tatălui său.

Exact aşa funcţionează lucrurile: de îndată ce te decizi să te iubeşti pe tine însuţi şi să te pui la unison cu spiritul tău, viaţa tinde să se pună la unison cu dorinţele tale. Obstacolele dispar ca prin farmec, făcând loc oportunităţilor, iar conflictele se transformă în sprijin. Cum s-ar spune, în loc să te mai împotriveşti curentului, te laşi dus de acesta, şi totul devine dintr-o dată mult mai uşor.

Aceasta este ceea ce unii numesc „intrarea în starea de graţie”. Indiferent cum am numi-o, această stare este minunată.
Omul nu mai simte nevoia să îşi controleze viaţa cu orice preţ, lăsându-se în voia ei, iar aceasta îl ia în braţele sale şi îl duce în locuri fabuloase, ajutându-l să experimenteze experienţe dintre cele mai sublime.
Sună incredibil, nu-i aşa?

Ei bine, te asigur că exact aşa se petrec lucrurile, şi fac această afirmaţie din poziţia unei persoane care chiar trăieşte în acest fel. Acest mod de viaţă nu este deloc dificil.


Tot ce trebuie să faci este să optezi pentru a trăi ca o Fiinţă Divină, urmându-ţi spiritul, şi nu ca o fiinţă înlănţuită de egoul său, urmând temerile acestuia.

Singurul lucru dificil este luarea acestei decizii. Odată luată decizia, totul devine din ce în ce mai uşor.

O practică simplă: Respiraţia

Respiraţia este absolut esenţială pentru cei care doresc să trăiască la unison cu spiritul lor. De fapt, respiraţia chiar este acest spirit. Aerul inspirat este dătător de viaţă. De aceea, respiraţia profundă echivalează cu trezirea propriului spirit şi cu revitalizarea fiecărei celule a corpului.

Unul din primele lucruri care se petrec atunci când te deconectezi de la spiritul tău, căzând în capcana şi în confuzia egoului, este respiraţia superficială. Omul începe să respire uşor, iar uneori chiar să îşi reţină respiraţia. Atunci când nu primeşte suficient oxigen, corpul cade mai uşor pradă fricii şi anxietăţii, intrând astfel într-un cerc vicios al negativismului şi al devitalizării. De aceea, dacă doreşti să îţi iubeşti spiritul şi să trăieşti la unison cu el, va trebui să respiri profund.


Există mai multe modalităţi de a face acest lucru, astfel încât să te pui instantaneu la unison cu spiritul tău, ridicându-ţi astfel vibraţia:

1. Prima metodă constă în a inspira profund pe nări şi a expira pe gură, relaxând partea din spate a gâtului şi scoţând sunetul „Ahh” pe expiraţie.

Fă acest lucru chiar acum şi remarcă schimbarea vibraţiei tale interioare. Plasează-ţi mâna pe inimă şi simte vibraţia acesteia. Acest tip de respiraţie nu este deloc neobişnuit. Cu toţii îl practicăm în mod natural, numindu-l „oftat”.

Atunci când oftăm, noi ieşim din mintea egotică şi ne punem la unison cu spiritul nostru. Oftatul este un reflex natural, care ne ajută să ne reconectăm cu sinele nostru superior. Acest tip de respiraţie ne permite să ne eliberăm pe loc de înlănţuirea egoului negativ şi de ciclul vicios al gândirii bazate pe teamă, stabilizându-ne pe o vibraţie superioară, mai plină de iubire şi mai autentică. De aceea, îţi recomand să practici cât mai des de-a lungul zilei această tehnică a iubirii şi afirmării de sine.

Personal, îmi place să numesc această tehnică respiratorie un instrument pentru „ieşirea din închisoare”, întrucât ea ne eliberează pe loc din temniţa dependenţelor şi suferinţelor noastre mentale. Cu cât respirăm mai profund, cu atât mai calmă, mai limpede şi mai împăcată devine mintea noastră.

Un medic mi-a spus odată că din punct de vedere biologic este imposibil ca omul să respire profund şi să fie îngrijorat. Respiraţia profundă întrerupe şi anihilează vibraţiile îngrijorării. Nu ştiu dacă acest lucru este universal valabil, dar ştiu sigur că el funcţionează în cazul meu.

Ori de câte ori inspir pe nări şi expir lent pe gură, scoţând sunetul „Ahh…”, îmi este imposibil să mai îmi fac griji, indiferent de motiv. Singurele lucruri pe care le simt sunt o relaxare profundă, o stare de uşurare şi o eliberare de orice tensiuni. Este într-adevăr minunat!

Încearcă şi tu această tehnică şi verifică dacă poţi fi îngrijorat atunci când respiri profund. Desigur, poţi să-ţi faci griji între respiraţii, dacă îţi propui cu tot dinadinsul, dar dacă vei continua să practici respiraţia profundă mai mult timp, până şi acest lucru va deveni dificil.

