Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Furtuna emotionala

Furtuna emotionala

 Cum am dobandit reactia la emotiile noastre negative, la emotiile celor din jur si cum ne-am creat tiparele de reactie?

„Nu este nevoie sa te uiti in oglinda pentru a-ti da seama ca exista
mai multe persoane care co-exista in tine”
Jacques Salomé

In domeniul emotional, de mici copii, preluam si invatam de la parinti, de la persoanele de ingrijire si de la persoanele semnificative in viata noastra, chiar de la copiii mai mari, comportamente si atitudini care se vor constitui, incet-incet, intr-o adevarata „banda personala”, care porneste ori de cate ori experimentam situatii delicate, mai putin placute, si care trezesc in noi reactii de: suparare, agresivitate, accese de manie, gelozie, rivalitati, chiar frica. 

Toate acestea au activat in organismul nostru o anumita energie emotionala care isi are originea in primii nostri ani de viata. Pe masura ce crestem, ne maturizam, evoluam, dobandim capacitatea de a degaja aceasta energie ineficienta, dar trebuie sa aruncam o privire asupra intamplarilor din prima parte a copilariei, intrucat aceste emotii negative sunt stocate in „straturi” pe care re-cunoscandu-le, dandu-le la o parte, vom putea ajunge la cauza initiala, le vom putea intelege si accepta. 

Cand un copil ii vede pe ceilalti exteriorizandu-si emotiile de manie sau de nemultumire intr-un mod necontrolat, el invata, de cele mai multe ori, ca o astfel de manifestare este buna de copiat, de la adultul caruia fie ii scapa be buze cuvinte manioase, aspre, care se lasa coplesit de emotiile sale scapate de sub control si care, prin aceasta atitudine, ofera copilului lectii pline de influenta cu privire la modul in care sa-si controleze el insusi emotiile!

Probabil va amintiti, peste timp, modul in care emotiile puternice pe care le-ati trait cand erati mici, au afectat nu numai comportamentul vizibil, ci si functiile interne ale organismului copilului de atunci: cand ati fost suparati si vi s-au declansat reactii emotionale, va amintiti ca poate va era dificil sa mancati, sa dormiti sau chiar sa invatati. Apoi, cand ati trecut de acea stare emotionala si corpul a revenit la o stare de echilibru, copilul de atunci a putut sa reia activitatile blocate sau intrerupte.

Copiii isi exprima supararea in multe feluri – tipete, accese de nervozitate, lovituri sau muscaturi; pe masura ce cresc, copiii invata adesea ca, atunci cand isi exprima nemulturmirea in mod deschis, vor fi pedepsiti, asa ca vor incerca sa isi exprime supararea in alte moduri – bosumflandu-se, mancand peste masura, refuzand sa v orbeasca, retragandu-se in camera lor.

Odata cu trecerea anilor, ne-am schimbat comportamentul la suparare – de la eliberarea necontrolata a energiei acumulate, prin lovituri, muscaturi am inceput sa ne indreptam nemultumirea asupra obiectului sau persoanei care a generat-o, aceasta reactie fiind mai putin violenta, mai simbolica si mai verbala.

Si, cum unui copil nu-i ia prea mult timp sa descopere ca accesele de nemultumire sau chiar de furie reprezinta o metoda usoara de a obtine ce isi doreste, a facut deja un prim pas in a-si manipula parintii pentru a le oferi ce doresc pentru a-i impaca, in loc sa astepte pand cand copilul depaseste „furtuna emotionala”. Copilul de atunci a devenit azi, probabil, foarte abil in a manipula situatii in favoarea sa.

Multi adulti se confrunta cu un alt aspect al personalitatii lor, desi nu multi il recunosc – agresivitatea. Cum, cand si de ce a aparut?

Agresivitatea este una dintre formele sub care se poate manifesta mania si repezinta una dintre cele mai dificile forme de comportament emotional negativ carora cei din jur trebuie sa le faca fata. Cauzele pot fi, de exemplu, o reactie in caz de nemultumire sau poate fi legata de anumiti factori fizici, precum oboseala sau foamea, dar poate fi determinata si de dorinta de a atrage atentia celorlalti sau de a demonstra superioritatea; mai poate aparea din sentimente de nesiguranta, care l-au facut pe copil sa simta nevoia de a fi defensiv, ca un mijloc de autoaparare: „daca actionez primul, voi controla situatia”.

