Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Lise Bourbeau: Frica si Vinovatia

Lise Bourbeau: Frica si Vinovatia

Acestea douã sunt cele mai rãspândite si cele mai dezvoltate stãri emotionale ale fiintei umane. Nu cunosc pe nimeni cãruia sã nu-i fi fost fricã niciodatã în viata lui si care sã nu simtã si în prezent o anumitã teamã.

Frica, la fel ca oricare altã stare emotionalã, are drept sursã gândirea. Ceea ce în tine trezeste fricã poate lãsa pe altcineva complet indiferent. Este evident cã unele persoane sunt mai curajoase decât altele. Unii oameni reusesc sã-si domine teama. Dacã sare la tine un câine mare, vei simti o anumitã fricã pentru cã recunosti pericolul.

Frica, pentru tine, este realã. Dimpotrivã, altii, în aceeasi împrejurare, vor reactiona complet diferit pentru cã trãiesc mereu în armonie cu animalele. Astfel, de la primul salt al câinelui, sunt convinsi cã el nu vrea sã le facã rãu. Este felul lui de a se distra: ca si omul, are manifestãri diferite pentru a-si exprima bucuria si dragostea.

Cel mai important este sã devii constient de teama ta, ca sã-ti dai seama dacã este sau nu realã. Dacã, în momentul în care ti-e fricã, existã un pericol real pentru corpul tãu fizic, e foarte normal sã trãiesti o asemenea emotie. Corpul tãu stie exact câtã adrenalinã trebuie sã-ti furnizeze pentru ca sã poti face fatã situatiei.

În prezent, în lumea în care trãim existã mult mai multe frici imaginare decât reale.

Aminteste-ti evenimentele din ultimele câteva luni. De câte ori ti s-a întâmplat sã simti o teamã realã, când viata ti-a fost într-adevãr pusã în pericol?

Toate celelalte manifestãri ale fricii vin, pur si simplu, din gândirea ta. Când o anumitã teamã apare frecvent, probabil cã ne-a fost imprimatã de pãrinti din fragedã copilãrie sau chiar înainte de nastere. Copilul primeste si acceptã notiunile de teamã ca urmare a grijii exagerate pe care o au pãrintii fatã de el (teamã sã nu cadã copilul, sã nu rãceascã, sã nu fie bolnav). Ei cred cã teama este ceva normal… dar, la om, ea nu este normalã, este mai curând obisnuitã.

Dupã cum am mai mentionat în aceastã carte, omul, prin gândirea sa, dã nastere unei imagini în lumea invizibilã, imagine numitã „elemental”. Cu cât îi dai mai multã energie, cu atât puterea lui creste. Eventual, se materializeazã si devine realitate în lumea vizibilã.

Aceasta, cu sigurantã, te va ajuta sã întelegi cum se face cã un individ care se teme sã nu fie jefuit este în cele din urmã jefuit si o tânãrã care se teme de viol este într-adevãr violatã. Totul se concretizeazã în mod inconstient.

Cu cât ti-e mai fricã, cu atât sansele ca aceastã fricã sã se materializeze. Dacã devii mai constient, asta te ajutã sã o stãpânesti, dar sarcina ta e mult mai dificilã dacã esti dominat de o teamã inconstientã.

Învãtând sã devii mai constient, fãcând exercitii de dragoste, de luare de cunoastere a propriei persoane, o parte din fricile tale inconstiente vor urca la suprafatã. Învãtând sã le cunosti, vei putea sã le stãpânesti mai bine.

Alt exemplu: când erai copil, pãrintii te-au lãsat timp de o lunã într-un loc necunoscut. Reactia ta a fost puternicã, crezând cã tia-i pierdut pãrintii si temându-te cã poate esti respins de ei. Probabil ai decis cã respingerea este insuportabilã si de atunci, ti-e mereu fricã sã nu fii respins.

Ti-e atât de fricã, încât o provoci în mod continuu. De îndatã ce te apropii de persoane care-ti sunt foarte dragi, în mod inconstient dai nastere la situatii care au drept finalitate respingerea ta.

