Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Indragosteste-te de bebelusul tau

Indragosteste-te de bebelusul tau

Experientele din timpul sarcinii si din timpul nasterii isi pun amprenta deopotriva pe copil si pe mama, si nu in ultimul rand pe tata. Tocmai de aceea, este important ca perioada de sarcina sa fie traita constient, de catre ambii parteneri de viata, la adevarata ei valoare.

Sarcina si nasterea implica profunde schimbari emotionale si fizice, care pot genera sentimente ambivalente fata de copil, fata de partenerul de viata si frica de a nu face fata sarcinii.

Cartea HypnoBirthing – metoda Mongan pentru o nastere naturala mai usoara, cu blandete si calm este publicata de Editura MIX, partener al site-ului, si este, cu siguranta, una dintre cartile care nu ar trebui sa lipseasca de pe noptiera mamicilor cu burtici. 

Din cauza fricii de durere si din cauza modului in care sunt tratate de catre o buna parte a personalului medical, tot mai multe femei vor sa evite nasterea naturala, desi cele mai multe dintre acestea cunosc beneficiile pe care o nastere naturala le are si pentru nou-nascut, si pentru mamica. 

O mare parte dintre femeile care nasc natural trec prin adevarate drame in momentele nasterii, dureri uriase si clipe de cosmar, toate acestea contribuind in mod evident la prelungirea depresiei post-partum si, prin depresia mamei, la depresia bebelusului.

Si totusi, acest mister al nasterii, nu trebuie sa aiba legatura nici cu durerea, nici cu frica – atunci cand femeia este in contact cu corpul sau si este cat se poate de constienta de miracolul numit ”viata”, o viata care se dezvolta in corpul sau.  

Femeile pot avea parte de o nastere implinitoare, cu conditia sa participe cat se poate de constient la evolutia sarcinilor, cu o mare curiozitate si cu dorinta de a se cunoaste prin intermediul copilului din burtica. Relatia cu copilul incepe din momentul in care femeia incepe sa se gandeasca si sa isi doreasca un copil, iar uterul este prima “locuinta” a bebelusului, este locul unde bebelusul cunoaste Totalitatea, cunoaste acel Acasa – prin intermediul respiratiei, emotiilor, miscarilor si batailor inimii mamei.

Se spune ca de-a lungul perioadei in care suntem in burtica  mamicilor noastre, toti suntem yoghini: suntem extrem de flexibili si experimentam stari extatice, chiar se poate spune ca toate pozitiile  din Yoga (asanele) nu sunt decat incercari de a reveni la flexibilitatea si Totalitatea perinatala. Fatul a inceput calatoria inca de la conceptie, iar mama nu vede nimic. Este o calatorie ascunsa, cea mai lunga si importanta calatorie a omului, de la invizibil catre vizibil, iar Mama este “poarta” prin catre intram in aceasta lume.

Paracelsus, un medic din secolul 16, a scris la un moment dat: “femeia este un artist al imaginatiei, iar copilul din uterul ei este panza pe care ea isi picteaza tablourile”.

Nasterea ar trebui sa fie un travaliu al iubirii, nu al durerii – metoda Mongan nu se substituie recomandarilor medicilor, iar din cartea Hypno Birthing – metoda Mongan pentru o nastere naturala mai usoara, cu blandete si calm orice viitoare mamica poate invata viziunea sanatoasa asupra sarcinii si nasterii, cat si tehnici prin care sa se pregateasca pentru nastere, tehnici de relaxare, tehnici de respiratie, tehnici de vizualizare. Totul este prezentat intr-o maniera foarte umana, blanda si calda, asa cum are nevoie orice femeie care este pe cale de a deveni mama. 

Cunosc foarte multe mamici care, din cauza dificultatilor travaliului, nu au reusit sa stabileasca o conexiune cu bebelusii lor, nu au reusit sa intre in relatia fireasca de iubire, nici in timpul sarcinii, nici dupa nastere. Mamici care sunt speriate de rolul de mama, mamici care merita, insa, sa fie iubite si invatate, cu rabdare, cum sa se indragosteasca de bebelusii lor. Pentru aceste mamici, in mod special, iata un extras din carte – stiu ca aceste randuri va vor deschide inimile tuturor, stiu ca veti fi mamici bune pentru bebelusii din bratele voastre. 

