Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Sărăcia nu este echivalentă cu spiritualitatea

Sărăcia nu este echivalentă cu spiritualitatea

Mulţi oameni vin la mine, îmi spun că sunt nefericiţi şi îmi cer o metodă de meditaţie. Eu le răspund: „Mai întâi de toate trebuie să înţelegi de ce eşti nefericit. Aceasta este condiţia de bază. Dacă nu vei înlătura cauzele elementare care te-au făcut să fii nefericit, orice metodă de meditaţie ţi-aş da nu te va ajuta prea mult”.

Un om ar fi putut fi un dansator minunat, dar este nevoit să stea într-un birou, înconjurat de dosare. Cel mai mult pe lume i-ar fi plăcut să danseze, dar este nevoit să facă o balanţă contabilă. După care vine la mine, îmi spune că este nefericit şi îmi cere o metodă de meditaţie! Nu am cum să-l ajut. Cu ce l-ar putea ajuta acea metodă de meditaţie, dacă va rămâne acelaşi om, dacă va continua să facă bani în detrimentul visurilor sale? Singurul lucru pe care îl poate face meditaţia în acest caz este să îl ajute să se relaxeze, să îşi suporte mai uşor nefericirea.

Asta face meditaţia transcendentală şi aşa se explică uluitorul ei succes în Occident. Maharishi Mahesh Yogi le repetă continuu oamenilor: „Această meditaţie te va ajuta să devii mai eficient în ceea ce faci, să ai un succes mai mare în viaţă. Dacă eşti un comis voiajor, te va ajuta să vinzi mai multe produse”. Iar americanii sunt atât de înnebuniţi după eficienţă. Ei ar fi dispuşi să piardă totul numai de dragul de a fi eficienţi. Aşa se explică succesul acestei metode.

Da, meditaţia vă poate ajuta să vă relaxaţi puţin – este ca un tranchilizant. Repetarea continuă a unei mantra-e, a unui singur cuvânt, modifică alchimia cerebrală. Mantra devine un sedativ sonor. Te ajută să îţi diminuezi starea de stres, astfel încât mâine să devii chiar mai eficient decât astăzi, să învingi în marea competiţie, dar nu te ajută în nici un fel să te transformi pe tine însuţi.

Poţi să repeţi o mantra, poţi practica o anumită meditaţie, care te va ajuta să faci mici schimbări în viaţa ta, dar nu te va ajuta niciodată să te transformi pe tine însuţi.

De aceea, eu nu îi chem la mine decât pe cei îndrăzneţi, pe cei dispuşi să îşi schimbe viaţa de la temelie, gata să pună totul în joc pentru a-şi atinge ţelul. De fapt, voi nici nu aveţi ce pune în joc – doar nefericirea voastră. Oamenii se cramponează însă şi de aceasta.

Am auzit o glumă:

Într-o unitate militară aflată în mijlocul deşertului, un pluton de soldaţi s-a întors la bază după ce a mărşăluit o zi întreagă sub soarele arzător.
– Ce viaţă! s-a plâns unul dintre soldaţi. Să mergi mile întregi, sub comanda unui sergent care se crede Attila, fără femei, fără băutură, fără permisii – şi peste toate, să ai şi cizme cu două numere mai mici!
– Pentru că nu vrei să renunţi la ele, amice, i-a răspuns vecinul. De ce nu le schimbi?
– Nici prin cap nu-mi trece, a venit răspunsul. Scoaterea lor din picioare este singura plăcere reală pe care o mai am.
 

Ce altceva aveţi voi de pus în joc? Doar suferinţa voastră. Singura plăcere pe care o aveţi este să vorbiţi despre ea. Priviţi-i pe cei care se plâng tot timpul: feţele li se transfigurează! Sunt dispuşi chiar să plătească pentru această plăcere. Se duc la psihanalist şi îi dau o grămadă de bani pentru a-i povesti suferinţele lor! Cel puţin, cineva îi ascultă cu atenţie, iar asta îi face fericiţi.

Oamenii vorbesc la nesfârşit de suferinţele lor. Ajung chiar să le exagereze, să le decoreze, pentru a le face să pară mai mari, chiar mai mari decât viaţa în anumite cazuri. Nimeni nu ar putea suporta aşa ceva. De ce procedează astfel? Pentru că oamenii se agaţă numai de ceea ce cunosc, de ceea ce le este familiar. Viaţa lor nu este alcătuită decât din suferinţă. Nu au nimic de pierdut, dar se tem îngrozitor să nu piardă ceea ce au!