2. O altă tehnică respiratorie care calmează mintea şi amplifică instantaneu vibraţia personală pe frecvenţa spiritului este aşa-numita „Respiraţie a Focului”.

Această metodă se dovedeşte extrem de utilă atunci când mintea egotică este atât de înlănţuită în tiparul grijilor încât persoana nu mai reuşeşte – orice ar face – să se elibereze de ea, restabilind contactul cu spiritul său.
Stai în picioare, cu tălpile uşor depărtate, şi înclină-ţi uşor genunchii. În continuare, inspiră cât de profund poţi şi loveşte-ţi uşor pieptul cu pumnul, în dreptul inimii, scoţând sunetul „Ha!”

Pentru a obţine un rezultat mai bun, izolează-te într-o cameră, astfel încât să poţi scoate o exclamaţie cât mai puternică atunci când îţi loveşti pieptul. Sunetul „Ha!” echivalează în acest caz cu fluierul unui antrenor de înot care avertizează: „Toată lumea afară din piscină!” El îndepărtează cu putere orice vibraţii negative şi restabileşte rapid vibraţia fiinţei pe frecvenţa autentică a sinelui divin.

Această tehnică respiratorie generează un anumit şoc, dar exact acesta este scopul ei. Ea sperie mintea egotică şi invocă spiritul să preia din nou controlul asupra corpului, acţionând astfel ca un buton de resetare a circuitului energetic.

Aşadar, după ce ţi-ai umplut plămânii cu aer, loveşte-ţi pieptul cu pumnul şi scoate un strigăt puternic: „Ha!” În final, expiră lent şi ascultă. Vei constata că în mintea ta s-a lăsat o tăcere sublimă. Aceasta este starea de pace specifică minţii divine. Dacă îl vei practica de două sau trei ori pe zi, acest exerciţiu te va elibera de orice negativism şi îţi va linişti mintea. El va alunga egoul de pe locul şoferului şi va reinstaura controlul de drept al spiritului asupra fiinţei tale.

3. O altă tehnică respiratorie pe care ţi-o recomand şi pe care o poţi practica ori de câte ori te simţi stresat, constă în a întrerupe ceea ce faci în acel moment, luându-ţi o „pauză de respirat”.

Timp de cinci minute, nu mai fă altceva decât să respiri profund, realiniindu-ţi astfel conştiinţa cu spiritul.

Aceste pauze de respirat nu reprezintă o pierdere de timp, ci momente absolut necesare consacrate iubirii de sine, de care avem cu toţii nevoie de-a lungul zilei. Lumea în care trăim ar fi infinit mai bună dacă toţi oamenii ar face câteva astfel de pauze în fiecare zi.

Aceste respiraţii ne ajută să ne conectăm la totalitatea vieţii, adică la acea viaţă pe care o împărtăşim cu toţii şi care ne face să ne simţim interconectaţi.

Pauzele pentru respirat au o influenţă covârşitoare nu doar asupra iubirii de sine, ci şi asupra întregii rase umane. Orice om care se pune la unison cu vibraţia spiritului său îi influenţează pe toţi cei din jur să facă acelaşi lucru. Fenomenul este contagios, în sensul bun al cuvântului.

4. În sfârşit, poţi „împărtăşi o respiraţie”, adică poţi respira la unison cu o altă persoană.

Încearcă, dacă este posibil, să respiri în acelaşi tempo cu ea timp de câteva minute. Respiraţia este liantul nostru comun, marele principiu divin care ne face să fim cu toţii egali. Atunci când te pui la unison cu respiraţia unei alte persoane, înlături automat toate obstacolele, toate barierele, toate temerile şi toate judecăţile critice care există între voi. Este imposibil să te simţi ameninţat, nesigur, nedemn sau deconectat atunci când respiri la unison cu altcineva.

Această tehnică nu va schimba neapărat ceea ce simţiţi unul faţă de celălalt la nivel mental. Mintea egotică se cramponează de regulă de resentimentele, judecăţile critice şi evaluările ei negative. Şi totuşi, dacă vei respira la unison cu altcineva, vibraţiile voastre vor începe să se armonizeze şi să rezoneze pe o frecvenţă superioară. În acest fel, inima ta se va îmblânzi şi mintea ta se va realinia cu Mintea Divină, care nu cunoaşte conflictul.

M-am trezit recent într-o situaţie în care am fost nevoită să respir la unison cu o altă persoană pentru a aplana un conflict. Sunt încântată să-ţi mărturisesc că metoda chiar funcţionează. Mă aflam în vacanţă împreună cu familia mea la Paris, unde am închiriat un apartament pentru o săptămână, pe timpul verii. Am visat mult timp la această excursie, pe care mi-am planificat-o cu grijă şi pe care am aşteptat-o de mai bine de un an.

