Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Iubirea neconditionata in cuplu: naivitate, imaturitate si evitarea responsabilitatii

Iubirea neconditionata in cuplu: naivitate, imaturitate si evitarea responsabilitatii


De ceva vreme, cliseul iubirii neconditionate a umplut spatiul virtual, ducand la confuzie in viata cuplurilor si la despartiri rapide. Dragii mei, singura forma de iubire neconditionata pe care fiecare dintre noi a primit-o vreodata, a fost atunci cand ne aflam in burticile mamicilor noastre si atunci cand am fost bebelusi. Singura persoana care ne iubeste neconditionat atata timp cat suntem neajutorati, pana incepem sa dobandim abilitati, este mama (sau persoana principala care ofera ingrjiri – corporale, alimentare – in aceasta etapa de viata).

In plus, mama este obligata, daca se poate spune asa, sa isi iubeasca neconditionat copilul, indiferent de varsta sa, astfel incat atunci cand acesta greseste, mama trebuie sa fie foarte atenta si sa ii arate copilului ca nu si-a retras iubirea, chiar daca acesta a facut greseli – poate chiar si dintre cele foarte grave. Insa a nu-si retrage iubirea nu inseamna a nu stabili consecinte pentru comportamentele neadecvate ale copilului si a nu le pune in practica.

In rest, oricine are datoria fata de sine sa se retraga din relatiile care nu pot (re)deveni functionale, echilibrate, in care ”iubirea neconditionata” reprezinta doar un motiv de santaj din partea partenerului (”nu ma iubesti neconditionat”) si mai ales atunci cand abuzurile au inceput sa apara.

Pentru ca iubirea neconditionata este promovata in mod excesiv si irational, foarte multe persoane au ajuns sa si pretinda ca merita iubirea fara a face nimic, nici cea mai mica schimbare necesara in relatia cu partenerul de cuplu – ei trebuie ”doar sa fie”, atat au inteles, interpretand in favoarea lor acest cliseu. De la un bebelus avem asteptarea sa evolueze cu ajutorul mediului, sa faca achizitii de la o zi la alta (sa invete, in ritmul sau dar sustinut de parinti, in special de mama) toate deprinderile de care are nevoie un bebelus in crestere, conform etapelor prin care trece. De la un bebelus avem asteptari aferente nivelului sau iar daca observam stagnarea sau regresul sau trebuie sa fim alarmati si sa apelam la medici. 

Iar cand adultul cu care formezi o relatie stagneaza si regreseaza, cand exceleaza in comportamente neadecvate fata de tine si tu nu discuti despre ceea ce se intampla, tu esti vinovatul. Tu trebuie sa fii la fel de alertat/a. Poate nu in ceea ce-l priveste, ci in ceea ce te priveste – cum te afecteaza toate aceste comportamente ale sale pe tine: din punct de vedere emotional, financiar, material. 

A avea asteptari de la un bebelus si a-i pretinde sa dovedeasca abilitati de adult da, este o absurditate si sunt convinsa ca nu ai face asta. Nu o sa iti placa ce iti spun, dar a nu avea asteptari si a nu stabili responsabilitati adultului de langa tine (singur nu si le va prelua, in cele mai multe situatii asta este realitatea) – mai ales dupa ce vezi, treptat, ce anume nu iti place si ce nu are cum sa functioneze pentru tine si pentru relatie – are legatura cu confuzia ta despre ce inseamna o relatie sanatoasa care sa duca la o iubire constienta si, de ce nu, la casatoria voastra, pe care va place sa vi-o imaginati.

A avea asteptari de la adultul de langa tine si a i le si comunica (pentru ca oricum le ai, desi le ascunzi, pentru ca iti place si tie cliseul cu iubirea neconditionata si esti in confuzie despre asta) nu inseamna conditionare, ci inseamna a-ti dori sa evoluati constient impreuna, intr-o relatie frumoasa, si sa va dati in mod reciproc motive sa va ganditi la casatorie, daca asta va doriti.

Greseala celor mai multe cupluri nu este ca isi doresc sa se casatoreasca, ci ca fac acest pas inainte de a evalua motivele concrete pentru care fiecare ar face acest pas. Iar problemele de aici incep: de la a trece cu vederea, pentru a evita un dialog deschis pe care ti-l doresti; pentru ca nu stii sa comunici fara sa para ca ai critica, consideri ca este mai bine sa taci, in speranta ca celalalt va face schimbarile necesare relatiei; pentru ca celalalt nu stie sa asculte si te tot intrerupe cu cliseul ”nu ma accepti si nu ma iubesti asa cum sunt”, tu esti redus la tacere si ”dialogul” s-a blocat. Celalalt a sesizat ce te blocheaza si asta ii va fi ”placa” de acum incolo, de cate ori vei dori sa ii transmiti ca este nevoie sa faca schimbari nu pentru tine, ci pentru relatie.

Iubirea nu are nicio legatura cu astfel de clisee si cu astfel de replici si, asa cum poate ai mai citit aici, pe site, speranta nu este o strategie, iar celalalt nu face decat sa profite de slabiciunea ta, in timp ce creati impreuna un haos pe care mai tarziu va fi greu sa il ”descalciti”. 

A pretinde iubirea neconditionata, ca si cand ai fi bebelus

A fi adult si a pretinde iubire neconditionata, ca si cand ai fi bebelus, fara ca tu sa te implici in mod adecvat intr-o relatie si sa iti schimbi comportamentele nepotrivite fata de relatie si de partenerul tau, tine de cu totul altceva: de imaturitate emotionala si de nevoia ta de a-l manipula pe cel de langa tine, de a-l domina, de a-l controla prin ”neputintele” tale, prin lipsa intentiei de a-ti schimba unele comportamente; mai tine de placerea de a-l umili pe cel de langa tine, in cele din urma. Toate astea au, de fapt, legatura cu agresivitatea latenta, neconstientizata, din tine – nicidecum cu iubirea pentru cel de langa tine. Si, dincolo de toate astea, toate aceste aspecte mai tin de o alta nevoie foarte importanta a ta, mult mai subtila si pe care nu esti dispus sa ti-o recunosti, pentru ca nu iti place sa recunosti asa ceva: nevoia de a fi maternat.

Sigur ca daca tu consideri ca trebuie sa fii iubit asa cum esti, consideri ca nu mai este nevoie sa iti corectezi comportamentele si obiceiurile neadecvate pe care le aduci in cuplu; consideri ca nu mai este nevoie sa iti corectezi limbajul, nu mai trebuie sa te ingrijesti, nu mai trebuie sa fii atent sa te speli pe dinti, sa iti faci dus sau chiar sa evoluezi – pentru ca celalalt ”trebuie sa te iubeasca asa cum esti”. Si face si curat dupa tine la toaleta, eventual – asa cum a facut si poate inca face mama ta: curatenie si ordine dupa tine.

A accepta langa tine un astfel de partener ”bebelus” inseamna sa iti mentii partenerul la nivelul unei persoane maternate sau asistate social iar relatia ta sa fie, cel mult, o relatie de ajutor social-afectiv.

Cand nu gasim implinirea celor mai importante nevoi emotionale intr-o relatie, fie vom incerca sa fortam, fie vom avea maturitatea de a intelege acest lucru si vom incerca impreuna cu celalalt sa reparam impreuna ceea ce am stricat, fie avem suficienta maturitate si bun simt sa intelegem ca celalalt nu va face schimbari si vom pleca. Sau celalalt va pleca de langa noi, daca nu gaseste in relatia cu noi ceea ce are nevoie si daca el considera ca relatia in sine nu merita schimbarile pe care trebuie sa le faca. Evident, exista si optiunea infidelitatii.

Oricum, a forta relatia sau a forta partenerul, va duce in mod automat la frustrari de ambele parti.

Jocul periculos al ”iubirii neconditionate”, al ”iubirii divine”, gandirea aceasta magica specifica doar copilului mic, te indeparteaza de realismul iubirii umane, de concentrarea pe spatiul real al cuplului concret: emotii, comportamente, ganduri si atitudini reciproce adecvate. Subliniez acest termen: adecvate

Foarte multe persoane – dintre care cele mai multe sunt de varsta tanara si marea majoritate femei de a caror vulnerabilitate se profita – sunt usor de dus de nas cu cliseele intalnite in articole de duzina, presupun ca a iubi neconditionat inseamna a nu avea asteptari de la celalalt; de aici decurg, insa cateva consecinte negative: a nu avea o viziune asupra cuplului, a nu stabili un scop al cuplului, a nu stabili granite sanatoase si flexibile, si, mai rau, a renunta la aspiratiile personale si profesionale – din spirit de sacrificiu, din nevoia de ”mantuire”.

”Asa vrea Dumnezeu”, ”Nimic nu e intamplator”, ”Totul are un rost” – evident ca totul are un rost, insa doar in cazul in care acest ”tot” si acest ”rost” iti fac bine; acest articol nu este indulcit cu vreo afirmatie de acest gen, nu contine ziceri sau clisee mai mult sau mai putin spirituale si, prin urmare, este un articol realist, ce are la baza practica profesionala, experientele persoanelor cu care lucrez (individual sau cupluri). Un articol despre viziunea sanatoasa, matura, pe care trebuie sa o avem asupra relatiilor.

”Este bine sa nu ai asteptari de la partener”

A afirma ca nu avem asteptari de la celalalt este, din start, o mare minciuna: cuplul se formeaza tocmai pentru ca avem asteptari de la cei cu care formam cuplurile respective – asteptarea de a ne fi bine in doi (si e bine sa iti clarifici ce inseamna pentru tine acest ”bine” pe care ti-l doresti), de a avea cu cine sa comunicam mai mult decat strictul necesar, sprijin si sustinere morala la nevoie, timp de calitate, nemaivorbind de dorinta de a avea copii cu oameni pe care sa ne putem baza.  Nemaivorbind despre faptul ca avem nu doar asteptari, ci si nevoi: emotionale, sexuale, de apartenenta, de recunoastere, pentru a enumera doar cateva.

Toate aceste lucruri le poti primi, insa, doar de la o persoana matura, nu de la un bebelus de varsta adulta. Totusi, daca vrei o relatie de tipul ajutorului social si afectiv, atunci accepta un astfel de partener-bebelus in viata ta si nu te plange, in timp, ca ti-ai sacrificat viata.

A afirma ca il iubesti pe cel de langa tine ”asa cum este”, in conditiile in care viata ta o ia pe o panta descendenta in timp ce ai o relatie cu aceasta persoana, suferi in exces, depui eforturi sa iti imbunatatesti atitudinea fata de el si mergi chiar si la psihiatru, duce la lipsa responsabilizarii partenerului tau in raport cu tine si, in consecinta, la frustrari, conflicte interioare si, in cele din urma, la relatii esuate.

Nu iubim oamenii pentru ca ”ei sunt, si atat”, ci pentru ca se poarta cum se poarta in raport cu noi – doar comportamentele sunt cele care ne determina sa vrem sa ne atasam, sa mentinem sau sa punem punct relatiilor (sociale, profesionale, personale, etc.) 
Pana la urma, nu stim cu adevarat cum sunt oamenii, in esenta lor – putem doar sa presupunem, si tot putem fi departe de adevar – ma intreb, totusi, care ”adevar”?

Tot ce stim cu siguranta, este modul in care ei se poarta fata de noi – acesta este si ”filtrul” cel mai eficient: comportamentul. Realitatea demonstreaza asta, din plin.

Minciuna extazului divin al iubirii neconditionate intinde doar capcane in fata celor care nu stiu sa desparta gandirea magica de gandirea realista. Negarea importantei schimbarilor in cuplu face parte din scenariul cel mai prost – iar negarea faptului ca aveti probleme nu inseamna rezolvarea problemelor.

Daca ne asteptam ca prin simpla decizie de a fi impreuna sau de a ne casatori, sa avem parte de iubire neconditionata si de nectar divin fara sa ne raportam la realitate si la nevoia de a depune impreuna eforturi pentru bunul mers al cuplului, ne vom simti neimpliniti si nu vom sti cum sa abordam dificultatile atunci cand acestea vor aparea. 

Asa cum am raspuns unui cititor al site-ului, un comportament adecvat, congruent, reciproc si de durata din partea celor care afirma ca tin la noi sau ca ne iubesc, este indicatorul cel mai bun; nu inseamna neaparat iubire, dar reprezinta semnale pozitive pentru a continua relationarea si a o dezvolta spre alt nivel; daca nu primesti asa ceva inapoi, drumul nu este pe acolo. Ar fi simplu pentru toata lumea sa stie ce sa urmareasca, pentru a nu suferi, pentru a nu intra in stari depresive inutile si pentru a nu se adanci in relatii toxice, disfunctionale, relatii ce pot complica in mod absolut inutil viata. Nu merita sa pierzi vremea analizand prea mult ”ma iubeste?”, ”nu ma iubeste” – atata vreme cat comportamentul nu se schimba, dupa ce ai comunicat ce trebuie schimbat pentru ca relatia sa fie una frumoasa.

Daca gasesti deschidere pentru schimbare, atunci da, este in regula sa acorzi timp si interes acelei persoane si relatiei cu ea, chiar si cu ajutor specializat, pentru ca nu multe cupluri se descurca in domeniul schimbarilor pe care partenerii le au de facut pentru ca relatia sa fie in armonie.

Dar nu te poti transforma tu in educatorul partenerului, nici in terapeutul sau. Unele comportamente pur si simplu nu sunt adecvate pentru relatie, cu toate ca in afara relatiei pot fi foarte bune si apreciate. In cadrul relatiei, fiecare are dreptul sa solicite schimbari, daca din cauza unor comportamente neadecvate si repetate relatia sufera si devine de la o zi la alta disfunctionala. Altfel, timpul trece repede, iar viata emotionala sanatoasa trebuie mentinuta cu atentie.

Despre schimbari in cadrul cuplului si despre cuplul constient si armonios pe care fiecare femei si-l doreste, vom avea ocazia sa discutam in cadrul bootcamp-ului SENS – bootcamp de psihologie si dezvoltare personala dedicat femeilor. Prin inscriere, primesti cadou din partea mea o consultatie gratuita si, de asemenea, achitand avansul pana la 30 iunie, beneficiezi de reducere. Ne vom intalni la Gura Diham, intre 6-9 August 2015 – inscrierile sunt deschise, iar detaliile sunt aici: http://www.minunemica.eu/sens-bootcamp-dedicat-femeilor-6-9-august-gura-diham/

Am vazut foarte multe persoane nefericite pentru ca au inteles cu mare intarziere nevoia de a se schimba, pentru ca relatia sa mai poata avansa. Au inceput sa isi doreasca sa se schimbe doar dupa ce partenerul a anuntat ca se desparte sau ca vrea sa divorteze. Pana ca aceste persoane sa inceapa sa se schimbe, au mizat doar pe frica de singuratate a partenerului care parea a fi dispus sa suporte in continuare, prin sacrificiu si prin compromis, situatiile delicate. Totusi, realitatea le-a aratat ca, de la un moment dat, partenerul chiar se separa sau divorteaza cu usurinta, pentru ca nu mai este dispus sa sufere, sa se sacrifice si sa faca in continuare  compromisuri. 

Exista foarte multi oameni care sunt convinsi ca, indiferent cum se vor purta, partenerul nu va avea curaj sa plece sau sa divorteze; o convingere proasta, evident, care are si consecinte dure, asupra dependentului: va fi abuzat, controlat, manipulat, cu toate ca va protesta si va ameninta cu divortul, fara a lua si masurile de rigoare – vorbim aici de acei parteneri dependenti emotional, care, in ciuda protestelor, nu se vor desparti prea curand.  

Amenintarea cu divortul este ineficienta

Amenintarea cu divortul este nu doar ineficienta, dar este o forma ieftina de manipulare si nu face decat sa adanceasca atmosfera tensionata in cadrul cupului, un astfel de ultimatum rostit de prea multe ori si nepus in practica vreodata, creeaza disconfort, lipsa de siguranta, distanta intre parteneri si resentimente, astfel incat schimbarea in bine a celuilalt chiar devine imposibila.

Cand se ajunge in aceasta etapa, cuplurile au doua optiuni: fie fac fata realitatii schimbarilor necesare, fie se despart. Transformarea in cuplu/casnicie  este generata de decizia de a te schimba de dragul relatiei – facand din relatie o prioritate, si nu facand o tragedie din imposibilitatea de a mentine comportamente personale neadecvate in relatie. 

Exista si situatia in care, dupa o evaluare ”la rece”, realizezi ca relatia nu merita schimbarile cerute si atunci este bine sa te retragi din proprie initiativa; ar fi o dovada de maturitate si de asumare.

Schimbarile bilaterale sunt de dorit, insa daca sansa aceasta nu exista, partenerul care face schimbari unilaterale poate obosi si are tot dreptul sa se retraga. 

Partenerul care alege sa nu se schimbe iti va parea din ce in ce mai neatragator, avand in vedere faptul ca tu esti in proces de maturizare si de evolutie si nu ai motive sa te opresti aici. Vei intelege, datorita procesului tau de vindecare si de dezvoltaree personala,  ca nu mai poti accepta ca relatia voastra sa fie mentinuta prin santaj, proteste si conflicte inutile si, prin urmare, pasul firesc este sa parasesti un partener care nu evolueaza, care nu se schimba.

Directia fireasca in care trebuie sa se miste orice om este evolutia, nicidecum stagnarea sau regresul, alaturi de un partener care nu face decat sa te traga in jos. Iar divortul/separarea reprezinta un pas spre evolutie, spui adio trecutului si te pregatesti pentru un viitor frumos, asa cum ai nevoie.

Similar relatiei cu copilul, a nu avea asteptari de la celalalt si a nu-i seta responsabilitati inseamna a nu-l iubi

A nu avea asteptari de la celalalt (pentru relatie, pentru el si pentru tine) si a spera ca lucrurile se vor imbunatati din mers, inseamna a nu-ti iubi partenerul. Inseamna, de fapt, un abandon care va transforma relatia intr-una mediocra, cu frustrari, neimpliniri, conflicte si, nu de putine ori, violenta domestica. 

A nu avea asteptari de la celalalt si a tolera inertia in cuplu, inseamna ca nu stii ce vrei pentru tine, nu stii ce vrei de la tine, nu stii ce vrei de la celalalt. Mai poate insemna ca stii ce vrei, dar iti este frica – sau rusine – sa exprimi ceea ce vrei. Iar celalalt, prin comportamentul sau, este doar oglinda ta – oglinda in care vezi ce nu vrei sa vezi despre tine. 

A nu avea asteptari realiste unul fata de celalalt, inseamna a va mentine la stadiul de bebelus si, respectiv, de mama/tata. Roluri cu care nu sunteti niciunul dintre voi, de fapt, confortabili, ci este un confort doar de fatada, ale carui consecinte se vad. Iar pentru consecintele urate este de vina doar ”iubirea neconditionata” prost inteleasa.

A nu avea asteptari realiste in cuplu si a nu le discuta, inseamna a evita angajamente importante, a tolera chiar comportamente reprobabile si neadecvate.

A fi iubit neconditionat este esential pentru un bebelus, dar omul de langa tine nu este un bebelus, iar tu nu esti mama sa. 

Asteptarile si presupunerile pe care le ai de la si despre celalalt trebuie sa fie intotdeauna rostite. In general, asteptarile si presupunerile exista din plin, insa sunt nerostite. De aici, din nou, dezamagirea. Dez-amagirea.

Am lucrat cu o clienta care afirma ca il iubeste neconditionat pe partenerul sau: mare noroc pe el, si voi fi foarte directa si de aceasta data – ragaieli si vanturi, lipsa igienei personale, apa netrasa la toaleta, sosete si lenjerie intima aruncata peste tot prin casa, laptop-ul cu atatea urme de mancare pe tastatura incat nu se mai vedeau tastele, pahare si cesti de cafea murdare insirate peste tot si, in plus, lipsa unui venit stabil – situatie care dura de ani buni in care clienta mea l-a intretinut, iubindu-l neconditionat, desigur, in timp ce acesta ii cheltuia banii pe tigari si isi petrecea toata ziua pe internet, nu contribuia nici macar la curatenia locuintei, nu ezita sa o jigneasca si sa puna o mare angoasa pe umerii ei, sa o faca sa se simta vinovata pentru esecul lui – aici avea dreptate, dar nu in sensul acuzelor sale, ci in sensul tolerarii din partea ei a acestei situatii in care s-a complacut, iar el a manipulat cu buna stiinta situatia, fiindu-i convenabila.

Am inceput sa lucram impreuna in momentul in care ea era externuata si simtea ca nu mai are energie pentru a face fata sarcinilor de la serviciu, considerand ca a-si da demisia este cel mai potrivit lucru  – o strategie prin care clienta mea considera ca in acest mod, nemaiavand un venit, partenerul sau se va mobiliza pentru a cauta un serviciu. Lucru care, bineinteles, constituia doar o banala forma de protest din partea ei, pentru ca inca nu avea curajul sa se uite cu sinceritate in viata sa si sa evalueze corect situatia. Pe masura ce am lucrat, a reusit sa priveasca dincolo de fricile ei, sa faca ordine in viata de cuplu, fara a renunta la serviciu, dar cu strategii eficiente si sanatoase pentru relatie. Evident, s-a despartit de acel partener toxic, intrucat era incapabil de a face schimbari si nu era dispus sa se implice in alt mod in relatie, nici sa caute un specialist pentru a fi ajutat sa isi rezolve problemele cu care se confrunta.

Celor mai multi oameni le-a intrat in cap ideea ca modelul iubirii mamei pentru bebelus este si modelul ideal aplicabil pentru toate celelalte forme de iubire: iubirea inseamna ca nu trebuie sa fii atent cum te porti cu partenerul, iubirea inseamna ca poti sa nu tragi apa la toaleta, iubirea inseamna ca poti sa-ti tii unghiile murdare, iubirea inseamna ca poti sa stai nespalat cu zilele, iubirea inseamna ca nu trebuie sa iti bagi camasa in pantaloni, iubirea inseamna sa nu fie nicio problema pentru ca singurul tau subiect de discutie sunt cartofii prajiti, iubirea inseamna sa fii acceptat asa cum esti – mai ales cand lenea este cat casa. Pai … in acest caz poti sa mergi inapoi linisit la mama ta – desi nu stiu cat de bucuroasa va fi sa se trezeasca la usa cu un adult-bebelus, cu toate ca mama ta este raspunzatoare pentru ca fie te-a protejat in exces si te-a legat la sireturi pana la 20 de ani astfel incat nu esti ”echipat” pentru viata, fie te-a neglijat atunci cand ai fi avut cea mai mare nevoie de sprijin si de indrumare materna.

Iar tie, daca accepti astfel de comportamente din partea partenerului tau si inca mai crezi ca va iubiti neconditionat, iti spun doar sa iti pui partenerul pe lista celor cu nevoi de asistenta sociala si afectiva si ca tot ce obtii daca mentii atitudinea de tolerare va fi o ”mahala relationala”.

Cu siguranta, ai vazut la partenerul tau ceea ce acum nu iti place, inainte de a accepta relatia voastra. Trasaturile si obiceiurile proaste pe care le vedem inainte de relatie, nu se vor schimba niciodata, asa ca nu sunt de trecut cu vederea. Greu de crezut, asa-i? Luna de miere nu face decat sa scoata la iveala si mai multe comportamente si obiceiuri proaste. Ceea ce vezi chiar de multe ori  in perioada de indragostire si inainte de a deveni intimi, este realitatea. Dupa nunta, situatia poate fi chiar si mai neplacuta. Din toata cazuistica, psihologii stiu ca ceea ce a fost rau inainte de logodna, nu numai ca nu va disparea, dar va tinde sa se inrautateasca dupa nunta.

De aceea eu recomand, intotdeauna, asa cum am mai scris pe site in alte articole, sa te uiti bine de tot inainte de a face pasul spre relatie sau spre casatorie, pentru ca fluturasii de la stomac isi iau zborul si ramane realitatea, pe care nici macar sexul satisfacator nu te va opri sa o vezi.

Ce inseamna aceste atitudini de nepasare, de fapt? 

Inseamna a actiona in baza modelelor familiare, modele de comportament cu care fiecare este obisnuit si pe care le aduce in relatie. 

Inseamna ca te complaci in jocuri de putere, control si manipulare in cuplu – jocuri mai mult sau mai putin subtile.

Inseamna a nu-i oferi celuilalt posibilitatea sa evolueze si a-l mentine sa stadiul de bebelus. Nu uita ca noi le dam partenerilor nostri rolurile de parteneri, prin urmare rolul trebuie exprimat si explicat, nu de putine ori, dupa cum demonstreaza realitatea cuplurilor. 

Inseamna a nu-ti oferi tie si partenerului tau posibilitatea de a va vindeca fricile si trecutul si de a nu va recunoaste ranile. Nerecunoscand ranile  trecutului dar traind sub presiunea pe care acestea o determina, nu va veti descoperi darurile care v-au adus impreuna si va veti seta atmosfera dintre voi, ca fiind conflictuala si generatoare de tensiuni.

Inseamna a-ti refuza tie evolutia si amanarea dezvoltarii personale, inseamna a te obisnui cu mediocritatea. Pentru ca la asta se ajunge. 

Sper ca vei intelege – sau ca ai inteles, din proprie experienta cel putin doua aspecte foarte importante: 1. speranta nu este o strategie si 2. iubirea nu este de ajuns. M-as bucura sa stiu ca iti doresti, cu adevarat, o relatie cu un partener potrivit tie, ca acum ai o viziune sanatoasa si matura aspra relatiei de cuplu si ca esti foarte interesat sa gasesti un partener compatibil cu tine din cate mai multe puncte de vedere.

Daca ai citit acest articol pana aici, inseamna ca te numeri printre cei care stiu ca schimbarea in cuplu este nu doar necesara, ci si obligatorie. Si ma refer la schimbarile constiente, rostite, vorbite, asumate. In cadrul cuplului, oricum exista schimbari si, in timp, observam ca ne schimbam. Macar sa o facem la nivel constient si sanatos pentru noi si pentru relatie.

Despre schimbari in cadrul cuplului si despre cuplul constient si armonios pe care fiecare femei si-l doreste, vom avea ocazia sa discutam in cadrul bootcamp-ului SENS – bootcamp de psihologie si dezvoltare personala dedicat femeilor. Prin inscriere, primesti cadou din partea mea o consultatie gratuita (online sau la cabinet) si, de asemenea, achitand avansul pana la 30 iunie, beneficiezi de reducere. 

Ne vom intalni la Gura Diham, intre 6-9 August 2015 – inscrierile sunt deschise, iar detaliile sunt aici: http://www.minunemica.eu/sens-bootcamp-dedicat-femeilor-6-9-august-gura-diham/

Te asteptam cu mult drag alaturi de noi!

Mona

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment