Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata

Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata


Accepta-ti Sentimentele intr-un mod responsabil

Care a fost prima ta reacţie atunci când ai aflat că TU ÎNSUŢI ai putea fi cauza şi creatorul tuturor problemelor cu care te confrunţi, inclusiv al tuturor bolilor tale? Îmi amintesc cum m-am simţit eu atunci când am citit pentru prima dată o listă cu emoţiile probabile care dau naştere bolilor. Parcă ar fi căzut cerul pe mine!

Prima mea reacţie a fost una de SUPER-NEGARE! Pe de altă parte, deşi îmi doream să uit de ceea ce am aflat, nu reuşeam. Noile idei continuau să mă obsedeze, până când m-au copleşit cu totul. Pentru a-mi regăsi pacea interioară, m-am văzut nevoită să recunosc că principala cauză a problemelor mele de sănătate erau sentimentele mele îngropate. La ora actuală, mi se pare la fel de interesant să observ aceeaşi reacţie de negare în ceilalţi oameni care află că propria lor minte ar putea fi responsabilă pentru problemele şi bolile lor.

Este infinit mai puţin dureros să crezi că altcineva este de vină pentru problemele tale de sănătate, sau pentru orice fel de alte probleme. Din păcate, atunci când învinovăţim pe altcineva, apar două dificultăţi.

Pe de o parte, acuzarea altor persoane ne protejează sistemul inconştient de supravieţuire. Ea ne permite să rămânem în zona noastră de confort psihic, în care ne simţim în siguranţă. Din păcate, în acest fel noi blocăm procesul creşterii noastre interioare, care ne-ar putea elibera de condiţionarea noastră anterioară.

Pe de altă parte, dacă ne-am învăţat să dăm întotdeauna vina pe altcineva, fără să ne asumăm vreodată responsabilitatea pentru sentimentele, emoţiile şi gândurile noastre, noi sfârşim prin a nu ne mai recunoaşte aceste trăiri care fac parte integrantă din fiinţa noastă.

„Şi ce dacă?”, te-ai putea întreba. Atunci când îi învinovăţim pe cei din jur, noi nu putem învăţa din propriile noastre experienţe şi nu ne putem maturiza psihic, proiectând astfel asupra altora puterea noastră personală, respectiv voinţa şi libertatea noastră de a face alegeri. Practic, noi îi lăsăm pe ceilalţi să fie responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră, nemaiavând la îndemână nicio pârghie prin care să preluăm controlul asupra acesteia. De aceea, dacă dorim să ne păstrăm aceste comori supreme, singurele care fac ca viaţa să merite să fie trăită – puterea personală, autocontrolul, voinţa şi libertatea de a face alegeri –, noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre sentimente, emoţii şi gânduri, inclusiv pentru atitudinile şi reacţiile derivate din ele. În acest fel, noi vom deveni singurii responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră.

Dacă vom depăşi nevoia de a-i învinovăţi pe ceilalţi, noi nu vom mai fi o victimă a circumstanţelor exterioare ale vieţii. Altfel spus, vom elimina din viaţa noastră tiparul victimei. Dacă vom înţelege că toate greutăţile prin care trecem sunt rezultatul Legii Cauzei şi Efectului, noi vom fi motivaţi să căutăm „cauzele” circumstanţelor noastre actuale, astfel încât să putem schimba „efectele” lor, adică situaţiile neplăcute în care ne aflăm.

Dacă profesorii nu ne-ar fi obligat la şcoală să învăţăm adunarea şi scăderea, apoi înmulţirea şi împărţirea, crezi că am fi reuşit vreodată să facem acest lucru pe cont propriu? Puţin probabil. Dacă vom deveni conştienţi de faptul că fiecare provocare din viaţa noastră reprezintă o experienţă din care putem învăţa ceva şi dacă ne vom propune să facem tot ce ne stă în puteri pentru a depăşi toate obstacolele care ne ies în cale, noi vom putea ieşi din actuala zonă de confort psihic, ridicându-ne pe un nivel superior de conştiinţă. Pe de altă parte, dacă vom rămâne în actuala zonă de confort psihic, urmând calea minimei rezistenţe, noi ne vom bloca singuri progresul. Reţine acest lucru: rămânerea în interiorul zonei de confort echivalează cu blocarea creşterii spirituale.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ieşim din această zonă de confort psihic, să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre atitudini şi să ne lărgim orizonturile riscând să facem un mic efort, sau chiar unul mai mare! Dacă vom accepta acest risc şi vom păşi în afara zonei noastre de confort psihic, procesul de creştere spirituală va începe automat.

Adeseori, acesta se dovedeşte neconfortabil, sau chiar dureros, dar creşterea nu poate fi concepută fără acest disconfort. Pe măsură ce ne vom acomoda cu noua situaţie, experienţele noastre vor deveni din ce în ce mai puţin dureroase, din ce în ce mai puţin înspăimântătoare şi din ce în ce mai confortabile. Partea cea mai interesantă este că noi putem să ne continuăm creşterea spirituală chiar şi fără vreo senzaţie de disconfort.

Un alt motiv pentru care noi nu dorim să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre gânduri şi sentimente (proces numit negare) este acela că dacă am admite că NOI suntem cei care ne-am provocat singuri toată această suferinţă, boala sau problemele cu care ne confruntăm, ar însemna să recunoaştem că am greşit în toţi aceşti ani în foarte multe privinţe.

Noi preferăm să rămânem în starea de negare, întrucât ne simţim atacaţi sau ameninţaţi. Foarte mulţi oameni nu sunt dispuşi să îşi asume faptul că au greşit, întrucât îşi bazează identitatea pe un sistem de convingeri incorecte, la care se rezumă însă întreaga lor filozofie de viaţă. Dacă şi-ar asuma propriile greşeli, multe din aceste convingeri s-ar prăbuşi, iar ei s-ar simţi extrem de vulnerabili.

O astfel de experienţă poate spulbera literalmente identitatea unei persoane, aruncând-o într-o confuzie totală, care ar face-o să îşi piardă orice punct de referinţă. Din cauza dezorientării, ea nu şi-ar mai da seama cine este şi încotro se îndreaptă.

De aceea, decât să experimenteze un astfel de disconfort şi o astfel de vulnerabilitate, foarte mulţi oameni preferă să revină la vechiul lor mod de a fi, refuzând să privească în faţă realitatea. Ei nu sunt capabili să recunoască faptul că ceea ce au căutat atâta vreme a fost maturizarea spirituală, şi implicit spaţiul mai sigur pe care îl asigură aceasta.

Ceea ce foarte puţini oameni înţeleg este faptul că greşelile sunt permise, că nu este nicio problemă dacă greşesc. Noi am crescut într-o societate care ne-a programat să avem cu orice preţ dreptate. De aceea, schimbarea acestei prejudecăţi poate părea extrem de înspăimântătoare şi de dureroasă. Această ajustare atât de dificilă se datorează faptului că mintea noastră este convinsă că trebuie să aibă cu orice preţ dreptate şi să îşi justifice toate acţiunile.

Îngăduie-ţi să greşeşti. Acordă-ţi permisiunea să nu ai dreptate. Numai în acest fel vei învăţa să îţi schimbi condiţionarea mentală.

Dacă oamenii ar putea să renunţe la convingerea subconştientă că trebuie să aibă cu orice preţ dreptate, înlocuind cuvântul dreptate cu cuvântul corect, probabil că tranziţia ar fi ceva mai uşoară. Poate că egoul nu s-ar mai simţi atât de traumatizat la gândul că trebuie să renunţe să îşi mai justifice tot timpul acţiunile şi să aibă în permanenţă dreptate.

Ori de câte ori simţi nevoia să ai dreptate cu orice preţ, pune-ţi întrebarea: „La urma urmelor, chiar contează atât de mult?” De cele mai multe ori, dacă vei răspunde cinstit la această întrebare, vei constata că răspunsul este: „Nu, nu contează deloc!”

O altă întrebare pe care ţi-o poţi pune este cea pe care o recomandă dr. Jampolsky în cartea sa: „Ce ai prefera: să ai dreptate sau să trăieşti într-o stare de pace interioară?” Dacă vei ajunge să îţi spui cu sinceritate: „Nu contează dacă am dreptate sau nu. Prefer să fiu liniştit şi împăcat”, sau „Optez pentru starea de pace interioară”, vei ieşi automat din multe situaţii sau momente neplăcute şi VEI TRĂI într-adevăr starea de pace interioară, care este atât de plăcută.

Dacă te decizi să nu mai fii o victimă, dacă îţi doreşti acest lucru cu toată ardoarea, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să scapi de sentimentul de vinovăţie. Dacă doreşti să îţi amplifici şi mai mult capacitatea de a te schimba, va trebui să renunţi inclusiv la judecăţile critice.

Dacă simţi nevoia de a judeca cu orice preţ pe cineva, păstrează-ţi judecăţile critice pentru singurul domeniu de care eşti cu adevărat responsabil: cel al minţii, al corpului şi al inimii tale. Chiar şi atunci, ai grijă să nu fii prea dur cu tine însuţi.

Cel mai bine este să îţi recunoşti propriile dezechilibre, să le ajustezi şi să mergi mai departe.

Aceste cuvinte pline de înţelepciune îi aparţin autorului Ken Carey şi apar în cartea sa, Terra Christa.

După cum ai constatat, totul se rezumă la asumarea conştientă a propriilor gânduri, sentimente şi atitudini. Această asumare permite o schimbare uriaşă, de proporţii dramatice, care îţi va permite să devii stăpânul propriului tău sine, şi implicit al întregului univers interior al acestuia.

În acest scop, este necesar să ÎŢI ASUMI ÎNTR-UN MOD RESPONSABIL:

1. Propriile sentimente

2. Propriile gânduri

3. Propriile cuvinte şi

4. Propriile acţiuni.

Cum intenţionezi să devii responsabil de sentimentele, gândurile, cuvintele şi acţiunile tale? Îţi reamintesc că starea de sănătate a tuturor aspectelor vieţii tale depinde de conştiinţa ta. De aceea, urmăreşte să devii conştient de ceea ce simţi, de ceea ce gândeşti, de ceea ce spui şi de ceea ce faci. Dacă nu eşti conştient în aceste patru domenii importante, viaţa ta poate fi comparată cu o navă fără busolă şi fără cârmaci, împinsă de colo-colo de toate vânturile, fără nicio direcţie bine stabilită şi fără capacitatea de a ajunge vreodată la destinaţie.

„Toate experienţele umane pot fi evaluate din perspectiva conştiinţei şi a puterii. Fără conştiinţă, manifestările puterii devin subumane”.

 – Autor necunoscut –

Dacă vei opta pentru renunţarea la vinovăţie şi la acuzaţii, tu îţi vei începe practic călătoria către o mai mare responsabilitate. Această responsabilitate este absolut necesară dacă doreşti să renunţi la rolul de victimă, să transformi cauzele care au produs efecte nedorite în viaţa ta, să îţi descoperi puterea divină care îţi va permite să îţi controlezi în totalitate viaţa şi să experimentezi rezultatele pe care ţi le doreşti cu adevărat în viaţă.

Reţine: la baza problemelor tale nu stau niciodată factorii EXTERIORI. Cauzele tuturor problemelor tale se află ÎN INTERIORUL tău.

Dacă vei înceta să mai cauţi răspunsuri în exteriorul tău, tu vei începe să capeţi un control din ce în ce mai mare asupra adevăratelor cauze ale dificultăţilor prin care treci, ale problemelor şi obstacolelor cu care te confrunţi, şi te vei transforma astfel dintr-o victimă a circumstanţelor exterioare într-un stăpân al propriei tale vieţi.

