Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Parintele perfect acorda libertati, stiind sa stabileasca limite si responsabilitati

Parintele perfect acorda libertati, stiind sa stabileasca limite si responsabilitati


Parintele perfect acorda libertati, stiind sa stabileasca limite si sa seteze responsabilitati.
Natalia Calderon, pedagog: ”A educa un copil este ca si cand ai tine in mana o bucata de sapun. Daca strangi prea tare, iti sare din mana. Daca o apuci nehotarat iti va scapa printre degete. Numai o apasare blanda, dar ferma il tine cum trebuie.”
A gasi limita intre libertatea acordata unui copil si autoritatea necesara cresterii si educarii acestuia, este un lucru la care fiecare parinte trebuie sa fie nu atent, ci foarte atent.
O libertate prost inteleasa de catre parinti conduce, in cele mai multe cazuri, la o libertate prost inteleasa de catre copii – cu efecte pe termen lung, in toate domeniile importante ale vietii.
A fi un parinte indeajuns de bun inseamna a acorda libertati in mod asumat si a pune limite acolo unde este cazul. Orice copil are nevoie de limite – de aceea le si testeaza, in fel si chip, iritandu-si parintii nu de putine ori. Verifica, de fapt, daca limitele exista.
Limitele si regulile – unele negociabile, altele care nu se negociaza – trebuie sa apara sub forma de conventii, inca de cand suntem foarte mici. Intre aceste limite si reguli necesare unei dezvoltari armonioase, avem libertatea sa ne miscam prin viata, pana la urma – chiar daca pare ca uneori suntem mai liberi decat ceilalti, etica interioara dobandita in primii ani de la primele noastre modele, este cel mai bun barometru: stim ca libertatea nu inseamna lipsa regulilor sau incalcarea acestora. Stim ca libertatea noastra se termina unde incepe libertatea celuilalt. Iar asta se dobandeste in cei sapte ani de acasa. Fabulosii sapte ani de acasa – care exista, dar lipsesc cu desavarsire!
Ce negociem – ce nu negociem
Ce poti negocia: de exemplu, timpul alocat pentru joaca. Ce nu poti negocia: de exemplu, spalatul pe maini cand intri in casa (sau orice altceva ce tine de igiena personala, de programul de invatat sau de ordinea in camera/casa)
– sunt doar doua exemple – 
In acest mod, iti inveti copilul sa inteleaga ce este bine pentru el si ce nu este bine pentru el. Avand integrate astfel de valori, ii va fi usor, mai tarziu, sa faca alegeri sanatoase pentru viata sa – de la relatii pana la orice altceva. Integrandu-si gradual valorile sanatoase si conform diferitelor etape de varsta, nu numai ca va putea respecta alegerile si valorile altor copii de varsta sa si ale altor persoane adulte, dar mai tarziu nu va fi pus in situatia de a fi manipulat sau usor de dus de nas. 
Limitele, conventiile, regulile seteaza cadrul si granitele dezvoltarii sanatoase a oricarei persoane. Pentru ca sinele sanatos se naste doar in prezenta granitelor si se mentine sanatos doar cu mentinerea acestora. 
Daca nu ai un cadru de referinta, te misti haotic, esti derutat, esti confuz – cu iluzia, desigur, ca esti o fiinta libera si ca totul ti se cuvine. Totul ti se cuvine si esti o fiinta libera sa distrugi si alte vieti, cel mai probabil. Lipsa unui cadru sanatos inseamna lipsa de conectare autentica, in primii ani de viata, cu mama, in general. Si este foarte vizibila in tulburarile de personalitate si de comportament, este vizibila in alegeri haotice, este vizibila in incapacitatea de iesi din relatiile disfunctionale sau abuzive.  Cei care ajung sa creada ca totul li se cuvine sunt fosti copii neglijati si lasati sa faca ce vor ei, sau abuzati si anxietati de parinti dominatori.
Citeste si: PE MINE MAMA M-A LASAT SA FAC CE VREAU!
Copiii invata cu usurinta ceea ce mai tarziu le va fi foarte util – cu conditia ca primele lor modele sa fie chiar modele de viata, nu doar parinti biologici care din intamplare au adus pe lume acesti copii. Din nefericire, majoritatea parintilor se incadreaza in urmatoarele categorii de parinti: toxici si neglijenti. Iar comportamentele manifestate – in fiecare categorie – inseamna abuz asupra copilului. Inclusiv neglijarea inseamna abuz.
