Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Sa fii real si sa-ti exprimi sentimentele adevarate nu inseamna sa te plangi

Sa fii real si sa-ti exprimi sentimentele adevarate nu inseamna sa te plangi


„Fii ceea ce eşti şi spune ceea ce simţi, fiindcă cei care gândesc nu contează, iar cei care contează nu gândesc.“ – Dr. Seuss
Exprimarea deplină a propriilor noastre euri este fundamentală pentru abilitatea noastră de a fi ceea ce suntem cu adevărat şi de a avea o viaţă caracterizată de autenticitate. Cu toate acestea, aşa cum am discutat deja, pentru cei mai mulţi dintre noi exprimarea autentică a propriei personalităţi nu este un lucru simplu, ţinând cont de background-ul pe care îl avem, de condiţia socială, de teama de a nu fi judecaţi de ceilalţi şi multe altele. Deşi vrem ca toţi cei din jurul nostru să fie oneşti, deschişi şi reali, iar noi, în schimb, vrem să avem libertatea de a ne exprima autentic, atunci când lucrurile se complică, ne reprimăm adesea gândurile şi sentimentele.
Exprimarea propriei personalităţi, pe cât de sincer posibil, este unul dintre cele mai provocatoare, dar importante lucruri pe care le putem face în călătoria noastră către dezvoltare şi descoperire, pe măsură ce aducem o autenticitate mai mare în viaţa noastră.
Rostirea propriului adevăr – Cât de onest eşti?
Deşi cei mai mulţi dintre noi nu suntem mincinoşi notorii care să decepţionăm oamenii în mod conştient, câteodată nu spunem întregul adevăr. Poate fi înspăimântător şi vulnerabil, fiindcă de obicei nu suntem instruiţi sau încurajaţi să facem acest lucru, iar de foarte multe ori pare „nepotrivit“ să fii complet transparent în multe situaţii şi relaţii.
O metaforă extraordinară care să reprezinte acest fenomen este cea a aisbergului – de obicei la suprafaţa apei este vizibil doar vârful aisbergului, în timp ce cea mai mare parte a acestuia se află sub apă. De cele mai multe ori, aşa trecem prin viaţă – arătând doar vârful aisbergului nostru personal. Această dinamică este de înţeles, este normală şi încurajată în cultura noastră, dar nu ne permite să ne exprimăm pe deplin, aşa cum suntem cu adevărat.
Pentru ca noi să avem o viaţă plină de autenticitate, să avem nişte relaţii bune cu ceilalţi şi să funcţionăm la un nivel mai mare de autenticitate, trebuie să lăsăm mai jos linia de plutire, să-i lăsăm mai mult pe ceilalţi să vadă cum suntem cu adevărat şi să spunem adevărul în mod curajos.
Despre nevoia fiecarei femei de a fi autentica si despre consecintele de nedorit ale lipsei curajului de a trai autentic, vom discuta si in timpul bootcampului pentru femei, SENS. In aceasta vara – 6 – 9 August, 2015  va avea loc editia numarul 6 si ne vom intalni, ca de obicei, la munte. Abia astept sa cunosc grupa cu numarul 6! Inscrierile sunt deschise si, pentru a beneficia de un pret redus, trebuie doar sa achiti avansul pana la 30 Iunie. Vei beneficia, in acest mod, dupa achitarea avansului, de cadoul din partea mea: o consultatie individuala gratuita – fie la cabinet, daca te afli in Bucuresti, fie online – via Skype, daca nu te afli in Bucuresti. 
Detaliile bootcampului din aceasta vara sunt aici: http://www.minunemica.eu/sens-bootcamp-pentru-femei-6-9-august-gura-diham/
CE A ADUS ”SENS” IN VIATA FEMEILOR CARE AU PARTICIPAT PANA ACUM LA EDITIILE ANTERIOARE:
Centrare, Vindecare, Autenticitate, Asumare, Intelegere, Bucurie, Vitalitate, Sanatate, Libertate, Prietenii durabile, Evolutie, Transformare, Curaj, Integritate, Senzualitate, Meditatie, Liniste
Datorita acestor lucruri, femeile care au participat la editiile anterioare au acum o viata echilibrata si si-au gasit sensul pe care il cautau. Pentru ca, asa cum spunea tot Debbie Ford ”fiecare eveniment semnificativ din viata modifica felul in care vedem lumea si pe noi înşine. Gandul de a ne trece in revista intregul trecut este adesea coplesitor. Dar aceasta este o parte esentiala a procesului. Trecutul nostru este o binecuvantare care ne indruma si ne invata – si in el se afla tot atat de multe mesaje pozitive cat şi negative” 
Cum să devii real
Să fii capabil şi dispus să îţi cobori mai jos linia de plutire este un lucru pe care îl putem face pentru a fi reali în toate aspectele vieţii noastre.
