Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Anxietatea: Cine si cum ne ajuta?

Anxietatea: Cine si cum ne ajuta?

Sa ne intelegem totusi fricile

Anxietatea este o emotie fireasca. Toti avem momente cand suntem mai mult sau mai putin anxiosi in fata unor situatii care presupun un anumit risc – de exemplu: cand trebuie sa tinem un discurs in fata unui auditoriu, cand sustinem  un test, un examen.

Si pentru a ocoli aceasta stare neplacuta, ne-am adaptat, fiecare in felul sau, astfel incat sa evitam riscurile la care ne-am putea expune – cei mai anxiosi se vor pregati temeinic pentru discursuri publice, pentru examene etc, prevenind, astfel, riscul de a pierde controlul.

Iar cei al caror nivel de anxietate este destul de ridicat, vor incerca sa evite situatiile de genul celor mentionate, pentru a nu se face de ras, considerand situatiile respective mult prea grele.

Frica este o stare afectiva negativa, care apare in situatia in care intrezarim un pericol iminent. Corpul ne da semnale sub forma de reactii psihofiziologice care pregatesc organismul pentru reactia de fuga, de lupta sau il paralizeaza – “stana de piatra”.

Frica normala este o reactie emotionala cu caracter adaptativ – de exemplu, in cazul unei amenintari, ne mobilizeaza sa luam anumite masuri pentru a iesi dintr-o anumita situatie sau poate chiar pentru a ne salva viata.

Avem nevoie de ajutor?

Cine ne poate ajuta – familia, prietenii, un terapeut, medicamentele, tehnici si metode complementare de vindecare, calea spirituala ?

I. Familia, prietenii …

Atunci cand suntem „under pressure”, putem sa simtim cum nivelul de anxietate si de teama creste. Dar, de obicei, ne „imprietenim” cu aceste stari si chiar „convietuim” cu ele, pentru ca stim cum apar si stim ca starea de anxietate va ajunge, la un moment dat, la final. De exemplu, multi dintre noi ne suntem usor anxiosi inainte de a da examenul auto, dar putem sa facem fata acestei anxietati pentru ca stim ca va disparea imediat ce examenul se va sfarsi.

Oricum, sunt persoane care au aceste stari in cea mai mare parte a timpului, fara sa stie ce le genereaza, si, in consecinta, fara sa stie cand vor iesi din stare. In situatii de acest gen, este mult mai dificil sa faci fata si de obicei e nevoie de ajutorul altei persoane. Totusi, unele persoane care traiesc acest gen de anxietate nu apeleaza la niciun fel de ajutor extern, temandu-se sa nu fie considerate „ciudate” sau „nebune”. Dar: este mult mai bine sa ceri ajutor, decat sa suferi in liniste…

Cei cu anxietate si cu fobii, de cele mai multe ori, nu indraznesc sa vorbeasca cu familia sau cu prietenii apropiati despre aceste stari, desi acestia isi dau seama ca ceva e in neregula cu cei afectati: cel care trece prin starile generate de anxietate sau de fobii arata de obicei mai palid, este mai tensionat si e speriat chiar si de cele mai mici si obisnuite sunete pe care le aude – sonerie, telefon, au tendinta sa fie irascibili si certareti cu cei apropiati; desi prietenii si familia pot intelege stresul cauzat de anxietate, totusi, de cele mai multe ori, le este dificil sa faca fata situatiilor de acest gen, cu atat mai mult cu cat fricile celui afectat li se par nesemnificative si fara motiv.

II. Cum ma poate ajuta un terapeut? Ce metode terapeutice de tratare a anxietatii ma pot ajuta?

Inainte de a incepe vindecarea, subiectul in cauza trebuie ajutat sa se documenteze atent asupra simptomelor pe care le prezinta, sa culeaga informatii din surse specializate despre anxietate astfel incat: sa poata sa hotarasca singur ce fel de terapie i se potriveste (in functie si de durata acesteia) si cum sa gaseasca terapeutul potrivit.

Oamenii ar trebui educati in sensul renuntarii la prejudecata ca  e rusine sa mergi la psiholog –  mai ales ca intr-o terapie serioasa poti ”transfera” parti din tine asupra lui pe care te va ajuta sa le ”prelucrezi” spre binele si confortul tau psihic…

Ce terapii sunt utilizate cu succes in tratarea anxietatii si a fobiilor?

1. Psihologia analitica – seductie si vindecare …

Individuarea ca proces al dezvoltarii umane

Carl Gustav Jung a fundamentat psihoterapiile analitice în care scopul general este cresterea autonomiei, a capacitatii de a relationa si mai ales a autenticitatii.

O perspectiva asupra dezvoltarii fiintei umane este cea propusa de psihologia analitica – procesul de individuare ca realizare a Sinelui.

Concept central al psihologiei analitice, individuarea, desemneaza procesul prin care persoana, in viata reala, “incearca constient sa inteleaga si sa dezvolte potentalitatile innascute ale psihicului sau, in beneficiul totalitatii, completitudinii psihice”

Individuarea, spune C. G. Jung este un proces de formare si de particularizare a individului ca fiinta distincta de ansamblu, “este un proces de diferentiere, al carui tel sta in dezvoltarea personalitatii individuale”. Un alt aspect al individuarii este cel legat de cresterea autonomiei prin detasarea de complexele parentale, de standardele sociale, de normele si valorile societatii.

Devine astfel necesar “sa ne eliberam de constrangerile (care actioneaza relativ irational asupra eului) valorilor, normelor, rolurilor expectate de societate si internalizate in persona, dar si de constrangerile inconstientului” (Mihaela Minulescu).

Punctul de vedere individual nu este contrar normei, el este doar altfel orientat. Jung specifica: “Deoarece individul nu este doar o fiinta individuala, existenta lui presupunand relatii colective, procesul de individuatie nu duce la izolare, ci la o coeziune colectiva mai intensa si mai generala.”

In abordarea psihologiei dezvoltarii, Jung considera ca fiintele umane se nasc cu un program pentru viata, presupunand ciclul natural de viata al umanitatii si fiind incorporat in Sine. Pe masura ce un om trece dintr-o etapa a vietii in urmatoarea, sunt activate aspecte noi si adecvate ale Sinelui, ce pretind a fi exprimate.

Jung credea ca dedesubtul inconstientului personal, constind din dorinte reprimate si amintiri traumatice, propus de Freud, se afla un substrat mai profund si mai important, pe care l-a numit inconstient colectiv, continind intreaga mostenire psihica a umanitatii. Avusese un prim indiciu asupra existentei acestui fundament stravechi al mintii omenesti in copilarie, cind isi daduse seama ca in visele lui existau lucruri provenite din zone situate dincolo de el insusi.

A ajuns astfel la concluzia ca trebuie sa existe un substrat psihic dinamic comun tuturor oamenilor, pe baza caruia fiecare individ isi construieste propria experienta personala de viata.

Din inconstientul colectiv apare constiinta noastra. Putem deduce existenta acestui inconstient colectiv din observarea comportamentului instinctiv, instinctele fiind definite drept impulsuri la actiune fara motivatie constienta sau, mai precis, o actiune instinctiva este mostenita si inconstienta si are loc in mod uniform si cu regularitate. Prin aceasta, Jung sustine ca insusi creierul a fost modelat si influentat de experientele din trecutul indepartat al umanitatii.

Expresia cea mai directa a inconstientului colectiv este evidentiata atunci cand arhetipurile, ca imagini primordiale, apar in vise, in stari de spriit neobisnuite; in aceste cazuri imaginile arhetipale par sa aiba o putere si o energie proprii, ne fascineaza si ne conduc la actiuni cu totul impotriva intentiei noastre constiente, inspirand creatie si distrugere, fiind “tezaurul ascuns la care umanitatea a aspirat din cind in cind si din care si-a plasmuit zeii si demonii…” De aceea inconstientul, in viziunea lui Jung, nu este numai o pivnita in care omul isi depune vechiturile, ci sursa constintei si a spiritului creator sau distructiv al umanitatii”.

Potrivit lui Jung, sufletul constient “provine din psihicul inconstient, care este mai vechi decit el si care functioneaza impreuna cu el sau chiar in pofida lui”. Jung insista asupra realitatii psihicului, acesta nefiind mai putin real decit fizicul, avind propria sa structura, fiind subiect al propriilor sale legi.

Trei dintre ipotezele de baza ale lui Freud erau pentru Jung de neacceptat, si anume ca:

  • motivatia umana e de natura exclusiv sexuala
  • psihicul inconstient este absolut personal si specific individului
  • omul este prizonier si victima a trecutului

In loc sa presupuna ca energia psihica (libido) e de natura exclusiv sexuala, Jung o considera o forta vitala mai generala, pentru care sexualitatea constituie doar unul dintre posibilele moduri de manifestare. Desi exista acest program pentru viata, datele experientei de viata sunt de fiecare data specifice fiecarui individ si numai lui, “fiecare individ este un caz unic, o incercare unica” .

Întâlnirea dintre analist si pacientul său nu este – atunci când are într-adevăr loc – o întâlnire obişnuită.

Aceasta intalnire, deosebit de importanta, nu este descifrabila în aspectul ei esenţial de comunicare inconştientă, metaforică, afectivă; nu este nici o întâlnire medicală – deşi motivul conştient, „pretextul”,  presupun un simptom, o boală, o cerere de vindecare.

Nu este nici o întâlnire amicală, deşi ea presupune posibilitatea confesiunii. Nu este o întâlnire religioasă deşi credinţa, spovedania, culpa, secretul, angoasa sunt deseori prezente ca într-un confesional.

Si totusi, ar putea fi toate acestea, la un loc.

Printr-o terapie de tip analitic, se urmareste o schimbare interioară de perspectivă prin regăsirea sensului interior şi reconectarea la valorile şi nevoile intrinseci fiinţei umane.

Terapia analitica de orientare jungiana va aborda tulburările emoţionale şi psihosomatice, aspectele concrete ale omului contemporan aflat faţă în faţă cu dilemele majore ale existenţei, ale dificultăţilor în cadrul relaţiilor de cuplu, ale problematicii trecerii de la adolescenţă la maturitate.

Anxietatea poate crea celui afectat impresia ca toti il resping, ajungand sa se  invinovateasca, va incepe sa se simta groaznic in propiul corp, sa se urasca pentru fiecare linie inestetica – astea toate sunt lucruri care nu ajuta, ba mai mult, creaza un sentiment de vina nesanatoasa.

Vinovatia nesanatoasa creaza o stare proasta in aproape orice face, deoarece, desigur, putea sa faca mai bine, nu?? Dar ce se intampla? Nevoia  de a fi perfect/a – repet, nevoia sa, nu a altora – il determina sa nu mai accepte riscuri, ii limiteaza creativitatea, si, mai mult, il face sa fie pus/a pe scandal, il/o  poate determina sa fie hipersensibil/a la criticile altora chiar si cand nu e cazul. Si in ce se schimba cel afectat de anxietate? Intr-o fortareata pregatita pt asediu… Anxiosii ajung sa traiasca mai mult momente de furie, devin incapabili sa se ierte pe sine sau pe altii, ajungand prizonierii vinovatiei si resentimentelor…

Orice persoana are propria valoare, individuala,unica, pe care nu o poate contesta nimeni.

Analistul o poate insoti in demersul sau de a se privi sincer in profunzimea sufletului  sau si sa gaseasca acolo tot ce are nevoie pentru a merge mai departe, totul se afla deja in interior, analistul te ajuta doar sa gasesti poarta catre tine insuti…

Fara un minim ajutor din partea altei persoane, gandirea pesimista atrage dupa sine elemente negative iar vinovata nesanatoasa va intari sentimentul de neajutorare, anxietatea se va instala incet,incet, dar sigur, si atunci ce e  de facut?

Sigur ca  facem tot ce putem ca sa ascundem toate astea sub un zambet, dar, in final, corpul  tradeaza, si devine un teren bun pentru unele boli (hipertensiune, migrene etc.) – pentru inceput ”unghiile nu mai cresc” observa unele persoane anxioase.

De ce te simti fara valoare? Ti-ai pus intrebarea asta? Stiu, poate fi greu sa gasesti raspunsul, poti avea nevoie de ajutor in gasirea unor raspunsuri. Dar ia mai gandeste-te un pic – ce te ingrijoreaza mai mult? ce cred altii despre tine sau despre ceea ce faci de fapt?  E posibil ca pe fondul asta sa nu poti observa ca reactiile altora sunt de fapt doar idei, si nu acuzatii. In psihologie asta se cheama atasament fata de lauda/blam si inseamna ca le-ai acordat altora puterea de a-ti determina valoarea.

Pe fondul anxietatii, mai poate aparea si sindromul de ”lipsa-de-pofta-de-viata”, care seamana cu o renuntare si  poate marca persoana anxioasa intr-adevar pe termen lung.

Persoana afectata de anxietate vede cam totul in negru: parca toti din jur il/o resping – dar sentimentul asta poate veni din faptul ca, in primul rand, relatia ta cu tine a devenit tensionata, un efect secundar al rusinii este micsorarea capacitatii de auto-apreciere; senzatia profunda de nemultumire care insoteste rusinea este prea mare pentru a putea fi suportata in mod constient si atunci oamenii dezvolta mecanisme psihologice de aparare pt a se proteja de auto-critica – si de exemplu, mania , este de cele mai multe ori prea infricosatoare (nu am gasit alt cuvant) pt a o putea recunoaste si tindem sa o proiectam in exterior, ii vedem pe ceilalti ca fiind acuzatori, suparati, agresivi, nedrepti, critici, etc. Gandindu-ne la noi ca victime ale celorlalti, putem nega realitatatea conform careia suntem de fapt propriile noastre victime… Trebuie deci sa fim constienti, pentru a nu cadea in capcana asta.

Toate momentele dureroase prin care trecem prin viata sunt ”dureri de evolutie” de fapt si totul te ajuta sa ”cresti”,chiar daca pe moment totul pare de neindurat. Partea buna a vinei pe care si-o atribuie persoana anxioasa (si nu numai) este ca vina ne invata foarte multe lucruri: iti releva consecintele emotionale ale comportamentelor daunatoare, ajutandu-ti constiinta sa creasca.

Orice persoana trebuie incurajata si ajutata sa se uite cu sinceritate in sufletul tau, si doar asa se poate vindeca de vina asta nesanatoasa, de respectul redus fata de sine si asta incepe cu dorinta de a deveni constient, de a fi cinstit in ceea ce priveste sentimentele si gandurile proprii.

Cativa pasi, pentru respectarea Sine-lui (selectie din, „Vina ne invata, iubirea nevindeca”,  Joan Borysenko, adepta a lui C.G.Jung):

– sa gandesti independent, sa ai curajul asumarii propiilor perceptii si judecati;

– sa cunosti nu numai ce gandesti, dar si ceea ce simti, ce doresti, de ce ai nevoie, ce te face sa suferi, ce te sperie sau ce te supara – si de a accepta dreptul tau de a trai astfel de sentimente (aminteste-ti ca sentimentele au fiecare polaritatea lor iubire-ura, de exemplu)

-sa ai o atitudine de autoacceptare – sa accepti ceea ce esti, asa cum esti, fara a te pedepsi, fara sa te prefaci in aprecierea propriei persoane care te va face sa te pacalesti pe tine sau pe altii

– a respecta sinele mai inseamna sa refuzi sa accepti o vina pe care poate nu o meriti si sa faci tot ce e posibil sa corectezi vina pe care e posibil sa o fi meritat.

