Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Mama: Femeia Magica

 ‘’Mama’’ – pentru majoritatea dintre noi, poate unul dintre primele cuvinte pe care le-am pronuntat. Desi este dificil sa ne intoarcem in timp, in momentul acela, am putea sa ne inchipuim ca auzindu-ne, nu numai ca Mama a fost induiosata – dar poate pentru ea a fost chiar una dintre cele mai mari bucurii de pana atunci.

Relatia dintre un copil si mama sa nu este intamplatoare. Potrivit misticilor sufiti,  aflate inca in Inalturi inainte de a se intrupa pe Pamant, sufletele copiilor isi aleg mamele, prin simplul fapt ca de sus privesc lumea cu atentie si vad sufletul fiecarei femei. Atunci cand un suflet o vede pe pamant pe acea femeie care este capabila sa il inspire si sa il conduca spre menirea sa in viata, cu siguranta pe aceasta o alege ca mama.

Mama – femeia care ne-a purtat cu grija in acea Totalitate dupa care toti tanjim, mai mult sau mai putin constient. Acolo sunt inceputurile noastre. La mama. La mama in suflet, la mama in gand, si, mai tarziu, in corpul mamei.

Amprentele relatiei pe care fiecare o are cu mama sa isi au radacinile in momentul in care femeia ce urma sa ne fie mama, a inceput sa se gandeasca si sa isi doreasca un copil.

Prima noastra locuinta este chiar  corpul mamei, locul unde noi am cunoscut Totalitatea, am cunoscut acel Acasa – prin intermediul respiratiei, emotiilor, miscarilor si batailor inimii mamei, prin intermediul Sufletului sau.

Pana la nasterea noastra, fiecare mama a fost, mai mult sau mai putin, o femeie obisnuita, cu o existenta si roluri total diferite de  noua calitate dobandita prin sarcina si nastere: aceea de mama.

Dincolo de dimensiunea medicala si biologica, nasterea presupune si o dimensiune initiatica, ajutand viitoarea mama sa isi intalneasca propriul Sine.

Iar dincolo de intalnirea cu propriul Sine, cred ca prin intermediul copiilor, viata oricarei mame ar trebui sa capete o nota cu totul aparte, si anume amprenta Creatiei, iar femeia care devine mama sa simta ca este innobilata cu acest spirit matern, pe care il traduce in iubire neconditionata.

Cand ne-a adus pe lume, fiecare femeie s-a aflat intr-o stare de Creatie – in acel moment s-a nascut pe ea insasi, a nascut copilul, a nascut o lume, a nascut un Univers.

Acest Univers sunt eu, esti tu, sunt ei, sunt ele … suntem Noi.

Am citit undeva ca ‘’a da nastere este similar cu originea stelelor’’. Si incerc sa imi imaginez ca fiecare mama este o stea, care a dat nastere unei alte stele … avem datoria sa luminam mai departe, folosind lumina data de Mama.

Mai mult, odata cu nasterea noastra, pe Pamant s-a nascut o Mama si odata cu cresterea noastra, are loc si cresterea fiecarei mame.

Drumul mamei – de la Femeie la Mama – face parte din calatoria sa secreta de intoarcere la propria sa mama, la propria sa copilarie timpurie si contribuie la trecerea de la feminitate la maternitate.

Meseria de mama este una dintre meseriile in urma carora o femeie nu este niciodata premiata si nu ajunge niciodata la pensie, insa are parte de cele mai frumoase recompense de natura spirituala – chiar daca, in timp, aceste recompense se mai uita …

Se spune ca de-a lungul perioadei in care fiintam in burtica  mamicilor noastre, toti suntem mici yoghini: suntem extrem de flexibili si experimentam stari extatice, chiar se poate spune ca toate pozitiile  din Yoga (asanele) nu sunt decat incercari de a reveni la flexibilitatea si Totalitatea perinatala.

