Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Gelozia: posesie, abuz si tulburare de atasament cu radacini adanci

Gelozia: posesie, abuz si tulburare de atasament cu radacini adanci


”Putina gelozie nu strica – inseamna ca ma iubeste” – este ceea ce afirma foarte multe persoane, socate de faptul ca ”putina gelozie” s-a transformat intr-un film prost al vietii lor.
Cand partenerul tau este gelos si a ajuns sa iti faca viata un iad, nu este vorba despre iubire. Este vorba despre posesie. Iar cineva care este posedat, este doar un obiect pentru cel care il poseda. In cele ce urmeaza, voi arata modul in care a aparut gelozia la orice persoana, cat si ceea ce ai de facut daca te confrunti cu o astfel de situatie delicata, atunci cand lucrurile nu se schimba si partenerul de cuplu nu revine la comportamente normale.
Gelozia, din punct de vedere psihanalitic – de la diada, la triada
Intrucat gelozia are legatura cu un al treilea care a intervenit in scena obisnuita de doua persoane, toti purtam in inconstientul nostru acest moment – si anume amprenta triangularii. 
In mod firesc, intre bebelus si mama sa, este o relatie de tip diada, conform psihanalizei. In aceasta diada, incet-incet, bebelusul incepe sa simta si prezenta tatalui – tata ce este introdus in scena de catre mama bebelusului si este acest al treilea care intervine in diada, datorita caruia se formeaza relatia de trei si triangularea generatoare inclusiv de sentimente de gelozie, de ura si de rivalitate.
In functie de modul in care mama a stiut sa gestioneze relatia bebelusului cu tatal sau, bebelusul va dezvolta – sau nu – o anume rivalitate cu acest al treilea care va deveni semnificativ.
Mai ales in momentele in care mama nu ii  mai acorda toata atentia sa – atentia mamei fiind acordata si tatalui, bebelusul/copilul mic se va simti exclus si nu va sti sa gestioneze acest sentiment  de excludere; nu intelege – inca – in ce situatie se afla in raport cu cuplul parental.
Pana va reusi sa inteleaga ca este vorba despre cuplul parental din care el a provenit, bebelusul/copilul mic va incerca sa gaseasca strategii prin care sa isi amelioreze disconfortul generat de sentimentul de excludere.
Va incepe sa atraga atentia asupra sa, elaborand strategii, dupa cum urmeaza:
  • strategii adecvate prin care ii va reunifica cu el pe ambii parinti – copilul are un atasament securizant in raport cu amandoi parintii si stie sa isi contina sentimentele de ostilitate si de posesivitate
  • strategii mai putin adecvate sau neadecvate, prin care va obtine pedepse sau izolare; diverse comportamente mai putin adecvate, greseli care vor atrage pedepse/izolare;
  • strategii prin care va reusi sa faca un cuplu cu unul dintre parinti si sa il separe pe celalalt de acest nou cuplu format; de exemplu, baietii vor sa ramana doar cu mama, o invadeaza, ii controleaza viata cu nevoile lor de conectare cu aceasta,  nu o lasa sa petreaca timp cu tatal, pe care il izoleaza.
In oricare dintre aceste trei situatii de mai sus, in functie de limitele pe care parintii le vor impune, copilul va incerca noi modalitati de relationare, pentru a face fata. Va remarca, astfel, ca poate avea la dispozitie o multime de moduri de relationare si de reactie.
Aceste modalitati, aceste strategii la care a facut apel in copilarie, vor fi reactivate – poate la cote si mai intense – in viata de adult, atunci cand in viata de cuplu se va confrunta cu gelozia si cu nevoia de posesie; partenerului i se vor parea amplificate noile comportamente (si chiar sunt), comportamente ce apar cauza fricii de pierdere a persoanei iubite si din dorinta de a nu mai trai sentimentele de excludere deja cunoscute, dar aparent uitate.
Fantasmele din etapele oedipiene (cu aproximatie, perioada cuprinsa intre 3 si 6 ani) au caracter sexual: fetitele fantasmeaza ca isi doresc un copil cu tata, facand din mama o rivala pe care o urasc si sunt geloase, iar baietii fantasmeaza ca vor un copil cu mama – facand rivali din taticii lor, pe care ii urasc si sunt gelosi.
