Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Cuplu: iubirea, atractia si similaritatile nu sunt de ajuns

Cuplu: iubirea, atractia si similaritatile nu sunt de ajuns


Iubirea, atractia si similaritatile nu sunt suficiente fara urmatoarele trei compatibilitati. Iar compatibilitatile necesare pentru ca tu si partenerul tau / partenera ta sa va simtiti multumiti in relatia voastra sunt: 
  • compatibilitatea practica
  • compatibilitatea sexuala
  • compatibilitatea valorilor
Din nefericire, cuplurile se formeaza mult prea repede si in mod exclusiv pe baza atractiei fizice – fara ca partenerii sa-si acorde timp sa se cunoasca mai bine si sa observe cine este celalalt si, mai ales, daca aceste trei tipuri de compatibilitate exista intre ei sau daca pot fi construite. 
1. Iubirea, atractia fizica si similaritatile – la nivel de interese, de gandire, de limbaj sau de educatie, de exemplu – nu pot garanta compatibilitatea sexuala
Foarte multe cupluri recunosc, in timpul lucrului la cabinet, ca atractia fizica a existat de la inceput insa nu au avut aceasta compatibilitate sexuala – si totusi partenerii au mers mai departe, resemnati, fara sa isi propuna sa lucreze cu un specialist in aceasta directie atat de importanta pentru fiecare cuplu: viata sexuala. Au pus pe locul doi acest aspect sperand sa se imbunatateasca ”din mers”, dar aceasta compatibilitate nu a aparut iar viata sexuala a fost pusa in asteptare sau anulata. Devreme, mult prea devreme. Fapt ce a dus, in timp, la gasirea unui al treilea, in afara relatiei. Cum este si firesc sa se intample atunci cand aceasta latura a vietii de cuplu este ignorata.
Compatibilitatea sexuala este sustinuta de inteligenta erotica – din nefericire, majoritatea oamenilor si-au anulat erotismul si senzualitatea si, pentru cei care inca nu si-o anulasera, aceasta a fost anulata odata cu mutarea impreuna sau odata cu dobandirea certificatului de casatorie. 
2. Iubirea, atractia fizica si similaritatile nu garanteaza compatibilitatea practica
Partea practica a vietii in doi incepe cu administrarea si organizarea spatiului in care locuim impreuna – periodic sau permanent si continua cu modul in care ne organizam timpul, astfel incat sa nu apara conflicte din cauza unor lucruri de ordin practic.
Lipsa compatibilitatii de ordin practic duce la conflicte – severe, de multe ori – care ii separa emotional pe parteneri, rupturile fiind foarte greu de remediat daca nu exista un efort comun in acest sens. Spalatul vaselor, curatenia in spatiul in care locuieste un cuplu – continuand cu modul in care banii sunt gestionati – in mod separat si ”la comun” – toate pot fi motive de conflicte si pot genera o atmosfera generala tensionata.
3. Iubirea, atractia fizica si similaritatile sunt anulate in mod brutal de lipsa compatibilitatii valorilor interioare
Iar valorile interioare au legatura cu nevoile. Si se cuantifica in comportamente si in atitudini pe care le avem unul fata de celalalt. Cu cat sunt mai adecvate comportamentele si atitudinile pe care partenerii le au intre ei, cu atat mai mult isi pot creste unul altuia siguranta in relatie; si cu atat mai mult atasamentul devine unul de tip securizant. Este unicul tip de atasament de care avem nevoie.
Or, atasamentul pe care il putem simti in cuplu vine din comportamentele si din atitudinile celuilalt. Comportamentele celuilalt ne pot sustine (sau nu) nevoia de apartenenta la cuplu, ne pot face (sau nu) sa simtim ca noi contam pentru el / ea, ne pot face (sau nu) sa simtim ca suntem capabili, ne pot face (sau nu) sa ne simtim incurajati, ne pot face (sanu nu) sa ne simtim conectati. 
Cand comportamentele celuilalt ne determina sa ne anulam nevoile relationale, emotionale si de comunicare, ajungem sa nu ne mai simtim valorizati, incurajati, capabili si ne fac sa simtim ca nu contam – caz in care cu siguranta nu suntem langa persoana potrivita.
Si, cu siguranta, iubirea, atractia fizica si similaritatile nu mai au niciun cuvant de spus atunci cand comportamentele si obiceiurile neadecvate intoxica relatiile. 
Lipsuri sau diferente minore?
Diferentele minore trebuie ajustate – insa inainte de a ajusta diferente minore, poate fi necesar ca unul dintre parteneri (sau ambii) sa-si corecteze lipsurile. Lipsurile nu au legatura cu diferentele – iar lipsurile majore, severe pentru orice relatie, duc la distantare si la formarea unei prapastii uriase.
Lipsurile si diferentele sunt vizibile in realitatea comuna a celor ce formeaza cuplul – exista nu multe, ci ingrijorator de multe situatii in care inainte de a intra intr-o relatie, o persoana trebuie sa se ocupe intai de lipsurile sale si apoi sa isi doreasca o relatie in care ar putea ajusta diferente pe baza realitatii, adica a nevoilor emotionale, relationale si de comunicare si a celor trei compatibilitati enumerate mai devreme. Lipsurile se adauga la acel bagaj emotional de care nu tu trebuie sa te ocupi – ci cel/cea caruia ii apartine. Unele bagaje sunt de neclintit – stiind asta din propria ta experienta psihologica pe care o ai cu bagajul tau emotional, de ce crezi ca poti sa duci si bagajul altcuiva care nu da semne ca s-ar ocupa personal de bagajul sau? 
Nu confunda lipsurile cu diferentele – lipsa de educatie, lipsa celor sapte ani de acasa. Acestea nu inseamna diferente. Aceste sunt carente.
Sau, daca vrei sa te raportezi la acestea in termeni de diferente, atunci considera-le diferente majore – este important sa stii ca acestea iti vor afecta in sens negativ viata si sanatatea psihica in mod cat se  poate de direct. 
Diferentele minore apar, de exemplu, in modul in care valori comune sunt puse in practica de ambii parteneri. Mai pot aparea in zona pasiunilor, de exemplu. Sau a criteriilor pe baza carora fiecare ia decizii.  In viata de cuplu, toate diferentele minore trebuie asortate, dar sunt si diferente care pot ramane asa, pentru fiecare – atata timp cat nu sunt afectate calitatea vietii si echilibrul psihic al celuilalt si nici calitatea relatiei.
Insa acceptarea tacita din partea unui partener a unor diferente majore sau a unor lipsuri ale celuilalt, inseamna sacrificiu unilateral. Iar sacrificiul unilateral inseamna lipsa de sinceritate fata de propria persoana. ”A inchide ochii”, ”a lasa de la tine”. etc. – cand este vorba despre lipsuri nu inchizi ochii si nu lasi nimic de la tine. De ce? Pentru ca, in timp, participi la construirea unei relatii nu doar disfunctionale, ci si abuzive sau toxice si, posibil, la instalarea violentei domestice.
Revenind la diferente: acestea pot – si trebuie – sa se negocieze – daca ambii parteneri isi doresc sa invete impreuna cum sa faca acest lucru si sa depuna tot impreuna efortul necesar relatiei; insa lipsurile nu se negociaza: de exemplu, consecintele lipsei celor sapte ani de acasa nu sunt negociabile. Daca esti dispus/a sa ”negociezi” astfel de consecinte te-ai inscris deja in programul numit suferinta – iar suferinta te va duce in directia anxietatii si a depresiei.
Cand ai decis sa tolerezi consecintele lipsurilor, inseamna ca esti in zona sperantei: speranta ca celalalt se va schimba pentru tine. Si esti pe o pista gresita, speranta fiind cea mai proasta strategie. Nu numai ca celalalt nu se schimba nici pentru tine, nici pentru relatie – se schimba doar daca va simti in interiorul sau nevoia sa se schimbe. Tu trebuie sa stii cont de faptul ca lipsurile sunt greu – aproape imposibil – de remediat la varste inaintate, cu atat mai mult cu cat nici nu sunt vazute ca lipsuri de catre cel/cea in cauza. 
Retine, deci: consecintele lipsurilor nu se negociaza. 
Poti negocia foarte multe intr-o relatie, bineinteles – cand ai cu cine, cand la capatul celalalt de relatie te aude cineva, tine cont de tine, cand ti-a dat motive concrete pentru care esti dispus/a sa negociezi, cand ti-a demonstrat din comportamentele sale ca are un potential bun pentru schimbare si cand aveti, amandoi, un scop comun comunicat pentru care ati format un cuplu.  In general, oamenii au scopuri diferite si superficiale pentru care intra in relatii si decid sa formeze cupluri – urmareste-ti scopul pentru care intri in relatii si pentru care iti doresti un cuplu. Este in regula sa aveti intalniri amoroase – dar de ce o relatie? De ce un cuplu? Sunt doua intrebari pe care le adresez mereu cuplurilor cu care lucrez la cabinet si care ajung, dupa scurt timp, sa isi doreasca sa se separe. 
Autonomia emotionala, financiara si materiala
In plus, pe langa cele trei tipuri de compatibilitati anterior mentionate, este indicat ca ambii parteneri ai unui cuplu sa fie cat mai autonomi din punct de vedere emotional, financiar si material. In acest mod cuplul este un cuplu sanatos, cu o fundatie solida si stabila, avand toate sansele sa nu devina un cuplu patologic. Exista foarte multe cupluri in care un partener cat se poate de stabil emotional, financiar si material poate fi destabilizat de un partener instabil, lipsit de autonomie emotionala, financiara si materiala. Barbati intretinuti de femei, femei intretinute de barbati – situatii foarte des intalnite, din nefericire.