Lasă în seama bebeluşului să‐ţi întoarcă lumea pe dos, să‐ţi taie respiraţia şi să te facă
să te îndrăgosteşti iar şi iar.
Cu zâmbetul lui ştirb,
bebeluşul tău îţi aprinde inima de dragoste.

Jan Blaustone, The Joy of Parenthood

Ştim că gândurile şi emoţiile calme, liniştitoare influenţează modul în care îţi aduci pe lume copilul. Iubirea e una dintre emoţiile cu cel mai important rol în formarea unei aşteptări pozitive privitoare la naştere – iubirea pe care voi, ca părinţi, o simţiţi unul faţă de altul şi iubirea pe care o împărtăşiţi în mod activ cu bebeluşul pe care‐l porţi în pântec.

Când e momentul cel mai potrivit pentru a te îndrăgosti de bebeluşul tău? Dacă nu te‐ai îndrăgostit deja nebuneşte de el şi nu te joci şi comunici cu el zilnic, acum e momentul să începi. A face cunoştinţă cu bebeluşul tău reprezintă o experienţă magică şi nu trebuie să aştepţi până când se naşte ca să te bucuri de crearea acestei legături.

După ce se naşte, n‐o să‐ţi vină să te ocupi de treburile zilnice fără să iei pauze dese pe care să le dedici special bebeluşului: să te joci cu el, să vorbeşti cu el şi să‐l iubeşti. Bebeluşii au un fel al lor de a atrage atenţia din partea membrilor familiei şi a străinilor deopotrivă. Nimeni nu poate rezista farmecului lor magnetic – atât de captivant încât poate face ca orice conversaţie şi orice activitate să se oprească brusc datorită lor.

A te îndrăgosti de bebelușul tău

Poţi începe să stabileşti o legătură socială şi emoţională cu copilul tău nenăscut de îndată ce afli că eşti însărcinată. Pe lângă faptul că lucrul acesta îţi face perioada de sarcină mult mai plăcută şi mai veselă, atunci când te „conectezi” cu persoana asta micuţă care a devenit parte din viaţa ta, pui bazele unei relaţii care poate dura tot restul vieţii voastre. Activităţile pe care le desfăşuraţi înainte de naştere ca părinţi îi spun copilului vostru că e binevenit şi dorit.

Ideea că amândoi părinţii îşi influenţează copilul încă nenăscut nu e nici supoziţie, nici superstiţie. Legătura strânsă care se formează în timp ce copilul e încă în pântec poate fi foarte reală atunci când vine timpul să te conectezi cu el în timpul naşterii.

Datorită studiului relativ recent al vieţii intrauterine a fetusului, efectuat pe la sfârşitul anilor şaptezeci şi începutul anilor optzeci de Dr. Thomas Verny şi publicat sub forma cărţii sale intitulate The Secret Life of the Unborn Child (Viaţa secretă a copilului nenăscut), ştim că bebeluşii sunt conştienţi în timpul petrecut în uter. Pe lângă faptul că se dezvoltă fizic, ei se dezvoltă şi mental, emoţional şi psihic. Părinţii ar trebui să facă tot ce pot ei ca să se asigure că dezvoltarea emoţională a bebeluşului, sentimentul lui de bine şi stima lui de sine ca fiinţă care se simte iubită sunt cultivate prin intermediul unor atitudini parentale afectuoase şi constante.

Cele nouă luni pe care bebeluşul le petrece în pântec sunt nouă luni de creştere şi dezvoltare şi pentru părinţi. Aceştia învaţă importanţa faptului de a se dezvolta treptat ca o familie, iar mamele învaţă importanţa planificării şi a conlucrării cu bebeluşul în vederea atingerii obiectivului constând dintr‐o naştere blândă pentru mamă şi bebeluş deopotrivă.

