Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

‘’Mananca, roaga-te, iubeste” sau siragul cu 109 margele (partea a doua)

‘’Mananca, roaga-te, iubeste” sau siragul cu 109 margele (partea a doua)

Ce face Liz in India?

In India, isi propune sa petreaca o parte din timp la ashramul gurului, apoi, fiind deja “inarmata” cu ghiduri turistice, sa viziteze cat mai multe locuri sfinte.

Ajunsa in India la ashramul gurului cunoscut la New York, printr-un demers personal si incarcat de eforturi, incepe sa faca primii pasi spre a trai personal divinul din interiorul sau, prin meditatie si yoga, prin autocontrol si efort sustinut in a nu se mai gandi la greselile trecutului si a nu-si mai face griji fata de viitor, reuseste, dupa incercari repetate, sa priveasca cu calm in sufletul ei si in jurul sau. Isi gaseste echilibrul si i se releva, din acest punct de echilibru, adevarata natura a lumii si adevarata ei natura.

Povesteste – in detaliu, cu umor dar si  cu seriozitate – unicitatea experientei de la ashram, unde programul de meditatie este completat cu programul de munca fizica: “aici fiecaruia i se da ceva de facut, si mie mi-a revenit lustruitul podelei din templu …. cateva ore pe zi, in genunchi pe marmura rece, cu o perie si o galeata dupa mine, muncind de zor”

Realizeaza metafora: “curatatul templului care e de fapt inima mea, lustruitul sufletului meu, efortul prozaic pe catre trebuie sa-l faci zi de zi, aplicat exercitiului spiritual, pentru a te purifica”.

Ca majoritatea occidentalilor, intampina probleme serioase in a-si convinge mintea sa se relaxeze, si considera munca fizica mai usoara decat meditatiile: “din trecutul indepartat si pana in viitorul misterios, mintea mea rataceste libera prin timp, gandeste zeci de idei pe minut si e imposibil de imblanzit si disciplinat. Asta n-ar fi o problema; problema e implicarea emotionala care rezulta de aici… cealalta problema pe care o genereaza constantele hoinareli ale mintii e faptul ca ajungi sa nu fii niciodata cu adevarat acolo unde esti. Faci mereu sapaturi in trecut sau cercetezi curios viitorul, dar ti se intampla foarte rar sa zabovesti in prezent.”

Devine constienta ca “daca ce cauti e contopirea cu divinul, vartejul asta inainte si-napoi prin timp devine o mare problema. Motivul pentru care Dumnezeu e numit prezenta e tocmai faptul ca Dumnezeu e chiar aici, chiar acum. Prezentul e singurul loc in care il poti intalni pe Dumnezeu, acum e singurul moment in care o poti face.”

In ashram cunoaste oameni aflati, ca si ea, in calatoria de descoperire a sinelui, iar unul dintre ei joaca un rol decisiv in momentul in care, convinsa ca nu poate continua programul meditatiilor din cauza asteptarilor pe care le-a avut inainte de a ajunge la ashram, ea aproape ca simte sa paraseasca ashramul pentru a vizita celelalte locuri sfinte din India.

“ – Ce-ar trebui sa fac cu tehnica mea de meditatie?
–       Si ma rog de ce crezi ca ar trebui sa faci ceva cu ea, mai Provizii? (aceasta era porecla pe care Richard i-a dat-o)
–       Nu sunt in stare sa-mi fac mintea sa stea locului.
–       Adu-ti aminte ce ne spune guru: daca te asezi pe jos cu intentia sa meditezi, ce se intampla mai departe nu te mai priveste pe tine. Si atunci, de ce te mai acuzi?
–       N-am niciodata viziuni, n-am nici un fel de experiente transcedentale …
–       Vrei sa vezi chestii colorate frumos, sau vrei sa afli adevarul despre tine? Ce vrei de fapt sa obtii?
–       Se pare ca de fiecare data cand incerc sa meditez nu sunt in stare decat sa ma cert cu mine insami.
–       Asta nu-i decat egoul tau, care incearca sa se asigure ca tot el e sefu’. Asta-i treaba lui. Te tine deoparte, iti da o senzatie de duplicitate, incearca sa te convinga ca esti defecta si singura, nu ca esti parte dintr-un intreg. Treaba egoului tau nu e sa te ajute. Singura treaba pe care o are el e sa fie sefu’. Tu, draguta, tine-o pe drumul tau spiritual si zilele raului aluia sunt numarate. Mai e putin si egoul asta al tau are sa ramana fara slujba si toate hotararile o sa le ia inimioara ta.”

Un calugar aflat si el la ashram ii spune: “Locul de odihna al mintii este inima. Cat e ziua de lunga, mintea nu aude decat galagie, cearta si huruit, si tot ce isi doreste este liniste. Singurul loc in care mintea va putea gasi pace este linistea inimii.”

Mantra care simte ca i se potriveste este Ham-sa, care in sanscrita inseamna “Eu sunt acela”, despre care yoghinii sustin ca este cea mai naturala mantra, cea pe care Dumnezeu o da fiecaruia dintre noi inainte de a se naste.

E sunetul propriei noastre respiratii: “Sunt de natura divina, sunt insotit de Dumnezeu si sunt o expresie a lui, nu sunt exclus, nu sunt singur.”

Cu efort sustinut reuseste, in final, sa isi disciplineze mintea timp de o ora, simtind o “energie subtila, albastruie” care “pulseaza prin mine de parca m-ar inunda niste valuri… e un pic alarmant, dar si uimitor in acelasi timp.”

Si totusi … nu mai crede ca va putea vreodata sa isi disciplineze mintea asa cum doreste, ba chiar simte ca nimeni, nici macar guru nu o poate intelege … Ajutorul vine din nou din partea lui Richard, care ii spune: “Nu trebuie sa inveti cum sa-ti alegi gandurile, la fel cum iti alegi hainele cu care te imbraci in fiecare zi. Asta e o chestie pe care poti s-o exersezi. Daca vrei asa de tare sa iti controlezi viata, lucreaza asupra mintii tale. E singurul lucru pe care ar trebui sa incerci sa-l controlezi.”

Dupa fiecare sfat pe care il primeste, Liz incearca sa arofundeze ideea de baza, de aceasta data propunandu-si sa nu mai nutreasca ganduri nesanatoase, iar de acum incolo ‘’portul mintii mele e intr-un golf deschis, e singura cale de acces catre insula Sinelui meu… insula asta a vazut multe razboaie, dar acum, sub indumarea unui nou stapan (eu), care a instituit noi reguli capabile s-o protejeze – e trup si suflet de partea pacii. Si de acum incolo … insula are legi mult mai stricte in privinta celor care pot intra in port!”

Primeste chiar cateva “instructiuni pentru libertate”, de la un coleg de meditatie, dupa cum urmeaza:

“Metaforele vietii sunt instructiuni de la Dumnezeu.”
 “Tocmai ai urcat pe acoperis, si chiar mai sus de el. Nu exista nimic intre tine si Infinit.
Acum, lasa totul in urma.”
“Ziua e pe sfarsite. E momentul in care ceva care a fost frumos se transforma in altceva, la fel de frumos.
Acum, lasa totul in urma.”
 “Dorinta ta de incheiere a fost o rugaciune. Faptul ca te afli aici a fost raspunsul lui Dumnezeu.
Lasa totul in urma, uita-te la stelele care rasar – si pe cer, si inlauntrul tau.”
 “Din toata inima, roaga-te pentru har.
Si lasa totul in urma.”
 “Din toata inima ta, iarta-l. IARTA-TE SI PE TINE.
Si lasa totul in urma.”
 “Propune-ti sa te eliberezi de suferintele inutile.
Apoi, lasa totul in urma.”
 “Observa cum arsita zilei se transforma in racoarea noptii.
Lasa totul in urma.”
 “Cand toata karma unei relatii s-a consumat, ramane doar dragostea.
De ea nu trebuie sa te temi.
Lasa totul in urma.”
 “Cand, in sfarsit, trecutul ti-a devenit trecut, lasa totul in urma.
Apoi coboara de aici si incepe sa-ti traiesti restul vietii.
Cu bucurie adevarata.”

Toate intamplarile din ashram au avut rolul de a o ghida spre momentul iertarii in plan subtil – ca intr-un dans, sufletul ei comunica la nivel subtil cu cel al fostului sau sot, il iarta si se iarta reciproc, erau “niste suflete calme si albastrii care intelegeau totul dinainte. In lipsa limitarilor corporale si fara apasarea povestii complexe pe care o lasasera in urma lor, s-au intalnit sus de tot, pe acoperis, intr-o intelepciune infinita… se contopeau, se separau si isi admirau reciporc asemanarea si perfectiunea…stiau totul … nu aveau nevoie sa se ierte, se nascusera iertadu-se.”

Atunci de-abia a simtit ca s-a eliberat de suferinta si de trauma provocata de divort, ritualul acesta  ii oferise un loc in care poate sa puna la adapost “toate gandurile si toate emotiile” pe care urma sa le aiba in legatura cu el.

Ajunge sa se simta chiar bine singura, petrece zilnic cateva ore in grotele de mediatie, mintea genereaza in continuare scenarii insa acum nu o mai deranjeaza, totul se transforma sau dispare – “vechile obsesii au disparut sau tiparele proaste de comportament de care iti era imposibil sa te descotorosesti, in sfarsit s-au schimbat… enervarile nu mai reprezinta nici un fel de problema si durerile cele mai profunde pe care le cultivai din obisnuinta, nu mai sunt tolerate in viata ta nici macar pentru cinci minute… relatiile toxice fie se curata, fie dispar cu totul, si in jurul tau incep sa apara oameni mai luminosi si mai folositori.”

Tot la ashram gaseste si un cuvant care sa o reprezinte: ANTEVASIN – in sanscrita, cuvantul inseamna “cel care traieste la hotar” – nu mai traieste in comunitate si nu mai duce o viata obisnuita, dar nu este nici iluminat sau un intelept realizat. Traieste pe “granita”, putand sa “vada ambele lumi, dar alege sa priveasca spre necunoscut. Si mai era si invatat.”

Paraseste India, cu urmatoarele ganduri: “ … nu are totul sens asa? Adica faptul ca infintul e cu adevarat … infinit? Ca pana si cei mai sfinti dintre noi sunt in stare sa vada doar fragmente din lumea eterna?’’

– in partea a treia: calatoria in Indonezia –

Mona Georgescu

 
 
4


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. Stoica Darius  July 28, 2014

    Frumos articol. Sunt unul dintre acei privilegiati care au citit mai intai cartea in original, nicidecum traducerea schioapa publicata in Romania. “Eat Pray Love” este doar o afacere frumoasa, o carte bine vanduta printre rataciti scrisa de o pseudoratacita. Imi para rau ca spun una ca asta, dar asa cred eu. Multi dintre cititorii rataciti vor primi drept indemnuri toate “descoperirile” nemaipomenite ale unei fiinte ratacite care alege egoist sa lase totul in urma.

    (reply)
    • Mona Georgescu  July 28, 2014

      Darius, buna ziua!
      Daca este adevarat ceea ce a trait Liz, atunci era chiar indicat acel egoism la care va referiti. Indiferent daca povestea lui Liz este fictiune sau realitate, egoismul, in scopul descoperirii de sine si al vindecarii, este binevenit. Societatea va condamna, intotdeauna, oamenii curajosi. A lasa totul in urma pentru a nu mai trai intr-un conflict interior la care mediul, pana la urma, te obliga, si datorita caruia ajungi la stari de anxietate, este o nota de insanatosire emotionala. Din ce in ce mai multe persoane isi doresc sa traiasca autentic – nu ma refer la carti, ci la vietile oamenilor reali, concreti. Si demonstreaza asta prin curajul de a alege frumos si curajos pentru viata lor. Pentru ei si pentru cei din jurul lor, unele consecinte si dezavantaje sunt inevitabile, insa si le asuma, atat cat pot. Viata trebuie sa mearga inainte, nu sa stagneze prin mentinerea suferintei si a nemultumirilor. Insa societatea ne vrea nefericiti, nu fericiti 🙂
      O zi in armonie, cu drag!

      (reply)
      • Stoica Darius  July 28, 2014

        Mona, iti multumesc pentru raspuns. Sincer… nu ma asteptam sa-mi publici comentariul si cu atat mai putin sa-l comentezi 🙂 Promit sa revin curand cu un raspuns generos pentru tine intocmai cum am primit. Pana atunci, foarte pe fuga iti raspund doar la acestea doua (e drept… cam extrase cu barda din raspunsul tau): “Societatea va condamna intotdeauna oamenii curajosi” si “Insa societatea ne vrea nefericiti, nu fericiti.”. Iata raspunsul meu: Societatea in care traim este copilul nostru. Copil nedorit conceput in graba la betie. Ce-am creat in inconstienta, a devent adult mult inainte de vreme. A preluat repede controlul si a reusit sa ne subjuge “valorilor” celor noi. Am creat o societate in care absolut totul are un pret. Acum toate se masoara in investitii si in beneficiul returnat. Si uite asa… umili supusi incet incet am devenit incapabili de trairi reale. Am ales confortul cumparaturilor, al investitiilor si al refugiului. Rataciti orbi, cautam acum implinirea in lucruri lipsite de consistenta. In concluzie, intru totul de acord cu tine Mona: Societatea ne vrea lasi si nefericiti. Ne vrea intocmai asa cum eram atunci cand am creat-o; rataciti. Ne vrea neschimbati. Ne vrea eterni consumatori de valori si idei strambe. Altfel, cui le-ar mai vinde?

        (reply)
        • Mona Georgescu  July 28, 2014

          Darius, multumesc pentru ganduri 🙂 Uneori raspund ”just in time”, alteori raspund cu intarziere – datorita programului de consultatii 🙂
          Daca veti avea timp sa cititi articolele scrise din experienta profesionala in lucrul cu femei abuzate, veti intelege de ce optez pentru vindecare, pentru decizii sanatoase pentru propria viata. Putem teoretiza foarte mult, insa singurul cuantificator este comportamentul. Articolele pot fi gasite aici: http://www.minunemica.eu/category/cutiuta-cu-articolele-monei/ – si ma refer nu doar la abuzuri si violenta asupra femeilor, ci si asupra copiilor. Astfel de traume nu au legatura – sau daca au, au prea putin – cu consumerismul zilelor noastre, pe care eu nu il incurajez. Incurajez, insa, o viata frumoasa prin prisma alegerii de a fi fericit – o alegere care apare intotdeauna dupa vindecarea trecutului si a traumelor care genereaza un val pe ochii celor obisnuiti sa sufere; incurajez atitudinea de a nu mai accepta mizerii si abuzuri, si, mai ales, a nu mai supune copiii unor traume ce ii marcheaza pe viata. Stiu ca pentru a fi fericit trebuie sa ai curaj. Dar mai stiu si ca pentru a fi nefericit iti trebuie … tot curaj – un curaj si mai mare decat pentru fericire 🙂
          Va mai astept in cabinetul meu virtual si va urez o dupa-amiaza in armonie, cu drag,
          Mona Georgescu

          (reply)

Add a Comment