Accesele de manie sunt un alt mod prin care de mici ne-am exprimat mania in situatiile in care nu le-am putut controla. Un acces de manie poate lua forma unui comportament violent fizic, sau poate lua forma actiunilor distructive. Daca intr-un acces de manie am obtinut de la parinti ceea ce am vrut in acel moment, nu e de mirare ca am invatat foarte repede ca un astfel de „spectacol” simplu e eficient si astfel sa il repetam, intrucat am atras atentia adltilor, i-am influentat deja sa faca asa cum am vrut noi.

Obiceiurile „rele” deja dobandite sunt intotdeauna greu de inlaturat, ele deja se constituie in tipare de reactie si isi poarta amprenta in timp, devenind o „banda personala” greu de modificat.

O alta forma de expresie a maniei este caracterul certaret. Pana la un punct, cearta este urmarea fireasca a interactiunilor sociale ale copiilor; cei care au mai multe contacte sociale se cearta mai des, isi descopera propria pozitie si isi exprima opinia personala. Certurile devin insa periculoase cand, la manie, sunt spuse lucruri care ranesc celelalte persoane.

De copii, ne-am format deprinderile relationale prin experienta contactelor cu alti copii. S-ar putea ca pentru adulti sa nu fie prea amuzant sa asculte toate certurile si gafele sociale ale copiilor, dar pentru copii este important sa aiba aceste experiente, cu ajutorul lor progresand spre cai mai acceptabile, din punct de vedere social, si mai mature, in ceea ce priveste stabilirea relatiilor.

Gelozia este o combinatie a sentimentelor de manie si de teama – manie, deoarece copilul de atunci a fost frustrat in dorinta sa de a fi iubit cel mai mult si teama, datorita posibilitatii de a pierde dragostea parintilor, a invatatoarei sau a unei alte persoane semnificative pentru el, atunci cand acestea isi indreapta atentia si catre altcineva. Intrucat pentru copilul mic atentia este confundata cu dragostea, gelozia copiilor mici este indreptata, de obicei, impotriva unei alte persoane – cea despre care copilul crede ca i-a luat locul in relatia cu cei dragi lui. Gelozia il face pe copil sa revina la vechile obiceiuri sau comportamente imature, cum ar fi: suptul degetului, atitudine de neascultare, cersirea atentiei prin refuzul de a manca, pretentia ca este bolnav sau ca ii este teama.

Pentru copilul mic, nu conteaza daca motivul de frica este real sau imaginar, deoarece, pentru el, sentimentul de frica este acelasi, iar teama sa creste direct proportional cu masura in care copilul se considera a nu fi in stare sa faca fata unei situatii, si, din aceasta cauza, se simte amenintat.  

Frica nu inseamna intotdeauna slabiciune, uneori ea putand sa ne salveze viata; in unele situatii ea poate conduce la o actiune mai rapida, la o mai mare incordare musculara si la un efort mai concentrat, care, intr-o conjunctura normala, nu ar fi posibile; in acelasi timp, frica ne poate conduce si la panica, la o emotie dezorganizata si distructiva, care te lasa in mijlocul unei actiuni neterminate, care paralizeaza, in loc sa stimuleze, si care lasa fara putere si cele mai bine dezvoltate deprinderi de comportament eficient.

Indiferent de modul in care am reactionat in trecut, situatia care ne-a declansat acel comportament a lasat o amprenta care nu depinde neaparat de continutul mesajului, ci de sensul pe care i l-am atribuit, fie ca este vorba despre un cuvant, un comportament sau un gest. Toate aceste se imregneaza adand in noi, gasind un teren receptiv in  acel moment. Mesajele se inscriu cu atat mai puternic cu cat sunt emise foarte devreme si de catre persoane semnificative din trecutul nostru.

Toate aceste amprente relationale dobandite in copilarie se pot manifesta prin somatizari, comportamente si boli recurente.

Conform psihologului francez Jacques Salome, majoritatea dintre noi vom descoperi, la un moment dat, impactul real al unei amprente relationale asupra vietii noastre, atunci cand ii vom simti forta in relatie cu cei apropiati.

Mona Georgescu

 
1


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. Napocel  September 10, 2010

    Practic in copilarie putem prelua o parte din amprenta energetica a celor din jurul nostru, amprenta ce poate declansa boli la maturitate.

    (reply)

Add a Comment