Instabilitatea emotionala si dezechilibrul psihic al unui partener au repercursiuni asupra echilibrului psihci si asupra stabilitatii emotionale a celuilalt, care se gaseste – dupa ce trece indragostirea – in fata unei realitati cel putin ingrijoratoare: trebuie sa-l ”duca in spate” pe cel instabil. Ceea ce este mult, mult prea mult.
Inchipuie-ti relatia ca fiind un dans: ambii dansatori trebuie sa fie echilibrati si, daca unul isi lasa greutatea pe celalalt – mai ales fara sa anunte – cuplul de dansatori se dezechilibreaza si cade. Imagineaza-ti ca se intampla asta in cadrul unui concurs de dans si cuplul de dansatori se dezechilibreaza si cade, din cauza celui care – din neglijenta, din neatentie, de oboseala, etc. – se arunca sau se sprijina cu totul pe celalalt. Ai nevoie de asa ceva? De cate ori esti dispus sa il lasi pe celalalt sa te destabilizeze? Pentru ca asta se va intampla, daca nu se va ocupa de incarcatura sa psihica pe care ti-o aduce tie, cu nonsalanta, in viata. Cata incredere decizi ca ii acorzi, daca nu va ocupa de bagajul sau? Esti dispus/a sa mai cari un bagaj? Esti dispus/a sa te lasi tras in jos, in mlastina aceea care stii sigur ca nu iti place? Esti dispus/a sa te afunzi din nou – daca tu te-ai ridicat si nu vrei sa te mai murdaresti? Esti dispus/a sa te lasi murdarit/a de ceea ce celalalt nu este dispus sa-si  ”spele”? 
Stabilitatea emotionala si comportamentala sunt date de autonomia emotionala. Iar tu trebuie sa observi aceasta stabilitate la partenerul tau – nu pe termen scurt, ci pe termen lung. Daca nu le observi, nu te transforma – si nu te lasa transformat/a – in mama sa, in terapeutul sau ori in asistentul sau social.
Sper ca si din acest articol ai inteles ca ”love is on the brain” si ca trebuie sa ai TOLERANTA ZERO fata de orice comportament neadecvat ce poate aparea in relatia/familia ta.
Sper ca si din acest articol ai inteles ce indicatori trebuie sa urmaresti la persoana de langa tine, daca iti doresti o relatie sanatoasa, echilibrata, bazata pe simetrie si pe atasament securizant reciproc – adica o relatie de tip adult-adult, nu o relatie infantilizanta sau chiar patologica.
Sper, de asemenea, ca vei reflecta cu adevarat asupra a ceea ce va leaga, dincolo de lucrurile de suprafata – compatibilitati de ordin practic, compatibilitati la nivelul valorilor si compatibilitatea sexuala.  Nu doar una dintre aceste compatibilitati – ci toate trei sunt importante. TOATE TREI, IMPREUNA.
Exista foarte multe persoane care sunt ”uimite” de numarul mare al divorturilor si  considera ca asta este o problema la nivel de societate – nu, nu este o problema. Calitatea majoritatii relatiilor scade vizibil, de la o zi la alta iar numarul de persoane depresive si cu traume de relatie este in crestere. Deci, in aceste conditii, numarul mare al divorturilor ar trebui sa ne bucure.
Ce ar trebui sa ne ingrijoreze? Faptul ca oamenii nu sunt sustinuti sa se educe in ceea ce priveste relatiile inainte de a forma relatii si ca asupra lor se fac (inca) presiuni pentru a se casatori si pentru a face copii pe banda rulanta. Ar mai trebui sa ne ingrijoreze nu mult – ci foarte mult – faptul ca oamenii sunt nefericiti si sufera in relatii disfunctionale, toxice si abuzive si ca raman acolo, ca le este rusine sa plece si sa incheie cele mai proaste capitole din vietile lor. Si ca nu sufera doar adultii, sufera si copiii. Astfel de lucruri ar trebui sa ne ingrijoreze – nicidecum rata mare a divorturilor.
”Ce am, in schimb, e sansa sa fac alegerea de a iubi pe cineva, si speranta ca el va decide sa ma iubească si el, iar asta e infricosator – dar asa stau lucrurile cu iubirea.” Mandy Len Catron
Si, nu in ultimul rand, sper ca deja stii: alegerea de a iubi o anumita persoana este o alegere cat se poate de constienta – in functie de coordonatele de mai sus, tu esti cel/cea care alege in mod constient: esti dispus/a (sau nu) sa inveti sa iubesti persoana care doreste sa iti intre viata si care isi doreste o relatie cu tine?
Mona Georgescu
Psiholog clinician de orientare psihanalitica
Consilier NLP integrativ pentru Femei
Trainer Dezvoltare Personala si Educatie Relationala
e-mail: lucia_mona_georgescu@yahoo.com / telefon: 0722.501050

 

 
0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment