Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Frumuseţea bătrâneţii

Frumuseţea bătrâneţii

În viaţa oricărui om apar perioade ale unor mari schimbări, şi unul din cele mai importante lucruri de care trebuie să vă amintiţi este acela că ori de câte ori schimbaţi un anumit mod de viaţă, trebuie să o faceţi natural. Acest gen de schimbări nu ţin de controlul dumneavoastră.

Biologia vă face să fiţi apţi pentru sex la vârsta de 13-14 ani; această schimbare nu ţine de controlul omului. La o anumită vârstă, pe la 40-42 de ani, scopul pe care şi l-a propus principiul biologic s-a încheiat. Toţi acei hormoni care v-au mânat de la spate dispar. Este foarte greu să accepţi această schimbare; este ca şi cum ai simţi dintr-o dată că nu mai eşti frumoasă, că nevoie de un lifting facial.

”O  femeie s-a dus la un chirurg plastician şi i-a spus: Am nevoie de un lifting facial.
Chirurgul a privit-o şi i-a răspuns: Nu este nimic în neregulă cu dumneavoastră, este pur şi simplu vârsta, nu trebuie să vă faceţi probleme. De ce să vă chinuiţi inutil?
Dar femeia a insistat, aşa că doctorul i-a spus: Bine. Dar vă va costa 5.000 de dolari.
Femeia i-a spus: Nu am atâţia bani. Nu-mi puteţi sugera ceva mai ieftin?
Ba da, i-a răspuns doctorul, să purtaţi un văl.

Aceasta este una din problemele occidentalilor. În Orient, nici o femeie nu îşi face griji, lucrurile sunt acceptate aşa cum sunt. Acceptarea a fost dintotdeauna temelia care a stat la baza vieţii orientalilor. Occidentalii fac întotdeauna presiuni asupra naturii, cerându-i să schimbe lucrurile. Nimeni nu vrea să îmbătrânească. De aceea, atunci când vine momentul tranziţiei de la o anumită etapă a vieţii la alta, se petrece un fenomen ciudat, care seamănă cu lumânarea care aproape că s-a sfârşit, dar înainte de a-şi da duhul, îşi măreşte subit flacăra, forţând nota într-un ultim cântec de lebădă. Nimeni nu vrea să dispară.

Ştiinţa medicală a stabilit că înaintea morţii, oamenii devin subit perfect sănătoşi. Toate bolile lor dispar. Acesta este ultimul efort al vieţii de a rezista în faţa morţii. Rudele lor sunt foarte fericite, căci toate bolile au dispărut, iar cel în cauză a redevenit calm şi liniştit; ei nu-şi dau seama că acest lucru prevesteşte moartea. Bolile dispar pentru că ele şi-au îndeplinit funcţia: l-au ucis pe om. Viaţa are dreptul acum la un ultim asalt.

Acelaşi lucru se întâmplă cu fiecare modificare biologică din timpul vieţii. Atunci când sexul devine irelevant, oamenii se gândesc la el mai mult ca oricând, ceea ce conduce la o înflorire aparentă! Fiind copleşită de atât de multă sexualitate, mintea încearcă să înţeleagă fenomenul cu ajutorul raţiunii – singurul pe care îl cunoaşte. De unde vine toată această sexualitate? Ea nu poate veni decât dintr-un subconştient reprimat.

Aşa au susţinut Sigmund Freud şi adepţii săi, convingând întreaga lume. Ei aveau dreptate din multe puncte de vedere. Există însă alte aspecte în care s-au înşelat, îndeosebi în ceea ce priveşte tranziţia de la tinereţe la bătrâneţe, când hormonii sunt pe punctul de a dispărea, şi odată cu ei şi interesul legat de sexualitate. Înainte de a muri, acesta va mai exploda odată cu toată forţa sa, iar dacă te vei duce la psihanalist, acesta îţi va spune că eşti reprimat din punct de vedere sexual.

Eu nu sunt de acord, căci ştiu că toată această sexualitate copleşitoare va dispărea de la sine, iar omul nu mai are ce face. Este semnalul că viaţa intră într-o altă etapă, mai calmă şi mai liniştită. În realitate, omul trece într-o etapă mai bună a vieţii sale.

Sexul are întotdeauna ceva adolescentin în el. Cu cât omul devine mai matur, cu atât îşi pierde sexul din importanţă. El oferă fericire, dar nu reprezintă o problemă care trebuie rezolvată; este o sărbătoare.

Nici o femeie din Orient nu se simte vreodată tulburată de tranziţia de la tinereţe la bătrâneţe. Dimpotrivă, ea simte o fericire imensă, căci acum vechiul demon a dispărut, iar viaţa ei poate redeveni liniştită. Occidentul a trăit însă întotdeauna cu multe iluzii. Una este iluzia că nu există decât o singură viaţă, ceea ce creează mari probleme. Dacă nu există decât o singură viaţă, iar sexul dispare, înseamnă că eşti terminat. Nu mai ai nici o şansă; înseamnă că pentru tine, distracţia a dispărut. Nimeni nu-ţi va mai spune de acum încolo: “Eşti frumoasă. Te iubesc, şi te voi iubi de-a pururi”.

Deci, mai întâi de toate, iluzia vieţii unice creează probleme. În al doilea rând, psihanaliştii şi ceilalţi terapeuţi au creat o altă iluzie, potrivit căreia sexul este aproape sinonim cu viaţa. Cu cât te manifeşti mai tare din punct de vedere sexual, cu atât eşti mai viu. De aceea, când sexul începe să dispară, omul începe să se simtă ca un cartuş de cerneală folosit. El nu mai are nici un scop în viaţă; viaţa lui se termină odată cu dipariţia sexului. Şi atunci, oamenii fac tot felul de lucruri bizare: liftinguri faciale, chirurgie plastică, sâni falşi… Este stupid, pur şi simplu stupid. Oamenii încep să poarte peruci, să îmbrace haine provocatoare din punct de vedere sexual.

Aproape toate femeile din Occident se autoînfometează; ele numesc acest lucru dietă, căci în Occident există ideea că o femeie nu este frumoasă decât dacă nu este grasă. Natura nu este întru totul de acord. Femeia trebuie să fie puţin grăsuţă, căci din perspectiva naturii, femeia este mamă. O mamă are nevoie de puţină grăsime suplimentară pentru copilul ei, căci atunci când copilul se află în pântecul ei, el are nevoie de hrană, şi tocmai atunci mama are greţuri, nu poate să mănânce prea mult şi vomită ceea ce mănâncă. Ea are nevoie de un strat adipos de rezervă, căci copilul creşte repede. Ştiinţa afirmă că în timpul celor nouă luni de sarcină, copilul va creşte mai rapid decât în tot restul celor 70 de ani de viaţă. Atât de rapid… încât în numai nouă luni el trece prin aproape toată evoluţia, începând cu stadiul de peşte şi până la cel de om. Nevoile sale trebuie îndeplinite de mamă, şi tocmai atunci ea nu poate mânca. Vă puteţi imagina… nu este ceva plăcut să ai în pântec un copil. Nu cred că există vreun bărbat pregătit să rămână însărcinat. El s-ar sinucide, fără nici o îndoială! Ar sări pe pe acoperişul unei clădiri cu 50 de etaje, strigând: “Însărcinat? Sunt terminat!” Gândiţi-vă numai la ideea de a purta în pântec un copil şi veţi înnebuni. Dar cum ar putea o mamă să scape de el? Ea este nevoită să treacă prin mari suferinţe, să facă mari sacrificii.

De aceea, în Orient nu a apărut ideea de femeie slabă. Evident, o femeie slabă arată mai atrăgătoare din punct de vedere sexual, mai tânără. Femeia grasă nu este la fel de atrăgătoare, căci îşi pierde proporţiile. Talia ei se îngroaşă. Corpul ei devine atât de mare încât nici un bărbat nu mai este atras sexual de ea. Această atracţie se petrece însă exclusiv la nivelul minţii bărbatului.

Cineva mi-a adus ieri o carte cu fotografii făcute de un fotograf celebru. Pe coperta albumului se afla poza unei actriţe celebre. În Orient ea nu ar fi considerată o mare frumuseţe. Bănuiesc că ea ţine regim, iar regimul alimentar nu înseamnă altceva decât ideea omului bogat despre înfometare. Oamenii săraci fac foamea într-un mod natural; cei bogaţi preferă să plătească pentru aceasta, sub îndrumarea profesioniştilor.

Femeile se tem că îşi vor pierde atractivitatea, că bărbaţii nu se vor mai uita la ele, că vor trece pe stradă şi nimeni nu va întoarce capul după ele: “Vai! Cine este ea?” Oamenii simt o mare nevoie de a atrage atenţia altora, şi acest lucru este valabil îndeosebi pentru femei. Atenţia altora este ca o hrană pentru ele. Femeia suferă imens atunci când nimeni nu îi acordă atenţie. Şi ea nu are altceva cu care să poată atrage atenţia decât corpul ei. Bărbatul nu i-a permis niciodată să-şi dezvolte celelalte dimensiuni, aşa că ea nu poate deveni o pictoriţă celebră, o dansatoare, o cântăreaţă sau o profesoară respectată. Bărbatul i-a tăiat accesul la celelalte dimensiuni ale vieţii, care i-ar fi permis să rămână atractivă şi să ajungă respectată la bătrâneţe.

Semnificaţia cuvântului “respect” este aceea de a te uita în urmă. Când trece cineva, el este respectat. Cuvântul nu are nimic de-a face cu actul de onorare, ci mai degrabă cu faptul că ai devenit subit conştient că pe lângă tine a trecut cineva frumos.

Bărbatul nu i-a lăsat femeii decât trupul său, aşa că este firesc ca ea să fie foarte preocupată de acesta. Această preocupare excesivă dă însă naştere ataşamentului, posesivităţii, fricii că dacă este părăsită de cel care o iubeşte, ea nu va mai găsi pe altcineva. Dacă nu dispune de atenţia celor din jur, femeia începe să se simtă aproape moartă; ce rost mai are să trăieşti, dacă nimeni nu te mai bagă în seamă? Ea nu are o viaţă a ei, numai a ei. Bărbatul a învăţat-o că viaţa ei depinde de părerea celorlalţi despre ea.

În toată lumea, concursurile de frumuseţe sunt organizate numai pentru femei, şi culmea este că ele nu se revoltă împotriva acestui fapt. De ce nu se organizează asemenea concursuri şi pentru bărbaţi? La fel cum alegeţi o Miss Univers, de ce nu alegeţi şi un Mr. Univers? Nimănui nu-i pasă de corpul bărbatului. El se poate îngrăşa fără probleme, poate ajunge la fel ca Winston Churchill; va continua oricum să atragă atenţia, căci deţine puterea. Mulţi bărbaţi se urâţesc, se îngraşă dicolo de orice limite, faţa le atârnă; ei sunt cei care ar avea nevoie de un lifting! Dar nimănui nu-i pasă. Bărbatul poate deţine puterea, poate fi prim-ministru, poate face orice doreşte.

De-a lungul timpului, bărbatul a reuşit să atingă toate celelalte dimensiuni prin care poate atrage atenţia celor din jur. El nu i-a lăsat însă femeii decât o singură dimensiune: trupul. El a făcut din femeie o legumă, şi evident, orice legumă va începe să se îngrijoreze dacă nu are clienţi! Nu este deloc o coincidenţă faptul că în ţara cea mai pervertită din punct de vedere sexual, Franţa, bărbaţii îndrăgoostiţi de o femeie spun: “Aş vrea să te mănânc!” Ce-i cu oamenii ăştia? Sunt canibali? Este femeia o legumă? Această afirmaţie: “Aş vrea să te mănânc!” arată o mare admiraţie pentru femei! Dacă nimeni nu-i mai spune: “Aş vrea să te mănânc!”, ea începe să creadă că e terminată, că viaţa ei s-a sfârşit.

Aşadar, mai întâi de toate voi trebuie să învăţaţi să acceptaţi din toată inima acele schimbări pe care vi le impune natura. Tinereţea îşi are propria sa frumuseţe, la fel ca şi bătrâneţea. Poate că bătrâneţea nu este la fel de sexuală ca tinereţea, dar dacă omul a trăit la modul meditativ, împăcat, liniştit, bătrâneţea capătă o măreţie numai a ei. Aşa cum culmile acoperite cu zăpadă ale munţilor sunt atât de frumoase, la fel, părul alb al omului în vârstă are propria sa frumuseţe. Cel vârstnic nu este numai frumos, el este şi înţelept, pretenţie pe care cei tineri nu o pot emite, căci întregul lor comportament este prostesc. Ei aleargă după femei, şi aleargă… Bătrânii s-au oprit din această alergare fără noimă. Ei s-au stabilit în sine, nu mai depind de altcineva. Femeia ar trebui să facă acelaşi lucru atunci când îmbătrâneşte. Din această perspectivă, nu ar trebui să existe nici o diferenţă între bărbaţi şi femei.

Iubirea nu poate apărea decât atunci când omul a transcens pragul sclaviei biologice. Relaţia biologică este atât de urâtă, încât timp de secole la rândul oamenii au preferat să facă dragoste în întuneric, fără lumină, ca să nu vadă ce fac.

Când viaţa trece printr-o schimbare biologică, aceasta nu numai că trebuie acceptată, dar trebuie chiar să vă bucuraţi de ea, căci după ce aţi trecut prin toată acea perioadă aiurită, aţi scăpat acum de limitarea biologică. Totul este o simplă chestiune de condiţionare…

Omul ar trebui să-şi accepte viaţa aşa cum este. Dar subconştientul lui nu-i permite să-şi accepte viaţa aşa cum este, el vrea altceva.

Nu este nimic rău atunci când sexul dispare. Veţi deveni atunci mai capabili să rămâneţi singuri, cu voi înşivă. Veţi putea deveni mai beatifici, să nu mai suferiţi atât de mult, căci toată sexualitatea nu este altceva decât o suferinţă prelungită, o veşnică ceartă, ură, gelozie, invidie. Sexul nu aduce pacea în viaţa nimănui. Bătrâneţea aduce în schimb această pace, liniştea, beatitudinea, singurătatea, libertatea, şi abia acum puteţi afla ce gust are cu adevărat viaţa.

Chiar astăzi mi s-a spus că în America sunt cheltuite miliarde de dolari pe chirurgia plastică. În fiecare an, aproape o jumătate de milion de oameni se supun unor operaţii de chirurgie plastică. La început, grupa de vârstă a persoanelor care făceau asemenea operaţii se limita la femeile care îmbătrâneau. Ele erau cele care îşi făceau operaţii de chirurgie plastică, în încercarea disperată de a-şi mai păstra câteva zile tinerereţea, atractivitatea.

Lucrurile au evoluat însă, astfel încât astăzi, majoritatea celor care îşi fac operaţii estetice sunt bărbaţii, nu femeile, căci acum ei sunt cei care doresc să îşi prelungească tinereţea. Fiinţa lor îmbătrâneşte, dar pielea lor arată ca aceea a unui tânăr. Şi culmea ironiei, raportul arată că până şi un puşti de 23 de ani s-a supus la o operaţie estetică pentru a arăta mai tânăr. Fără nici o îndoială, America este ţara tuturor nebunilor. Dacă până şi un puşti de 23 de ani doreşte să arate mai tânăr…

Să te împotriveşti naturii nu este ceva frumos. Dimpotrivă, este minunat să fii în armonie cu natura, indiferent ce-ţi oferă ea: copilărie, tinereţe sau bătrâneţe. Dacă eşti pregătit pentru ea, tot ce-ţi oferă natura are o frumuseţe a sa, personală.

În viziunea mea – susţinută de altfel de toţi clarvăzătorii din Orient – omul devine cu adevărat frumos şi plin de graţie abia la apogeul vârstei sale, când toate prostiile tinereţii au dispărut, când ignoranţa copilăriei nu mai există, când omul a transcens toată gama experienţelor lumeşti şi a atins pragul dincolo de care poate deveni martorul tuturor înălţimilor pe care le-a urcat, în timp ce lumea continuă să trăiască – în orbirea sa – în văile întunecate.

Însăşi ideea de a rămâne veşnic tânăr este urâtă. Oamenii ar trebui să ştie că dacă se forţează să rămână tineri, ei nu fac altceva decât să devină mai tensionaţi. Ei nu se vor putea relaxa niciodată. În cazul în care chirurgia plastică va avea succes, şi ea tinde deja să devină una dintre profesiunile cele mai importante în întreaga lume, se va petrece ceva ciudat: toată lumea va începe să arate la fel. Toată lumea va avea aceeaşi formă a nasului, care va fi stabilită de computer; toată lumea va avea aceeaşi formă a feţei, acelaşi oval. Lumea îşi va pierde astfel varietatea, şi implicit frumuseţea. Oamenii vor deveni la fel ca nişte maşini, uniformi, ca şi cum ar fi ieşit de pe liniile de asamblare, unul după altul. Se spune că într-o fabrică a lui Ford, la fiecare minut iese de pe linia de asamblare o maşină, care seamănă perfect cu cea de dinaintea ei şi cu cea care va urma. Într-o oră ies 60 de maşini. Şi acelaşi proces continuă timp de 24 de ore. Schimburile de muncitori se rotesc, dar linia de asamblare continuă să producă aceleaşi maşini.

Doriţi cumva ca şi umanitatea să fie creată pe bandă rulantă, pe o linie de asamblare, la fel ca şi maşinile ei, astfel încât oriunde v-aţi întoarce să daţi numai de Sophia Loren? Ar fi cumplit de plictisitor.

Toată lumea vrea să trăiască mult, dar nimeni nu doreşte să îmbătrânească. De ce? Din cauza etapei care urmează. Nimeni nu se teme cu adevărat de bătrâneţe, dar se ştie că după ea nu mai urmează decât moartea. Aşadar, toată lumea vrea să trăiască cât mai mult timp cu putinţă, dar să nu îmbătrânească, căci a îmbătrâni înseamnă a intra în anticamera morţii. În profunzimi, teama de bătrâneţe este teama de moarte, şi numai cei care nu ştiu să trăiască se tem de moarte.

Tinereţea este o boală de care omul se vindecă câte puţin în fiecare zi. Remediul ei este bătrâneţea. Ai trecut prin testul de foc al vieţii, şi ai ajuns la punctul în care poţi fi mai detaşat, mai liniştit, mai indiferent.

Occidentalii nu au înţeles însă niciodată frumuseţea bătrâneţii. Eu îi înţeleg, dar nu pot fi de acord cu ei. Ideea lor este următoarea: în viaţă, necazul este că sunt atât de multe femei frumoase, şi atât de puţin timp. De aceea nici un bărbat nu vrea să îmbătrânească, trăgând de timp încă puţin. Dar eu vă spun: necazul ar fi mult mai mare dacă ar fi mult mai puţine femei frumoase şi mult mai mult timp la dispoziţia voastră. Aşa cum e, lumea este aproape perfectă!

Osho

Articolul pe care tocmai l-ai citit este extras din Cartea despre Femei, o carte pe care ti-o recomand cu multa, multa caldura! Este publicata de Editura MIX – partener al site-ului – si poate fi comandata AICI.

Programari Bucuresti:
telefon: 0722.501050
e-mail: lucia_mona_georgescu@yahoo.com
www.minunemica.eu – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi

 

0


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente.
Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa.
De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Add a Comment