Aflat in plin complex Oedip, copilul va simti rivalitate fata de parintele de sex opus si chiar dorinta de a-l ucide.
In etapa oedipiana copilul este confruntat cu cele mai multe tabuuri, dintre care cel mai important este tabuul incestului.  
Cand dezvoltarea psihica merge bine, copilul iese in mod sanatos din perioada oedipiana intelege ca nu poate avea un copil cu parintele dorit. Este dovada aparitiei constiintei, a Supraeului – acel strat al aparatului psihic uman care ne ajuta sa intelegem ca nu putem trai la nivelul pulsiunilor si sa ne conformam  regulilor.
Pe scurt, in acest mod se deruleaza prima relatie de triangulare – o prima triangulare ce naste gelozie, furie, resentimente, imposibilitatea de a gestiona situatii pana atunci necunoscute. Este, de asemenea, perioada in care apar teama de abandon, sentimentul de a nu fi suficient de bun in raport cu cel de-al treilea care apare in relatia de doi – sunt exact aceleasi sentimente pe care adultul gelos le retraieste, insa fara sa stie ca au radacini in trecut.
Prin urmare, un adult care traieste astfel de stari, nu le traieste pentru prima data – ele zac in inconstient si sunt aduse in planul constient doar prin situatii la care expus: fie in imaginarul sau, fie in mod concret, in relatie. 
Despre partenerul gelos
”Sa spunem ca iubesti o femeie. Vrei să o posezi, de teama ca maine s-ar putea duce la altcineva. Teama zilei de maine distruge fericirea zilei de azi, si asa se naste un cerc vicios. Daca fiecare zi este distrusa din cauza zilei de maine, mai devreme sau mai tarziu, partenera va cauta intr-adevar pe altcineva, caci tu devii insuportabil. Iar cand va pleca de la tine, te vei amagi, spunându-ti ca ai avut dreptate sa fii gelos. In realitate, gelozia ta a dus la acest deznodamant.” Osho
Exista foarte multe situatii in care adultii devin gelosi fara sa fie cazul – isi controleaza partenerii de viata, le controleaza timpul, programul, agenda, telefonul, conturile de e-mail sau de facebook. Pot exagera realitatea oricand, interpretand diverse atitudini ale partenerilor de viata, mai ales cand aceste au loc in public (serviciu, relatii cu prieteni, etc.) drept tradare, abandon, cu posibilitatea iminenta a pierderii celui iubit. Fantasma pierderii este atat de apasatoare, incat atrage imediat scaderea imaginii de sine in favoarea altuia ”mai bun”, ”mai frumos”, ”mai potent” nu de putine ori. Acuze care, de foarte multe ori, nu au nicio legatura cu realitatea.
Si totusi, acesti adulti trebuie sa realizeze ca este vorba doar despre fixatii la etape timpurii de viata, sa accepte ca de atunci au crescut si ca – atunci cand gelozia nu poate fi gestionata – este important sa nu il sufoce pe celalalt cu atitudini de control, manipulare, santaj. Un partener manipulat, dominat, posedat, controlat, nu este un partener iubit, ci un obiect.
Revenind la partenerul gelos cand nici macar nu are motive reale – acesta se comporta intocmai copilului mic ce nu se descurca in relatia de triangulare, dorind si mai mult acces exclusiv la celalalt, la timpul sau, la emotiile sale, la viata sa. Este intocmai copilului mic ce nutreste dorinte criminale fata de rival (de data aceasta imaginar), de aceea si furia sa si controlul sau sunt pe masura.
Extrem de nesigur pe sine, partenerul gelos este incapabil de iubire; insa este capabil de control, de dominatie si de posesie. Un astfel de partener nu iti poate oferi un atasament securizant si nici confort emotional. Cand tot timpul cauti argumente care sa ii arate ca nu are motive sa fie gelos, esti sub umbrela controlului sau. 
Cand ai epuizat toate argumentele si controlul sau asupra ta nu s-a oprit, ai toate motivele sa pui capat unei astfel de relatii. La controlul pe care l-ai lasat sa il exercite asupra ta, nu are motive sa renunte. Pentru ca acel control inseamna putere. Iar la putere nu renunta nimeni cu usurinta, dupa ce a vazut cate avantaje a obtinut cu ajutorul puterii.