Copilul cãruia i-e teamã sã nu fie respins este respins la scoalã, la el acasã si, mai târziu, de cãtre partenerul de viatã. Hotãrârea luatã în copilãrie îl va afecta pânã când ajunge sã o descopere pentru a învãta sã o stãpâneascã. Sentimentul de fricã este atât de subtil, încât el dã nastere la noi alte frici care se infiltreazã în tine treptat, devenind fobii.

Existã o mare varietate de frici: fricã de întuneric, de apã, de înãltime, de tunete, de poduri, de ascensoare, frica de a nu rãmâne închis într-un loc strâmt, frica de a nu rosi, de a nu te îngrãsa, frica de a nu rãmâne fãrã bani, frica de animale, de masini, de microbi, de multime, de accidente, de foc, de avioane, de injectii, si câte si mai câte!

Existã si frici mai subtile: frica de a nu fi la înãltimea unei situatii, frica de a nu fi luat în râs, frica de a nu fi acceptat, de a fi respins, umilit, de a fi acuzat, frica de a nu rãni/jigni pe cineva. Vezi, omul e stãpânit de nenumãrate feluri de fricã.

Persoanele cele mai susceptibile de a trãi sentimente de fricã sunt cele ai cãror pãrinti erau nesiguri si anxiosi si nu puteau face fatã propriilor probleme. Aceasta îi determinã pe pãrinti sã acorde o grijã exageratã fricilor trãite de copiii lor.

Potrivit cercetãrilor efectuate în domeniu, se spune cã femeile suferã de mult mai multe frici si fobii decât bãrbatii.

O fricã devine fobie – adicã o teamã cronicã – în momentul în care se produc schimbãri importante în viatã. Ordinea acestor schimbãri pentru un individ oarecare ar fi aceasta: începerea scolii, adolescenta, vârsta adultã, cãsãtoria, nasterea copiilor, moartea sotului/sotiei sau divortul, moartea cuiva apropiat. Acestea sunt momentele critice în care teama cuiva se poate accentua, devenind fobie.

Iatã care sunt fobiile cele mai rãspândite în America, în urma unor cercetãri efectuate recent:

  • 60% agorafobia
  • 22% boala sau rãnirea
  • 8% moartea si multimea
  • 4% animalele
  • 2% întunericul
  • 2% înãltimea
  • 2% alte frici

Dupã cum ai putut sã constati, agorafobia e una din cele mai curente frici întâlnite la om.

Ce este de fapt agorafobia? Este un cuvânt destul de complicat care semnificã pur si simplu „frica de a-ti fi fricã”.

Am avut ocazia sã lucrez îndeaproape cu mai multi agorafobi si trebuie sã mãrturisesc cã, la început, aceastã fobie pare foarte greu de stãpânit si provoacã o teamã puternicã persoanei în cauzã. Dar agorafobii nu trebuie sã-si piardã speranta, pentru cã „frica de fricã” nu e invincibilã. Sunt destui oameni care s-au eliberat de ea.

Cel mai greu pentru agorafobi este faptul cã suportã douã suferinte în acelasi timp. Mai întâi, situatia ca atare care le provoacã fricã, apoi credinta cã ceilalti, care nu trãiesc aceastã teamã, îi vor crede nebuni, prosti sau pur si simplu slabi. Aceasta este motivul pentru care o persoanã dominatã de un puternic sentiment de fricã va încerca mereu sã îl ascundã. În mediul familial, situatia devine si mai complicatã. Cel mai rãu este când unul dintre soti îsi asumã teama celuilalt si încearcã mereu sã-l protejeze.

Agorafobia presupune si teamã de a se afla departe de un loc cunoscut, familial, sau de o persoanã care îti inspirã sigurantã. Poate fi vorba despre sot, tatã, mamã sau chiar de propriul copil. Locul cel mai sigur este în general domiciliul familial. Când agorafobul este lipsit de aceastã sigurantã, este cuprins de teamã. El se teme sã fie singur în locurile publice, se teme sã nu-si piardã cunostinta, sã nu cadã, sã nu facã o crizã cardiacã, se teme sã nu aibã un aer ridicol în fata oamenilor, se teme sã se afle singur în mijocul multimii. Agorafobul se crede întotdeauna singur.

În realitate, nu i se întâmplã niciodatã nimic. Îl putem recunoaste pe agorafob dupã unele reactii fizice: ameteli, o mare tensiune sau slãbiciune muscularã, transpiratie excesivã, dificultãti de respiratie, stãri de greatã, incontinentã urinarã, palpitatii cardiace. Dacã simti cã se manifestã asemenea simptome în momentul în care esti singur, ele pot fi un indiciu cã esti atacat de o asemenea fricã.

Cei care sunt suferinzi de mai multi ani ajung sã nu mai îndrãzneascã sã iasã singuri din casã, chiar si numai pentru a merge la magazinul din colt. Tipic pentru agorafob este faptul cã se teme sã nu-si piardã controlul, dar, în realitate, el nu si-l pierde aproape niciodatã.

Este foarte important sã accepti ideea cã e vorba numai despre o fobie nãscutã din fricile tale împinse la extrem, hrãnite de o imaginatie debordantã si nepotrivit utilizatã. Ti-ai alimentat teama cu prea multã energie. Este suficient sã tai sursa de energie pentru ca totul sã disparã si sã-ti folosesti imaginatia pentru alte lucruri.

O metodã foarte bunã de a face fatã unui sentiment de fricã este sã întreprinzi o actiune împotriva ei; sã faci ceva ca si cum frica n-ar exista. E bine sã începi cu mici victorii cotidiene. Cel care se teme de înãltime trebuie sã se aventureze pe înãltimi. Cel care se teme de animale trebuie sã se apropie de ele, alegând la început unul mai mic si mai blând.

Oricât de nesemnificative ar pãrea la început victoriile tale, trebuie sã te feliciti. Familia ar trebui sã te încurajeze si ea în actiunile tale. Frica nu este un rezultat al gândirii. Orice încercare de a învinge frica prin ratiune este sortitã esecului. Nu ratiunea este solutia, ci actiunea.

Angajatul care se teme de patron, dar doreste sã cearã o mãrire de salariu, nu va obtine nimic dacã rãmâne asezat la biroul sãu. Ideal ar fi sã meargã sã batã la usa sefului, sã intre în biroul sãu si sã-i explice motivul vizitei, având grijã sã-si exprime sentimentul de fricã. Nu trebuie sã ne fie teamã sã ne-o exprimãm.

Exprimarea fricii ne ajutã sã o acceptãm si sã o stãpânim mai usor. Oamenii care trãiesc mereu dominati de fricã sunt tulburati, zi si noapte, de o mica voce interioarã care îi hãrtuieste fãrã încetare.

Încercarea de a uita de ea cu ajutorul bãuturii sau drogurilor nu ajutã la nimic. Odatã efectul trecut, vocea îsi reia imediat activitatea.

De îndatã de simti cã ti-e fricã de ceva, observã ce ai de pierdut sau de câstigat dacã te lasi condus de ea. Când constati cã ai mai mult de câstigat decât de pierdut, înceteazã sã-i mai rezisti. Dacã, dimpotrivã, ai mai mult de pierdut, stai putin sã reflectezi înainte de a te lansa în vreo actiune.

De câte ori în viatã nu ti-ai moderat faptele si vorbele fiindcã ti-a fost mult prea fricã? Acceptându-ti si mãrturisindu-ti frica sau încercând sã o stãpânesti, vei avea de câstigat lucruri extraordinare.

Un alt aspect negativ al fricii este acela cã ne face sã luãm hotãrâri gresite. Dacã într-o searã se ivesc douã ocazii de a-ti petrece timpul si nu te poti hotãrî ce sã alegi, observã dacã nu cumva ezitarea ta se datoreazã fricii.

Dacã lasi frica sã te domine, în mod inexplicabil vei lua o decizie gresitã.