Dr. David Chamberlain, autor al cărţii Babies Remember Birth (Bebeluşii ţin minte naşterea), publicată ulterior cu titlul The Mind of Your Newborn Baby (Mintea copilului nou-născut), a petrecut mulţi ani examinând efectele traumei naşterii asupra copilului. El afirmă că bebeluşii sunt participanţi activi în procesul naşterii şi că îşi amintesc experienţa. Amprenta acelei experienţe o poartă cu ei toată viaţa. Nu trebuie decât să te uiţi în ochii vioi, ştiutori ai unui nou‐născut care nu a fost anesteziat în timpul venirii lui pe lume şi îţi va fi imediat limpede că se petrec multe în căpşorul lui. Fără să spună un cuvânt, bebeluşul transmite un mesaj: ştiu.

Psihologia prenatală şi perinatală e o ramură de cercetare care se focalizează asupra efectelor mediului înconjurător asupra bebeluşului în timpul dezvoltării lui intrauterine şi al naşterii. Studii în desfăşurare încearcă să determine gradul în care un bebeluş aflat în uter e afectat de mediul în care trăieşte şi de modul în care părinţii lui interacţionează cu el şi unul cu celălalt.

Ştim că tot ceea ce mama introduce în corp traversează placenta şi afectează bebeluşul, dar trebuie ştiut că lucrul acesta e valabil şi în ceea ce priveşte emoţiile. Atunci când îi oferim unui bebe nenăscut iubire, joacă şi muzică, îi consolidăm sentimentul de siguranţă. De partea cealaltă, cea negativă, s‐a constatat că pulsul unui nenăscut creşte brusc când acesta e expus unor ţipete, strigăte, zgomote gălăgioase sau deranjante şi unor tulburări emoţionale. Ia seama la mediul şi la experienţele pe care i le oferi bebeluşului tău din burtică.

E foarte important ca taţii să se implice în susţinerea emoţională atât a mamei, cât şi a bebeluşului şi ca mamele să conştientizeze necesitatea de a oferi susţinere emoţională atât tatălui, cât şi bebeluşului. Afecţiunea fiecărui părinte faţă de celălalt trimite un puternic mesaj de siguranţă copilului nenăscut: familia aceasta este una iubitoare.

Ca urmare a studiilor lui Verny şi ale colegilor săi, s‐a constatat că bebeluşii din pântec reacţionează la stimuli din afara uterului. Iniţierea cu bună ştiinţă a anumitor tipuri de interacţiune şi joacă drăgăstoasă poate avea ca rezultat crearea unei legături prenatale, perinatale şi postnatale pozitive.

Descoperirile arată că bebeluşii din uter reacţionează la vibraţii, mângâieri, bătăi uşoare cu vârful degetelor, frecare, frământare, conversaţii, voci, muzică, lumină, căldură, frig, apăsare pentru stimularea experienţei naşterii, tachinări, zgomote puternice, sunetele de la televizor şi umor.page102image18280

Bebeluşii cărora li s‐a pus muzică liniştitoare şi li s‐a cântat încetişor cât timp erau în uter au fost mai calmi, mai fericiţi şi mai bine adaptaţi la viaţa din afară de după naştere. Se crede, de asemenea, că aceştia dorm mai bine. Bebeluşilor le place enorm sunetul vocii părinţilor lor, mai ales atunci când aceştia le cântă. Unele mame spun că atunci când le cântau bebeluşilor din burtică, aceştia răspundeau prin mişcări blânde. Muzica are o vibraţie la care bebeluşii sunt sensibili. Dacă vibraţia e blândă şi calmantă, ei au un sentiment de bine.

Dr. Mihail Lazarev, un pediatru rus de frunte, a observat că părinţii care interacţionau cu bebeluşii lor nenăscuţi prin intermediul muzicii constatau un răspuns din partea acestora. El a subliniat importanţa pe care o are faptul de a‐l ajuta pe bebeluş să vină în contact cu sunetele muzicale, atât înainte să se nască cât şi în primul an de viaţă. Lazarev a conchis că dacă îţi asculţi bebeluşul nenăscut, el îţi va comunica ce activităţi şi sunete preferă.

