Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Osho: Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc

Osho: Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc

In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:

”De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient? Pânã nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin comparaţie cu îmbrãţişarea.”

Te invit sa citesti raspunsul sau, mai jos.

Lectura placuta!

Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.

De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã.
Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul. Ea este suficientã pentru a te transforma din nou într-un copil.

La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv.

Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã.

Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.

Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.

Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.

Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.

Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbrãţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sã nu dea ochii cu pacientul, temându-se sã nu simtã o stare de simpatie faţã de acesta dupã ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare. Se temea sã nu înceapã sã plângã, sã nu i se umezeascã ochii, sau – Doamne fereşte! – sã nu simtã chiar nevoia de a-l lua de mânã pe pacient.

Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sã stea întins pe spate, iar psihanalistul stãtea pe un scaun în spatele sãu, astfel încât sã nu fie nevoit sã dea ochii cu el.

Reţineţi însã: iubirea nu poate creşte decât faţã în faţã. Animalele nu pot simţi acest lucru, cãci ele nu ştiu sã facã dragoste decât pe la spate; de aceea, între ele nu se poate stabili un sentiment de prietenie, o relaţie adevãratã. O datã actul sexual terminat, fiecare pleacã în treaba sa, separat, fãrã un mulţumesc sau un la revedere! Animalele nu au reuşit sã îşi creeze familii, relaţii de prietenie, o societate, pentru simplul motiv cã atunci când fac dragoste nu se privesc în ochi, nu stau faţã în faţã. Ca şi cum actul lor amoros ar fi un act mecanic. El nu conţine nici un element uman.

Omul şi-a creat un întreg univers al relaţiilor pentru simplul motiv cã este singurul animal care face dragoste faţã în faţã. Ochii partenerilor comunicã între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împãrtãşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, extaz, strãlucirea specificã orgasmului).

Omul are nevoie de intimitate; aceasta este o nevoie esenţialã.

De aceea, este mai bine sã faceţi dragoste pe luminã, nu în întuneric – cel puţin într-o luminã mai slabã, cum ar fi cea a unei lumânãri. Actul amoros în întuneric exprimã încã latura noastrã animalã, dorinţa de a evita faţa celuilalt.

Sigmund Freud se temea foarte tare de iubire; de fapt, se temea de propria sa iubire reprimatã. Se temea sã nu se implice. Dorea sã rãmânã în afarã, nu sã se implice în sufletul pacientului sãu, sã fie doar un observator ştiinţific, detaşat, rece, la distanţã. El a creat psihanaliza ca şi cum aceasta ar fi o ştiinţã. În realitate, nu este o ştiinţã şi nu va fi niciodatã! Este o artã, fiind mult mai apropiatã de iubire decât de logicã.

Un psihanalist adevãrat nu se teme sã pãtrundã adânc în sufletul pacientului sãu; dimpotrivã, el este dornic sã îşi asume acest risc. Într-adevãr, apele sunt tulburi acolo, te poţi îneca cu uşurinţã – la urma urmei, eşti şi tu un om! Cine ştie peste ce necazuri poţi da, dar trebuie sã-ţi asumi acest risc.

De aceea îl iubesc atât de mult pe Wilhelm Reich. Acest om a transformat întreaga psihanalizã prin implicarea sa. El a renunţat la detaşarea omului de ştiinţã. De aceea, eu îl consider un revoluţionar mult mai mare decât Sigmund Freud. Sigmund Freud a rãmas un tradiţionalist, speriat de propriile sale reprimãri.

Dacã nu vã temeţi de propriile voastre reprimãri, le puteţi fi de mare ajutor semenilor voştri. Dacã nu vã temeţi de propriul vostru subconştient, dacã v-aţi rezolvat cât de cât problemele personale, vã puteţi implica în lumea interioarã a pacientului, devenind mai degrabã un participant la aceasta, nu un simplu observator detaşat.

Eu înţeleg teama lui Sigmund Freud, cãci şi psihanaliştii au problemele lor, uneori mai mari decât cele ale pacienţilor lor. De aceea, doresc sã fac o afirmaţie cât de poate de categoricã: dacã omul nu este pe deplin trezit, un iluminat, el nu poate fi un terapeut adevãrat.

Numai un Buddha poate fi un terapeut autentic, cãci el nu mai are probleme personale de rezolvat. El poate fuziona pe deplin cu pacientul sãu. De fapt, pentru el pacientul nici nu reprezintã un pacient.

Aceasta este diferenţa care existã între relaţia dintre un pacient şi terapeutul sãu şi cea care existã între un discipol şi maestrul sãu. Discipolul nu este un pacient, el este copilul iubit al maestrului. Maestrul nu este doar un observator; el devine un participant. Cei doi şi-au pierdut entitãţile separate şi au devenit una. Aceastã unitate este întregul secret.

Îmbrãţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos.

De aceea, ai dreptate. Mã întrebi: „De ce este îmbrãţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“

Da, este, şi este doar un gest. Dacã este extrem de autentic – dacã la el participã inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie.

Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sã le înţelegeţi este urmãtorul: ideea cã un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; cã adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânãr; cã şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa maideparte – este greşitã.

Copilul nu moare niciodatã – nici o etapã nu moare. Copilul rãmâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţã, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bãtrâneţe, dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapã, alcãtuit din mai multe straturi succesive. Dacã decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pãtrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

Îmbrãţişarea permite un asemenea contact. Dacã îmbrãţişezi un om cu cãldurã, cu iubire, dacã îmbrãţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacã inima ta participã la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţã reprezintã un act cu o imensã valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecãtoare în sine. Ea nu a fost coruptã. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pãtruns niciodatã, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeazã de atâta energie. Regãsirea acestei energii este suficientã pentru a-l vindeca pe om.
Important este sã scoţi acest copil la luminã, iar îmbrãţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente.

Autoanaliza este o cale mentalã; îmbrãţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricãrei vindecãri.

OSHO, Cartea despre Ego, Editura MIX

Iti recomand cu caldura si aceasta carte, care poate fi comandata online aici: http://www.edituramix.ro/?53t4l&v7f2k=1968

sursa imagine: AICI

14


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente. Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa. De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Discussion

  1. Mirela Baron  February 1, 2012

    Primim deseori in viata imbratisari formale. Numai cea la care se participa efectiv pe toate planurile poate crea intimitate.

    (reply)
  2. ioana  February 1, 2012

    Nu degeaba se spune ca, in scop profilactic, ar trebui sa ne imbratisam de cateva ori pe zi, acest lucru intareste imunitatea mai mult decat orice supliment de vit.C. Copiii se vindeca mai repede cand sunt tinuti in brate si sunt mangaiati, este valabil si pentru adulti. Ce bine ar fi daca am da mai multa atentie acestui simplu gest care ne poate aduce atatea beneficii (fara cheltuieli).

    (reply)
    • Mona Georgescu  February 1, 2012

      Fiecare cuvant, fiecare idee din acest material sunt cat se poate de adevarate, asa este.
      Probabil de aceea a si fost furat de pe site cu mare tupeu si a ajuns pe mai multe site-uri din domeniul atat de controversat al spiritualitatii si dezvoltarii personale. Nu au avut nici macar bunul simt sa modifice introducerea facuta de mine. Si ma refer la site-uri ale unor persoane care se recomanda a fi cat de spirituale pot fi. Inclusiv radiouri online si realizatori ai unor emisiuni la astfel de radiouri care se adreseaza sufletului. Inclusiv de Sollaris, despre care stiti ca se ocupa cu ”imprumuturi” spirituale – pe romaneste se cheama furt. Asta este.
      Oricum, sa nu uitati sa imbratisati persoanele dragi … imbratisarea terapeutica 🙂

      (reply)
  3. Iosif  February 1, 2012

    Intr-adevar, iubirea poate face minuni iar imbratisarile sunt poate cea mai la indemana maniera de a oferi si primi iubire. Haideti sa profitam de ele! 🙂

    (reply)
  4. doina marginean  February 1, 2012

    caci este,poate fi o arta.si ca orice artist care creeaza in ajutorul operei va veni intotdeauna …sufletul.niciodata mintea,niciodata vreun calcul rece ci doar simtirea.imbratisari dragi tuturor!

    (reply)
  5. Mona Georgescu  February 2, 2012

    Iosif, bun venit alaturi de noi, la imbratisari pline de iubire!
    ”Nu poti oferi o imbratisare fara sa primesti una inapoi” Dave Ross
    Deci … se leaga frumos lucrurile 🙂

    Doina, asa este, imbratisarea poate fi o arta. Ai observat cat de superficial se imbratiseaza oamenii? Aproape la 90 de grade … in loc sa se imbratiseze ”heart to heart”… Am incercat sa iti accesez site-ul, dar nu reusesc. Tare as vrea sa intru in casuta ta virtuala 🙂

    Imbratisari, cu mult drag!

    (reply)
    • Preda  January 22, 2014

      este f adevarat. Atunci cand sunt intr-o situatie mai grea, sunt f trista sau chiar depresiva, il rog pe sotul meu sa ma imbratiseze, pur si simplu simt nevoia aceasta. Nu ma simt destul de iubita si chiar ii reprosez lucrul acesta. Atunci cand imi acorda o atentie mai mare, cand simt dragostea lui, imi revin inexplicabil.

      (reply)
  6. marin  February 9, 2012

    Îmi place foarte mult acest articol, ptr. că se bazează numai pe adevăr. Viaţa însăşi e făcută din dragoste. Creatorul nostru, defapt sunt trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Iar Isus spune: Eu şi Tatăl una suntem.
    Bineinţeles că se referea la caracter şi dragoste. Au făcut omul după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, pentru că a iubit omul şi-l va iubi, de aceea Isus şi-a dat viaţa la Golgota. Dumnezeu spune că va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi vor forma un singur trup. Atenţie, noi ne numim om, atunci când suntem doi. Când suntem singur sau singură, ne lipseşte ceva, şi atuci suntem vulnerabili, la orice.
    Oameni buni, iubiţi-vă mult şi prin vorbe şi prin fapte pentru că am fost făcuţi din dragoste, şi dragostea trebuie să o dăm mai departe.
    Vă respect pe toţi care citiţi acest articol “cu sufletul”.

    (reply)
  7. Mona Georgescu  February 11, 2012

    Marin,
    Multumesc pentru trecere si pentru gand.
    Va mai asteptam alaturi de noi, in acest spatiu dedicat sufletului.
    O zi binecuvantata sa aveti!

    (reply)
  8. Sergiu  February 15, 2013

    Superb spus ! Am cartea 😀 O seara minunata sa ai Mona,

    (reply)
    • Mona Georgescu  February 16, 2013

      Sa fie cu folos, Sergiu! Read the book 🙂
      Weekend frumos, cu drag.

      (reply)

Add a Comment