Frica poate deveni o cãlãuzã numai dacã rãmâi constient si încerci sã întelegi motivul prezentei sale.

De exemplu: esti invitat la o petrecere care nu te atrage deloc; accepti numai din teama de a nu displãcea celor ce te-au invitat, precum si familiei; iei astfel o decizie proastã, motivatã de teamã. Dacã esti invitat undeva, dar preferi sã rãmâi acasã fiindcã gândul de a te întoarce singur, pe întuneric, te inspãimântã, iei din nou o decizie gresitã. Dacã te lasi dominat de fricã, vei avea parte numai de dezamãgiri si insatisfactii. Este afectatã astfel dragostea fatã de tine însuti. Aceasta produce o indispozitie interioarã. Dimpotrivã, în alte conditii, cu putinã atentie din partea ta, frica te poate îndruma cãtre hotãrârea cea bunã.

Cu cât acumulezi în tine mai multe emotii, cu atât esti mai deschis fatã de alte emotii care circulã în cosmos. Frica face si ea parte dintre ele. Vibratiile provocate de fricã sunt mereu în jurul tãu, în invizibil. Tu le captezi si le lasi sã intre în tine, atâta vreme cât n-ai învãtat sã-ti stãpânesti frica. Aceasta e una din caracteristicile principale ale agorafobului. Este prea deschis influentelor exterioare. Imagineazã-ti cã în jurul tãu corpurile tale subtile formeazã un învelis protector.

Acesta închide în sine toate emotiile pe care ai reusit sã le stãpânesti. Pentru orice fricã necontrolatã, apare o fisurã în „carapace” care lasã sã pãtrundã un val de emotii similare care vin sã-ti tulbure armonia.

Stãpânindu-ti emotiile si trãind într-o atmosferã dominatã de dragoste, îti întãresti acest învelis. Îl închizi ermetic si devii impenetrabil, ca si el, fatã de orice vibratii negative cu efect distructiv.

Vinovãtia! O altã emotie care conduce viata multor oameni. Existã o foarte mare diferentã între a fi vinovat si a te simti vinovat.

Omul este prin excelentã un specialist în arta de a se simti vinovat. Toatã lumea se simte vinovatã, fãrã a fi cu adevãrat.

A fi vinovat de ceva înseamnã a sti cã faci ceva rãu cuiva sau tie însuti. Priveste în interiorul tãu.

Când ai fãcut ultima datã, în mod constient, ceva rãu îndreptat împotriva cuiva? Când s-a întâmplat sã fii nedrept cu cineva, fiind constient de asta? Sunt sigurã cã ti se pare a fi o amintire foarte îndepãrtatã. Este ceva obisnuit, pentru cã foarte putini oameni sunt vinovati cu adevãrat.

Un mijloc eficient de a te elibera de sentimentul de vinovãtie este sã-ti accepti propria perfectiune.

De exemplu, sã presupunem cã ai insultat (fãrã intentie) pe cineva. Acesta s-a supãrat, fãcându-te sã te simti vinovat: „N-ar fi trebuit sã-i spun asa ceva, era mai bine sã-i vorbesc altfel”. În acest moment e bine sã te opresti o clipã si sã te întrebi: „Sunt vinovat sau nu? I-am vorbit cu scopul de a-i face rãu? Am fãcut-o intentionat si constient?”. Nu, în acest caz nu esti vinovat.

Nu trebuie sã-ti ceri iertare si nici sã te simti vinovat. Dacã vei continua sã gândesti astfel, vei ajunge sã-ti provoci un accident! Supraconstiinta îti va trimite un mesaj pentru a te avertiza cã atitudinea ta de vinovãtie nu-ti este beneficã.

Dimpotrivã, dacã ai fost jignit de cineva si vrei sã te rãzbuni jignindu-l si tu, la rândul tãu, esti vinovat pentru cã actionezi în mod constient. De altfel, vei simti o mare tulburare interioarã care te va face sã mãrturisesti: „Da, sunt vinovat. Mi-am propus, într-adevãr, sã mã rãzbun”. Atunci, pentru a-ti neutraliza vinovãtia, e foarte important sã te duci la persoana în cauzã si sã-i ceri iertare, fie cã ai jignit-o prin vorbe sau numai în gând. Acelasi lucru e valabil si pentru tine. Iartã-te dacã esti vinovat fatã de tine însuti.

Nu uita cã fiecare gând, bun sau rãu, este o vibratie trimisã în lumea invizibilã.

Persoana în cauzã o primeste fãrã sã-si dea seama. Fie cã e un gând de urã, de mânie, de învinuire sau de dragoste, el va ajunge la cel vizat.

Poate ti-e greu sã accepti aceastã teorie cum cã totul se petrece în lumea invizibilã… dar e cum nu se poate mai adevãrat.

Nu ti se întâmplã sã simti uneori o oarecare indispozitie când stai lângã o anumitã persoanã? Nu stii de unde vine, dar n-o poti împiedica sã se manifeste. Poate sã se întâmple chiar când esti lângã un prieten cu care ai trãit în ultima vreme unele emotii. In aparentã nimic nu s-a schimbat, dar la nivelul gândurilor ceva nu mai merge. Indispozitia se poate datora gândurilor tale sau ale celuilalt. Este un semn cã unul dintre voi actioneazã împotriva dragostei.

Pentru a învãta sã te purifici interior si sã iubesti cu adevãrat, e suficient sã o faci într-o manierã totalã, adicã sã te debarasezi de orice emotie pe mãsurã ce acestea îti fac aparitia.

Când te simti vinovat în gânduri, vorbe sau fapte, e important sã-ti ceri iertare. Fã-o pentru tine. Sã nu te preocupe reactia celuilalt. Nu-ti face griji înainte de a te apropia de el: „Ce-o sã spunã? Ce-o sã creadã? Dacã o sã mã fac de râs? Dacã voi fi acuzat?”. Nu este decât mica voce interioarã care vine sã te tulbure.

Cum vei reactiona într-o situatie ca cea de mai jos: cineva constatã cã i-au dispãrut 20 de dolari din geantã. Primul sãu gând a fost sã te acuze pe tine. Dar îsi dã seama cã e nedrept si vine la tine sã-ti spunã: „Stii, când mi-au dispãrut banii aceia, m-am gândit cã tu esti de vinã. Am venit sã-ti cer iertare fiindcã mi-am dat seama cã a fost nedrept din partea mea sã te acuz”. Ce vei spune când îti va cere iertare? O sã-l iei la rost? Vei simti cã-l urãsti? Cu sigurantã, nu! Este un semn de încredere care o sã vã apropie si mai mult. Când vorbesti cu inima, nu poti face astfel decât sã atingi si inima celuilalt. Este o lege a naturii: de la inimã cãtre inimã, si nu de la minte cãtre minte.

Acultã-te vorbind! Ai obiceiul sã te scuzi de multe ori? O persoanã care-si petrece timpul scuzându-se în stânga si în dreapta se simte în general vinovatã. Se spune cã cine se scuzã, se acuzã.

O sã descoperi cã cel fatã de care esti vinovat cel mai des esti tu însuti. De câte ori nu te acuzi în mod nedrept, nu te superi pe tine însuti pentru ce ai fãcut sau ai uitat sã faci? Tu faci totul dupã cum stii mai bine. N-ai de ce sã te scuzi. Cere-ti iertare, cere-i iertare supraconstiintei tale. Învatã sã te iubesti mai mult, acceptã-ti propria perfectiune. Vei vedea cã astfel devine mult mai usor sã o accepti si pe a celorlalti.

Dacã ti se întâmplã sã spargi un pahar în timp ce speli vasele, te simti vinovat? Chiar aveai intentia sã spargi paharul pentru simpla plãcere de a-l sparge? Nu, pur si simplu asa s-a întâmplat. N-ai încercat în mod constient sã îl spargi. Atunci ce rost are sã te superi? Aceastã situatie e valabilã atât pentru tine, cât si pentru altii. Nu esti singurul care suferã accidente. Accidentul e de fapt o pedeapsã pentru a te dezvinovãti. Este un mesaj al corpului tãu care-ti transmite cã ai avut un sentiment de vinovãtie, dar nu esti vinovat. El spune, pur si simplu: „Înceteazã sã te mai simti vinovat, sã te acuzi în mod nedrept… nu esti vinovat cu nimic!”.

Înainte de a trece la capitolul urmãtor, gândeste-te la una din temerile tale si imagineazã-ti cum ai putea sã faci fatã. Alege una din ele, indiferent care, si vezi ce poti face ca sã o stãpânesti. De asemenea, fã o listã cu toate lucrurile pentru care te-ai simtit vinovat în ultimele trei zile. Aceasta te va ajuta sã devii mai constient. Mentioneazã pe listã dacã erai vinovat cu adevãrat sau te simteai vinovat, fãrã sã fii. Observã si dacã ti s-a întâmplat vreun accident si încearcã sã stabilesti dacã esti sau nu vinovat de producerea lui.

Iatã o afirmatie frecvent utilizatã la Centrul „Ascultã-ti Corpul”. Trebuie sã o repeti cât poti de des pentru a scãpa de vocea interioarã care te tulburã si pentru a nu-ti mai alimenta teama cu energie. De fiecare datã când simti o neliniste, o îndoialã, de fiecare datã când te simti tulburat în vrewun fel, gândeste-te:

SUNT SINGURUL STÃPÂN AL VIETII MELE SI ORICE NU-MI APARTINE CARE MÃ TULBURÃ ESTE DAT LA O PARTE SI ALUNGAT DE ÎNDATÃ.

Cu cât pui mai multã energie în aceastã afirmatie, cu atât va avea un efect mai rapid.

În afirmatie era mentionat cuvântul „gând”. Acest gând este chiar vocea aceea care îti intrã în cap ca sã te tulbure. Încercând sã o mai asculti, se va descuraja, va pleca în altã parte, sau, pur si simplu, va dispãrea, nemaifiind alimentatã cu energia ta.

Pe cei care simt o fricã cronicã, îi sfãtuiesc sã rosteascã aceastã afirmatie de sute si mii de ori pe zi, dacã e nevoie. Cu timpul, lupta va deveni tot mai usoarã. Îti poti învinge frica si sentimentul de vinovãtie.

LISE BOURBEAU

Autoarea a 13 cãrti, între care volumul de fatã devenit best-seller. Fondatoare a celei mai importante scoli de dezvoltare personalã din Quebec, cu filiale în toate tãrile francofone.

Autoarea cãrtii si-a consacrat întreaga viatã depãsirii propriilor limite si transmiterii cunostintelor asimilate cu scopul de a-i ajuta pe oameni ca, descoperindu-se pe ei însisi sub aspect fizic, emotional, mental si spiritual, sã-si poatã recãpãta bucuria de a trãi, sãnãtatea si linistea necesare împlinirii tuturor aspiratiilor.

Lise Bourbeau –  ”Asculta-ti corpul – prietenul tãu cel mai bun”

– material primit pe e-mail –


 

2


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. niculina dumitrascu  May 9, 2011

    Este foarte adevarat,eu de cativa ani sufar din cauza unui atac de panica, din cauza lui nu mai sunt eu, mi-e frica tot timpul,viata mea sa schimbat complect, as vrea sa lupt cu frica dar mi-e imposibil, fac tratament dar tot mi-e frica sa merg singura pe strada……………

    (reply)
  2. Mihail  February 23, 2012

    O autoare ce explică pe înţelesul tuturor lucruri care altfel sunt accesibile aproape exclusiv specialiştilor. Foarte practică în abordare, Lise Bourbeau ne ajută la modul concret, declanşându-ne insight-uri valoroase şi invitându-ne să evoluăm!
    Mulţumim, Mona, pentru articol!

    (reply)

Add a Comment