Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Remedii pentru Suflet: Compasiunea si Iertarea (I)

Remedii pentru Suflet: Compasiunea si Iertarea (I)

Mila, compasiunea si iertarea – celor mai multi dintre noi aceste aspecte le sunt cunoscute mai mult la nivel teoretic, pentru ca familia, persoanele de ingrijire, scoala, societatea, fie nu stiu, nu pot sau sunt prea ocupate sa se aplece cu interes asupra lor, rezumandu-le de cele mai multe ori la cuvintele in sine, si mai putin la procesele si atitudinile presupuse de compasiune si iertare.

Compasiunea si iertarea ar trebui sa ne locuiasca sufletul mereu, ar trebui sa faca parte din ”revizuirea” psiho-spirituala a noastra, a tuturor, ar trebui sa fie responsabilitati sociale.

Am auzit, din ce in ce mai des folosit, in ultima perioada, cuvantul “compasiune”, dar cei mai multi dintre care il folosesc se raporteaza la compasiune in acelasi mod in care se raporteaza fata de mila.

„Mila este, uneori, o indemanatica prevedere a nenorocirilor ce ne pandesc; ajutam pe altii pentru ca si ei sa ne ajute in imprejurari asemanatoare. Clementa este, aparent, o varietate a milei. In realitate, ea se practica uneori din vanitate, alteori din lene, adeseori din frica, si aproape intotdeauna din toate aceste trei motive laolalta.”

– Francois de la Rochefoucauld –

Ce spun psihologii despre mila?

Rezultatele unor studii referitoare la adevaratul motiv al manifestarii milei au demonstrat ca pentru fiintele umane este neplacut sa-si vada semenii suferind, motiv pentru care atunci cand acordam ajutor, incercam, de fapt, sa facem sa dispara sentimentul neplacut pe care ni-l provoaca durerea altora…

Unul dintre cele mai cunoscute modele ale comportamentului de intrajutorare se bazeaza pe ideea ca indivizii intervin intr-o situatie de urgenta pentru ca aceasta declanseaza o stare neplacuta de care ei incearca sa scape.

Deci, adevarata sursa a empatiei, mila, respectiv comportamentul de ajutorare, sunt menite sa reduca starea de disconfort psihic, iar un astfel de comportament nu este deloc altruist, fiind declansat mai degraba de interesul personal…

Conform rezultatelor acestor studii, acea mila de fapt o simtim pentru noi insine, fata de potentialul psihic negativ pe care il poate starni situatia fata de care credem ca manifestam mila: vederea unui cersetor, oameni neputinciosi in jurul nostru, situatii-limita cu care se confrunta semeni de ai nostri.

„Daca vrei ca cei din jurul tau sa fie fericiti, arata-le compasiunea ta. Daca vrei ca tu sa fii fericit, arata-ti tie compasiune.”

– Dalai Lama –

Daca intelegem la nivel de suflet suferinta din noi, singuratatea, teama, confuzia, contradictiile din inimile noastre, conflictele noastre interioare si cele exterioare, vom putea sa intelegem prin empatie si problematica celor din jurul nostru.

Cate ceva despre iertare…

In realitate, nivelul spiritual al unei persoane se vede in iubirea si compasiunea sa, in modul in care intelege ca prin ganduri, comportament, atitudini, poate rani copilul interior al celor din jurul sau, doar pentru ca si copilul sau interior, la randul sau, a fost ranit de catre persoane semnificative pentru el, in momente delicate din primii ani de viata si inca de atunci a hotarat ca va reactiona prin manie sau suparare ori de cate ori cineva intra pe teritoriul sau si nu ii respecta „regulile”, convingerile, prejudecatile, ideile despre lume si viata, punctele sale de vedere…

Cred ca iertarea adevarata incepe cu iertarea celor care ne-au ranit atunci, fara sa vrea, in incercarile lor de a fi indeajuns de buni, in primii nostri ani de viata… abia atunci ii vom putea ierta pe cei care ne ranesc sau ne fac sa suferim mai tarziu, cu atat mai mult cu cat pot fi persoane semnificative pentru noi.

Daca vom reusi sa trecem de acest punct, probabil vom invata sa nu mai reactionam prin suparare, manie, revolta, izolare sau chiar retragere si vom incerca sa nu mai fugim de noi si nici de persoanele semnificative pentru evolutia noastra spirituala, vom intelege ca ne-au ranit fara sa vrea.

Problemele pe care le traversam cu totii, lectiile de viata la care suntem supusi, nu sunt nici mai grele, nici mai usoare decat ale majoritatii dintre noi, trebuie doar sa fim mai blanzi in a ne evalua pe noi si rolurile pe care le avem in situatiile de viata in care suntem implicati.

Fata de problemele celor din jur putem manifesta trei feluri de atitudini egoiste sub forma caritatii, negandindu-ne ca ele de fapt nu inseamna compasiune. Egoismul care se manifesta sub forma de caritate imbraca trei forme:

· In prima forma de egoism, imi ofer placerea de a-mi face pe plac – si aici este vorba despre egocentrism;

· In a doua forma de egoism, imi ofer placerea de a le face altora pe plac – si aici vorbim despre egoism intr-o forma a sa rafinata dar si foarte periculoasa, intrucat putem ajunge sa credem ca „suntem intr-adevar grozavi”;

· In a treia forma de egoism, faci ceva bun ca sa nu te simti prost, traind un sentiment neplacut, nu un sentiment de bine – ca atunci cand nu ai curaj sa spui ca vrei sa fii lasat in pace, din teama ca ceilalti nu ne vor mai placea.

Ce este compasiunea?

Altruismul este, de fapt, un interes personal mascat sub forma caritatii, in timp ce caritatea sub forma de serviciu dezinteresat reprezinta adevarata compasiune.

Daca analizam momentele in care am manifestat mila, vom observa ca am facut lucruri bune, dar ca am actionat mecanic. Iar daca vom face aceste observatii, vom vedea prin noi. Doar asa vom vedea prin toata lumea, si vom intelege ce a stat la baza actelor de caritate pe care cei din jur le fac, urmarindu-si propriul egoism, fie in forma mai bruta, fie in mod mai rafinat.

De aici putem intelege ca avem nevoie sa invatam ceva nou despre compasiune, despre iubirea fata de noi insine, care nu inseamna in mod necesar narcisism si nici egoism, asa cum este unanim acceptata ideea de egoism.

„Compasiunea nu este o atitudine religioasa, este o atitudine umana, nu este un lux, dar este esentiala pentru linistea noastra si pentru stabilitatea mentala, este esentiala pentru supravietuirea rasei umane.”
– Dalai Lama –

Invata aceasta atitudine umana –  pentru linistea ta, a noastra, a tuturor!

Mona

(acest articol a aparut pe damaideparte.ro, in 2008)

 

3


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. stareadetine  April 20, 2011

    Sa spunem pentru ca este ce spune. M-am gandit si eu la mila ca forma de a ne mangaia eu-ul, de a ne crede mai buni si prin aceasta superiori celor ce nu manifesta mila si superiori fata de cei carora ne este mila. Mila presupune de cele mai multe ori actiune. Spre deosebire compasiunea cred ca nu este neaparat actiune, nu implica in mod obligatoriu atitudine. Compasiunea cred ca implica o cunoastere mai profunda a subiectului, o intelegere a motivelor si uneori implica inactiunea. Compasiunea nu are limite. Compasiunea incepe cu noi, trece prin apropiatii nostrii si poate ajunge si ar trebui sa ajunga pana la cei ce din diferite motive sunt pe pozitii opuse noua. A avea compasiune fata de dusmani mi se pare forma superioara a acestei stari. A le intelege motivele si a nu fi reactiv in relatia cu ei presupune o doza mare de intelepciune , de rabdare si de aici cumva rasare compasiunea. Compasiunea este atributul in primul rand al rabdatorului. Compasiunea poate exista in lipsa milei atunci cand nu il ajutam pe cel care cade in greseala in opinia noastra, tocmai pentru ca acesta sa-si poata primi si invata lectia si mai ales pentru ca greseala in opinia noastra echivaleaza cu posibilitatea evolutiei. Iertarea , in lipsa compasiunii risca sa fie tot un rod al vanitatii. Iertarea trebuie sa fie mai putin rostita cat mai ales simtita. iertarea apare atunci cand uitam “raul’facut, intelegand tocmai lectia primita si apreciind-o la adevarata valoare. Iertarea apare atunci cand in final raul este uitat si doar lectia ramane, atunci cand subiectul dispare din constiinta noastra ramanand doar actiunea drept invatatura, sau nici macar…invatatura fiiund asimilata la modul unui comportament general nou. Si poate din nou punem o ierarhie in toate si completam: Compasiune, Iertare, Iubire.

    Cu drag,
    StareaDeTine

    (reply)
  2. dana  August 10, 2011

    Eu nu pot intelege decat facand relatie cu evenimentele, oamenii din viata mea.
    In ceea ce priveste compasiunea sau altruismul, cred ca acestea doua inglobeaza dragostea pentru oameni.
    Nu cred ca au relatir cu confortul nostru psihic, pentru ca se poate si sa suferi atunci cand esti empatic, sa preiei din starea celuilalt sau sa-ti pui viata in pericol pentru el.

    (reply)
  3. alex  October 13, 2011

    f bine spus despre altruism…ca mecanism de aparare

    (reply)

Add a Comment