Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Manifestari ale complexelor de inferioritate in cadrul cuplului

Manifestari ale complexelor de inferioritate in cadrul cuplului


”In relatiile bune, cresc ambii parteneri, chiar daca doare si exista un pret de platit. Daca esti de parere ca ar trebui sa devii incapabil pentru ca partenerul tau sa fie fericit, ai o problema serioasa: ai inteles gresit dragostea. Nu ma refer la a dona un rinichi pentru a-ti salva partenerul de la o boala grava, ci la faptul de a evita ca celalalt sa-si infrunte propriul deficit psihologic, ca astfel sa-l depaseasca. Este paradoxal faptul ca sacrificiul tau il impiedica sa isi revina si sa mearga mai departe: in loc sa faci bine, faci rau. Dragostea nu are nimic de-a face cu a-ti purta crucea in spate sau a te strange cu centura complacerii. Daca faptul ca iti pui in valoare latura ta buna creeaza nesiguranta pentru persoana  iubita, atunci partenerul tau este cel care trebuie sa se schimbe, nu tu; acesta este cel care trebuie sa te ajunga din urma, si nu sa te opresti tu.”

Walter Riso, psiholog 

Exista foarte multe cupluri in care inegalitatile dintre parteneri sunt in numar foarte mare, si, indiferent de aspectul la care ne referim, aceste inegalitati pot genera frustrari pentru ambii parteneri – frustrari al caror motiv real nu va fi aproape niciodata recunoscut de catre cel care se simte inferior. Cu precadere barbatilor nu le este usor sa recunoasca astfel de frustrari generate de sentimentele de inferioritate fata de o partenera, insa cei mai multi le vor manifesta, prin comportamentele si atitudinile lor. La inceputul relatiei, cand indragostitul isi pierde capacitatea de a fi obiectiv, poate gandi ca diferentele, contrastele, se atrag. Ceea ce este adevarat – insa contrastele se atrag, in cele mai multe situatii,  nu pentru foarte mult timp. 

Ce este un complex de inferioritate?

Notiunea de complex de inferioritate a fost introdusa in domeniul psihologic de catre Alfred Adler – fondator al scolii de psihologie individuala; acest complex apare in prima parte a vietii, in copilarie, si are legatura cu starile nevrotice din aceasta perioada, datorate neputintei pe care orice copil o simte in raport cu mediul sau. 

Sentimentele de neputinta pe care le avem cand suntem mici, atunci cand realizam ca suntem mult mai neputinciosi in raport cu adultii semnificativi din viata noastra sau cu fratii mai mari (cand acestia exista), sunt absolut firesti. Insa daca trec neobservate si nu sunt gestionate cu atentie de catre parinti sau de catre mediile importante in care crestem sau suntem educati (gradinita, scoala), pot duce la tulburari in sfera afectiva, comportamentala si a personalitatii. Cand sentimentele firesti de inferioritate evolueaza negativ in sentimente acute de inferioritate, atunci vorbim despre un complex de inferioritate.

Toti trecem, in copilarie, prin aceasta perioada, insa subliniez – cu riscul de a repeta: este obligatia mediului in care copiii traiesc sa gestioneze in mod constient si sanatos starile lor de neputinta, pentru a nu le dezvolta intr-un un complex de inferioritate, pe care il vor purta cu ei toata viata, sau pana in momentul in care il vor constientiza si se vor ocupa de vindecarea acestuia. 

Pentru a recompensa sentimentele traite cand eram mici, pe masura ce crestem cautam recunoastere, cautam putere. Complexul de inferioritate trebuie inteles prin transformarea sa in sentimente, exprimarea acestora, mergand direct la sursa aparitiei acestora si recadrand acele momente dureroase din trecut. Asta presupune un timp dedicat, o preocupare constienta pentru a afla cauzele complexului de inferioritate si pentru a le vindeca atunci cand suntem adulti. Pentru ca si acest complex de inferioritate se poate clarifica si vindeca. 

Parintii sunt cei care trebuie sa il ajute in mod constient pe un astfel de copil sa iasa din insecuritatea pe care o simte, sa-l ajute sa deprinda obiceiuri sanatoase, abilitati, cunostinte, intelegere  si afectivitate fata de cei in raport cu care copilul se simte inferior. In acest mod, copilul poate gasi modalitati prin care se va elibera de sentimentul de inferioritate, generat de insecuritate si de neputinta.

Timiditatea si agresivitatea sunt manifestarile concrete ale complexului de inferioritate – este in regula sa ne simtim inferiori, pentru ca asta inseamna ca avem standarde si aspiratii inalte de la viata. Insa nu prin agresivitate si nici prin timiditate nu se scapa de astfel de complexe, ci prin acceptarea lor la nivel psihologic.