Forta exemplului personal, limitele si regulile reprezinta setul de instrumente pe care orice parinte ar trebui sa il detina si sa il utilizeze in mod constient – nehotararea si excesul de autoritate pot fi usor exploatate de copil si ambele duc atat la esecul copilului, cat si la esecul parintilor. Acelasi set de instrumente trebuie cunoscut si utilizat si in relatia cu tatal/mama copilului. Acelasi set de instrumente trebuie cunoscut si utilizat si in relatia cu bunicii si cu cei apropiati. Copilul trebuie sa vada modele sanatoase de comunicare si de comportament. Daca tu nu doresti sa inveti cum sa comunici si te bazezi pe faptul ca stii sa comunici (desi tu doar vorbesti), atunci de ce crezi ca vei planta in copilul tau semintele de care el are nevoie pentru a creste altfel decat ai crescut tu?
Copiii trebuie ajutati de catre parintii lor si de catre celelalte persoane de ingrijire semnificative sa inteleaga ca viata inseamna conventii, inseamna respectarea unor reguli de convietuire si ca nerespectarea acestor conventii presupune consecinte naturale si consecinte logice, la care trebuie sa se gandeasca in avans si pe care trebuie sa si le asume:
– consecintele naturale sunt invatate cel mai usor, din experienta directa si cu evidentierea din partea parintelui: ”Este frig afara, trebuie sa ma imbrac mai gros – altfel, imi ingheata mainile si mama/bona/bunicul/bunica nu se intoarce din drum sa-mi aduca manusile”
– consecintele logice sunt stabilite de parinte si sunt intotdeauna comunicate, anuntate: pentru ca nici tie nu iti place sa fii pus in fata faptului implinit, nu iti pui copilul in fata faptului implinit, nu il santajezi si nu il ameninti.
Educatia facuta cu ajutorul consecintelor naturale si al consecintelor logice formeaza fundatia sanatoasa a copilului tau, ajutandu-l sa inteleaga nevoia de a-si integra regulile pentru a le putea respecta.
Citeste si: Controlul comportamentului incepe cu parintii.
Un copil a carui educatie este facuta in baza consecintelor nu se va simti amenintat, santajat, pedepsit si umilit si, implicit, nu va dori sa se razbune. Un copil educat in baza consecintelor va deveni, incet-incet, colaborativ si va putea intelege ca unele reguli/conventii sunt negociabile, altele nu. 
In acest mod, copilul este educat pe baza valorilor – nu prin frica, pedeapsa si denigrare. Un astfel de copil stie, de mic, ce inseamna capatul sau de relatie in raport cu cei din jurul sau si stie sa se responsabilizeze pentru acele lucruri care tin strict de el, aferent varstei sale. Va fi un copil echilibrat si cu o dezvoltare armonioasa – nicidecum haotica, asa cum, din pacate, este dezvoltarea celor mai multi copii. 
Educatia pe baza valorilor si consecintelor naturale si logice il ajuta pe copilul tau sa inteleaga conceptul de granita psihica si cum se simte atunci cand granitele ii sunt invadate. Orice copil trebuie ajutat sa isi integreze notiunea de granita psihica si sa invete cum se manifesta aceasta in exterior, astfel incat cand va fi adult va fi capabil sa-si stabileasca granite flexibile si sanatoase sau rigide, atunci cand este cazul. Orice copil trebuie invatat care sunt indicatorii abuzului – pentru ca abuzul inseamna invadarea granitelor psihice, fizice, de spatiu, de timp, etc. Daca nu il inveti cand este mic si il lasi sa invete asta mai tarziu, atunci nu te mira ca nu cunoaste indicatorii abuzului si ca intra in relatii periculoase. Invata-l – ce ai de pierdut?  Dar pentru asta, mai intai trebuie sa inveti tu: tu – parintele cu instinctele lezate, tu – parintele cu educatie incorecta sau incompleta. Tu – acel parinte care spune ca isi doreste tot ce este mai bun pentru copilul sau. Dar pentru asta TU trebuie sa te educi. Pentru ca ai nevoie sa stii ce sa dai mai departe si cum sa faci asta.