Personal, pun fericirea pe primul loc. Eu nu cred decât în bucurie, în atitudinea de sărbătoare, în filozofiile afirmative. Bucuraţi-vă de ceea ce faceţi! Dacă nu vă puteţi bucura, faceţi altceva. Nu mai aşteptaţi nici un minut. Voi nu faceţi decât să îl aşteptaţi pe Godot, dar Godot nu va veni niciodată. Vă risipiţi singuri viaţa. Pentru cine? Pentru ce? Ce anume aşteptaţi?

Dacă înţelegi că eşti nefericit din cauza unui anumit model de viaţă, toate vechile tradiţii se vor repezi asupra ta şi îţi vor spune: „Greşeşti!” Eu spun altceva: modelul de viaţă este greşit. Încercaţi să sesizaţi diferenţa. Nu voi greşiţi, ci modelul de viaţă pe care îl aveţi, pe care l-aţi învăţat, este greşit. Motivaţiile pe care aţi învăţat să vi le însuşiţi nu vă aparţin. De aceea, ele nu vă pot împlini destinul, căci se împotrivesc naturii voastre.

Poliţistul satului şi-a văzut fiul întorcându-se acasă după o partidă de pescuit.
– Ai avut ceva noroc, fiule? l-a întrebat el.
– Da, tată, i-a răspuns puştiul, deschizându-şi coşul pentru a-i arăta o duzină de păstrăvi superbi.
– Grozav! Şi unde i-ai prins?
– Ceva mai jos. E un teren acolo pe marginea căruia scrie: „Teren privat”, după care treci pe lângă un semn pe care scrie: „Cei care trec acest gard vor fi acţionaţi în instanţă” şi ajungi astfel la un iaz pe marginea căruia scrie: „Pescuitul interzis”. Acolo i-am prins.
 

Reţineţi: nimeni nu poate lua această decizie în locul vostru. Toate aceste indicatoare, toate comenzile pe care vi le dau alţii, toată morala pe care v-o impun, nu fac decât să vă ucidă. Voi sunteţi cei care trebuie să decideţi singuri, să vă luaţi propria viaţă în mâini. În caz contrar, viaţa va bate la uşa voastră, dar nu vă va găsi niciodată acasă. Veţi fi întotdeauna în altă parte.

Dacă ar fi trebuit să fii un dansator, viaţa vine şi bate la poarta teatrului, convinsă că te va găsi acolo, că între timp ai devenit un dansator. Tu te-ai făcut însă bancher, aşa că nu eşti la teatru. De unde să ştie viaţa că te-ai făcut bancher? Dumnezeu vine la tine aşa cum şi-ar dori să fii. El nu cunoaşte decât o singură adresă, dar nu te găseşte niciodată la ea, căci tu te ascunzi în altă parte, sub o altă mască, sub un alt nume, sub cine ştie ce înfăţişare care nu ţi se potriveşte.

Cum să te găsească Dumnezeu? El pleacă mai departe, în căutarea ta. Îţi ştie numele real, dar tu l-ai uitat. Îţi ştie adresa reală, dar tu nu ai locuit niciodată acolo. Te-ai rătăcit, căci i-ai permis acestei lumi să te atragă în altă parte decât îţi este locul.

Dumnezeu nu te poate găsi decât într-un singur mod: atunci când înfloreşti, când devii ceea ce dorea el să fii. Până când nu îţi vei găsi această spontaneitate, până când nu te vei simţi în elementul tău, nu vei putea fi fericit. Iar fără fericire, nu poţi trăi o stare de meditaţie.

De unde credeţi că a apărut această idee, că meditaţia te face fericit? Simplu: ori de câte ori au găsit un om fericit, oamenii au constatat că acesta are o minte meditativă. Cele două principii sunt strâns legate. Un om care trăieşte într-un mediu meditativ emană întotdeauna o fericire vibrantă. De aceea, în minţile oamenilor fericirea a devenit asociată cu meditaţia. Ei s-au gândit: probabil, dacă meditezi, devii fericit. În realitate, lucrurile stau exact pe dos: meditaţia nu apare decât dacă eşti fericit.

A fi fericit este însă dificil, în timp ce a învăţa să meditezi este uşor. A fi fericit înseamnă a-ţi schimba dramatic viaţa – căci nu mai ai timp de pierdut. Este nevoie de o schimbare bruscă, abruptă, de o discontinuitate.

Asta înţeleg eu prin sannyas: o discontinuitate faţă de trecut. Un fulger subit, în urma căruia mori şi renaşti de la zero. Îţi începi din nou viaţa, ca şi cum nu ar fi existat niciodată un model impus de societate, de părinţi, de stat. Începi să faci ceea ce ar fi trebuit să faci demult, dacă nu te-ar fi distras alţii, ceea ce ai fost predestinat să faci.

Trebuie să renunţi la modelele care ţi-au fost impuse şi să-ţi descoperi propriul model de viaţă.

Nu trebuie să te ataşezi prea tare de bani, căci aceştia reprezintă cea mai mare amăgire, în detrimentul fericirii. Şi culmea ironiei face ca oamenii să creadă că dacă vor da de bani, vor fi mai fericiţi. Banii nu au nimic de-a face cu fericirea. Dacă eşti fericit şi ai bani, îţi vei folosi banii pentru a fi şi mai fericit. Dacă ai bani şi eşti nefericit, îi vei folosi pentru a deveni şi mai nefericit. Banii nu reprezintă decât o forţă neutră.

Reţineţi: eu nu am nimic împotriva banilor. Nu doresc să mă înţelegeţi greşit. Nu am nimic împotriva nimănui. Banii nu reprezintă decât un instrument. Dacă eşti fericit şi ai bani, îţi vei folosi banii pentru a fi şi mai fericit. Dacă ai bani şi eşti nefericit, îi vei folosi pentru a deveni şi mai nefericit, căci ce poţi face cu banii? Ei nu pot face decât să-ţi întărească modelul de viaţă, oricare ar fi acesta. Dacă eşti nefericit şi dispui de putere, ce vei face cu puterea ta? Te vei otrăvi singur, devenind şi mai nefericit.

Oamenii aleargă însă după bani cu o disperare demnă de o cauză mai bună, convinşi că aceştia le vor aduce fericirea. Ei aleargă după respectabilitate, ca şi cum aceasta le-ar putea aduce vreodată fericirea. Dacă întrebi pe cineva, îţi va spune că este dispus să îşi schimbe modul de viaţă în orice moment, dar nu are banii necesari pentru aceasta.

Când daţi de bani, voi nu mai sunteţi voi înşivă. Parcă vă ia Dumnezeu minţile.

Aşa acţionează oamenii orientaţi către lumea exterioară. În viziunea mea, nu cei care au bani sunt neapărat oameni orientaţi către lumea exterioară, ci cei care sunt dispuşi să îşi schimbe pe loc motivaţiile atunci când dau de bani. Oamenii săraci nu sunt neapărat religioşi. Cu adevărat religioşi sunt doar cei care nu îşi schimbă motivaţiile atunci când dau de bani.

Sărăcia nu este echivalentă cu spiritualitatea. La fel, bogăţia nu este neapărat echivalentă cu materialismul.

Modelul materialist de viaţă este cel în care banii sunt mai importanţi decât orice altceva.

Cel spiritual este modelul în care banii sunt folosiţi pentru diferite scopuri, fără a influenţa cu nimic individualitatea celui care îi foloseşte sau starea lui de fericire. El ştie perfect cine este şi încotro se îndreaptă, iar banii nu îl pot distrage de la acest obiectiv. Dacă veţi trăi în acest fel, veţi constata că viaţa voastră capătă parfumul meditaţiei.

Din păcate, toată lumea a uitat – undeva, pe drum – de acest model. Voi aţi fost educaţi de oameni care nu au cunoscut adevărul, care au trăit în amăgire. Nu îi urâţi! Lăsaţi compasiunea pentru ei să vă umple inimile. Eu unul nu-i condamn. Părinţii, profesorii de şcoală, cei universitari, liderii societăţii – cu toţii au fost oameni nefericiţi. Ei au creat un model al nefericirii şi v-au educat în funcţie de el.

Voi nu v-aţi luat încă viaţa în propriile mâini. Perpetuaţi acelaşi model al suferinţei în care aţi fost educaţi, fără să vă daţi seama că puteţi proceda şi altfel.

Osho – Omul care iubea pescarusii, Editura MIX

Daca doresti sa citesti integral aceasta carte, o poti gasi aici

 

2


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente. Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa. De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Discussion

  1. Marian  April 18, 2014

    Bleah! Mentalitatea porcului prost si fericit: asta promovezi.

    (reply)
    • Mona Georgescu  April 18, 2014

      Marian, nu, ati confundat – nu pentru dumneavoastra era acest material – ”porcii prosti si fericiti” nu citesc acest site, nu stiu cum ati ajuns aici, cautati alt loc unde va sta bine.

      (reply)

Add a Comment