Toti ne-am inceput calatoria inca de la conceptie, iar mama nu a vazut nimic, doar ne-a simtit. Este o calatorie ascunsa, cea mai lunga si importanta calatorie a noastra, calatoria de la invizibil catre vizibil, iar Mama este “poarta” prin catre noi am intrat in aceasta lume.

Paracelsus, un medic din secolul 16, a scris la un moment dat: “femeia este un artist al imaginatiei, iar copilul din uterul ei este panza pe care ea isi picteaza tablourile”.

V-ati intrebat vreodata oare ce ganduri isi faceau mamele noastre despre micul suflet pe care l-au purtat in pantec timp de 9 luni?

V-ati intrebat vreodata cum au reactionat cand au aflat ca vor aduce pe lume un suflet pentru care vor fi responsabile? Oare cat de pregatite se simteau pentru acest moment?

Ati incercat vreodata sa va inchipuiti cum v-a zambit, prima oara cand v-a vazut? Si nu ma refer la imaginea prin intermediul ecografului – cele mai multe dintre mame nu au beneficiat de aceasta tehnologie. Cele mai multe mame ne-au vazut doar in momentul nasterii…

Cred ca pentru fiecare copil, in fiecare Mama exista o Magiciana care poate sa schimbe lumea, sa o organizeze dupa o stare si un limbaj posibil pentru micutul sau, pentru corpul si trairile sale, practic ea poate totul! Cand am inceput sa facem primii pasi, de fapt ne-a ajutat sa intelegem ca ceea ce parea‘’imposibil’’ chiar poate sa devina posibil!

Indiferent de natura placuta a relatiilor pe care le avem cu cei din jur, va ramane in permanenta Dorul de cea mai timpurie relatie pe care am dezvoltat-o fiecare, Dorul acesta ramane nesatisfacut … este dorul de intelegerea fara cuvinte … toti simtim acest lucru, poate nu il constientizam … insa este Dorul comunicarii magice cu Mama… o comunicare care a inceput din momentul conceptiei …

Sunt convinsa ca nici eu nu mi-am ales intamplator mama si sunt onorata pentru ca sunt fiica Acestei mame – chiar daca viata, cu neprevazutul sau, uneori ne-a adus si momente mai putin placute … acestea au fost intr-un trecut indepartat si am avut forta sa le vindecam.

Celor ce o mai aveti pe Mama alaturi de voi – incercati sa ii spuneti cat mai des si sa ii aratati cat de mult o iubiti, cat de mult va e dor de ea daca o vedeti prea rar, sa o imbratisati de cate ori aveti ocazia si sa ii oferiti din plin mangaieri sufletesti atunci cand simtiti ca are nevoie, dar, poate din diverse motive, nu stie sa va ceara acest lucru… Si imbratisati Mama si din partea mea … cu toate imperfectiunile sale, este fiinta perfecta …

Intregul Caleidoscop pe care il numim Viata, nu este complet fara Vindecarea relatiei pe care o avem cu Mama – atat cat puteti, incepeti sa faceti acest lucru, incepeti sa va dati voie sa faceti  acest pas esential … mai tarziu Piesa in care jucam impreuna cu Mama, aici, pe Pamant, se va incheia … mai tarziu poate fi … prea tarziu…

Intrucat Femeia cea mai importanta din viata noastra, a tuturor, merita ca in fiecare zi sa fie onorata si celebrata, am invitat cativa cititori  sa imi fie alaturi in aceasta zi, cu ganduri pentru si despre cele ce le-au dat Viata.

In timp ce vocea divina a lui Snatam Kaur interpreteaza ”Binecuvantarea Mamei”, va invit sa cititi cu Inima urmatoarele ganduri ivite din suflete si,  daca simtiti ca uneori lacrimile vor sa va umezeasca obrajii, da-ti-le voie sa se rostogoleasca … sunt lacrimi cu sens …

Cu drag …

Mona

Pentru fiecare Femeie – Mama,

La Multi Ani!

’Simț’’

”Bucuria față de lucrușoare, păpică, jucării
Era doar dacă ochii ei îmi zâmbeau.
Îmi zâmbesc și azi, calzi ca razele primăverii
Simt acel zâmbet chiar de la distanță și-mi trece orice AU.’’ (Arthur Filimon alias Napocel)
 

”Draga mea mama, incerc sa gasesc un cuvant care sa te defineasca, un cadou care sa te implineasca si tot ce am gasit si vreau sa iti spun e … Multumesc ca existi!(Anca Abdul Ridna)

‘’Pot doar sa il citez pe A.Lincoln: Tot ce sunt sau ce sper sa devin ii datorez ingerului care a fost mama(Monica Gabriela Grindeanu)

”Mami, te iubesc si iti doresc sanatate si cat mai multe bucurii in viata. La Multi Ani!” (Petru Csokany)

“Mama mea a fost adusa de Mos Nicolae, pe 6 decembrie 1944. Ea intruchipeaza, in chip feminin, tot ceea ce reprezinta Santa Claus/Mos Nicolae in vietile noastre: un optimism indestructibil, o bunatate sufleteasca ca in povesti, caldura umana si iubire de tip divin. Ca si Mos Nicolae, munceste de-a lungul intregului an numai ca sa poata oferi daruri – si nu doar odata pe an, ci mereu. S-a dedicat, trup si suflet, noua, copiilor ei. E o fiinta careia ii place sa-i protejeze pe toti ceilalti. Evident, ea are si defectele sale: se enerveaza relativ usor, practic din nimicuri, si se linisteste cam greu. Uneori, e prea grijulie. Dar, cu toate astea, eu ma simt onorat s-o am ca mama. Din multe privinte, o accept ca model: la capitolele harnicie, optimism, generozitate, bunatate sufleteasca. Teoretic, e un om simplu. Dar eu stiu ca in interiorul ei traieste un Sfant.” (László Fülöp)

‘’Sunt 365 de zile intr-un an si, in mod paradoxal,  doar una singura e dedicata mamei.Oare de ce ? Mama este prima fiinta care ne cunoaste cu mult inainte de venirea noastra pe lume.Glasul, atingerea si sufletul ei minunat ne sunt repere existentiale. Depindem de ea si tot ceea ce devenim in ani trebuie sa fie un dar pe care il facem mamei. Daca  sufletul ne este iluminat sau trist mama stie; toata viata vibratia ei pozitiva ne inconjoara si ne protejeaza, ne este alaturi si in suflet. Plutim, ne ridicam pe culmile fericirii sau coboram adanc in durere stiind mereu ca ea, unica fiinta care ne-a dat viata este alaturi de noi. Si ne intelege; pentru ca mama, indiferent de cum am vedea-o noi la un anumit moment dat, este unica fiinta cu care rezonam deplin. Ea este scanteia divina, aura care ne inconjoara sufletul, primul gangurit si ultima rasuflare. Dintotdeauna si de-a pururi , este MAMA.’’ (Cristina Tudorache)

‘’As scrie multe despre MAMA, cea care mi-a dat viata, dar care a plecat de langa noi acum 16 ani, cand ar mai fi avut de trait, dar boala nu iarta! O port in suflet, mi-e dor de ea, vorbesc cu ea cand merg la cimitir si pot spune ca imi lipseste! Mult! MAMA a fost si cel mai bun priten al meu, care m-a sfatuit cu blandete, de fiecare data, cand aveam nevoie de sprijinul ei, mi-a fost alaturi cand imi era greu, copil fiind si mi-a cultivat credinta in Dumnezeu, dragostea de oameni si spiritul pentru adevar si frumos! MAMA – cea mai draga fiinta de pe pamant, ramane MAMA cat timp traieste si cine este un bun crestin o pastreaza in suflet toata viata! Sa ne iubim mamele si sa le respectam – ELE SUNT IZVORUL VIETII NOASTRE!’’ (Alexandru Soficaru)

Mama mea e super! asa obisnuiesc eu sa ii spun:) nu doar pentru ca m-a nascut, m-a alaptat, m-a imbratisat sau pt ca m-a invatat sa daruiesc si sa iert…pentru ca m-a iubit si ma iubeste asa cum orice mama isi iubeste copilul PUR si SIMPLU!  EA mi-a descoperit in timp iubirea de Dumnezeu si ii voi multumi intotdeauna pentru ca mi-a aratat ca sunt, cum spune ea Oana esti scanteie Divina, ai grija de tine si pretuieste viata. Nu am stiut dintotdeauna ca mamele sunt femei speciale care renasc odata cu venirea pe lumea a copiilor. A trebuit sa devin mama, la randul meu, sa plang, sa rad, sa traiesc o emotie si o bucurie nemaintalnita pana atunci pentru a incepe sa inteleg, sa iert orice urma de regrete pe care o aveam fata de mama si sa stiu ca si ea m-a iertat asa cum doar mamele o pot face.  Stiu acum ca mamele nu fac sacrificii, mamele iubesc, ne iubesc! La multi ani, Mona! Dumnezeu sa o binecuvanteze pe mama ta! Cadoul meu l-am atasat la acest mesaj, sper sa va placa, pe mine m-a emotionat! http://www.youtube.com/watch?v=5ORiEVdZUcI&feature=player_embedded (Oana Rebeca Anton)

‘’Gandul meu pentru mama? Este un univers intreg din care celulele mele toate ar vrea sa evadeze si sa fac acelasi lucru: sa intre la ea si sa o vindece…nu voi dormi in noaptea asta, pentru ca ea e la spital singura si neputincioasa, dar in primele ore ale diminetii voi fi acolo ca sa-i spun ca e minunata si ca dragostea mea o va face bine!… Mi-e sufletul la mama mea, la mama ta, la toate mamele care au fost, la cele care inca mai sunt…va fi si pentru mine cea mai dura experienta din viata. Dar oare ii voi supravietui? Iubirea mea este atat de uriasa incat sigur a ajuns sa contina si ceva patologic, ceva ce, cel putin acum nu mai pot controla… ‘’(Petruta Serban)

”In viata ne dorim de cele mai multe ori sa fim alaturi de cei dragi, sa traim clipe minunate in prezenta lor… sau uitam ce inseamna aceasta prezenta in viata noastra…si din pacate cand ne aducem aminte de cele mai multe ori este prea tarziu… eu unul sunt plecat din tara de mai bine de 1 an jumatate… si imi este tare dor de ai mei parinti de cele de acasa cu toate cate sunt (bune si rele)… Iti multumesc draga Mona pentru mesaj si pentru ca imi readuci aminte ca in viata iubirea, respectul, bunul simt trebuie sa primeze.. .pina anul viitor cand voi ajunge acasa, nu imi ramane decat sa telefonez acasa, sa orbesc prin intermediul netului… multumesc inca odata draga Mona… si nu in ultimul rand ganduri bune indreptate catre cer de unde mamicile plecate ne privesc si ne urmaresc cu drag …” (Dragos Boncaciu)

”Nu imi prea gasesc acum cuvintele, si nici nu le-as putea gasi vreodata,asa incat sa poata exprima prea-plinul sufletului meu,in ce o priveste pe mama…MAMA… numele ei de domnisoara a fost Furnica… zambesc de fiecare data cand vizualizez, si imi dau seama ca ea chiar este o furnicuta… pe data de 9 Februarie a implinit 73 de ani… al 8-lea copil, venit pe lume intr-o familie saraca, orfana de tata care s-a pierdut in razboi, dar mult mai bogata ca multe altele si stiu ca vei intelege ce vreau sa spun… Mama… a fost, este si va ramane vesnic, cea mai suava, blanda, vesela si frumoasa fiinta… Anul trecut era sa o pierd, cand am dus-o chiar eu la o interventie chirurgicala in aria cavitatii orale, si a fost pentru prima data in viata mea  cand mi-am vazut mama lipsita de vitalitatea cu care ma obisnuise… Lumea mea se prabusise… Nu stiu cum reusesc oamenii sa treaca peste aceste traume stiu ca se poate, insa … cand este vorba de mama, aerul mi se suprima… I-as oferi ani din viata mea, sanatate as fi in stare sa inventez daca s-ar putea, numai sa nu ma paraseasca… Este Ingerul meu… As fi vrut sa iti fiu alaturi in momentul plecarii mamei tale, as vrea sa ofer suport si sa suprim durerea oricarui om de fapt daca as detine aceasta putere sau abilitate… as dori ca suferinta sa nu mai existe si sa fie eradicata pe Pamant… Trecem insa prin cicluri de viata, care sunt firesti, desi uneori, cand este vorba de cele mai dragi fiinte noua, nu le putem accepta si opunem rezistenta… ” (Diana Iolanda)

‘’Este foarte greu si pentru mine sa vorbesc despre mama, pe care, chiar daca am pierdut-o acum aproape 18 ani in urma, o simt secunda de secunda langa mine. Timpul necrutator mi-a sters din minte trasaturile chipului ei, insa stiu ca ochii ei blanzi imi alinau mereu orice durere, mainile mici mi le amintesc si-acum cum imi mangaiau parul balai, iar vocea… vocea ei rasuna permanent in mintea mea cand ma striga: Ralu… A fost cea mai buna mama din lume! Stiu ca si tu spui acelasi lucru… Si zilnic se intampla cate ceva care sa-mi aminteasca de o vorba sau alta a mamei mele. Am iubit-o enorm, nu am inteles de ce s-a intamplat ce s-a intamplat, doar imi spun ca era atat de buna , incat si Dumnezeu a dorit-o langa el… O astept si-acum sa vina, sunt momente cand ma gandesc atat deintens la ea, si chiar am senzatia ca ii miros parfumul preferat, ca ii simt atingerea catifelata a mainilor pe obrajii mei… stiu ca va fi acel moment cand ne vom reintalni… O visez noptile si este atat de frumoasa si, in primul rand, puternica, sanatoasa, iar asta imi da si mie putere sa merg mai departe. Cand am nascut cei doi copii, pe cale naturala, pe cat de mare a fost durerea, gandul la mama mea care a nascut normal operata fiind pe inima m-a intarit si mi-a dat curaj. In amintirea mamei i-am pus fiicei mele, ca al doilea prenume, prenumele ei, Rozalia. Ii sunt vesnic recunoscatoare pentru tot cat m-a invatat si cate ar mai fi putut sa ma invete si spun cu mana pe suflet: imi iubesc mama cea mai buna si frumoasa din lume!!! Si stiu ca si acum este langa mine si stie ce scriu… simte ce simt… aude ce gandesc… Cea mai frumoasa mostenire pe care o putem lasa urmasilor este amintirea…, asta scrie pe crucea de marmura alba de la mormantul mamei mele.’’ (Raluca Luca)

”Mama, un cuvant sfant pentru ca e cea care face ca miracolul vietii sa se perpetueze. Ea ramane pentru noi acea legatura cu iubirea divina, dincolo de timp si de varsta. Ea este cea care ne invata ce inseamna nobletea sufletului si a iubirii, pentru ca, ea sacrifica totul din iubire pentru copii, pentru familie, pentru ceilalti. IUbirea ei este cea care ne da aripi si ne ajuta sa zburam, la inaltimea spiritului nostru si ne ajuta sa devenim eroii propriei noastre vieti, dorr din iubire pentru ea. Tacerea ei, lacrimile ei, rugaciunea ei ni-l aduce pe Dumnezeu in inima si in viata. La fel cum ingerul pazitor nu se vede, dar ne iubeste si ne ajuta, la fel si ea prin iubirea ei ne sustine si vegheaza asupra sufletului nostru. Mama este conceptul de iubire intrupat, dincolo de cuvinte mari, mama este iubirea, iubirea divina, care ne sustine si care ne ocroteste. Ceea ce pot spune este ca, daca nu exista mama mea, iubirea ei, credinta ei, sustinerea ei, nu as fi fost nimic si nu as fi facut nimic. Iubirea ei m-a sustinut si m-a ajutat mereu. Iubirea nu se invata, ea se vede si se simte chiar si in cele mai mici lucruri…mama este iubirea divina manifestata, care ne sustine viata, pentru ca acolo unde iubire nu e, nimic nu e… Multumesc, Mama divina! (Dana Sauciuc)

”MAMA, este cea mai frumoasa si cea mai pretioasa fiinta de pe Pamant pe care o iubesc si de care imi este dor in fiecare zi….o sarut si o imbratisez in gand, vorbim la telefon, pe internet pentru ca departarea care ne desparte este o piedica atat de dureroasa, mama este lumina si mangaiere o iubesc enorm de mult…!!! Multumesc mamei mele, ca exist!!! (Cristina Darie)

”8 Martie – Ziua Femeii, ziua mamelor noastre.
Ce pot spune eu despre mama?
MAMA ESTE INCEPUTUL TUTUROR INCEPUTURILOR (Grigore Vieru)

Mama – este un cuvant sacru pe care il pronunta fiecare tanar vlastar.
Mama – patru sunete in care s-au adunat toate armoniile vietii.
Mama – fiinta cea mai iubita din viata unui om.
Primul suras, primul cuvant, primul pas, prima carte de povesti, primul vis, prima(ul)… sunt legate de aceasta fiinta, fiinta care noua ne-a daruit cel mai frumos cadou VIATA. De aceea tot ce am avut, avem si vom avea ii datoram mamei. La multi ani, mamelor si sa ne traiti multi ani si fericiti.
” (Corina Tifrea)

‘’Am vazut acum ceva timp o cutie. O cutie de carton , fosta cutie de bomboane cu visine legata cu o banderola tricolora. Stiu ce este in ea. Este o parte din viata lor… Nu o mai deschid de mult si de un timp nici nu mai este nevoie sa o vad. Pentru ca stiu pana la un punct ce este in ea si oricum stiu ce reprezinta. Este cutia de amintiri a mamei … spun a mamei desi e si a tatalui si a noastra acelor doi copii ai lor. Este cutia Despre Noi cei de atunci… de acum 15-20 de ani si daca ma gandesc bine de acum 30 si mai bine de ani. Este acolo un petic de ziar. Il iau cu grija, acum cu ochii gandului doar, si citesc. Sunt cuvintele unui tata insemnate cand undeva intr-un salon o fiinta hotarase sa sacrifice totul pentru a da nastere unei mici fiinte. Hotarase sa nasca si sa renasca practic intr-o alta viata. Iar el statea pe coridor si cu mana tremurata incerca sa scrie ceva. Era vorba de Ea, de sotia lui si de Ea fiica lui care acum tragea prima gura de aer si striga de fericire: Salut Lume. Mai gasesc o ciocolata veche, mica in ambalaj galben. Acelasi scris… atunci cand peste 2 ani ei doi au hotarat sa-si mai complice viata putin pentru a-i darui Ei, puiului mic de acum „marisor” un Frate din ratiunea simpla de a nu fi singur pe pamant dupa ce ei nu vor mai fi , dar mai ales dintr-o Mare Dragoste. Asa am aparut Eu. Fratele, Fiul… mezinul unei familii… care probabil ca pentru fiecare dintre noi… este din punctul meu de vedere Familia Perfecta din simplu motiv ca este cea care in cea mai mare masura si-a pus amprenta asupra a Ceea ce Sunt , trecand din nou peste ceea ce Dumnezeu a facut prin Ei si prin Mine. Ma intorc acum la cutie . Este acolo , si cred ca in multe astfel de cutii se regaseste acelasi lucru … o bucata de hartie pe care pentru prima data, mana stangace a unui omulet, manuind un creion poate prea mare a scris: M A M Y T E U I B E S C! 8 Martie 19__. Ei bine este scrisul meu si nu-mi aduc din pacate aminte sentimentul dar il traiesc mereu… si trecand peste emotia mea ma gandesc la Emotia Ei. Trebuie ca este minunat lucru SA FII MAMA! Chiar si numai pentru acest lucru… pentru acest moment. Si poate ca mana acelui micut de atunci a fost indrumata , asa cum eu am facut-o acum cateva zile cu Minunea Noastra Mica , de catre mana grea a Tatei…si daca este asa poate este cu atat mai frumos. Da, peste cred aproape 30 de ani si noi doi, eu si Piuta noastra draga am scris acelasi lucru …Mamy… dar noi inca suntem mici si TE IUBESC ramane la stadiul de privire, zambet si sarut… Si Mamy de atunci si Mamy de acum sunt sigur si stiu ca au zambit si au lacrimat in acelasi timp. Si poate ca asta este insasi esenta Mamei poate una din multe ei definitii: cea care iubeste zambind si plangand in acelasi timp. Imi este atat de greu, si probabil oricarui barbat ii este atat de greu sa inteleaga Natura Mamei … plamadeala … metamorfoza prin care o femeie devine Mama! Am vazut, am cunoscut, am avut onorea de a asista , ca noi toti poate… la mai multe momente in care Femei au devenit Mama. Este un miracol cum li se schimba privirea si prin aceasta tot Sufletul, toata Fiinta. Cele mai tari femei devin blandetea intruchipata, cele mai fara directie devin instantaneu atat de focusate, de concentrate si de dibace. Este extraordinar, unic din toate punctele de vedere. Suspin si imi revine in minte gandul: Ce dar interesant si minunat a facut Dumnezeu Femeii, atunci cand metamorfozand-o in Mama i-a da atat de multa putere de a indura suferinta, durerea, uneori umilinta si in general tot ceea ce inseamna noroiul vietii de jos pentru zambetul pur al copilului ei si mai ales pentru rasplata lor din Cer. Pentru ca de Acolo, de Sus si poate abia atunci Opera Lor se vede plenar…suntem Noi – zambesc acum… acesta este un citat din mine… dar am simtit nevoia de a pune ghilimele pentru a sublinia… Sunt sigur, atat de sigur, ca Dumnezeu in momentul in care in imensa lui bunatate a hotarat sa transforme o femeie in Mama , a hotarat sa transforme inca un om intr-un Inger. Depinde apoi de fiecare astfel de fiinta ce fel de Inger va fi… dar hotararea este deja luata. Asa ca iata, cat de frumos putem spune ca atunci cand Un Om se Naste…un Inger se Naste in acelasi timp. Si nu trebuie sa va cautati Ingerul in Cer, printre Stele… pentru ca la inceput , in primii atati cat vrea Dumnezeu Ani , Ingerul vostru este cu Voi… cu Noi… deci si cu Mine si da … si cu Tine. Si ne dam seama de asta, pentru ca asa e Viata si Rostul Lucrurilor abia atunci cand Ingerul nostru s-a Inaltat. Ramane tot cu Noi dar de acolo. Se odihneste! Pana atunci avem/am avut grija sa il antrenam cu bolile, cu nazurile, cu razvratirile si cuvintele aruncate la intamplare asupra celei care va plange si va zambi pentru noi dintr-un singur motiv… Pentru Ca Poate si Pentru ca asa este Rolul Ei. Dar din fericire nimic nu este pierdut. Momentul in care realizezi ca asa este cum iti spun poate ca este momentul , Mama si Copile in care intelegi ca esti Divin. Si ar fi bine sa accepti acest lucru. Si atunci incearca sa faci din Viata Ta de aici cel mai placut Antrenament pentru Ceea ce Va Veni. Si nu uita, candva …de undeva de Sus Cineva Iti va Zambi. In Sfarsit iti va zambi si nu va mai plange si nu va mai suspina pentru ca Rolul a Fost Jucat. Piesa s-a sfarsit. Si ca orice Rol jucat cu Sufletul totul a fost un REAL SUCCES…un Succes de Proportii al Vietii si al de acum Ingerul Tau de Sus.  Acum sau atunci s-a odihnit sau se va odihni. In Sfarsit doar Zambetul a Ramas pentru ca deja Tu este Cel Ce ESTI. Si nu uita ca datorezi acest lucru lui Dumnezeu care a fost Ideea si Duhul, Tatalui Tau care a fost Decizia si iata, da, Mamei Tale care punadu-le pe toate la un loc, adaugand lacrima si zambetul si cate o bucatica din orice al Ei te-a plamadit si te-adus AICI pe Tine Cel care ESTI! Incearca deci Omule Mic, care asa vei ramane… si asta nu este un lucru rau, sa iti imaginezi ca tot ceea ce faci, nu faci, spui sau nu spui, simti sau refuzi sa simti, incepand de astazi sau de maine sau de cand doresti tu este vazut, zambit si lacrimat de catre Fiinta pe care Dumnezeu a hotarat sa o transforme in Ingerul Tau…si i-a dat si un nume… poate primul pe care si tu l-ai rostit… MAMA. Nimic sau enorm mai am de spus, dar atat va ramane: MAMY TE IUBESC! … scris pe o bucata de hartie care de acum s-a ingalbenit… TE IUBESC MAMY scris in sufletul Meu si al Tau!’’ (Lorin Ailoaiei)

Pentru toate Mamele, La multi Ani!

*Nota: Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea acestui text – partial sau in intregime – prin mijloace electronice sau mecanice, este interzisa.

9


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. MI  March 8, 2011

    Multumesc, Mama!:)
    Nu as fi fost azi o mama iubita, respectata si admirata daca tu nu ai fi existat, mama! Te iubesc, mereu te-am iubit si mereu te voi iubi!

    Multumesc, Mona!

    (reply)
  2. oana  March 8, 2011

    un articol atat de sincer, de frumos, iti multumim minunemica

    (reply)
  3. Napocel  March 8, 2011

    Un articol Stea!

    (reply)
  4. panica doina  March 8, 2011

    Sanatate tuturor mamelor!Multa lumina pentru mamele care nu mai sunt si au lasat un mare gol in sufletele celor dragi .
    CU ADEVARAT AI FACUT O MARE BUCURIE TUTUROR FEMEILOR , TOT CE VAD E FOARTE FRUMOS , FRUMOS DE TOT , EMOTIONANT DE FRUMOS.
    LA MULTI ANI TIE! MINUNE MICA SI FOARTE MINUNATA.2NA

    (reply)
  5. Bianca  March 9, 2011

    Un articol foarte frumos, care mi-a amintit inca odata, si stii la ce ma refer, cat de mult inseamna mama pentru fiecare dintre noi.
    Multumesc, Minune Mica!
    La multi ani!

    (reply)
  6. Alina  April 13, 2011

    Ce frumos ai scris tu Mona… Minunat… 🙂

    (reply)
  7. Mona Georgescu  April 14, 2011

    Multumesc si eu … este al doilea articol trist …

    (reply)
  8. amuleta  April 25, 2011

    Mi-au dat lacrimile. Abia am venit de la mama, merg sa-i dau un telefon.

    (reply)
  9. Mona Georgescu  April 28, 2011

    Amuleta,
    Telefoneaza-i Mamei de cate ori iti amintesti acest lucru…
    Crede-ma, e mai bine asa …

    (reply)

Add a Comment