Chiar înainte să plecăm, fiica mea mai mică, Sabrina, m-a întrebat dacă doi prieteni de-ai ei (un cuplu), care doreau să călătorească prin Europa cu bani puţini, puteau sta două zile cu noi în apartament. Amintindu-mi de perioada din tinereţe în care am călătorit eu însămi prin lume fără prea mulţi bani, şi cât de recunoscătoare le eram atunci tuturor celor care mă ajutau, am fost imediat de acord şi i-am spus Sabrinei că prietenii ei puteau dormi pe canapea. Eram chiar convinsă că prezenţa lor va adăuga un plus de culoare vacanţei noastre. În realitate, vizita lor s-a dovedit plină de surprize.

Mai întâi de toate, cei doi au apărut mai devreme decât era planificat, în miez de noapte şi chiar în prima zi a sosirii noastre la Paris. A doua surpriză a fost chiar mai mare. Se pare că prietenii Sabrinei aveau intenţia să stea şase zile la Paris, nu două, aşa cum conveniserăm. Altfel spus, vacanţa lor urma să se suprapună întocmai cu vacanţa noastră. Deşi am fost nevoită să îmi modific puţin planurile, m-am adaptat la situaţie, ca să nu par deplasată. La urma urmelor, fetele mele păreau să se bucure de compania noilor venite, iar scopul meu era ca ele să se distreze cât mai bine.

Abia acum au început însă adevăratele provocări. Cei doi nu aveau niciun ban, aşa că mâncau cu noi în fiecare zi, la micul dejun, la prânz şi la cină. Nici măcar acest lucru nu m-a deranjat foarte tare, întrucât nu duceam lipsă de nimic. Ce m-a deranjat în schimb au fost manierele fetei.

În timp ce băiatul era prietenos, carismatic şi gata oricând să dea o mână de ajutor, pe scurt, un tovarăş de călătorie minunat, fata era exact opusul lui. Nu făcea absolut nimic, nici măcar nu şi-a despachetat bagajele şi nu s-a oferit niciodată să ajute la pregătirea meselor sau la strângerea şi spălarea vaselor, deşi ne gospodăream singuri şi toată lumea avea câte ceva de făcut. Ne-a mâncat mâncarea, ne-a băut vinul, a pus monopol pe unicul calculator din casă, şi-a aruncat lucrurile prin toată camera, şi peste toate, fuma ţigară de la ţigară pe balcon, lăsând munţi de mucuri în scrumierele pe care noi, ceilalţi, trebuia să le golim. Şi totul, în pofida deselor mele încercări, la început cu blândeţe, iar apoi din ce în ce mai ferme, de a o convinge să ne dea o mână de ajutor, să îşi cureţe propria mizerie şi să se integreze în mica noastră comunitate.

Nu cred că mai trebuie să vă spun că, după trei zile, mintea mea egotică s-a umplut de indignare, clocotind literalmente de enervare. Cum îndrăznea fata asta să îmi strice vacanţa, să îşi bage nasul prin lucrurile mele, să mă lase să strâng după ea, şi peste toate, să nu dea nici cel mai mic semn de recunoştinţă!? Resentimentele m-au învăluit ca un nor greu provocat de poluare şi au început să mă priveze de orice plăcere de a fi în vacanţă.

Eram atât de indignată încât am început să sufăr de-a dreptul, cu atât mai mult cu cât eram convinsă că fata era conştientă de efectul pe care îl producea asupra mea, dar nu îi păsa. Aş fi dat-o afară, dar fetele mele au protestat, întrucât savurau compania băiatului (celălalt oaspete al nostru), iar cei doi erau împreună. Singurul meu colac de salvare, ca să nu-mi stric de tot vacanţa, era să ies din mintea mea egotică şi să îmi regăsesc rezonanţa cu Spiritul Divin. Cum puteam să fac însă acest lucru, câtă vreme egoul meu se inflama atât de puternic ori de câte ori mă aflam în prezenţa acelei fete?

Într-o seară, am avut o revelaţie. Ne aflam cu toţii în aceeaşi cameră şi ne uitam la o emisiune amuzantă de televiziune. Dintr-o dată, am simţit nevoia să îmi pun respiraţia la unison cu cea a fetei.