O rusoaică din studiul lui Lazarev spunea că atunci când era însărcinată în treizeci şi şapte de săptămâni a participat la un concert rock, dar a fost nevoită să plece din cauză că bebeluşul dădea din picioare cu atâta furie încât a crezut că o să i se facă rău. O altă mamă a povestit că dacă asculta Rahmaninov şi vizualiza înotând, bebeluşul începea să se mişte într‐un mod blând, şerpuit. Un alt cuplu a povestit despre o ceartă pe care a avut‐o. Bebeluşul a început să reacţioneze într‐un mod care le‐a comunicat că nu se simţea confortabil cu tonul lor. O femeie care obişnuia să‐i citească basme bebeluşului ei simţea, după genul de mişcare care se petrecea în uterul ei, că bebeluşul savura poveştile.

Într‐un studiu efectuat la Universitatea din Salzburg, mamele care au dezvoltat un sentiment al legăturii dintre ele şi bebeluşii lor nenăscuţi şi care interacţionau cu aceştia vorbind şi jucându‐se, erau înclinate să‐şi privească corpul cu un aer de mândrie şi acceptau din toată inima creşterea acestuia în dimensiune ca pe o parte firească a dezvoltării bebeluşului. Taţii care se implicaseră în crearea legăturii cu bebeluşul manifestau acelaşi amestec de reverenţă şi amdiraţie faţă de forma corpului mamei şi faţă de ceea ce se petrecea înăuntru. Ei nutreau un respect faţă de viaţa care era purtată în pântec. Pe ansamblu, sarcinile acelor mame au părut să fie mai uşoare şi naşterile la fel. Ele au abordat naşterea cu o încredere relaxată. Ulterior, amândoi părinţii au părut să adopte o atitudine mai blândă, mai echilibrată în creşterea copilului. Cei doi au manifestat sentimente mai mari de bucurie, iubire şi respect, unul faţă de altul şi fiecare faţă de copil.

Avantajele în cazul copiilor au fost de asemenea profunde. Naşterile premature au fost mai puţine şi s‐au înregistrat mai puţine cazuri de bebeluşi cu greutate scăzută la naştere. Relatările au indicat o creştere perceptibilă a gradului de socializare în cazul pruncilor care beneficiaseră de interacţiunea cu părinţii încă din perioada intrauterină. Starea generală de sănătate şi luarea în greutate au fost foarte pozitive. Părinţii HypnoBirthing ne spun că bebeluşii lor rareori plâng şi sunt excepţional de vioi.

Cred că unul dintre avantajele cele mai importante pentru bebeluş ale interacţionării cu părinţii înainte de naştere îl reprezintă faptul că atunci când părinţii se comportă cu adevărat ca o familie înainte ca pruncul să se nască, ei acceptă responsabilitatea pentru planificarea şi direcţionarea naşterii lor. Sunt la fel de preocupaţi de siguranţa şi confortul bebeluşului la venirea lui pe lume cum sunt şi după naştere, când bebeluşul devine parte din familie. Cred, de asemenea, că interacţiunea părinţilor cu pruncul înainte de naştere îi ajută să exerseze acceptarea ulterioară a responsabilităţii lor de părinţi.

Chamberlain spune că acum e ştiut faptul că bebeluşii au setul lor de exerciţii fizice pe toată durata perioadei intrauterine. Ştiind că bebeluşul e pe deplin conştient de ceea ce îl încojoară şi de cei care îi sunt părinţi, e lesne de înţeles de ce el e înfloritor atunci când beneficiază de interacţiune şi socializare cu oamenii cu care trăieşte.

Recomandări pentru activităţi parentale înainte de naşterea bebeluşului

  • Învăţaţi tehnicile de relaxare sugerate şi puneţi‐le în practică zi de zi – şi bebeluşul are nevoie de pace. Din moment ce el e conştient, ascultă muzica şi sugestiile de calmare în acelaşi timp cu mama lui.
  • Jucaţi‐vă în mod fizic cu bebeluşul – legănăm, legănăm, legănăm; frecăm, frecăm, frecăm; batem uşor, batem uşor, batem uşor; frământăm, frământăm, frământăm; apăsăm, apăsăm, apăsăm (toate acestea efectuate cu blândeţe).
  • Apelaţi la vizualizarea dirijată (Vezi Lectura însoţitorului la naştere şi Relaxarea Curcubeul în cartea de faţă şi CD‐ulPre-birth parenting.)
  • Purtaţi conversaţii cu bebeluşul – rostiţi afirmaţii, citiţi‐i poveşti cu animaţie şi imitare a sunetelor de animale, puneţi casete pentru copii.
  • Când te relaxezi în cadă, masează‐ţi burta cu apă călduţă şi cântă‐i sau vorbeşte‐i bebeluşului.
  • Pune muzică liniştitoare – sunete de ocean, păsări, vânt, muzică lină de pian, chitară, coruri madrigale, flaut, harpă, sunete ale naturii şi sunete de animale – astfel ca bebeluşul să conştientizeze mai pe larg aceste lucruri.
  • Spune‐le celor din familie şi prietenilor să‐l salute pe bebe şi să interacţioneze cu el.
  • Pune‐te în cadrul de referinţă al bebeluşului: cât de sănătoase sunt zgomotele, vocile, atitudinile, emoţiile, mâncărurile, temperaturile, aerul, mirosurile din jur?

Exerciţii pentru formarea unei legături prenatale

Un aspect important al programului HypnoBirthing îl reprezintă discuţiile şi exerciţiile pentru părinţi, care îi ajută să creeze cu adevărat o legătură cu copilul lor nenăscut şi să se îndrăgostească de el. Activităţile acestea îi ajută pe părinţi să dezvolte o sensibilitate faţă de modul în care bebeluşul percepe ceea ce îl înconjoară şi adeseori îi determină să evalueze impactul pe care stilul lor de viaţă, starea lor emoţională pozitivă şi relaţia dintre ei doi îl poate avea asupra dezvoltării emoţionale a bebeluşului şi a sentimentului său că e iubit şi în siguranţă.

Exerciţiile de pe CD‐ul HypnoBirthing Pre-birth parenting reprezintă nepreţuite lecţii de relaxare şi instrumente pentru construirea de imagini, destinate ambilor părinţi. Activităţile acestea îi ajută să dezvolte un sentiment mai puternic al valorii proprii şi totodată servesc drept meditaţii care îi vor ajuta să stabilească o legătură cu bebeluşul lor nenăscut. Timpul petrecut cu aceste vizualizări dirijate se poate dovedi a fi unul dintre cele mai valoroase daruri pe care ţi le poţi face ţie însăţi şi le poţi face bebeluşului.

Un alt mod de a stabili o legătură cu bebeluşul şi de a‐i explora lumea constă din a lua parte la exerciţiul următor. Noi îi spunem „Fii bebeluşul”, fiindcă îţi cerem să‐ţi imaginezi că eşti bebeluşul din pântec şi să simţi cum e viaţa pentru el.

În timp ce practicianul te conduce prin acest exerciţiu, profită de ocazia de a te gândi la felul în care bebeluşul tău nenăscut ar răspunde la întrebările acestea şi cum poţi începe să faci în mod activ lucruri care pot spori sentimentul lui că e iubit şi dorit.

Exerciţiul Fii bebeluşul

Ceea ce percepe bebeluşul tău – ceea ce acceptă şi adoptă în chip de credinţă în timpul petrecut în uter – devine parte din esenţa şi identitatea sa şi stă la baza creării unui ego conştient care îşi acceptă, îmbrăţişează şi recunoaşte sinele său adevărat.

Imaginează‐ţi că eşti bebeluşul care se dezvoltă în pântecul mamei, ascultând conversaţii, percepând ceea ce îl înconjoară, absorbind emoţiile şi stările de spirit ale celor din jur. Reflectează câteva minute la felul în care te simţi în locul acelui prunc care urmează să se nască în curând în familia ta.

