Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Liniştea de dincolo de cuvinte

Liniştea de dincolo de cuvinte


Cartea pe care ti-o recomand astazi este ”Despre moarte si a muri”, scrisa de Elisabeth Kubler Ross – medic psihiatru de origine elvetiana si thanatolog de reputatie internationala. O pioniera in asistarea persoanelor care se apropie de sfarsitul vietii … o munca delicata, sustinuta de dragostea pe care o arata acestor persoane pe care le-a insotit, sufleteste, in ultimele lor clipe. O carte care iti va revela adevaratele valori ale vietii, o carte ce te va ajuta sa gasesti raspunsuri pe care fiecare om le cauta: despre moarte si a muri, de ce ne este greu sa ne despartim de cei dragi noua, cum sa infruntam durerea despartirii finale, cum putem trai cu amintirile celor plecati de langa noi, cum vom trai doliul, cum sa nu ne fie frica de moarte, cum sa nu ne temem de propria moarte …

Există un moment în viaţa unui pacient cînd durerea încetează să existe, cînd mintea alunecă pe furiş într-o stare fără vise, cînd nevoia de hrănire devine minimă, iar conştientizarea mediului înconjurător aproape dispare în întuneric. Acesta este momentul în care rudele se plimbă fără încetare pe holurile spitalului răvăşite de aşteptare, fără a mai şti dacă trebuie să se întoarcă acasă, pentru a avea grijă de cei vii, sau să rămînă pe loc, pentru a fi prin preajmă cînd va surveni momentul morţii.

Este momentul în care este prea tîrziu pentru cuvinte şi, totuşi, un moment în care strigătul după ajutor al rudelor se manifestă cel mai pregnant, cu sau fără cuvinte. Este prea tîrziu pentru alte intervenţii medicale (şi prea crud să se realizeze, deşi sînt rezultatul bunelor intenţii, atunci cînd ele apucă să se facă), însă, în egală măsură, este prea devreme pentru despărţirea finală de bolnavul aflat în agonie.

Este cel mai greu moment pentru rudele apropiate ale acestuia, deoarece ele sînt sfîşiate între dorinţa de a pleca şi de a se termina totul mai repede, pe de o parte, şi, pe de altă parte, de a se agăţa cu disperare de ceva ce este pe cale să se piardă pentru totdeauna. Este momentul pentru aplicarea terapiei liniştii, în cazul pacientului, şi a terapiei disponibilităţii, în cazul rudelor.

Medicul, asistenta, capelanul sau asistentul social pot fi de mare ajutor pe timpul acestor momente finale, dacă au capacitatea să înţeleagă conflictele interioare ale familiei, ce se manifestă în aceste clipe, şi ajută la selecţionarea acelei persoane care va dori cel mai mult să stea alături de pacientul muribund. Această persoană va deveni atunci, efectiv, terapeutul pacientului. Cei care par să nu fie deloc în stare să facă acest lucru pot fi sprijiniţi prin a li se uşura sentimentul de vinovăţie şi prin asigurarea că cineva va rămîne alături de muribund pînă în momentul în care va surveni decesul acestuia. Ei se pot, astfel, întoarce acasă ştiind că pacientul nu a murit singur şi fără a se simţi ruşinaţi sau vinovaţi de a fi evitat acel delicat moment, care pentru mulţi oameni este atît de dificil de înfruntat.

Cei care găsesc puterea şi dragostea necesare pentru a sta la căpătîiul bolnavului muribund, înconjuraţi de liniştea de dincolo de cuvinte, vor şti că acest moment nu este nici înspăimîntător, nici dureros, ci doar o încetare paşnică a funcţiilor trupului. Urmărind moartea cuminte a unei fiinţe umane, o vom putea asemăna cu urma de pe cer lăsată de o stea căzătoare. Una din milionul de luminiţe de pe cerul vast al nopţii, a cărei strălucire răbufneşte vremelnic pentru o secundă, doar pentru a dispărea apoi pentru totdeauna în noaptea fără de sfîrşit.

A fi terapeutul unui pacient muribund ne face să fim conştienţi de unicitatea fiecărui individ, în vasta mare a omenirii. Ne face să fim conştienţi de caracterul nostru limitat, în general, de timpul nostru de viaţă atît de limitat. Puţini dintre noi depăşesc vîrsta celor trei cifre şi, totuşi, majoritatea creăm şi trăim o biografie unică, împletindu-ne destinele în pînza nesfîrşită a istoriei omenirii.

Apa dintr-o cupă este limpede şi scînteietoare; întunecată este, însă, apa ce zace într-o mare.

Micile adevăruri sînt zugrăvite de cuvinte limpezi; marele adevăr este exprimat de o mare linişte.

  Tagore, din Păsările rătăcitoare, CLXXVI”

Elisabeth Kubler Ross

– material extras din cartea ”Despre moarte si a muri”, publicata de Editura Elena Francisc Publishing House

0


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente. Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa. De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Add a Comment