Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Anxietatea: Medicamente si… psiho-spiritualitate

Anxietatea: Medicamente si… psiho-spiritualitate

Anxietate, terapii cognitiv-comportamentale, medicamente, terapii alternative si spiritualitate

Terapia cognitiv-comportamentala – terapie scurta centrata pe simptom

Nu mai da atata atentie problemei, acorda atentie maxima resurselor.

Focalizeaza-te pe ce este posibil si schimbabil, nu pe ce este netratabil.

Cei care utilizeaza aceasta metoda, afirma ca rezultatele sunt pe termen lung.

Metoda urmareste obtinerea unor rezultate in termen relativ scurt, prin:

  • modificarea si controlul comportamentul nedorit prin tehnici de desensibilizare si de modificare a stilului de gandire
  • va invata sa cooperati cu diferite situatii dificile, cel mai adesea prin expunerea controlata la stimulii care declanseaza comportamentul nedorit
  • schimbarea tiparelor gandurilor neproductive sau care va fac rau. Subiectul este invatat sa isi examineze sentimentele si sa separe gandurile cu corespondent in realitate de cele care nu au corespondent in realitate si este implicat in mod activ in propria vindecare / recuperare, recapatand controlul asupra vietii sale.
  • tehnici de relaxare – ajuta subiectul anxios sa isi dezvolte abilitatea de a face fata in mod eficient stresului asociat anxietatii si, de asemenea, simptomelor fizice date de anxietate. Tehnicile de relaxare includ invatarea unor noi metode de respiratie.

Psihologii de orientare cognitiv-comportamentalista sunt de parere ca frica este un comportament invatat si isi pun intrebari de genul: „Cum a invatat subiectul sa se teama?” si „Ce anume il determina sa se dezvete de frica?”

Ne confruntam si aici cu o problema dificila: daca fricile pot fi inlaturate, de ce persista ele totusi in situatiile de viata?

Din punctul de vedere al psihologilor de orientare cognitiv-comportamentala, explicatiile ar putea fi urmatoarele:

  • Subiectul a invatat sa se teama prin intermediul conditionarii si, o data ce teama s-a fixat, subiectul are tendinta de a se apara de aceasta si
  • Subiectul invata foarte repede cum se poate elibera de teama prin doua tehnici:

a)  evitarea situatiei care declanseaza teama (de ex. Cei care se tem sa calatoreasca cu avionul vor prefera trenul)

b)  evadarea din situatia anxiogena atunci cand persoana in cauza a intrat deja in aceasta (se urca in metrou, intra in panica si coboara la prima statie)

Deci, ori de cate ori utilizam una din strategiile de mai sus, anxietatea intr-adevar scade, insa, in schimb, se intaresc modelele de comportament evitare-evadare, consecinta fiind aceea ca vom cauta sa nu ne expunem situatiilor care declanseaza comportamentul de tip anxios/fobic.

Cu toate ca presupune o desfasurare metodica si are obiective bine precizate, metoda poate sa nu se potriveasca tutoror persoanelor care sunt in cautarea vindecarii.

Ce pot face medicamentele pentru mine?

Medicamentele pot fi utile in tratarea anxietatii si sunt adesea folosite in combinatie cu una sau mai multe dintre terapiile sus-mentionate. Uneori antidepresivele si anxioliticele sunt folosite pentru a ameliora simptome severe astfel incat celelalte forme de terapie sa poata continua. Medicamentele sunt eficiente pentru multe persoane si pot sa constituie o optiune pe termen scurt sau pe termen lung, in functie de persoana.

Cele mai comune tranchilizante sunt cele pe baza de valium, benzodiazepinele – sunt eficiente in combaterea anxietatii, dar se stie deja ca pot crea dependenta dupa numai 3-4 saptamani de utilizare, iar atunci cand cei care le utilzeaza incearca sa renunte la ele, pot experimenta simptome neplacute. Medicamentele ar trebui folosite doar pentru perioade scurte, cel mai indicat pe parcursul unei crize.