Ce este sub limita ta de acceptabilitate şi nu vrei să vorbeşti cu ceilalţi sau să zici cu voce tare?
Iată câteva lucruri care te duc câteodată sub linia de plutire:
• Eşecuri
• Opinii (ne facem griji că nu sunt împărtăşite de ceilalţi)
• Confuzie
• Ruşine
• Vină
• Temeri
• Mânie
• Nesiguranţă
• Slăbiciune
• Jenă
• Judecată (din partea celorlalţi sau a noastră)
• Provocări
• Resentimente
• Gelozie
• Singurătate
Mai există şi o mulţime de alte lucruri despre care nu credem că sunt „acceptabile“ pentru a le şti despre noi sau pe care noi le considerăm „rele“.
Cu toate acestea, dacă ne gândim mult mai profund la aceste lucruri, există şi elemente sub limita de acceptabilitate care sunt de natură pozitivă, chiar dacă pentru noi este mult mai provocator să le împărtăşim cu ceilalţi, prezentate în cele ce urmează:
• Speranţe
• Vise
• Pasiuni
• Viziuni
• Fericire
• Realizări
• Scopuri
• Dragoste
• Apreciere
• Încântare
• Gratitudine
• Curiozitate
• Creativitate
• Şi alte lucruri pozitive pe care adesea ezităm să le împărtaşim, de teamă să nu fim judecaţi.
Indiferent dacă avem o anumită părere despre noi sau despre viaţa noastră, ca fiind bună sau rea, există şi lucruri pe care considerăm că nu le putem împărtăşi şi celorlalţi. Nu susţin că trebuie să le spunem tuturor tot felul de detalii despre noi, dar sunt de părere că, pentru a trăi în mod autentic, este esenţial să începem să împărtăşim şi celorlalţi lucruri despre noi. Poate fi înspăimântător şi provocator, dar este una dintre cele mai bune modalităţi prin care putem dobândi puterea autenticităţii.
Cu toate acestea, este important să ne reamintim că să fii real şi să-ţi exprimi sentimentele adevărate nu înseamnă să te plângi, să le povesteşti şi altora despre traumele tale (o modalitate manipulativă de a primi atenţie din partea altora sau de a juca rolul de victimă), să-ţi pară rău pentru tine sau chiar să te lauzi – toate reprezentând manifestări obişnuite de egoism, nesănătoase.
Elementele cheie ale împărtăşirii autentice sunt onestitatea, responsabilitatea şi, cel mai important, vulnerabilitatea.
Când suntem autentici, ne asumăm responsabilitatea pentru modul în care ne simţim (şi nu dăm vina pe ceilalţi sau pe circumstanţe) şi ne dezvăluim pe noi înşine în mod vulnerabil – dobândim adevărata putere a autenticităţii.
Cum să fii onest şi vulnerabil
„Dacă m-ai cunoaşte cu adevărat…“
Acest exerciţiu, care a avut un impact profund asupra vieţii mele, a fost un lucru pe care l-am folosit sub diferite forme cu multe dintre grupurile şi persoanele cu care am lucrat de-a lungul anilor, oferind acestora oportunitatea incredibilă de a fi reali şi vulnerabili.
Asta funcţionează în felul următor: de obicei, un grup mic, de patru până la opt oameni (deşi poate fi făcut şi faţă în faţă sau cu un grup mai mare) – primeşti un minut sau două de atenţie deplină din partea tuturor din grup şi repeţi cuvintele: „Dacă m-ai cunoaşte cu adevărat, ai şti că…“ şi apoi ai completa fraza vor bind celorlalţi despre lucruri reale, vulnerabile şi sub limita cognoscibilă referitoare la tine (gânduri, sentimente, visuri, nesigu ranţă, opinii, pasiuni etc.). Nu există nici o presiune sau aşteptare pe care fiecare persoană să o împărtăşească dacă nu vrea – doar o provocare de a ieşi din afara zonelor de confort, de a alege să aibă încredere în oamenii din grup, de a fi mult mai reali, deschişi şi vulnerabili decât ar fi în mod normal cu celelalte persoane. Pentru ca acest exerciţiu să funcţioneze, este esenţial ca oamenii să se simtă în siguranţă şi să ştie că lucrurile pe care le vor spune vor fi păstrate în confi – denţialitate şi că toate celelalte persoane din grup fac tot ce pot pentru a-i acorda atenţia deplină şi pentru a onora fi ecare persoană, pe măsură ce aceştia le împărtăşesc gândurile şi sentimentele.