Controlul si manipularea la care te supune un partener gelos (de la controlul telefonului, pana la a-ti controla timpul liber de care ai tot dreptul sa te bucuri asa cum ai tu nevoie) nu au nicio legatura cu iubirea, ci reprezinta un abuz la care tu esti complice, atata timp cat nu vrei sa vezi realitatea asa cum este si atata timp cat mentii situatia.
Controlul si manipularea inseamna lipsa de incredere in propria persoana, stima de sine scazuta, respect de sine la fel de scazut.
Daca te afli intr-o relatie cu un partener gelos care nu vrea sa isi corecteze comportamentele care te deranjeaza
Gelozia este un dezechilibru psihologic, iar manifestarile unui astfel de partener pot deveni extrem de chinuitoare, putand sa iti faca viata un calvar. Un calvar la care esti complice, daca nu inveti sa trasezi granite ferme si sanatoase, daca nu ceri sa iti fie respectate libertatea si demnitatea.
Cauzele psihologice ale geloziei partenerului tau sunt foarte adanci si nu este treaba ta sa il vindeci de ranile sale psihologice.
Treaba ta este sa iesi cat mai repede din inchisoare de aur in care te afli. 
A nu-ti trasa granite sanatoase si accepta sa fii controlat si manipulat, inseamna complicitate la ceea ce nu iti place ca traiesti in cuplu. Inseamna ca ai motivatii pentru care inca accepti, pentru care iti ieste frica sa iesi dintr-un astfel de scenariu. 
Insa a ascunde sub tacere ceea ce te deranjeaza si iti complica viata, inseamna complicitate.
A tolera si azi, si maine, si inca o zi, si inca o alta zi, inseamna complicitate.
A tolera sa fii hartuit de partenerul de cuplu, ”in numele iubirii”’, inseamna amanarea preluarii controlului asupra propriei vieti, inseamna pierderea – de la o clipa la alta – a increderii in tine.
Celalalt stie foarte bine ce face – nu trebuie sa ii explici cu lux de amanunte ca modul sau de a se comporta cu tine nu este etic, nu inseamna iubire, nu inseamna bun simt si nici respect.
A nu lua decizii pentru viata ta, inseamna complicitate.
A ramane langa un astfel de partener din cauza ca iti este frica sa ramai singur, inseamna complicitate la suferinta vietii in doi.
Suferinta ta este optionala, iar a te intreba la nesfarsit ”oare ma iubeste?” sau ”cat ma iubeste?” nu face decat sa duca la inrautatirea situatiei.  Treaba ta este sa nu mai fii complice la ceea ce nu iti place si sa il lasi pe el sa isi dea singur raspunsuri.
Gelozia este o tulburare si reprezinta un abuz. Iar tu nu ai niciun motiv sa accepti sa fii abuzat – pentru ca in cuplu, libertatea ta este la fel de importanta ca a celuilalt. Nu te mai intreba daca te iubeste – nu, nu te iubeste. Te poseda. Iar tie nu iti place sa fii un obiect.
”Gelozia nu face parte integranta din iubire, ci din posesivitate. Posesivitatea nu are nimic de-a face cu iubirea. Ceea ce doriţi voi este sa posedaţi, pentru a va simţi astfel puternici, pentru a avea un teritoriu mai mare.” Osho
Cand suferinta si controlul sunt ceea ce ti se intampla intr-o astfel de relatie, tot ce poti face este sa pleci, pentru ca partenerul tau sa se ocupe de vindecarea de care are atata nevoie. Dar vindecarea va fi doar alegerea sa – o alegere dictata de propria constiinta si nevoie recunoscuta de vindecare. 
Cu drag,
Mona Georgescu
Psiholog clinician de orientare psihanalitica. Consilier NLP Integrativ pentru Femei. Trainer Dezvoltare Personala.
0722.501050, lucia_mona_georgesc@yahoo.com

2


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Discussion

  1. ionela  September 6, 2016

    Atat de mult imi place cum scrii: concret, concis..pe subiect.

    (reply)
    • Mona Georgescu  September 6, 2016

      Buna seara Ionela,
      Va multumesc frumos pentru lectura si pentru preluarea articolelor pe pagina dvs. de Facebook!
      Sa va fie de folos tot ceea ce veti citi pe site-ul http://www.minunemica.eu!
      Alese ganduri, cu drag.

      (reply)

Add a Comment