Si unele antidepresive sunt recomandate in tratarea anxietatii, dar pot avea efecte secundare, in functie de tipul de anxietate si ar putea genera stari de greata, somnolenta, uscaciune a gurii si constipatie. Deci e important ca atunci cand sunt recomandate, sa fie schimbat si modul de alimentatie.

Ma pot ajuta tehnicile si metodele complementare de vindecare?

Medicina Traditionala Chineza poate ajuta persoanele anxioase, prin cateva tipuri de terapie: acupunctura, masajul “Tui-na”, plante medicinale chinezesti si diete speciale, in functie de organismul fiecarei persoane.

Din punctul de vedere al medicinii traditionale chineze, la baza anxietatii sta lipsa de echilibru energetic a unuia sau mai multor dintre cele patru organe principale : ficatul, splina, inima si plamanii.

Acestea au o puternica  legatura cu “bagajul emotional” al fiecarei persoane, determinand energia si sangele sa nu poata  circula in organism asa cum trebuie, nemaiputand – astfel – sa hraneasca creierul.

Tratamentele de acupunctura si masaj Tui-na prin lucrul pe meridianele de acupunctura ajuta organismul sa echilibreze energiile in organism si sa le redistribuie.

Plantele medicinale prouse de medicina tratitionala chinza aduc energie pura din exterior,  sedeaza sau tonifica organismul, astfel  incat sa se ajunga la  conditii optime de fuctionare, si, de asemenea, organismul sa isi poata gasi singur resursele interne pentru vindecare.

Yoga si biofeedback-ul (controlul modului in care corpul reactioneaza la stres in scopul reducerii efectelor generate de stres) sunt  alte doua tehnici/metode complementare care pot ameliora sau chiar vindeca simptomele generate de anxietate si de fobii.

Calea spirituala – daca ar trebui sa incep, de fapt, de aici?

Spiritualitate, transpersonal si sanatate mentala

Orice persoana are propria credinta filosofica si religioasa, dar are si propriul „doctor launtric”. Si totusi…

„Spiritualitatea nu este religie. Religia este o dogma, un set de credinte despre spiritualitate si un set de practici care insotesc aceste credinte. Sunt multe religii care insa se exclud reciproc, adica fiecare religie afirma ca ar cunoaste „Calea”. Spiritualul ilustreaza cea mai profunda senzatie de a apartine si de a participa… este acel taram al experientei umane la care religia incearca sa ne conecteze prin dogma si ritualuri. Uneori reuseste, alteori esueaza. Religia este o punte catre spiritual – dar spiritualul se afla dincolo de religie”

(Joan Borysenko, „Vina ne invata, iubirea ne vindeca”)

Spiritualitatea implica o dimensiune a experientei umane care, in ultima vreme, capata o importanta tot mai mare, poate si datorita potentialelor beneficii pentru sanatatea mentala.

Pentru a experimenta dimensiunea spirituala, nu este necesar sa apartii unei anumite religii sau sa te angajezi in anumite ritualuri.

Suntem in cautarea laturii noastre spirituale de cand ne stim – unii dintre noi experimenteaza sensul si scopul vietii in acelasi timp cu sensul unei apartenente speciale, al unei acceptari, integrari.

Dimensiunea spirituala incearca sa te puna in armonie cu universul, te determina sa iti pui intrebari in legatura cu viata insasi si apare de cele mai multe ori in perioadele de stres emotional, de boala fizica sau mentala, apare atunci cand pierzi pe cineva drag… Nu are nicio legatura cu statutul social, cu studiile universitare, cu castigul financiar, cu zona de confort pe care ne-am creat-o sub influentele mediului din care provenim. In schimb – are legatura cu reechilibrarea emotiilor, pentru a ne ajuta sa recunoastem si sa ne acceptam, pentru a intelege istoria conflictului nostru interior, istoria singuratatii, confuziei, urii si separarii noastre de noi insine si de … Divinitate.

O calatorie spirituala este ca o calatorie inapoi, in timp.

Tot in sensul celor de pana acum, poti incepe calatoria inapoi in timp cu  cateva raspunsuri la cateva intrebari, „Cine esti?”, „Cine credeai ca esti?” si „De ce ai crezut ca esti altcineva?”

„Daca iti doresti sa intalnesti pe cineva care sa repare situatiile neplacute din viata ta,

care sa iti aduca bucurie in ciuda a tot ceea ce spune sau ce crede restul lumii,

uita-te in oglinda si rosteste acest cuvant magic:

«Buna!»

Richard Bach

Intrucat la baza deciziilor noastre stau doar doua emotii posibile – iubirea si frica – acestea genereaza anumite trairi, incepand cu bucuria, iertarea, optimismul, veselia etc. Sau, la polul celalalt, sentimente de vina, culpabilizare, teama, angoasa, anxietate, credinte false, frustrari, etc. E bine sa cunoastem de unde „ne vin” acestea, sa facem aceasta calatori inapoi in timp, un exercitiu de sinceritate cu noi insine, care ne va ajuta sa dobandim acele „spiritual skills”, care se refera, printre altele, si la:

  • auto-reflexie
  • concentrare in „aici si acum”
  • empatizarea reala cu ceilalti
  • imbunatarirea discernamantului – de exemplu, cand sa stii ca e momentul sa vorbesti sau sa actionezi si cand sa stii sa taci
  • a invata sa daruiesti fara a astepta nimic in schimb
  • a invata sa iubesti neconditionat
  • a face diferenta intre sentimente reale, esentiale pentru viata si atasamente

“In prezent, apare o viziune mai cuprinzatoare asupra naturii umane.

Aceasta recunoaste unicitatea noastra personala precum si o dimensiune transpersonala, ceva care se afla dincolo de eurile noastre individuale si totusi parte din noi insine.

Bazata pe observatii si practici din multe culturi, perspectiva transpersonala este informata de catre psihologia moderna, culturile si stiintele umane, precum si de catre disciplinele spirituale contemporane si de traditiile intelepciunii.”

– citat preluat de pe website-ul ATP: http://www.atpweb.org/ (Association for Transpersonal Psychology) –

 

O persoana care se leaga de valorile transpersonale are un anumit stil de viata, cauta iluminare interioara dintr-o multime de surse; alege lucrurile a caror valoare este dincolo de satisfacerea nevoilor; se deschide vietii   mai curand decat incearca sa controleze ceea ce i se intampla in viata; cauta si se deschide la o mai mare intelepciune si semnificatie decat poate crea ea insasi; are cuvintele in acord cu faptele; are o experienta mai inalta a sensului si incearca sa aduca aceste lucruri in lume pentru ceilalti precum si pentru sine; nu cauta doar experiente extraordinare ci cauta sensul tuturor experientelor.

Un principiu important al abordarii spirituale in tratarea problemelor mentale si sufletesti este „reciprocitatea” – ceea ce inseamna ca si cel care da, si cel care primeste, beneficiaza din aceasta interactiune.

Aceasta reciprocitate apare – sau ar trebui sa apara –  si pe parcursul demersului terapeutic, in cura psihanalitica, in consiliere – sunt pacienti de la care un psiholog, un psihanalist, un consilier, un terapeut, invata el insusi, in acelasi timp cu pacientii sai.

Cei care ofera suport in vindecare dar nu sunt neaparat terapeuti – pot fi prieteni, parinti, colegi, bunici etc. – isi dezvolta aceste „spiritual skills” in mod natural, ca rezultat al devotamentului fata de cel pe care il ajuta, iar cel care beneficiaza de ajutor, in schimb, poate deveni el capabil sa ii ajute pe altii cu probleme asemanatoare.

Din acest punct de vedere, discutia ar putea fi mai ampla, acest concept de sanatate mentala trebuind sa includa si vindecarea sufleteasca, in acest sens cooperarea reala intre psiholog, psihanalist si psihiatru fiind nu numai necesara, dar si obligatorie – intrucat, atunci cand un psihiatru face o evaluare a istoricului medical al unui pacient si pune un diagnostic, ar trebui sa aibe totodata in vedere si evaluarea spirituala a acelei persoane si sa poata distinge intre o criza spirituala si o boala mentala, sa aiba finetea si subtilitatea de a explora ariile in care se suprapun si diferentele dintre cele doua aspecte.

Mona Georgescu

 

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Add a Comment