Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Poveste terapeutica pentru cei ce inca se sacrifica

Poveste terapeutica pentru cei ce inca se sacrifica


Am primit pe e-mail o poveste terapeutica pe care m-am gandit sa o impartasesc cu tine. O poveste adevarata pentru multi dintre noi, intr-o anumita etapa de viata.
Multi dintre noi am pus capat sacrificiilor, in timp ce o alta parte inca face sacrificii nedorite, uitand de sine si sacrificand talente, dorinte, nevoi, cariere frumoase. 
Nu cunosc autorul acestei povesti terapeutice, insa daca ii stiti numele, am rugamintea sa imi comunicati pentru a-l adauga aici.
Despre uitarea de sine, natura sacrificiilor si legatura acestora cu rolul de victima, despre tipurile de sacrificii pe care le poti face si pe care nu le poti face, vom discuta pe larg si cu ocazia editiei nr.7 a retreat-ului SENS (retreat de psihologie si dezvoltare personala pentru femei, 4-7 August 2016).
Inscrierile la SENS sunt deschise si abia astept sa intalnesc participantele din aceasta vara. Vom avea inca o experienta de suflet, ale carei detalii te invit sa le consulti aici: http://www.minunemica.eu/sens-retreat-pentru-femei-vila-boema-cumpatu-sinaia-4-7-august/ De asemenea, tot la acest link vei putea afla cum poti beneficia de pretul redus pana la 30 Iunie si sa citesti o parte dintre testimonialele pe care le-am primit, de-a lungul timpului, din partea participantelor la SENS si la workshop-urile pe care le organizez pentru femei.
Tuturor, cu drag – o lectura delicata care sper sa va dea  forta de care aveti nevoie pentru a iesi din tiparul de victima, de om care se sacrifica.
“- Aici e randul pentru sacrificii?
– Aici, aici! Urmati dupa mine. Sunt a 852-a, dumneavoastra veti fi a 853-a.
– Oh, doamne… Si cand va ajunge randul meu?
– Nu va faceti griji, aici treaba se misca rapid. Ce doriti sa sacrificati?
– Pe mine, totul in numele dragostei. Dumneavoastra?
– Tot pe mine, in numele copiilor. Copiii sunt totul pentru mine!
– Ce ati adus ca jertfa?
– Viata mea personala. Numai copiii sa-mi fie sanatosi si fericiti. Absolut totul le dau lor. M-a cerut un barbat frumos in casatorie si am renuntat. Cum sa le aduc un tata vitreg in casa? Am renuntat laserviciul indragit, pentru ca era departe de casa. M-am angajat ca bona la o gradinita de copii pentru ca ai mei sa fie supravegheati, bine ingrijiti, hraniti. Totul, totul pentru copii! Mie nu-mi trebuie nimic!
– Oh, va inteleg atat de bine. Eu vreau sa sacrific relatia. Vedeti dumneavoastra, intre mine si sot de mult nu a mai ramas ceva, el are o alta femeie. In viata mea, de asemenea, a aparut un alt barbat, dar… Ce bine ar fi daca sotul ar pleca primul… Dar el nu pleaca la ea! Plange si zice ca s-a obisnuit cu mine, iar mie imi este mila de el, fiindca plange! Asa traim…
Usa se deschide si o voce striga: 852, intrati!
– Oh, am plecat. Sunt atat de emotionata! Si daca nu vor primi jertfa mea? se intreba 852.
853 s-a strans ca un ghem si asteapta sa-i vina randul. Din cabinet iese 852.
– Ei? Ce v-au spus? Au luat jertfa?
– Nu… Aici, se pare ca iti dau o perioada de proba. M-au trimis sa ma mai gandesc.
– Cum? Si de ce? De ce nu imediat?
– Oh, draga, ei m-au intrebat: “V-ati gandit bine? Asta e pentru toata viata!”. Eu le-am spus: “Nu-i nimic! Copiii vor creste, vor aprecia sacrificiile mele pentru ei“. Ei mi-au spus: “Stati jos si uitati-va la ecran”. Iar pe ecran era un film ciudat! Despre mine. Parca copiii mei crescusera. Fiica mea se casatorise in tinuturi indepartate, iar fiul ma suna o data pe luna, de parca era fortat s-o faca, nora vorbea printre dinti. Eu ii zic: „Fiule, de ce vorbesti asa cu mine?”. Iar el imi raspunde: “Mama, nu te mai amesteca in viata noastra, pentru numele lui Dumnezeu! Ce, nu ai ce face?“. Si ce puteam eu sa fac altceva, cand toata viata numai de ei m-am ocupat. In zadar oare m-am straduit?
Usa se deschise si din cabinet se auzi: “Urmatorul! 853″.
– Oh, acum e randul meu. Dumnezeule, m-ati speriat de tot. Ce o mai fi si asta? Oh, fie ce o fi!
– Intrati, luati loc. Ce doriti sa jertfiti?
– Relatia.
– Claaar… Sa vedem.
– Asta este. Uitati-va, ea este in general mica, dar foarte simpatica, inca nu este mototolita, e proaspata. Ne-am cunoscut in urma cu sase luni abia.
– De ce ati jertfit-o?
– Pentru mentinerea familiei.
– A cui, a dumneavoastra? Сe, e nevoie s-o mentineti?
– Da! Sotul are o amanta, de mult alearga la ea, minte tot timpul, nu mai am nervi si puteri.
– Si dumneavoastra cum stati?
– Eu? Ce sa zic… a aparut in viata mea un alt barbat, pare-mi-se avem o relatie.
– Deci, noua relatie ati adus-o drept jertfa?
– Da, pentru a salva familia.
– A cui familie? Ati spus ca sotul are o alta femeie. Dumneavoastra – alt barbat. Unde vedeti familie?
– Ei si ce? Potrivit pasaportului suntem inca casatoriti, inseamna ca suntem o familie.
– Deci, sunteti multumita de toate?
– Nu! Nu! Cum pot sa fiu multumita? Eu plang tot timpul, sunt ingrijorata!
– Dar sa schimbati pe noua relatie nu ati fi de acord, nu?
– Bine, noua relatie nu este atat de serioasa, asa, mai mult ca sa-mi petrec timpul. In fine, nu-mi pare rau de ea.
– Ei bine, daca dumneavoastra nu va pare rau, noua – cu atat mai putin. Dati incoace jertfa.
– Mi s-a spus ca aici, la dumneavoastra, se pot viziona filme despre viitor. De ce nu-mi arati si mie?
– Filmele aici sunt diverse. Pentru unii despre viitor, pentru altii despre trecut. Pentru dumneavoastra avem sa va prezentam prezentul. Vizionare placuta!
– Oh, oh! Eu sunt aceea! Oh, Doamne, chiar arat in halul asta? Minciuni! Eu sunt ingrijita.
– Acesta e sufletul dumneavoastra proiectat pe exterior.
– Cum chiar asa? Umerii lasati, buzele in linie, ochii incetosati, cu parul atarnand…
– Asa arata oamenii cand sufletul lor plange.
– Dar cine e baietelul acela? E atat de dragalas. Priviti cum se lipeste de mine!
– Nu stiti, nu-i asa? Acesta este sotul dumneavoastra, in proiectia sufletului.
– Sotul? Ce prostii! El e barbat in toata firea!
– Si in suflet este un copil si se lipeste ca de mama sa.
– Da, asa este el! Se sprijina mereu, trage de mine.
– Deci, nu dumneavoastra de el, ci el trage de dumneavoastra?
– Stiti, am invatat din copilarie ca femeia trebuie sa fie mai puternica, mai inteleapta si mai hotarata. Ea trebuie sa conduca familia, sa fie si ghid pentru sot!
– Asa si este. O mama puternica, inteleapta si hotarata isi conduce sotul-copil. Il si cearta, il si mangaie, il si iarta.
– Foarte interesant! Dar eu nu sunt mama, eu sunt sotia lui! Iar acolo, pe ecran arata asa de vinovat si parca e gata s-o stearga, iar eu inca il iubesc!
– Desigur, desigur, asa si se intampla: baietelul mamei se va juca in nisip si se va intoarce acasa la mamica. Ii va plange in poale, se va invinui. Ei, bine, filmul a luat sfarsit. Sa incheiem sedinta noastra. Va mai sacrificati relatia? Nu v-ati razgandit?
– Si viitorul? De ce nu mi-ati aratat viitorul?
– Pai, la dumneavoastra nu este. Cu un astfel de prezent, „copilasul” o va lua la sanatoasa, daca nu in bratele alteia, atunci in bratele bolii. Sau poate nicaieri. In general, va gasi „copilul” o cale de a iesi de sub fusta mamei sale. Vrea si el sa creasca.
– Si eu acum ce sa fac? Ce ar trebui sa sacrific?
– Dumneavoastra stiti mai bine. E posibil sa va placa la nebunie sa fiti o „mama”! Mai mult decat o sotie.
– Nu! Imi place sa fiu femeie iubita!
– Ei, bine, mamele, de asemenea, pot fi femei iubite, chiar deseori. Deci? Sunteti gata sa sacrificati? In numele a ceea ce aveti si pentru ca sotul sa ramana acelasi copilas?
– Nu, nu sunt pregatita. Trebuie sa ma gandesc.
– Desigur, desigur. Noi va dam timp sa va mai ganditi.
– Dati si sfaturi?
– Da, bineinteles, cu cea mai mare placere.
– Spuneti-mi, ce trebuie sa fac pentru ca sotul meu sa mai creasca, ca sa zic asa?
– Probabil, sa incetati sa fiti pentru el o mamica. Uitati-va in oglinda, descoperiti-va si invatati sa fiti Femeie. Seducatoare, interesanta, misterioasa, dorita. Acestei Femei barbatii ii daruiesc flori, ii canta serenade si nu i se plang lipiti de sanii ei moi.
– Da? Credeti ca ma va ajuta?
– De obicei, ajuta. Asta in cazul in care alegeti sa fiti Femeie. Daca nu… mai intrati pe la noi! Relatia dumneavoastra este minunata, o vom primi cu placere. Nici nu va imaginati cati din lumea asta viseaza la o astfel de relatie! Deci, daca va decideti sa sacrificati relatia pentru cel care se afla in dificultate – sunteti binevenita!
– Ma mai gandesc…
853 iese abatuta din birou strangand cu mainile tremurande relatia la piept.
854 ametita de emotii intra in birou.
– Sunt gata sa-mi sacrific propriile interese pentru a nu o supara pe mama.
Usa se inchide. Pe hol se plimba oameni strangand la piept dorinte, capacitati, cariere, talente, oportunitati – absolut tot ce ar putea, cu uitare de sine, sa sacrifice.”
Sper din tot sufletul ca ti-a dat de gandit aceasta poveste terapeutica si te astept cu mult drag alaturi de noi, la SENS 7.
Mona Georgescu
Psiholog clinician de orientare psihanalitica
Consilier NLP integrativ pentru Femei
Trainer Dezvoltare Personala
0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment