Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Osho: Ce este gelozia şi de ce este ea atât de dureroasă?

Osho: Ce este gelozia şi de ce este ea atât de dureroasă?

Gelozia înseamnă comparaţie. Noi am fost învăţaţi de mici să comparăm, am fost condiţionaţi în această direcţie. Altcineva va avea întotdeauna o casă mai bună, un corp mai frumos, mai mulţi bani decât noi, o personalitate mai carismatică. Cine se compară tot timpul cu cei din jur este predispus către gelozie. Gelozia este rezultatul condiţionării către comparaţie.

Dacă încetaţi comparaţiile, gelozia dispare. Rămâne atunci adevărul curat: dumneavoastră sunteţi dumneavoastră, ceilalţi sunt ceilalţi, şi orice comparaţie este ceva inutil. Bine că nu vă comparaţi cu copacii, căci în caz contrar aţi deveni foarte gelos: de ce nu sunteţi şi dumneavoastră verde?

Bine că nu vă comparaţi cu păsările, cu râurile, cu munţii, căci în caz contrar aţi suferi imens. Voi nu vă comparaţi decât cu semenii voştri, pentru că aşa aţi fost condiţionaţi; nu vă comparaţi cu păunii şi cu papagalii. Într-un fel, sunteţi norocoşi; dacă v-aţi fi comparat şi cu alte fiinţe sau obiecte din natură, gelozia voastră ar creşte până la cote insuportabile şi nu aţi mai putea trăi deloc.

Comparaţia este o atitudine prostească, întrucât orice om este unic şi incomparabil. Dacă veţi reuşi să înţelegeţi acest lucru, gelozia va dispărea. Fiecare fiinţă este unică şi incomparabilă, este ea însăşi.

Nimeni nu a fost vreodată la fel ca dumneavoastră, şi nimeni nu va mai fi vreodată. La fel, nici dumneavoastră nu veţi fi vreodată la fel ca altcineva.

Dumnezeu nu a creat copii la indigo, ci doar originale.

Sexul dă naştere la gelozie, dar aceasta este un efect secundar. Nu aveţi cum să scăpaţi de gelozie, căci nu puteţi renunţa la sex. Dacă aţi reuşi însă să transformaţi sexul în iubire, gelozia ar dispărea de la sine.

Dacă iubiţi cu adevărat pe altcineva, iubirea dumneavoastră este cea mai bună garanţie, cea mai bună siguranţă pe care o puteţi avea. Dacă persoana respectivă îşi va da seama că o iubiţi, nu se va duce la altcineva. Iar dacă se va duce, atunci nu aveţi ce să-i faceţi. Ce aţi putea face? O puteţi omorî, dar o fiinţă moartă nu vă va fi de mare folos.

Dacă iubiţi cu adevărat o altă persoană, aveţi încredere că ea nu se va duce la altcineva. Dacă totuşi o face, înseamnă că nu vă iubeşte, şi în această privinţă nu este nimic de făcut. Iubirea adevărată generează această înţelegere.

De aceea, gelozia nu poate coexista cu iubirea.

Dacă există totuşi gelozie, înseamnă că iubirea dumneavoastră nu este autentică. Nu faceţi altceva decât să jucaţi un joc în doi: vă ascundeţi dorinţa sexuală în spatele iubirii.

„Afară e vopsit gardul, înăuntru leopardul”. Iubirea dumneavoastră nu este decât un cuvânt vopsit; realitatea dumneavoastră este sexul.

Societatea a exploatat în atâtea feluri individul, încât este imposibil să o mai crezi. Ea a creat instrumente de exploatare atât de inteligente şi de abil ascunse, încât este imposibil să-ţi mai dai seama că ele nu sunt altceva decât nişte instrumente.

Ele au scopul de a exploata individul, de a-i distruge integritatea, de a-i lua tot ce are, fără măcar ca el să-şi dea seama, fără să înţeleagă ce se întâmplă.

Gelozia este unul din aceste instrumente, care are o putere uriaşă. Încă din copilărie, orice societate, orice cultură, orice religie, îi învaţă pe oameni să compare.

Haideţi să vedem ce înseamnă acest lucru. Gelozia înseamnă să trăieşti prin comparaţii. Întotdeauna există cineva mai presus decât tine, la fel cum există şi cineva mai prejos decât tine. Ne aflăm cu toţii pe o treaptă de mijloc a scării. Cine ştie, poate scara este chiar circulară, căci nimeni nu i-a văzut vreodată începutul şi sfârşitul. Toată lumea este blocată undeva la mijloc. Scara pare să fie o roată.

Cineva este mai presus decât dumneavoastră; acest lucru vă doare, dar vă şi mobilizează, vă îndeamnă să luptaţi, să realizaţi, prin orice mijloace, convins că dacă veţi atinge succesul, nimănui nu-i va păsa cum aţi reuşit acest lucru. Succesul arată întotdeauna că aţi avut dreptate, la fel cum eşecul arată că aţi greşit. Singurul lucru care contează este succesul, aşa că orice mijloace sunt permise. Scopul scuză mijloacele, aşa că nu sunteţi preocupat de acestea, la fel cum nu este nimeni din jurul dumneavoastră. Singurul lucru care vă interesează este să urcaţi mai sus pe scară. Orice aţi face însă, nu ajungeţi niciodată în vârful ei. Şi ori de câte ori vedeţi pe cineva deasupra dumneavoastră, sunteţi gelos pe el, pentru că el a reuşit, şi dumneavoastră aţi dat greş.

Concluziile a priori fac din voi nişte habotnici, nu nişte oameni de ştiinţă. Când vă învăţ să meditaţi asupra emoţiilor voastre, eu vă îndemn de fapt să le contemplaţi. Fiţi un om de ştiinţă cu propria voastră lume interioară. Studiaţi în laboratorul minţii. Observaţi, nu condamnaţi. Nu spuneţi niciodată: „Gelozia este ceva rău”, căci nu puteţi fi sigur de acest lucru. Nu spuneţi: „Mânia este ceva rău”, căci nu aveţi de unde să ştiţi. Da, vi s-a spus dintotdeauna acest lucru, dar nu este propria dumneavoastră experienţă, ci doar cuvintele altora. Nu spuneţi niciodată da sau nu, până când experienţa dumneavoastră personală nu vă confirmă acest lucru. Nu judecaţi în clişee. Abia atunci, contemplarea geloziei, a mâniei sau a sexului poate deveni un miracol.

Ce se întâmplă atunci când contempli fără să judeci?

În mod miraculos, începi să vezi prin obiectul contemplat. Gelozia devine transparentă. Îi poţi vedea stupiditatea, absurditatea, dar fără să fi decis anticipat acest lucru. Dacă v-aţi decis deja că este ceva stupid, aţi ratat întreaga experienţă. Reţineţi: eu nu am spus: acceptaţi faptul că gelozia este o emoţie stupidă. Dacă anticipaţi mental, fără să trăiţi direct experienţa, aţi ratat totul.

Priviţi-o fără nici o prejudecată. Încercaţi să vedeţi ce este ea în realitate. Ce mai înseamnă şi această gelozie?

Ce este această energie numită gelozie? Priviţi-o la fel cum aţi privi un trandafir, simplu, fără gânduri. Atunci când mintea nu a tras deja concluzii, ochii văd clar. Clarviziunea nu poate fi atinsă decât de cei care nu trag concluzii. Priviţi gelozia, contemplaţi-o, şi ea va deveni transparentă. Abia atunci vă veţi da seama cât de stupidă este ea! Odată ce veţi realiza plenar acest lucru, ea va dispărea de la sine. Nu va mai trebui să renunţaţi dumneavoastră la ea.

Voi sunteţi convinşi că sunteţi oricând gata să muriţi pentru partenerul dumneavoastră de cuplu, dar dacă îl vedeţi cinci minute fericit, simţiţi că vă apucă turbarea!

Mai bine interiorizaţi-vă, vedeţi ce anume simţiţi faţă de persoana respectivă, priviţi-vă în faţă sentimentele, iar gelozia va dispărea.

În marea majoritatea a cazurilor, odată cu gelozia dispare şi iubirea. Acest lucru nu este însă ceva rău, căci ce rost are să iubeşti, dacă eşti plin de gelozie? Aceasta nu înseamnă iubire!

În schimb dacă gelozia dispare, dar iubirea rămâne, atunci puteţi spune că dispuneţi de ceva extrem de preţios, pentru care merită să luptaţi.

Gelozia este unul din domeniile psihologice în care ignoranţa legată de sine, de partener şi de relaţia de cuplu prevalează mai presus de orice.

Oamenii cred că ştiu ce este iubirea. În realitate, nu ştiu. Din această neînţelegere se naşte gelozia. Prin „iubire”, oamenii înţeleg un fel de monopol, o formă de posesivitate, fără să înţeleagă una din cele mai simple realităţi ale vieţii: în clipa în care posezi o fiinţă vie, ai ucis-o.

Viaţa nu poate fi posedată. Nimeni nu poate ţine viaţa într-un pumn încleştat. Dacă vrei să te bucuri de ea, trebuie să îţi ţii palmele deschise.

Cum se naşte gelozia?

Nu gelozia este rădăcina. Să spunem că iubeşti o femeie. Vrei să o posezi, de teama că mâine s-ar putea duce la altcineva. Teama zilei de mâine distruge fericirea zilei de azi, şi aşa se naşte un cerc vicios. Dacă fiecare zi este distrusă din cauza zilei de mâine, mai devreme sau mai târziu, partenera va căuta într-adevăr pe altcineva, căci tu devii insuportabil. Iar când va pleca de la tine, te vei amăgi, spunându-ţi că ai avut dreptate să fii gelos. În realitate, gelozia ta a dus la acest deznodământ.

De aceea, primul lucru pe care trebuie să-l reţineţi este următorul: nu vă temeţi de ziua de mâine; bucuraţi-vă de ziua de azi. Cineva vă iubeşte… Este suficient pentru a considera această zi o zi de sărbătoare, să o celebraţi. Iubiţi astăzi din toată inima dumneavoastră, iar partenerul de cuplu nu vă va părăsi, căci va înţelege iubirea pe care i-o purtaţi.

În schimb, gelozia dumneavoastră îl va alunga. Numai iubirea îl poate păstra lângă dumneavoastră. La fel, gelozia sa vă va alunga pe dumneavoastră; numai iubirea sa vă poate reţine.

Nu vă mai gândiţi la ziua de mâine. Atunci când vă gândiţi la ziua de mâine, clipa prezentă nu este trăită integral, din toată inima. Trăiţi acum, lăsaţi ziua de mâine. Când va veni rândul ei, veţi mai vedea… Şi nu uitaţi: dacă ziua de azi a fost o binecuvântare, o experienţă minunată, din ea se va naşte şi ziua de mâine. Atunci, de ce vă faceţi griji inutile?

Chiar dacă într-o zi, bărbatul pe care îl iubiţi (sau femeia pe care o iubiţi) îşi găseşte pe altcineva, gândiţi-vă că este fericit(ă). Nu contează dacă este fericit(ă) cu dumneavoastră sau cu altcineva. Ceea ce contează este că este fericit(ă). De ce să-i distrugeţi fericirea?

Cine iubeşte cu adevărat va fi întotdeauna fericit dacă partenerul/partenera sa de cuplu este fericit(ă), chiar şi cu altcineva. Dacă o femeie îşi găseşte pe altcineva, iar dumneavoastră aveţi tăria să îi spuneţi: „Eşti complet liberă. Mă bucur că eşti fericită. Nu contează alături de cine eşti fericită, important este că eşti fericită”, sentimentul meu este că nu va rămâne mult timp departe de dumneavoastră; mai devreme sau mai târziu, se va întoarce la dumneavoastră.

Cine ar putea sta mult timp departe de un asemenea om?

Gelozia distruge totul. La fel şi posesivitatea. Aceasta este o problemă universală. Mai mult, ea nu poate fi rezolvată; nu poate fi decât transcensă. Oamenii din toată lumea încearcă să rezolve asemenea probleme: gelozia, posesivitatea, dar ele nu sunt adevăratele probleme. Ele nu sunt decât simptomele faptului că nu ştiţi ce este iubirea. Voi plecaţi de la premisa automată că ştiţi ce este iubirea, după care vă treziţi că sunteţi geloşi. Undeva trebuie să fie o greşeală. Problema apare din cauza faptului că iubirea nu a apărut încă. Deocamdată, ea lipseşte. Aşa că nu aveţi cum să rezolvaţi problema.

Este important să uitaţi de gelozie, căci aceasta este o luptă negativă, o luptă cu himerele nopţii, absolut fără nici un rost. Mai bine aprindeţi o lumânare. Asta înseamnă iubirea.

După ce iubirea se aprinde cu adevărat, gelozia şi posesivitatea dispar pur şi simplu. Veţi fi surprinşi să constataţi că au dispărut, la fel ca atunci când aprinzi o lumânare şi te întrebi unde a dispărut întunericul din cameră. Întunericul nu poate fi găsit cu ajutorul luminii, pentru că dispare pur şi simplu. El nu era altceva decât absenţa luminii. La fel, gelozia este absenţa iubirii.

Aceasta este viziunea mea asupra geloziei: nu vă lăsaţi tulburaţi de ea, căci în caz contrar veţi cădea într-o capcană din care nu veţi mai putea ieşi. Uitaţi pur şi simplu de ea! Ea nu este decât un simptom, un indicativ. Asta este partea ei bună: vă indică faptul că iubirea nu a apărut încă. Învăţaţi lecţia ei şi începeţi să iubiţi. Bucuraţi-vă mai mult de iubire şi veţi suferi mai puţin de gelozie. Aprofundaţi lecţia iubirii, topiţi-vă în ea; în flacăra ei, gelozia va fi făcută scrum. Nici un îndrăgostit adevărat nu ştie ce înseamnă gelozia.

De aceea, sfatul meu nu este să faceţi ceva împotriva geloziei. Dimpotrivă, mulţumiţi-i, căci v-a arătat faptul că ceea ce trebuia să se întâmple nu s-a întâmplat încă. În rest, investiţi-vă energia în iubire!

În loc să vă investiţi energia în analizarea geloziei şi în lupta împotriva ei, mai bine investiţi-o în iubire! În caz contrar, veţi fi indus în eroare: veţi începe să călcaţi pe urmele geloziei, iar aceasta este un deşert. Nu veţi ajunge niciodată la capătul lui. Aceasta este capcana în care a căzut psihanaliza: ea a confundat simptomele cu problemele, după care a intrat adânc în aceste simptome, analizându-le, strat după strat, precum cojile de ceapă.

Aţi cunoscut vreodată o persoană care să fi fost psihanalizată până la capăt? Nu există nimeni pe pământ a cărui psihanaliză să fie completă! Este imposibil! Vă duceţi an după an la psihanalist, şi acesta găseşte de fiecare dată un nou domeniu de explorat. Direcţia este greşită; ea vă conduce pe căi lăturalnice. Mai bine mergeţi drept înainte; pătrundeţi direct în iubire!

Aşadar, sugestia mea este următoarea: faceţi din iubire o mare celebrare. Investiţi-vă întreaga energie în ea, şi nu vă mai gândiţi la ziua de mâine. Atunci când sunteţi îndrăgostit de cineva, nu daţi înapoi. Dacă vă sperie trăirea intensă a momentului, el se va transforma în gelozie. Dacă trăiţi intens momentul atunci când faceţi dragoste, fără să păstraţi nimic ascuns, vă veţi pierde în el, corpul şi sufletul dumneavoastră vor deveni orgasmice, veţi ţipa, veţi cânta, veţi plânge şi veţi râde, iar pacea care va urma nu va permite nici unei alte emoţii să vă tulbure liniştea. Faceţi din iubire un festin, şi toate aceste emoţii negative vor dispărea.

Gelozia nu are nimic de-a face cu iubirea. De fapt, nici aşa-zisa voastră dragoste nu are nimic de-a face cu iubirea. Acestea sunt doar cuvinte frumoase, pe care le folosiţi fără să ştiţi ce înseamnă, fără să le experimentaţi semnificaţia. Voi continuaţi să folosiţi cuvântul „dragoste”, până când uitaţi că nu ştiţi ce înseamnă el. Acesta este unul din pericolele folosirii prea frecvente a unor cuvinte precum: „Dumnezeu”, „dragoste”, „rugăciune”. Sunt cuvinte frumoase, pe care le repetaţi într-una, autoconvingându-vă singuri că ştiţi ce înseamnă.

Ce ştiţi voi despre dragoste? Dacă aţi şti ceva despre ea, v-ar fi imposibil chiar şi să puneţi întrebări despre gelozie, căci gelozia nu are nimic de-a face cu iubirea. Ori de câte ori gelozia este prezentă, iubirea nu este.

Gelozia nu face parte integrantă din iubire, ci din posesivitate. Posesivitatea nu are nimic de-a face cu iubirea. Ceea ce doriţi voi este să posedaţi, pentru a vă simţi astfel puternici, pentru a avea un teritoriu mai mare. Şi dacă altcineva vă încalcă teritoriul, vă înfuriaţi. La fel, dacă altcineva are o casă mai mare ca a voastră, deveniţi geloşi. Iar dacă cineva doreşte să vă deposedeze de proprietatea voastră, deveniţi deopotrivă geloşi şi mânioşi.

Când iubeşti, gelozia devine imposibilă; absolut imposibilă.

Cineva îmi scrie: „Tu vorbeşti tot timpul de urâţenia geloziei. Da, este urâtă…”. Nu, nu aveţi habar! Dumneavoastră nu faceţi decât să repetaţi ce am spus eu. Dacă aţi şti cu adevărat cât de urâtă este, gelozia dumneavoastră ar dispărea, pornind chiar de la această cunoaştere. În realitate, nu ştiţi. M-aţi ascultat pe mine, i-aţi ascultat pe Iisus, pe Buddha, şi aţi tras o concluzie. Dar nu ştiţi. Faptul că gelozia este urâtă nu reprezintă cunoaşterea dumneavoastră directă. Dacă aţi şti cu adevărat acest lucru, cum aţi mai putea continua cu ea? Renunţarea la gelozie nu este un lucru uşor; ea presupune o investiţie foarte mare.

Gelozia este ca o piatră; este foarte dură. Posesivitatea este la fel de dură; ea este o otravă pură. Distruge iubirea, o zdrobeşte, o calcă în picioare. Iar aceşti monştri îi domină pe oameni. Pentru a supravieţui, iubirea trebuie eliberată de ei. Nu există altă cale decât anihilarea cauzei de la rădăcină.

Dacă veţi distruge gelozia, dacă o veţi ucide din faşă, veţi constata că în fiinţa voastră se nasc energii minunate. Pe terenul astfel curăţat, iubirea răsare imediat; altminteri, gelozia sufocă iubirea. Dacă vă veţi distruge ura, iubirea voastră va fi atât de abundentă încât va deveni necondiţionată. Nu veţi mai fi preocupaţi de cealaltă persoană, dacă merită sau nu iubirea voastră. Cui îi pasă de acest lucru, dacă are foarte multe de dăruit? El dăruieşte pur şi simplu şi se simte recunoscător că iubirea lui este acceptată.

Când Adam şi Eva au mâncat din copacul cunoaşterii binelui şi răului, Dumnezeu i-a aruncat afară din paradis, temându-se că acum ar putea încerca şi fructele celuilalt copac. Dacă ar mânca acele fructe, ei ar fi devenit nemuritori, precum zeii. Altfel spus, Dumnezeu s-a simţit gelos. Primii oameni au devenit pe jumătate la fel ca Dumnezeu, căci acum ştiau că nu sunt nemuritori, caz în care ar fi fost la fel ca Dumnezeu. Aşadar, în mintea lui Dumnezeu a apărut o mare gelozie, care i-a alungat pe oameni din paradis. Această viziune asupra lui Dumnezeu nu este una foarte sănătoasă.

Zeii voştri nu pot fi diferiţi de voi. În fond, cine i-a creat? Cine le-a dat formă, culoare? Voi îi creaţi; ei au ochii la fel ca ai voştri, nasurile la fel ca ale voastre – şi minţile la fel ca ale voastre! În Vechiul Testament, Dumnezeu spune: „Eu sunt un Dumnezeu foarte gelos!” Dar cine l-a creat pe acest Dumnezeu atât de gelos? Dumnezeu nu poate fi gelos. Dacă Dumnezeu este gelos, atunci ce este rău în a fi gelos? Dacă Dumnezeu ar fi gelos, de ce mai credeţi că faceţi ceva rău atunci când sunteţi geloşi? Gelozia ar fi atunci o virtute divină.

Gelozia înseamnă că altcineva are mai mult decât aveţi voi. Este absolut imposibil să fii primul în toate. Poate că aveţi cei mai mulţi bani din lume, dar nu aveţi o faţă frumoasă. Un simplu cerşetor vă va face atunci gelos, din cauza feţei lui, a corpului, a ochilor… Un cerşetor îl poate face până şi pe un împărat să fie gelos.

Voi aţi fost geloşi întreaga viaţă. Dar ce aţi învăţat din acest lucru? Dacă nu învăţaţi nimic din aceste experienţe, va trebui să repetaţi din nou această viaţă. Învăţaţi din fiecare experienţă, indiferent dacă este una minoră sau nu. Atunci când sunteţi geloşi, voi simţiţi o arsură; inima voastră arde, şi ştiţi foarte bine că vă faceţi singur rău. Da, dar ştiţi acest lucru numai pentru că vi l-au spus alţii, nu pentru că l-aţi înţeles personal. Integraţi această cunoaştere, astfel încât data viitoare când vor apărea aceleaşi condiţii să puteţi râde de ele, nu să repetaţi acelaşi tip de comportament. Nu există obişnuinţă la care să nu putem renunţa.

Aproape toate religiile din lume se află în aceeaşi barcă. Ele vă învaţă: „Nu fi mânios”. Dar cum trebuie procedat? Mânia există. „Nu fi gelos”. Dar cum să scapi de gelozie? „Nu intra în competiţie cu alţii”.

Porunci stupide! Este frumos să taci, dar cum poţi învăţa meditaţia care îţi aduce tăcerea? „Nu fii gelos” – dar cum poţi afla altfel că gelozia îţi arde propria inimă? Ea nu răneşte pe nimeni altcineva decât pe tine. Cum poţi scăpa de competiţie, când toate religiile te învaţă să „fii cineva”? Ele îţi dau un ideal: „Fii la fel ca Iisus”, dar există milioane de creştini, deci va trebui să intri în competiţie cu ei. Religiile spun: „Nu fi gelos”, dar chiar ele îi forţează pe oameni se fie geloşi, obligându-i pe oameni să fie monogami. După ce izvorul seacă şi iubirea dispare, bărbatul începe să caute căile lăturalnice; la fel şi femeia.

Cine v-a spus să fiţi geloşi pe cineva care este mai inteligent, mai puternic, mai bogat decât voi? De ce aţi optat pentru gelozie? Gelozia vă va distruge energia de care dispuneţi, într-un mod absolut inutil. Decât să fiţi geloşi, mai bine descoperiţi ce puteţi face cu această energie, ce anume puteţi crea. 

OSHO

Articolul pe care tocmai l-ai citit este un extras din cartea ”Emotiile”, publicata de Editura MIX. Am recitit de curand aceasta carte si am realizat ca, daca despre frica, iubire, agresivitate, emotii negative, emotii pozitive etc. exista materiale pe acest site, despre gelozie inca nu exista nimic. Un alt subiect arzator, real, dar din pacate inca negat, reprimat, ca si cand nu ar exista in comportamentul uman, un comportament respins si ”bagat sub pres” de multe persoane, un subiect despre care, daca se scrie, se scrie la modul comercial.  Toate aspectele considerate negative sunt un izvor pentru calitati nebanuite, trebuind constientizate, recunoscute, asumate, acceptate … pentru a putea fi transformate. Iti recomand cu multa caldura si aceasta carte, pe care o poti achizitiona direct de pe site-ul editurii MIX, AICI

banner cabinet

 

4


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. victor  August 23, 2016

    Foarte bun si folositor articolul! Va mulțumesc! Cu stima!

    (reply)
  2. bogdan  August 31, 2016

    Si eu l-am citit si va multumesc pt sfaturI. Interesant si titlul ales desi nu prea il inteleg si nu inteleg cum as putea fi mai mult decit ceea ce sint sau ce gindesc!
    Bogdan
    31 08 2016

    (reply)
  3. ionela  September 6, 2016

    un concept extraordinar, care te ajuta sa afli atat de multe lucruri despre tine insuti!

    (reply)
  4. Maria  September 16, 2016

    Frumos articolul, dar sa spun ceva – iubeam fara sa fiu geloasă exact asa cum îndemnați in articol. Dupa zece ani descopăr ca lucrurile nu erau asa cum credeam. Sotul meu flirtează de fata cu mine cu absolut orice femeie care apare – tânără, de-o vârstă cu noi, mai bătrână si chiar foarte foarte bătrâne (80-90 ani) i se moaie ochii si începe imediat sa tragă cu ochiul sa zâmbească gales femeii. Daca ma uit in alta parte sa faca semne si sa vorbească pe ascuns (ce, chiar nu stiu?) Mentionez ca orice femeie – rude, vecine, necunoscute etc. Ce e de facut? Sa mai iubesc chiar daca vad asta intotdeauna?

    (reply)

Add a Comment