În timp ce încercam să respir la unison cu ea, primul lucru pe care l-am observat a fost faptul că fata nu respira foarte profund. Acest lucru m-a ajutat să înţeleg cât de speriată era, nu doar cu privire la situaţia prezentă, ci şi la viaţă în general. Continuând să respir la unison cu ea, am observat cât de inconştient devine omul care respiră atât de superficial. Între două respiraţii uşoare şi două ţigări, fata aproape că nu-şi dădea seama pe ce lume trăieşte. Nu-i de mirare că se comporta aşa cum o făcea. Pur şi simplu, nu realiza ce face.
Am înţeles de asemenea în ce haos trăieşte mintea sa egotică. Respiraţia superficială şi rapidă agită întotdeauna corpul. Haosul interior este proiectat apoi asupra mediului înconjurător, fapt care explică de ce fata era atât de negativistă.
Până când emisiunea de la televizor s-a încheiat, respiraţia la unison cu ea m-a ajutat să mă reintegrez din nou în mintea divină. Inima mea s-a deschis şi mi-am dat seama că, de fapt, era o fată curajoasă dacă a pornit într-o asemenea călătorie în condiţii atât de precare, iar faptul că era un oaspete atât de dezagreabil se datora temerilor sale, pe care încerca să le gestioneze.

De îndată ce am înţeles acest lucru, am privit-o şi am scos un geamăt uşor: „Ahh”, lovindu-mi pieptul cu pumnul. Am şocat apoi pe toată lumea scoţând un „Ha!” puternic. Ca de obicei, tehnica m-a ajutat să ies din starea negativă în care m-am complăcut atâta vreme şi să îmi ridic frecvenţa de vibraţie. Am îmbrăţişat-o spontan pe fată, lăsând-o cu gura căscată. Cei doi au plecat a doua zi dimineaţă, cu două zile mai devreme decât intenţionaseră iniţial.”

[…]

”Ori de câte ori râzi, spiritul tau cânta.
Râsul echivaleaza cu o inaltare la cer, te elibereaza de toate conexiunile mintii egotice, revarsa asupra fiecarei celule din trupul tau lumina divina si atrage dupa sine o ridicare a frecventei vibratorii’’

Sonia Choquette ”Raspunsul este simplu – Iubeste-te pe tine insuti, Traieste la unison cu spiritul tau”, Editura Adevar Divin

Sonia Choquette este o autoare de renume mondial, o povestitoare minunată, o vindecătoare la nivel energetic şi un maestru spiritual care lucrează cu ajutorul intuiţiei.

Este vestită la nivel internaţional pentru sfaturile ei, pentru înţelepciunea şi pentru capacitatea ei de a vindeca sufletul. Este autoarea mai multor bestselleruri, printre care se numără Răspunsul este simplu, Întreabă-ţi ghizii, Ai încredere în vibraţiile tale şi Lecţii pentru suflet şi menirea sufletului, precum şi a multor programe audio şi cărţi divinatorii. Sonia a absolvit Universitatea din Denver şi Universitatea Sorbonne din Paris. A obţinut diploma de doctor în metafizică de la Institutul American pentru Teologie Holistică. Locuieşte împreună cu familia ei în Chicago.

Poate fi contactată pe site-ul: www.soniachoquette.com

Multumesc Editurii Adevar Divin pentru ca mi-a pus la dispozitie informatii despre aceasta minunata doamna care de curand a vizitat Romania, precum si fragmentele din cartea sa – ”Raspunsul este simplu – Iubeste-te pe tine insuti, Traieste la unison cu spiritul tau” – carte pe care va recomand din tot sufletul sa o achizitionati, fiind o carte ce nu trebuie sa lipseasca din nicio biblioteca.

Cartea poate fi achizitionata online, direct de pe site-ul Editurii Adevar Divin: www.divin.ro – o editura care va ofera carti minunate din sfera psiho-spiritualitatii, si pe care o recomand cu drag.


3


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente.
Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa.
De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Discussion

  1. Mica  June 17, 2011

    Extraordinar de utile sfaturi si ar trebui sa le urmam si respectam cat mai multi.
    Multumesc mult posesoarei blogului pentru utila postare.

    (reply)
  2. stareadetine  June 21, 2011

    urmatorul sfat…iubeste-i pe ceilalti ca pe tine insuti…sunteti cu totii farame ale aceleasi Divinitati. Iubirea de Sine fara Daruirea Iubirii asupra a tot ceea ce ne inconjoara risca sa redevina Ego. Iubeste-te si iubeste simplu, iubeste fara a fi cu sau impotriva a ceva. A iubi nu inseamna a neglija ceva in favoarea a altceva. Iubirea nu cunoaste prioritati. Te poti iubi simplu, fara a face din acest lucru o lupta impotriva tuturor…compasiunea, intelegerea motivelor profunde ale miscarilor din interiorul si din afara Ta , perceperea Vietii ca un Dans Unduitor sunt ale mici tehnici prin care Seninatatea Iubirii Depline se pot pogari asupra Ta!

    Cu drag,
    StareaDeTine

    (reply)
  3. Mica  July 16, 2011

    Fortuita de imprejurari am ramas numai eu si spiritul meu pe care-l percep ca a doua persoana de langa mine.

    (reply)

Add a Comment