De fiecare dată când particip sau facilitez efectuarea acestui exerciţiu, sunt copleşit de puterea sa imensă. Oamenii râd, plâng, devin mai sinceri, dau frâu liber sentimentelor şi intră în legătură directă unii cu ceilalţi – de la inimă la inimă, în mod autentic. Deşi unele persoane şi grupuri sunt dispuse să fi e mai profunde decât altele, iar în unele cazuri activitatea în sine este mult mai provocatoare decât în altele, nu am văzut niciodată vreo situaţie care să nu funcţioneze.
Se întâmplă lucruri remarcabile – oamenii devin capabili să înţeleagă, să ştie şi să aibă o compasiune reală unii faţă de alţii – chiar dacă abia s-au cunoscut sau chiar dacă nu cred că au ceva în comun. Ceea ce obţin întotdeauna de la acest exerciţiu şi îi aud pe oameni spunând, sub diverse forme, este că, deşi suntem unici, ne asemănăm într-o măsură mai mare decât ne deosebim. Atunci când avem curajul să devenim mai reali unul cu celălalt, este una dintre cele mai pline de înţeles experienţe pe care le putem avea cu celelalte fi inţe umane. Dacă m-ai cunoaşte cu adevărat… Ca modalitate de a modela acest exerciţiu, de a deveni mult mai real şi de a fi vulnerabil, astfel încât tu să poţi afl a mult mai multe lucruri despre mine, mă voi confesa mai mult chiar acum, ca şi cum ne-am afl a într-un grup şi am efectua acest exerciţiu puternic.
Dacă m-ai cunoaşte cu adevărat, ai şti cât de încântat şi onorat sunt să scriu această carte, să discut despre autenticitate, să lucrez cu oamenii astfel încât aceştia să fi e mult mai autentici şi împliniţi în vieţile lor, dar şi că pentru mine este incredibil de provocator să fac acest lucru. Mă îndoiesc de mine tot timpul, iar câteodată cred că habar nu am despre ce vorbesc. Mai mult, sunt îngrijorat în mod constant că oamenii nu mă vor băga în seamă, că vor descoperi că mă străduiesc să pun în aplicare ceea ce am învăţat, dar şi faptul că multe aspecte ale vieţii mele, ale muncii şi relaţiilor nu sunt pline de autenticitate, apreciere şi împlinire aşa cum aş vrea eu. Dacă m-ai cunoaşte cu adevărat, ai şti că uneori mă urăsc pe mine însumi – atât de mult încât mi-e greu să mă uit în oglindă sau să mă concentrez asupra unui lucru, cu excepţia lucrurilor despre care cred că sunt greşite. Mă judec singur, trupul meu şi aspectul meu fi zic, ceea ce spun, cum anume acţionez şi modul în care interacţionez cu oamenii. Pot fi extrem de critic atunci când vine vorba despre un aspect referitor la mine. Mă simt adesea un ratat şi o pacoste. Chiar dacă eu „ştiu“ mai bine, există o parte din mine care crede că, pentru a fi în regulă şi pentru a fi iubit, trebuie să ai o carieră de succes, să arăţi bine din punct de vedere fi zic, să ai totul şi să fi i o persoană pe care ceilalţi o iubesc şi o admiră. Şi dacă m-ai cunoaşte cu adevărat, ai şti că am o viziune extraordinară asupra vieţii şi muncii mele, care chiar mă sperie. Cred în calea mea spirituală şi mă afl u aici ca să fac lucruri importante. Ştiu că am abilitatea să mă vindec şi să mă dezvolt, să-i ajut pe alţii să se vindece şi să se dezvolte şi să-i sprijin pe cei care se vindecă şi se dezvoltă. Adesea mă simt inconfortabil să recunosc acest lucru, fi indcă mă tem să nu par arogant sau egoist; că oamenii mă vor judeca, că mă vor face să mă îndepărtez de familia mea, să lucrez mai mult decât aş vrea sau să fac lucruri mult mai provocatoare decât aş putea să duc sau că mă voi gândi numai la bani, vânzarea cărţilor, faimă şi notorietate. Din cauza propriilor mele temeri şi confuzii, de foarte multe ori nu ştiu ce vreau şi nu spun adevărul în totalitate – chiar dacă la prima vedere aşa pare.
EXERCIŢIU – Dacă m-ai cunoaşte cu adevărat…
Acum este rândul tău să te confesezi! Iată câteva modalităţi diferite prin care poţi face acest exerciţiu şi, deşi este în regulă să începi prin a gândi, a scrie sau a vorbi doar pentru tine, în cele din urmă totul se reduce la a le spune şi altora adevărul – lucru care te va ajuta în dorinţa ta de a te dezvolta şi de a fi real. Iată câteva opţiuni pentru a rezolva acest exerciţiu.
Opţiunea 1
Foloseşte un jurnal, ia o bucată de hârtie, deschide un fişier, căsuţa de e-mail sau o pagină de blog pe computer. În partea de sus a paginii, scrie: „Dacă m-ai cunoaşte cu adevărat…“ şi apoi începe să scrii orice ai curajul să spui – mânie, pasiuni, temeri, visuri, vină, realizări, eşecuri, scopuri sau orice altceva este real şi vul nerabil. Imediat ce ai început să scrii, arată-le şi altora – prin e-mail, pe web, făcându-i pe ceilalţi să citească sau citindu-le tu însuţi.
Opţiunea 2
Aşază-te alături de soţia ta, partenerul de viaţă, membrii familiei, prieteni, şefi , colegi sau oricine altcineva – ideal faţă în faţă, dar e bine şi prin telefon dacă nu locuiesc în apropiere – şi purtaţi o conversaţie onestă. Poate fi o idee bună să le spui câte ceva despre această carte, metafora cu aisbergul sau despre angajamentul tău de a fi autentic, astfel încât să ştie care sunt intenţiile tale.
Odată ce ai stabilit aceste lucruri, începe astfel: „Dacă m-ai cunoaşte cu adevărat…“, iar apoi dezvăluie ceva personal despre tine, un lucru care denotă vulnerabilitate. Este o idee bună să stabileşti o limită de timp (doar câteva minute) şi roagă-i pe ceilalţi să nu te întrerupă, să pună întrebări sau să vorbească – ceea ce uşurează foarte mult lucrurile.
Se poate să dorească să răspundă la ceea ce spui tu şi să înceapă propria sesiune de exerciţii.
Opţiunea 3
Întreprinde această activitate cu un grup de prieteni, cu familia, cu echipa de la serviciu sau cu orice alt grup de oameni. De obicei, funcţionează cel mai bine cu un grup format din patru până la opt persoane, dar poate fi făcut indiferent de câţi participanţi sunt. Este esenţial ca toată lumea să ştie ce anume faci, de ce faci acel lucru şi cum se va desfăşura. Folosirea analogiei cu aisbergul şi chiar desenarea unei imagini pe un flipchart este adesea o idee bună.
Pentru ca acest exerciţiu să funcţioneze, este esenţial ca oamenii să se simtă în siguranţă şi sprijiniţi şi că pot avea încre dere în faptul că tot ceea ce spun va fi confidenţial. Întotdeauna este mai bine să începi tu primul – oamenii te vor urma, aşa că, cu cât eşti mai dispus să te dezvălui, cu atât mai mult şi ceilalţi vor vorbi într-un mod autentic.
Treci peste greutăţi şi mergi mai departe
O altă întrebare pe care am pus-o multor oameni – prieteni, familie, clienţi şi alţii – pe măsură ce mă pregăteam să finalizez această carte, este: „Îmi poţi da un exemplu din viaţa ta când ai spus ceva important, extrem de adevărat, iar acel lucru a avut un impact incredibil de pozitiv (cu alte cuvinte, dacă eşti sincer cu tine, chiar dacă ţi-e frică sau ţi-e greu, şi funcţionează deadevăratelea)?“
Încă o dată, răspunsurile la această întrebare sunt fascinante. Deşi fiecare răspuns este unic, temele principale din cele mai multe răspunsuri au legătură cu abilitatea de a renunţa la ceva din trecut şi de a trece mai departe la o nouă relaţie, cu o anume persoană, sau la un nou tip de viaţă în general. În continuare sunt prezentate două dintre răspunsurile pe care le-am primit.
Jennifer a spus: „În adolescenţă, mama nu era deloc iubitoare. Puteam literalmente să stau în faţa ei plângând şi nu se ocupa de mine. Impresia mea timp de mai mulţi ani a fost că acel plâns era un semn de slăbiciune şi că acea slăbiciune e rea. Pentru a căuta aprobarea mamei mele, am simţit că trebuie să fii foarte puternic şi să nu plângi niciodată. Pentru mine era extrem de dificil, fiindcă eram o persoană emotivă şi simţeam că mă prefac. Cu toate acestea, mă străduiesc în mod constant să fiu mai puternică. După ce am făcut terapie şi mi-am dat seama că nu e nimic în neregulă să plâng sau să discut în cele din urmă cu mama mea, atunci când mă îndreptam spre vârsta de 30 de ani. A fost nevoie de toată puterea şi curajul meu să fac acest lucru. În timpul unei călătorii mai lungi cu maşina, în care eram doar noi două, am întrebat-o de ce nu vroia niciodată să mă vadă plângând. Mi-a spus că propria ei mamă era foarte fragilă şi că se temea întotdeauna că voi fi ca ea. Mi-a spus că a încercat întotdeauna să mă facă să devin puternică. Pentru mine a fost revelator, fi indcă mi-am dat seama că acţiunile mamei mele nu au nici o legătură cu mine. De asemenea, a fost prima dată când am putut să vorbesc deschis cu ea şi să nu încerc să o mulţumesc. A fost un moment important în viaţa mea şi în relaţia noastră.
Rezolvarea conflictelor
Cu cât adoptăm mai mult ideea de a fi autentici şi de a spune adevărul, cu atât suntem mai capabili să ne angajăm în rezolvarea conflictelor într-un mod sănătos, onest şi productiv.
Cu toate acestea, atunci când auzi cuvântul „conflict“, ce îţi vine imediat în minte? Pentru mine şi pentru cei mai mulţi oameni pe care îi cunosc, gândurile, cuvintele, sentimentele şi ideile pe care le avem imediat ce ne gândim la conflicte sunt: • Luptă • Divergenţe • Război • Mânie • Frustrare • Luptă pentru putere • Lipsă de confort • Confruntare • Ţipete
Cu toate acestea, dacă mergem puţin mai în profunzime şi analizăm beneficiile conflictelor, în special atunci când sunt rezolvate, ce lucruri îţi vin în minte referitoare la tine?
La mine, dar şi în cazul celorlalte persoane cu care discut la workshop-uri, este vorba despre lucruri precum: • Rezolvare • Idei noi • Înţelegere • Încredere • Legături • Creativitate • Conştientizare • Muncă în echipă • Eliberare
Realitatea este că acest conflict are conotaţii incredibil de pozitive, în special dacă suntem capabili să ne angajăm într-o manieră directă. Multe dintre lucrurile pe care le considerăm negative la un conflict provin dintr-un lucru important – teama! Da, repet, teama. Majoritatea oamenilor cu care colaborez şi cu care stau de vorbă, inclusiv eu, se sperie atunci când vine vorba despre conflicte şi au o mulţime de tactici creative, elaborate, adesea pasiv-agresive, pentru a evita să aibă de-a face cu conflictele, de exemplu să fii „drăguţ“, să pretinzi că totul e „în regulă“, să discuţi cu alţii despre problemă, în loc să o tratezi direct, să nu vorbeşti, „să-ţi muşti limba“ etc. Chiar şi cei care au tendinţa de a alege lupta, cărora le plac certurile sau dezbaterile şi care par să nu aibă nici o problemă în a se contrazice cu ceilalţi fac de obicei acest lucru ca o strategie pentru a avea de-a face cu un conflict, mai exact cu teama lor de conflict.
Pericol şi oportunitate
Simbolul chinezesc al conflictului ne reaminteşte foarte bine tuturor care este adevărata natură a conflictului. Prima literă a simbolului reprezintă pericolul, în timp ce cea de-a doua reprezintă oportunitatea. Nu-i aşa că acest lucru este adevărat? Ne temem de pericol, dar sperăm să avem oportunităţi. Aceasta este, într-adevăr, o mare oportunitate, să îţi conştientizezi frica şi să fii autentic în general. Singura cale de a avea parte de lucruri bune, în acest caz de oportunităţi sau de rezolvarea conflictelor, este să te confrunţi cu pericolul referitor la teama noastră de ceea ce trebuie făcut, spus sau gândit, în procesul rezolvării problemei.
Problema nu este dacă avem conflicte în viaţă, la serviciu sau în relaţiile noastre – întrebarea este cât de dispuşi suntem să facem faţă conflictelor într-un mod autentic şi eficient. 
Mike Robbins – ”Puterea autenticitatii”, Editura Amsta Publishing
1


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente.
Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa.
De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Discussion

  1. Steli Eli  June 3, 2015

    Citatul de la inceput :“Be who you are and say what you feel because those who mind don’t matter and those who matter don’t mind” s-ar putea traduce si asa : „Fii ceea ce eşti şi spune ceea ce simţi, fiindcă cei care se supara nu contează, iar cei care contează nu se supara”.

    (reply)

Add a Comment