„Nimeni nu este liber dacă nu este propriul său stăpân”  – Epictet

Cele şapte metode prin care poţi realiza acest lucru sunt:

1. RENUNŢAREA la vinovăţie şi acuzaţii

2. RENUNŢAREA la forţă şi la control

3. IERTAREA totală

4. IUBIREA necondiţionată

5. ACCEPTAREA cu recunoştinţă a dificultăţilor vieţii

6. ACCEPTAREA perfecţiunii absolute a tuturor fiinţelor şi a tuturor situaţiilor

7. RECUNOŞTINŢA faţă de toate fiinţele şi faţă de toate situaţiile.

Prin acceptarea responsabilităţii pentru acţiunile şi pentru comportamentul tău, şi prin asumarea conştientă a TUTUROR sentimentelor, gândurilor (emoţiilor), atitudinilor, convingerilor şi cuvintelor tale, tu îţi vei crea practic un mic paradis interior, în care vor domni numai bucuria şi pacea interioară. Alegerea îţi aparţine. Ce preferi? Să fi în continuare o victimă, sau să devii stăpânul propriului tău destin?

Reţine: acceptarea cu o iubire necondiţionată a perfecţiunii tuturor situaţiilor permite transformarea de sine şi creşterea spirituală fără niciun efort.

Karol K. Truman – Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata

Va recomand cu multa caldura si aceasta carte, pe care o puteti comanda AICI

5


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente.
Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa.
De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Discussion

  1. Dan-Radu Simion  December 4, 2011

    Frumusetea vietii e data tocmai de faptul ca ea curge, iar noi ne trensformam in fiecare moment. Heraclit vorbea despre faptul ca nu poti calca de doua ori in acelasi rau, caci intre timp raul s-a transformat, tu te-ai schimbat. Si aceasta schimbare e sarbatoarea vietii, ca nu exista consecventa, incremenire intr-un proiect. Iar noi, ca oameni, trebuie sa ne acceptam in totalitatea noastra, fara sa ne acuzam, caci suntem exact asa cum trebuia sa fi, daca era nevoie sa fim intr-un alt mod, ne nasteam altfel. Existenta a vrut ca noi sa fim astfel, sa curgem precum un rau, sa vedem frumosul, sa fim autentici si sa nu ne invinovatim. Suntem aici sa invatam, sa putem sarbatori viata. Nimeni nu a fost si nu va mai fi vreodata aici, existenta e unica, iar unicitatea asta este o minune. Frumos articol!

    (reply)
    • Mona Georgescu  December 5, 2011

      Dan, bun regasit!
      Asa este, suntem intr-un flux continuu, ne transformam in permanenta, fie ca transformarea este constienta sau nu. Cred ca transformarea are mai degraba legatura cu (re)descoperirea, mai ales atunci cand suntem in acord cu Existenta, cu noi insine, atunci cand suntem in starea de acceptare.
      Unicitatea este o minune, intr-adevar. Cred ca o minune si mai mare este ca fiecare sa constientizeze aceasta unicitate, sa si-o pastreze, sa nu se lase coplesit si influentat de mediu, sa nu se devina un captiv al fenomenului de imitatie sau de contagiune sociala.
      Cred ca atunci cand gasim raspunsul la intrebarea ”Cine sunt EU?”, cand intelegem ca avem in primul rand o identitatea spirituala – care ar trebui sa se reflecte in cea sociala si in cea profesionala – putem simti ca suntem parte din Intreg si putem atinge starea de acceptare a tot ceea ce este.
      Multumesc pentru revenire, va mai astept cu drag.

      (reply)
  2. Daniela Gabriela  December 12, 2011

    Nu cred ca este o intamplare ca am ajuns pe blogul tau…iti multumesc pentru aceasta seara, incepe frumos pe fagasul cuvintelor tale…are viata, are emotie, are un farmec aparte, misca ceva mai adanc in suflet!…toate gandurile bune!

    (reply)
    • Mona Georgescu  December 13, 2011

      Seara buna Daniela,
      Bun venit alaturi de noi, in spatiul sufletului! Sunt onorata pentru gand si iti multumesc pentru popasul de suflet. Sa fie cu folos tot ceea ce vei gasi cu ocazia trecerii pragului meu virtual.
      Alese ganduri,
      Mona

      (reply)

Add a Comment