Sa fii in contact cu Sinele tau mai inseamna si sa iti constientizezi ”umbra”, adica acea parte din noi pe care o negam, nu o acceptam dar care iese la suprafata chiar cand nu te astepti. Umbra asta e de fapt ”sacul” mare pe care il tragem dupa noi prin viata si contine de obicei cam tot ce au reusit altii sa reprime la noi (ce nu le-a placut parintilor  la noi, lucruri considerate in general neacceptate de mediu – cu toate ca vocea noastra interioara ne indeamna sa le facem, nu sa le evitam…) dar si impulsuri sau emotii naturale de care ne-a fost vreodata rusine. Umbra contine toata energia vitala a copilului interior si care a fost catalogata „cu grija”, de altii,  drept revolta, sexualitate, emotie etc. – si chiar nevoia de odihna, de visare cu ochii deschisi, care este posibil sa fi fost criticate si catalogate de catre altii drept lene… Sacul personal al fiecaruia contine un amestec diferit de ”fructe interzise”, desi uneori putem avea o umbra comuna cu alte persoane.

Nu exista umbra fara soare si nici umbra fara lumina constiintei, sta in natura lucrurilor sa fie lumina si intuneric, soare si umbra, iar omul, in conceptia lui Jung trebuie sa „gaseasca o modalitate sa traiasca cu latura sa intunecata; a accepta umbra implica un considerabil efort moral si adesea parasirea unor idealuri indragite, dar numai ca idealurile au fost inaltate prea sus sau au fost bazate pe o iluzie..A incerca sa traim ca oameni mai buni si mai nobili decat suntem ne angajeaza intr-o ipocrizie si amagire fara capat si ne impune o atare tensiune, incat adesea ne prabusim si devenim mai rai decat a trebuit sa fim.

Cere curaj moral spre a intelege ca aceste aspecte ale naturii umane pot sta la panda (si, probabil, asa si este) in interiorul nostru, dar este consolator faptul ca o data ce lucrurile sunt cunoscute si privite drept in fata, exista cel putin oarecare posibilitate de a le schimba, pe cand in incostient nimic nu se schimba… O anumita refulare este o necesitate in viata sociala, dar  pericolul refularii umbrei este acela ca in inconstient ea pare sa dobandeasca putere, asa incat atunci cand vine momentul sa apara, este mai periculoasa si mai capabila sa copleseasca restul personalitatii.”

Desi nu recunoaste, anxiosul se simte epuizat, energia lui psihica variaza in functie de starea sa mentala. De obicei, avem mai multa energie de rezerva, decat folosim. Dar unde se afla ea depozitata? Carl Gustab Jung spunea sa o cautam in partile din noi pe care le-am renegat si le-am oferit celor din jur, dar pe care ei nu le-au vrut; noi am luat acele daruri si le-am ascuns in ceea ce tot Jung a denumit ”umbra”.

Reintrand in posesia umbrei, vom capata energia de care avem nevoie pt a porni calatoria de redescoperire a Sinelui. Cresterea, auto-cunoasterea, te va ajuta sa scoti Sinele din ”sac” la timp, pentru ca mai tarziu e posibil sa fie …prea tarziu. Sinele se duce in ”sac” si apoi pierdem tot restul vietii incercand sa ne ”extragem” inapoi din sac.

(va urma)
 
 Mona Georgescu

 

1


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Discussion

  1. cronos  February 14, 2014

    Doamna Mona, prin “a incerca sa traim ca oameni mai buni si mai nobili decat suntem ne angajeaza intr-o ipocrizie si amagire fara capat si ne impune o atare tensiune, incat adesea ne prabusim si devenim mai rai decat a trebuit sa fim” spuneti ca omul nu poate transcede natura sa initiala, nu-si poate depasi conditia la care a ajuns intr-un anumit moment din viata? Nu exista posibilitatea ca prin perseverenta, tenacitate sa se desprinda de vechile tipare si manifestari in raport cu semenii?

    (reply)

Add a Comment