”O apasare blanda, dar ferma” – este ceea ce are nevoie orice copil. Si de parinti curajosi care au inteles ca acest lucru face parte din educarea copilului. Un copil educat deja in primii ani de viata in baza valorilor si a consecintelor se va adapta mai usor la scoala si se va integra mai usor in comunitate, va stii sa stabileasca relatii inca de cand este mic si, pe viitor, nu va avea probleme in relationarea cu alte persoane – indiferent cine vor fi acestea, va sti de la inceput cu cine sta de vorba si ce are de facut.
Bazele educatiei relationale se pun in copilarie – dar pentru asta este important ca tu, ca parinte, sa te educi in ceea ce priveste comunicare si relationarea, nu sa astepti ca cel mic sa le invete in mod ”natural” sau de la ”Univers” sau de la scoala. Scoala nu se ocupa de educarea copilului tau – nu acesta este rolul sau. Rolul tau este, insa, sa te ocupi de educarea copilului si sa te educi mai intai pe tine in acest sens, pentru ca valorile in baza carora il educi sa-i ramana copilului tau pentru tot restul vietii. Esti un model de corectitudine pentru copilul tau? Esti un model de demnitate pentru copilul tau? Esti un model de gandire sanatoasa, critica, pentru copilul tau? Esti un model de autonomie pentru copilul tau? Esti un model de educatie pentru copilul tau? Daca nu … atunci cand te vei uita cu atentie la ceea ce tie iti lipseste? Cand vei incepe sa te uiti cu atentie la golurile tale educationale?
In legatura cu educatia pe baza valorilor si a consecintelor citeste si: Este copilul tau – atunci respecta-l si incurajeaza-l! 
Uita-te la tine: chiar crezi ca esti un model de autocontrol, de comunicare si de relationare pentru copilul tau? Cum comunici cu el? Nu cum vobesti – ci cum comunici? Cum comunici cu tatal copilului/mama copilului? Nu cum vorbesti – ci cum comunici? Ce conventii ati stabilit in mod constient in casa si in afara casei, ca soti si ca parinti? Ce conventii respecti sau nu respecti tu? Ce conventii respecta sau nu respecta celalalt parinte? Cum va comunicati asteptarile, nevoile, dorintele? Ce valori negociati – desi nu ar trebui sa va negociati valorile? Stiti – in calitate de soti si de parinti – sa fiti atenti la reciprocitatea relatiei dintre voi? Stiti sa nu amestecati problemele din relatia voastra de cuplu in realtia voastra de parinti? Va dati mesaje duble, triple, etc.  astfel incat copilul este derutat de ceea ce observa si aude in comunicarea voastra? Jocurile psihologice in care va angrenati si la care copilul asista zi de zi isi vor pune amprenta pe modul in care el va face fata vietii – inca de pe acum. Si atunci, de ce va intereseaza atat de putin psihologia, dezvoltarea personala si educatia relationala? Si de ce asteptati ca un copil sa stie si sa respecte exact ceea ce voi nu stiti, nu respectati si nici nu vreti sa invatati? Mai tarziu tot voi veti fi cei care, nemultumiti sau chiar afectati profund de evolutia copilului vostru, veti afirma ”N-a avut noroc” sau ”Asa a vrut Dumnezeu”. Mai tarziu, insa, va fi prea tarziu sa mai faceti ceva. Iar pentru educatia incompleta si incorecta pe care i-ati dat-o, voi sunteti cei responsabili – si va descoperi asta in procesul sau terapeutic, in jurul varstei de 25-30 ani. Cand poate chiar va fi prea tarziu sa va reparati relatia si va fi tarziu pentru el sa o ia de la zero pentru a-si construi singur o fundatie stabila si sanatoasa.
Dar pana va creste copilul tau, retine: parintele perfect acorda libertati, stiind sa stabileasca limite si sa seteze responsabilitati.
Cordial,
Mona Georgescu
Psihosexolog, psiholog clinician de orientare psihanalitica (psihanaliza si psihoterapia copilului si adolescentului)
Consilier NLP integrativ pentru Femei
Trainer Dezvoltare Personala si Educatie Relationala
e-mail: lucia_mona_georgescu@yahoo.com / telefon: 0722.501050
0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Add a Comment