In general, oamenii nu sunt dispusi sa accepte ca se simt inferiori, avand un raspuns negativ la acest sentiment. In cuplu, partenerul cu cele mai multe si mai mari complexe de inferioritate va fi cel mai agresiv, va fi cel care va dori sa domine pentru a-si compensa complexele de inferioritate, va fi cel care va da vina pe celalalt si pe contextele externe pentru tot ceea ce traieste el.

O persoana adulta prezinta acest complex de inferioritate, in diverse contexte, sub forma frustrarilor generate de:

– constitutia fizica anormala (diverse forme de handicap; articolul nu face referire la aceste situatii),

– educatia deficitara (studii nefinalizate, de exemplu),

– sentimentul de neputinta intelectuala,

– sentimente de vinovatie,

– situatia economica si sociala precara (esec in integrarea sociala, esec in integrarea profesionala, lipsa unui loc de munca, lipsuri financiare)

COMPLEXELE DE INFERIORITATE, IN CUPLU

In cuplurile in care barbatul se simte inferior femeii, fara ca aceasta sa il considere inferior, avem de-a face cu un complex de inferioritate care nu are legatura cu nivelul pe care se afla femeia respectiva, ci cu rani mai vechi ale partenerului sau. De cele mai multe ori, acest tip de barbat este conflictual, este cel care va genera conflicte din orice, va cauta sa isi aduca partenera de viata pe acelasi nivel cu el, incercand, nu de putine ori, sa blocheze accesul acesteia catre aspiratiile sale personale, sociale si profesionale.

De obicei, un partener care se simte inferior fara ca tu sa intentionezi sa il determini sa se simta neadecvat, sufera de complexe de inferioritate inca dinainte de a te intalni. De cele mai multe ori nu va fi dispus sa si le recunoasca – este cazul multor barbati a caror viata, sub cele mai importante aspectele, nu este in echilibru. Cele mai importante aspecte la care ma refer si care trebuie sa fie in echilibru, sunt: viata personala, viata profesionala, viata educationala, viata financiara, viata sociala.

Pe fondul schimbarilor economice si sociale din ultimii ani, cateva dintre diferentele femei-barbati au devenit foarte vizibile: femeile pot sa castige mai mult decat partenerii lor de viata, pot sa aiba o cariera, o viata sociala si profesionala mai bune – exista barbati care, pana la un punct isi doresc astfel de femei. Punctul-limita il constituie decalajul major datorat evolutiei femeii in plan profesional si social si peste care multi barbati nu pot trece, desi, probabil, si-ar fi dorit. 

Valorile stabilite anterior de catre societate nu mai pot fi respectate intocmai, dar prejudecatile si aceasta cutuma nu se pot sterge cu usurinta – ”barbatul trebuie sa aiba un venit mai mare decat femeia”, ”trebuie sa poata asigura o locuinta si traiul vietii”, etc.; de aici si lezarea sa, atunci cand nu poate asigura aceste lucruri. In ultima vreme, intalnesc si extrema de nedorit: ”lasa ca daca face ea toate astea, eu de ce sa ma mai agit?”

Prin comparatie cu partenerul sau care poate fi realizat pe cele mai concrete, pragmatice, planuri ale vietii – de exemplu: detinerea unei locuinte personale, finalizarea studiilor, venituri financiare care sa ii permita sa se intretina singur, grup de prieteni cu valori si viziuni comune mai inalte despre viata, etc. – toate acestea pot activa rani aparent ”inchise”, pot genera frustrari in raport cu partenerul de viata, mai ales cand, legat de toate aspectele anterior mentionate, in spate exista regrete care mocnesc ”la foc mic” si pe care nu este dispus sa le discute deschis, pentru a invata sa le gestioneze in mod sanatos. 

Unui astfel de partener, tu doar ii declansezi, fara sa intentionezi, acele rani mai vechi referitoare la ramanerea sa in urma, aspecte pe care nu si le recunoaste ca fiind problematice; sunt doar rani pe care, daca nu si le accepta nici macar fata de tine, nu va avea cum sa si le vindece vreodata.

Drept urmare, jocul psihologic al acestui partener, va fi acela de a te acuza pentru ca ”asa il faci sa se simta”, desi stie foarte bine punctele in care are de facut schimbari in raport cu tine si cu relatia voastra si a sesizat de la inceputul relatiei voastre ca anumite diferente necesita multa atentie, pentru a nu degenara in inegalitati.

Pentru ca asa a procedat si in alte relatii si asa este obisnuit, ii va fi mai comod si mai convenabil sa puna angoasa pe umerii tai, sa se apere cu ”’nu ma iubesti asa cum sunt”, avand tendinta – uneori constient, alteori inconstient – sa te traga in jos; este cel care are o rezistenta foarte mare la schimbare, o intoleranta la schimbare, si nu va dori sa se schimbe (desi la inceput ti-a tot repetat ca se poate schimba pentru a fi cu tine); este cel care vrea sa gestioneze relatia in favoarea sa, abatandu-te de la aspiratiile tale si de la dorinta ta de autocunoastere si dezvoltare personala, de frumos si de armonie.

Sigur ca unui astfel de partener ii este la indemana sa afirme, din teama de a te pierde, ca isi doreste echilibru si armonie, dar viziunile voastre nu se potrivesc; iti arata, prin ceea ce face, ca nu este dispus sa ”miste” nimic, ca ii este foarte bine in zona sa de confort (desi este cea care i-a creeat cele mai probleme si disconforturi, in care acum te atrage si pe tine – ii va fi mai usor sa nu fie singur, evident, in marele sau disconfort, in suferintele lui, cu care tu nu ai de ce te lupti).

Referitor la acest ”iubeste-ma asa cum sunt”: imi amintesc despre  un cuplu in care unul dintre parteneri, satul de stagnare, de mediocritate si de abuzuri emotionale repetate, i-a raspuns foarte ferm celuilalt, care il santaja cu acest ”iubeste-ma asa cum sunt”: ”Nu, nu am cum sa te iubesc asa cum esti, pentru ca nu stiu cum esti, in profunzimile fiintei sale. Si nici nu ma mai intereseaza. Stiu insa foarte clar cum te porti in raport cu mine, stiu ca imi distrugi viata si stiu ca nu vrei sa iti corectezi comportamentele. Deci nu, nu te iubesc in functie de cum esti, ci in functie de modul in care te porti fata de mine. Si nu sunt nici mama ta, sa te iubesc asa cum esti – adica nepasator, necomunicativ, obraznic, tupeist si frustrat”. Un dialog cam dur, dar, pana la urma, ceea ce a fost nespus prea mult timp, s-a cerut spus si manifestat. 

Prin atitudinea sa, partenerul cu complexe de inferioritate nerecunoscute este si cel care detine asa zisa putere afectiva in relatie, este cel care controleaza relatia.

Daca te afli intr-o astfel de relatie, sfatul meu este sa nu iti schimbi niciodata comportamentul, valorile si prioritatile in cadrul acestui santaj emotional sau joc psihologic, sa nu iti negociezi valorile in functie de complexele de inferioritate ale partenerului tau – din nefericire, multe persoane intra in acest joc al manipularii in cuplu, ”de dragul celuilalt”.

Exista foarte multe astfel de situatii, din nefericire, cand un partener (femeie sau barbat) are multe regrete despre care nu vorbeste, pe care nu le recunoaste deschis, din teama de a nu fi criticat sau etichetat. Regrete pe care le tine bine ascunse in sufletul sau – asa cum spuneam si mai devreme, poate fi vorba despre multe neimpliniri sociale, profesionale, financiare, educationale – neimpliniri care contribuie din plin la complexul sau de inferioritate fata de tine.

Viata in cuplu presupune schimbari. Si nu putine. Se pare ca, teoretic, toata lumea este de acord ca singura constanta din univers este schimbarea. Insa cand trebuie sa demonstreze concret aceasta schimbare in propria viata, mai ales in cea de cuplu, celor mai multe persoane nu le mai place aceasta schimbare.

Poate ca rezistenta la schimbare si intoleranta la schimbarile presupuse in mod cert de viata in doi ii sunt generate, celui care se simte inferior, de situatii anterioare, cand a fost pus la zid sau chiar jignit. Si va crede ca si tu procedezi in mod similar, desi nu despre asta este vorba. Daca nu poate separa iubirea ta de nevoile de a face schimbari, te va acuza ca nu il iubesti. Este un teritoriu delicat, iar el poate fi ca o bomba cu ceas, in timp ce tu nu ii poti intelege reactiile.

Desi te apreciaza si te priveste cu mandrie, totusi este o problema daca de cele mai multe ori te priveste ca pe un trofeu – ceea este si mai de nedorit. Nu iti recomand sa iti incurajezi partenerul sa te puna pe un piedestal si sa accepti sa fii trofeul sau. Este suficient sa stii ca te poti baza pe sustinerea sa concreta in ceea ce faci si ca te apreciaza, dar nu mai mult de atat.

Complexele de inferioritate si frustrarile pe care partenerul tau le poate resimti in raport cu realizarile tale, vin cu mare forta din interiorul sau, pentru ca au avut timp suficient sa creasca in intensitate daca nu au primit atentia cuvenita din partea posesorului lor, atunci cand trebuia. Adica inainte de a te intalni.

Da, este posibil sa fi avut o copilarie dificila, fara conditii favorabile dezvoltarii – dar nu la aceste situatii ma refer, ci la situatii des intalnite: familii de conditie cel putin medie, care s-au straduit sa faca ce este mai bun pentru copii, sa ii indrume, sa faca alegeri scolare/educationale bune, si totusi acestia au preferat doar asa numita ”scoala a vietii”, ignorand aspecte importante care le-ar fi asigurat, cat de cat, acces si deschidere catre o viata mai buna.

Ceea ce este in regula – insa, din cauza acestei preferinte, cei mai multi au reusit sa adune invidii, regrete, furie si tot ce tine de acest registru, fata de cei care au avut deschidere si spre alte aspecte ale vietii, desi provin din medii asemanatoare. Este un decalaj des intalnit in cadrul multor cupluri, un motiv frecvent al conflictelor dintre parteneri si, observat cu atentie, este ca o lupta de rasa – nu ai cum sa lupti cu asa ceva. Nu ai cum, nu ai de ce si nici nu merita. 

Fata de aceste trairi ale partenerului tau poti simti compasiune, dar nu ai motive sa te simti vinovat, nu ai de ce sa te devalorizezi si sa accepti sa stagnezi; nu ai cum sa il ajuti sa isi vindece astfel de trairi, mai ales daca, supraevaluindu-se, se crede perfect si foarte capabil sa faca fata vietii asa cum este in momentul actual. Insa daca te uiti bine in punctul in care se afla in aceasta perioada a sa de viata, daca ii observi stilul de viata, iti vei da seama ca realitatea nu are legatura, de cele mai multe ori, cu ceea ce afirma despre propria persoana; priveste cu atentie, observa incongruentele intre ceea ce spune, ceea ce face si modul concret in care traieste; vei intelege mai bine de unde vin conflictele si de ce o mica scanteie produce un incendiu pe care tu nu ai de ce sa te chinui sa il stingi, iar si iar, de unul singur.

Daca te iubeste cu adevarat si isi doreste relatia cu tine, daca simte ca relatia cu tine este o relatie de crestere si de evolutie si pentru el, va invata sa se uite cu atentie la complexele sale de inferioritate, va incepe la modul serios sa afle cum sa si le vindece si sa le faca fata prin schimbari in bine, putand sa iti demonstreze concret ca isi doreste sa evoluati impreuna, fara ca relatia voastra sa se incheie sau sa se duca spre mediocritate; va trebui sa isi dea seama ca aceasta crestere impreuna reprezinta un avantaj si pentru el, si pentru relatie, astfel incat va gasi alternative frumoase pentru a-ti arata ca doreste sa cresteti impreuna, sa va aliniati valorile, principiile, convingerile si vietile pentru un drum comun ce poate fi foarte frumos, desi nu de putine ori foarte anevoios.

JOCUL PSIHOLOGIC SI INVIDIA IN CUPLU

Exista foarte multe cupluri in care partenerul care sufera de multiple complexe de inferioritate este invidios pe realizarile celui de langa el, si, pentru ca lipsa de incredere in propria persoana este atat de mare si il tine pe loc, va prefera sa il aduca pe celalalt la nivelul sau, blocandu-i cresterea (inconstient, uneori) si dorinta de a fi intr-o relatie in care ambii parteneri trebuie sa evolueze.

Cel care ingaduie, din teama, aceasta blocare, in loc sa discute in mod deschis despre astfel de situatii pentru a le lamuri si a le rezolva, nu da dovada nici de toleranta si nici de iubire, ci de o mare lasitate; nu face decat sa intretina si sa perpetueze o atitudine nesanatoasa pentru evolutia cuplului, adunand la randul sau alte frustrari ce ii vor genera si lui conflicte interioare majore.

In cuplu, a accepta sa te ”micsorezi” pe tine, pentru ca celalalt sa se simta ”mai mult” nu are nicio legatura cu iubirea, ci este un joc foarte pervers, din care tu trebuie sa iesi cat mai curand – a ”parea mai putin” de dragul partenerului, ii va creste acestuia egoul si, in niciun caz, nu ii va rezolva complexele de inferioritate. 

Daca ati ajuns in acest punct, inseamna ca este momentul sa te retragi, pentru ca jocul psihologic in care te lasi inrolat va avea consecinte emotionale (si nu numai) nedorite.

Intr-un cuplu, a privi impreuna in aceeasi directie, a avea aceeasi viziune despre evolutia cuplului si a avea aceleasi obiective pentru relatie, reprezinta conditii obligatorii. Partenerii trebuie sa acorde aceeasi atentie acestor conditii si sa faca tot posibilul sa ajusteze decalajele dintre ei, dar nu in sensul popular ”mai lasa si tu de la tine ca sa ma simt eu bine”, ci in sensul cresterii impreuna. 

In lipsa dorintei de schimbare, iubirea (sau ceea ce presupuneati a fi iubire) poate sa dispara la fel de usor cum a aparut – mai ales atunci cand inegalitatile deja existente se accentueza in loc sa se echilibreze, atunci cand simtiti ca stagnati si ca in loc sa progresati, calitatea vietii emotionale a cuplului vostru se degradeaza. Cel care decide sa plece dintr-o astfel de relatie da dovada de faptul ca este constient si responsabil pentru viata sa, ca vrea sa traiasca asumat, stie ca are tot dreptul sa refuze suferinta si sa ii puna punct foarte repede. Si mai stie ca retragerea dintr-o astfel de relatie care nu ii ofera nicio perspectiva de evolutie, este chiar singura optiune sanatoasa. Cel care se retrage la timp stie foarte bine ca este obligatoriu ca, in cuplu, ambii parteneri sa impartaseasca aceeasi viziune despre viata in comun si despre evolutia cuplului.

Iubirea, invidia si complexele de inferioritate ale partenerului de viata reprezinta o parte dintre subiectele pe care vom lucra impreuna la Gura Diham, in cadrul editiei din aceasta vara a taberei SENS – tabara de psihologie si dezvoltare personala pentru femei, ce va avea loc intre 6-9 august 2015; te invit sa consulti agenda taberei pentru femeie si te astept cu bucurie alaturi de noi – detaliile taberei sunt aici: http://www.minunemica.eu/sens-bootcamp-pentru-femei-6-9-august-gura-diham/ Le multumesc celor ce s-au inscris deja si va astept cu blandete si caldura in aceasta experienta de suflet! 

Va doresc, tie si partenerului tau de viata, sa puteti trece cu bine peste toate neajunsurile vietii in doi, sa va doriti amandoi la fel de mult sa remediati problemele atunci cand apar, cu blandete si cu intelegere. 

Daca nu va descurcati cu situatiile conflictuale generate de necesitatea schimbarii si a transformarilor in cadrul cuplului vostru si totusi inca va doriti un drum frumos impreuna, evident, a solicita ajutor specializat este o optiune la care puteti apela intotdeauna cu incredere. 

Cu drag,

Mona Georgescu

bannerroz1.jpg

3


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Discussion

  1. Mariana  July 25, 2015

    Un articol minunat pentru cei care au nevoie. Fica mea este intr o relatie toxica si traieste aceste lucruri. Am reusit sa i fac o scrisoare cu tot ce ne ati dat ca detalii in acest articol si impreuna cu Tatal ei vom discuta serios aceasta situatie care cu siguranta va degenera . Multumesc din inima pentru aceste detalii referitor la aceste persoane,cuvintele dumneavoastra ma vor ajuta sa explic cu calm si cu argumente clare .

    Suflet trist ,multumesc .

    (reply)
    • Mona Georgescu  July 26, 2015

      Buna ziua Mariana,
      Va multumesc pentru lectura.
      Imi pare foarte rau sa aflu ca fiica dumneavoastra traverseaza o perioada atat de delicata. Sper ca informatiile pe care i le veti transmite in legatura cu astfel de situatii, sa ii fie de folos.
      Despre relatii toxice si parteneri abuzivi mai exista articole pe site, probabil le-ati citit deja.
      Oamenii au o viziune cat se poate de nerealista asupra relatiilor, de aceea se si intampla ce se intampla. Mod de gandire, alegeri, decizii … totul trebuie reevaluat si vazut cu maturitate si cu asumare – asta daca dorim, cu adevarat, o viata in echilibru.
      Va imbratisez cu drag,
      Mona Georgescu

      (reply)
  2. Mihaela  September 19, 2015

    Nici nu stiti cat de multe lucruri mi-am clarificat prin acest articol, am inteles multe lucruri despre ceea ce se intampla in relatia mea si ma ajuta enorm sa merg mai departe! Va multumesc din suflet!

    (reply)

Add a Comment