  • În ce măsură alocă părinţii tăi un timp exerciţiilor de relaxare, în scopul înfăptuirii unei naşteri calme pentru tine?
  • Cât de binevenit te simţi? Simţi deja că faci parte din familie?
  • Cât de iubit te simţi? Ţi se vorbeşte drăgăstos în fiecare zi?
  • Ce fel de mesaje primeşti din ceea ce se spune despre tine?
  • Ce sentimente îţi provoacă felul în care interacţionează părinţii tăi unul cu celălalt?
  • Ce ritm de viaţă au părinţii tăi? Te simţi sigur pe faptul că îşi vor rezerva un timp pe care să ţi‐l dedice exclusiv ţie pe măsură ce creşti?
  • În ce fel de atmosferă vei intra? Plină de pace? Plină de iubire? Afectuoasă? Fericită?
  • Cât de sigur te simţi pe faptul că vei fi crescut cu iubire şi răbdare?
  • Cât de calmă e lumea care ţi se pregăteşte?
  • Cât de buni şi de iubitori sunt oamenii împreună cu care vei trăi?
  • Simţi că părinţii tăi vor face ceea ce e necesar ca să‐ţi asigure intrarea blândă în lume?
  • Părinţii tăi vorbesc pe un ton amabil, iubitor?
  • E fiecare mişcare pe care o faci primită cu bucurie?
  • Cu ce fel de sunete/muzică/zgomote trăieşti?
  • Ţi se oferă cea mai hrănitoare mâncare ca să te ajute să creşti şi să te dezvolţi într‐un mod puternic şi sănătos?
  • Cât de sănătos e aerul pe care îl respiri? Îţi va favoriza el o sănătate bună?
  • Lipsesc fumul de ţigară, alcoolul şi drogurile din mediul în care trăieşti şi din corpul tău?
  • Cât de sigur eşti că vei fi ajutat şi îndrumat către a deveni o fiinţă umană iubită şi iubitoare?
  • Cât de sigur te simţi pe faptul că părinţii tăi vor fi înţelegători în timpul cât tu vei învăţa să te adaptezi la lumea cea nouă şi stranie?
  • Ai încrederea că vei învăţa prin îndrumare, nu prin pedepsire?

Reflectând la răspunsurile pe care le dai la aceste întrebări, simţi că ai putea face nişte schimbări în mediul ambiant al bebeluşului? Există anumite hotărâri la care voi, ca părinţi, ar trebui să reflectaţi şi pe care să le adoptaţi?

Noi recomandăm următoarele activităţi pentru a‐i ura bun venit bebeluşului în moduri memorabile:

  • Scrieţi‐i scrisori sau păstraţi un jurnal în care să vă exprimaţi bucuria că în curând va fi aici. Păstraţi scrisorile ca să i le arătaţi mai târziu.
  • Faceţi în timpul sarcinii fotografii atât cu mama, cât şi cu mama şi cu tata împreună.
  • Pe lângă scrierea de scrisori, înregistraţi pe o casetă sau un CD mesaje adresate bebeluşului.
  • Filmaţi naşterea, iar în timpul travaliului adresaţi‐i un mesaj cu ocazia venirii lui pe lume; păstraţi înregistrarea.
  • Filmaţi‐i fraţii sau surorile în timp ce vorbesc cu bebeluşul şi‐l ascultă sau îi spun o poveste.
  • Implicaţi‐i fraţii /surorile în decorarea camerei lui şi fotografiaţi‐i în timp ce o fac.
  • Începeţi un album şi puneţi în el poze care să ilustreze felul în care ţi se modifică corpul pe măsură ce bebeluşul se dezvoltă şi poze cu evenimente speciale precum o vizită din partea bunicilor, excursii în locuri memorabile, o petrecere înainte de naştere (baby shower, în tradiţia americană, n. trad.) sau un prânz luat de mamă împreună cu bebe.

Orice naştere naturală are un scop şi un plan; cine s‐ar gândi să deschidă crisalida când fluturele e pe punctul de a ieşi din ea? Cine ar sparge găoacea oului ca să scoată puiul din ea?

Marie F. Mongan – HypnoBirthing – metoda Mongan pentru o nastere naturala mai usoara, cu blandete si calm, Editura MIX

Iti recomand cu caldura aceasta carte, ce poate fi cumparata de aici: http://www.edituramix.ro/?53t4l&v7f2k=2356

banner cabinet

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment