Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Femeia, corpul sau si senzatia de bunastare interioara

Femeia, corpul sau si senzatia de bunastare interioara


In cadrul bootcampului integrativ pentru femei – SENS (incheiat de curand), una dintre cele patru zile a fost dedicata unui subiect delicat: corpul si sexualitatea feminina. Relatia femeii cu corpul sau si modul in care mesajele despre corp si despre sexualitate pe care copiii le primesc de la parinti (in special de la mame) pot genera intelesuri total gresite asupra sexualitatii, reprimand-o, blocand-o. Am dedicat corpului o zi cu totul speciala, pe parcursul fiecarei sesiuni descifrand impreuna mesajele corpului feminin si bucurandu-ne impreuna de sensurile aflate, astfel incat corpul sa nu mai fie negat, sa fie acceptat, vazut, sa fie iubit si sa i se inteleaga nevoile reale.  
Exista foarte multe femei care au primit, din partea mamelor lor, mesaje cat se poate de toxice despre propriul corp si despre sexualitate; mame care au fost crescute in tabuul sexualitatii, tabuu din care au inteles doar ca sexul este rusinos; femei care nu si-au cunoscut corpul, care nu au fost in contact cu corpul lor, femei care – desi au chiar un anumit numar de nasteri – totusi nu isi cunosc corpul si nevoile acestuia, transmitand mai departe, fiicelor lor, aceleasi mesaje toxice pe care le-au primit si ele despre propriul corp si despre sexualitate. 
Am avut parte de momente speciale de impartasire a unor situatii personale delicate cu radacini in copilarie, am practicat exercitii pentru zona genitala si, prin meditatii speciale si prin modulul de art-terapie pentru corp, minte si suflet, am oferit corpului locul binemeritat in viata noastra – pentru ca este prietenul cel mai apropiat, care ne poarta prin lume, ne duce exact acolo unde avem nevoie sa ajungem. Chiar si la bootcampul SENS 🙂 
Mult prea frecvent, nepermis de frecvent, femeia uita de corpul sau, uita sa isi acorde atentie siesi, punandu-se pe sine pe locul doi, traind sentimente de vinovatie atunci cand, rareori, ”indrazneste” sa se ocupe de corpul sau. A te ocupa de tine nu inseamna egoism, asa cum este indus, ci este o datorie fata de tine. A nu te ocupa de tine si a dori sa faci acest lucru dar renuntand la prioritatile tale, inseamna conflict interior, inseamna frustrare. Iar o frustrare peste care crezi ca vei trece, va aduna in tine si mai multe frustrare, bineinteles. Este bine sa ai grija de ceilalti, dar este bine sa ai in primul rand grija de tine. Pentru ca daca cei din jur vad ca ai grija de tine, vor avea incredere ca poti avea grija si de ei. Personal, cand cineva imi spune cata grija are de cei din jur, insa vad clar ca nu are capacitatea de a avea grjia de propria persoana si de viata personala, am mari indoieli ca spune un adevar. Poti verifica si tu, cu cei din jur.
Iubirea de sine presupune inclusiv iubire si atentie fata de propriul corp. Pentru ca bunastarea interioara se reflecta si pe corp – nu doar in privire, nu doar pe chip. Iar a nu te ocupa de tine si a dori sa faci acest lucru dar renuntand la prioritatile tale, inseamna conflict interior, inseamna frustrare.
Nu trebuie sa fii fotomodel, dar nu trebuie nici sa nu iti pese de corpul tau. Nu trebuie sa uiti ca suntem minte, corp si suflet. Prin urmare, nu poti acorda unei parti mai multa sau mai putina atentie decat celeilalte, ci in mod egal.
Revenind la corp – in cadrul unui discurs, Osho a fost intrebat de catre o femeie: ”Ce trebuie sa fac pentru a experimenta senzatia de bunastare interioara?”
Te invit sa citesti raspunsul sau, cu mentiunea ca, pentru a fi inteles integral, este necesar sa parcurgi intreaga carte din care este extras acest fragment: ”CARTEA DESPRE FEMEI”.
”Primul lucru de care trebuie să ţineţi seama este trupul. Corpul fizic este baza dumneavoastră, temelia fiinţei dumneavoastră, punctul în care sunteţi ancorată. Opoziţia dintre minte şi corp vă poate distruge, vă poate conduce la schizofrenie, vă poate face să vă simţiţi mizerabil, vă poate transforma viaţa într-un iad. Voi sunteţi corpul. Desigur, sunteţi mai mult decât corpul, dar acel “mai mult” va veni mai târziu. Mai întâi de toate, sunteţi corpul fizic.
Corpul este adevărul vostru de bază, aşa că nu vă împotriviţi niciodată lui. Ori de câte ori vă împotriviţi corpului fizic, voi vă împotriviţi lui Dumnezeu. Ori de câte ori acţionaţi fără respect faţă de corpul fizic, voi pierdeţi contactul cu realitatea, căci acest contact se realizează prin corpul vostru. Corpul este puntea care vă leagă de realitate, este templul fiinţei voastre.
Tantra vorbeşte despre reverenţa care trebuie arătată corpului fizic, despre iubirea şi respectul faţă de trup, despre recunoştinţa faţă de acesta. Corpul este o minune a naturii. El este cel mai mare dintre mistere.
Dar voi aţi fost învăţaţi să vă împotriviţi trupului. Vă lăsaţi uneori copleşiţi de un copac măreţ, de soare şi de lună, de o floare, dar niciodată de propriul vostru corp. Iar corpul vostru este cel mai complex fenomen din întreaga natură. Nici o floare, nici un copac nu are un corp mai frumos decât voi înşivă. Nici soarele, nici luna, nici stelele nu au un mecanism de funcţionare atât de evoluat ca şi voi.
Dar aţi fost învăţaţi să apreciaţi o floare, care este un obiect simplu. Aţi fost învăţaţi să apreciaţi un copac, care este un lucru simplu. Aţi fost învăţaţi să apreciaţi pietrele, stâncile, munţii, râurile, dar nu şi propriul vostru trup. Acesta nu vă copleşeşte niciodată. Este adevărat că este atât de aproape de voi încât este uşor să uitaţi de el. Este atât de evident, încât este uşor să-l neglijaţi. Dar el reprezintă cel mai frumos fenomen din natură.
Dacă priviţi o floare, cei din jur vor spune: “Ce estetic!” Dacă priviţi însă faţa unei femei frumoase sau faţa unui bărbat frumos, ei vor spune: “Ce nesimţire! Câtă desfrânare!” Dacă veţi rămâne în faţa unui copac sau a unei flori, cu ochii larg deschişi, cutremuraţi de frumuseţea lui, oamenii vor crede că sunteţi un poet, un pictor sau un mistic. Dacă vă aşezaţi însă în faţa unei femei sau a unui bărbat şi îi sorbiţi din ochi, cu simţurile larg trezite în faţa frumuseţii lor, de altfel cu tot respectul şi cu toată reverenţa, nu este exclus ca poliţia să vă aresteze. Oricum, nimeni nu va mai spune că sunteţi un poet, un pictor sau un mistic, nimeni nu va aprecia ceea ce faceţi. E limpede că ceva este greşit.
Dacă mergeţi la un străin de pe stradă şi îi spuneţi: “Ce ochi minunaţi ai!”, vă veţi simţi stânjeniţi atât voi, cât şi el. În nici un caz nu trebuie să vă aşteptaţi să vă mulţumească. De fapt, se va simţi chiar ofensat, căci în fond, cine sunteţi voi să vă amestecaţi în viaţa lui privată? Cum de îndrăzniţi? Dacă mergeţi şi atingeţi un copac, copacul se simte fericit. Dar dacă atingeţi un necunoscut pe stradă, el se va simţi jignit. Ceva nu este în regulă. Undeva, la un nivel foarte profund, s-a produs o ruptură.
Tantra ne învaţă să ne respectăm, să ne iubim trupul. Tantra ne învaţă să privim trupul ca pe cea mai mare creaţie a lui Dumnezeu. Tantra este religia trupului. Evident, ea ajunge la un nivel mult mai înalt, dar nu părăseşte nici o clipă trupul; este înrădăcinată în el. Tantra este singura religie cu adevărat înrădăcinată la nivelul pământului, singura religie care are rădăcini. Celelalte religii sunt ca nişte copaci dezrădăcinaţi, sunt moarte, sau pe moarte. Seva nu mai curge prin ele. Tantra este plină de sevă, este cu adevărat vie.
Tantra are încredere în corpul vostru, în simţurile voastre, în energia voastră, ea are încredere în voi, in tot. Tantra nu neagă nimic, dar transformă totul.
Cum poate fi obţinută această viziune tantrică? Ea este ca o hartă care vă reorientează mai întâi către trezirea energiei lăuntrice, apoi către interior, pentru a ajunge apoi în lumea de dincolo.
Primul lucru cu care trebuie să începeţi este să învăţaţi să vă respectaţi corpul, renunţând la toate prostiile care v-au fost băgate în cap cu privire la el. În caz contrar, nu veţi reuşi niciodată să vă treziţi energia lăuntrică, nici să o reorientaţi către interior, nici să ajungeţi în lumea de dincolo. Cel mai bine este să începeţi cu începutul, iar începutul este corpul fizic.
Corpul trebuie purificat de foarte multe reprimări. El are nevoie de un mare catharsis. Corpul vostru a ajuns să fie otrăvit, căci voi aţi fost împotriva lui; l-aţi reprimat în fel şi chip. Tantra afirmă că beatitudinea devine posibilă numai dacă existenţa voastră atinge nivelul optim, niciodată înainte de aceasta. Beatitudinea nu este posibilă decât dacă trăiţi intens. Dar cum aţi putea trăi intens dacă sunteţi împotriva corpului?
Voi vă aflaţi întotdeauna într-o stare călduţă. Focul vostru s-a răcit. De-a lungul secolelor, focul s-a stins. Acum, el trebuie reaprins. Tantra afirmă: mai întâi, purificaţi-vă trupul, purificaţi-l de tot ceea ce aţi reprimat atâta timp. Permiteţi energiei să curgă liber, eliminaţi blocajele.
Este foarte dificil să găseşti astăzi o persoană care să nu aibă blocaje, al cărei corp să nu fie încordat. Renunţaţi la această încordare, căci ea vă blochează energia. Energia voastră nu poate curge liber din cauza acestei tensiuni.
De ce este toată lumea atât de încordată? De ce nu vă puteţi relaxa? Aţi văzut vreodată o pisică dormind, moţăind după-amiaza? Cât de simplu şi de frumos se relaxează ea! De ce nu vă puteţi relaxa şi voi la fel ca o pisică? Voi vă agitaţi în pat, vă întoarceţi pe o parte şi pe alta, dar nu vă puteţi relaxa. Iar cel mai frumos lucru în ceea ce priveşte relaxarea pisicii constă în faptul că deşi se relaxează perfect, ea este întru totul alertă. La cea mai mică mişcare din cameră, ea deschide ochii şi sare în picioare, gata la orice. Trupul ei este adormit, dar nu şi spiritul ei. Omul a uitat acest tip de somn şi trebuie să-l înveţe din nou.
Tantra spune: învăţaţi de la pisici, felul cum dorm ele, cum se relaxează, cum trăiesc tot timpul fără tensiuni. Şi întreaga lume animală trăieşte la fel, într-o manieră ne-tensionată. Omul este singurul animal care trebuie să înveţe acest mod de viaţă, căci el a fost condiţionat greşit. El a fost programat eronat.
Voi aţi fost programaţi încă din copilărie să fiţi încordaţi. Teama vă face să vă ţineţi respiraţia. Datorită fricii de sexualitate, oamenii nu mai respiră aproape deloc, căci atunci când respiră corect, suflul merge exact în centrul sexualităţii, îl trezeşte, îl masează din interior şi îl excită. Fiind învăţat că sexul este ceva periculos, copilul începe să respire superficial, numai la nivelul pieptului. El nu coboară niciodată mai jos de piept, căci dacă ar face-o, s-ar simţi subit excitat; sexualitatea lui s-ar trezi şi lui i s-ar face teamă. Atunci când respiraţi profund, energia sexuală se trezeşte.
Ea chiar trebuie să se trezească, să fie eliberată. Energia sexuală trebuie să curgă liber prin întregul corp. În acest fel, întregul corp va deveni orgasmic. Dar voi vă temeţi să respiraţi, vă temeţi atât de mult încât jumătate din plămânii voştri sunt plini cu dioxid de carbon… În plămâni există 6.000 de alveole (săculeţi goi care se umplu cu aer), din care circa 3.000 nu sunt curăţate niciodată. Ele rămân întotdeauna pline cu dioxid de carbon. De aceea vă simţiţi atât de amorţiţi, de aceea nu sunteţi plini de viaţă, de aceea este atât de dificil să fiţi lucizi. Nu este deloc accidental faptul că atât Tantra cât şi Yoga predau ştiinţa respiraţiei profunde, pranayama, cu scopul de a vă goli plămânii de dioxidul de carbon. Acesta este un gaz toxic, care trebuie eliminat continuu şi în totalitate. În locul lui, omul trebuie să inspire oxigen proaspăt, căci acesta aprinde focul interior, el vă trezeşte la viaţă. Pe de altă parte, oxigenul vă va inflama şi sexualitatea. De aceea, numai Tantra permite cu adevărat respiraţia profundă, nici chiar Yoga nu poate face acest lucru.
Singură Tantra vă permite să fiţi o fiinţă totală şi o curgere totală. Numai ea vă poate dărui libertatea necondiţionată, indiferent cine sunteţi şi cine puteţi deveni. Tantra nu vă impune limitări, ea nu vă defineşte; pur şi simplu vă dăruieşte libertatea totală. Atunci când omul este liber, el poate face foarte multe.
Iată ce am remarcat eu de-a lungul timpului: oamenii care şi-au reprimat sexul devin cu timpul lipsiţi de inteligenţă. Numai cei foarte activi din punct de vedere sexual sunt oameni inteligenţi. Este de presupus că ideea potrivit căreia sexul este un păcat a afectat inteligenţa, şi încă foarte mult. Atunci când energiile fiinţei curg cu adevărat, când nu există un conflict între sexualitate şi minte, când mintea cooperează cu sexualitatea, ea ajunge să funcţioneze într-o manieră optimă. În acest fel, omul devine inteligent, lucid, viu.
Tantra afirmă că trebuie să ne facem din corp un prieten.
Vă atingeţi vreodată corpul? Vă simţiţi vreodată propriul trup, sau îl purtaţi ca pe un înveliş mort? Asta se întâmplă adeseori: oamenii devin aproape îngheţaţi, îşi poartă trupurile ca pe o caschetă militară. Ele sunt grele, îi deranjează, nu îi ajută să comunice cu realitatea. Dacă îi veţi permite electricităţii corporale să urce de la degetele picioarelor până în creştetul capului, dacă veţi permite libertatea totală a energiei voastre – aşa-numita bioenergie – veţi deveni un râu şi nu vă veţi mai simţi deloc corpul fizic. Veţi deveni aproape necorporali.
Când mintea nu se mai luptă cu corpul, fiinţa devine necorporală.
Când mintea se luptă cu corpul, acesta devine o povară care trage în jos fiinţa, astfel încât aceasta nu mai poate ajunge la Dumnezeu.
Corpul trebuie să devină lipsit de greutate, iar voi trebuie să simţiţi că plutiţi pe deasupra pământului. Asta afirmă Tantra.
Când nu mai există nici un fel de greutate, nici un fel de gravitaţie, simţi că îţi iei zborul. Dar pentru asta este necesară o mare acceptare.
Nu este deloc uşor să îţi accepţi corpul fizic. Voi îl condamnaţi, îi găsiţi întotdeauna greşeli, nu îl apreciaţi niciodată, nu îl iubiţi niciodată, dar pe de altă parte, aşteptaţi ca altcineva să vină şi să vă iubească trupul. Dacă voi înşivă nu îl puteţi iubi, cum ar putea altcineva să vă iubească trupul? Dacă voi înşivă nu vă iubiţi corpul fizic, nimeni altcineva nu îl va iubi, căci vibraţia voastră de respingere îi va ţine pe ceilalţi la distanţă.
Oamenii se îndrăgostesc întotdeauna de persoane care îşi iubesc trupurile. Altminteri nu se poate. Prima formă de iubire trebuie să fie aceea de sine; numai din acest centru se pot naşte celelalte feluri de iubire. Voi nu vă iubiţi trupurile. Le ascundeţi în o mie şi unul de feluri. Vă ascundeţi mirosul corporal, vă ascundeţi forma sub tot felul de haine, de bijuterii, prin care încercaţi să creaţi ceva frumos, ceva care simţiţi că vă lipseşte, dar chiar acest efort vă face să fiţi artificiali.
Să luăm o femeie care poartă ruj pe buze. Nu este nimic frumos în asta… este urâţenie pură. Buzele ar trebui să fie roşii datorită sângelui care curge prin ele, nu vopsite. Ele ar trebui să fie vii, datorită iubirii voastre, datorită faptului că fiinţa voastră este vie. Voi preferaţi însă să vă vopsiţi buzele, şi credeţi că deveniţi astfel mai frumoase. Numai femeile care sunt conştiente de urâţenia lor se duc la saloanele de cosmetică; în caz contrar, acestea nu ar fi necesare. Aţi văzut vreodată o pasăre care să fie urâtă? Aţi văzut vreodată o căprioară urâtă? Este imposibil. Şi totuşi, ele nu se duc la saloane de cosmetică, nu apelează la esteticieni. Ele se acceptă pur şi simplu pe sine şi devin frumoase prin chiar această acceptare. Acceptarea lor este cea care revarsă toată frumuseţea asupra lor.
În clipa în care vă veţi accepta aşa cum sunteţi, veţi deveni frumoase. Atunci când propriul vostru corp vă va încânta, el îi va încânta şi pe alţii. Mulţi bărbaţi se vor îndrăgosti de dumneavoastră, pentru simplul motiv că dumneavoastră sunteţi îndrăgostită de dumneavoastră. Acum sunteţi furioasă pe propriul corp. Stiţi că sunteţi urâtă, respingătoare, oribilă. Această idee îi respinge însă şi pe ceilalţi, ea nu îi ajută să se îndrăgostească de dumneavoastră; îi ţine la distanţă. Chiar dacă ar dori să vină mai aproape, în clipa în care vă vor simţi vibraţia, se vor îndepărta rapid.
Nu este necesar să îi vânaţi pe bărbaţi. Căutarea altor persoane apare numai din cauza faptului că nu ne iubim pe noi înşine. Altminteri, oamenii vin singuri la noi. Dacă vă iubiţi singuri, ceilalţi vă vor iubi la rândul lor.
De ce s-au dus atât de mulţi oameni la Buddha, sau la Iisus? Aceşti oameni se iubeau pe ei înşişi. Iubirea lor de sine era atât de mare, şi ei erau atât de încântaţi de propria lor fiinţă, încât cei din jurul lor erau atraşi în mod natural către ei. Ei atrăgeau oamenii la fel ca un magnet. Simpla lor existenţă era o beatitudine atât de mare.
Acesta este aşadar primul lucru pe care îl susţine Tantra: iubiţi-vă corpul, împrieteniţi-vă cu el, respectaţi-l, îngrijiţi-l, căci el este un dar de la Dumnezeu. Trataţi-l frumos, iar el vă va revela marile sale mistere. Orice creştere depinde de felul în care sunteţi legat de corpul vostru.
Al doilea aspect de care vorbeşte Tantra este legat de simţuri. Religiile nu se opun numai corpului fizic, ci şi simţurilor. Ele încearcă să amorţească simţurile şi sensibilitatea omului. Iar simţurile sunt porţile percepţiei, ferestrele voastre către realitate.
Ce sunt ochii? Ce sunt urechile? Ce este nasul? Toate sunt ferestre către realitate, ferestre către Dumnezeu. Dacă ştiţi cum să priviţi, îl veţi vedea pe Dumnezeu pretutindeni.
De aceea, ochii nu trebuie închişi, ei trebuie să fie larg deschişi. La fel, urechile nu trebuie astupate, căci ele vă permit să auziţi toate aceste sunete divine.
Ciripitul păsărelelor nu este altceva decât o mantra. Aceşti copaci ţin predici în tăcere. Toate sunetele sunt ale Lui, la fel cum toate formele sunt ale Lui. Şi atunci, dacă nu mai aveţi nici un pic de sensibilitate, cum îl veţi mai putea cunoaşte pe Dumnezeu? Atunci, va trebui să mergeţi la templu sau la biserică pentru a-L cunoaşte pe El… deşi El este pretutindeni. Cum L-aţi putea găsi pe Dumnezeu într-un templu făcut de mâna omului, într-o biserică construită de om? Oamenii sunt atât de stupizi. Dumnezeu este pretutindeni, oriunde există viaţă. Ca să-L vedeţi aveţi însă nevoie de simţuri vii, de simţuri purificate.
Aşadar, Tantra susţine că simţurile sunt porţile percepţiei. Ele au devenit amorţite. Este necesar să renunţaţi la această amorţeală, iar simţurile voastre trebuie purificate. Simţurile sunt ca o oglindă prin care nu se mai vede nimic din cauza prafului depus pe ea. Acest praf trebuie curăţat.
Priviţi felul în care abordează Tantra realitatea.
Ceilalţi spun: “Ucideţi simţurile. Ucideţi gustul!” Dar Tantra spune: “Descoperiţi-L pe Dumnezeu în orice gust”.
Ceilalţi afirmă: “Ucideţi simţul pipăitului!” Dar Tantra spune: “Atunci când atingeţi pe cineva, atingeţi-l cu toată fiinţa voastră, căci Dumnezeu se află în cel pe care-l atingeţi”.
Tantra este o inversare totală a aşa-numitelor religii. Ea reprezintă o revoluţie radicală, care porneşte chiar de la rădăcini.
Atingeţi, mirosiţi, gustaţi, priviţi şi ascultaţi cu toată fiinţa voastră. Va trebui să reînvăţaţi limbajul simţurilor, căci societatea v-a păcălit, v-a făcut să-l uitaţi.
Orice copil se naşte cu simţurile treze. Priviţi copiii mici. Atunci când privesc ceva, ei sunt complet absorbiţi; ei devin una cu ochii lor. Când se joacă cu jucăriile lor, ei sunt complet absorbiţi. Priviţi ochii unui copil atunci când priveşte. Când copilul ascultă, el devine una cu urechile sale. Când mănâncă, el devine una cu limba sa, cu gustul pe care-l simte. Priviţi felul în care mănâncă copilul un măr. Cu câtă savoare o face! Cu ce energie! Cu ce încântare! Priviţi felul în care aleargă copilul după un fluture…, atât de absorbit, încât chiar dacă Dumnezeu ar fi prin preajmă, el nu L-ar observa. Această stare este pur meditativă, şi asta fără nici un efort. Priviţi un copil care adună scoici pe plajă; este ca şi cum ar culege diamante. Când simţurile sunt trezite, totul ţi se pare preţios, totul devine clar şi frumos.
Când va deveni adult, acelaşi copil va începe să privească realitatea din spatele unor ochelari de soare. Pe lângă că au lentilele întunecate, ele mai sunt şi acoperite de praf, iar voi priviţi realitatea din spatele lor. Nu este de mirare că totul vi se pare urât şi mort. Voi priviţi un copac, şi copacul vi se pare mort, pentru că ochii voştri sunt morţi. Auziţi un cântec, dar acesta nu vă spune nimic, pentru că urechile voastre sunt amorţite. Puteţi să-l ascultaţi şi pe Buddha, cuvintele lui nu vă vor spune mare lucru, căci inteligenţa voastră este amorţită.
Redescoperiţi limbajul pierdut. Ori de câte ori aveţi timp, practicaţi trezirea simţurilor. Atunci când mâncaţi, nu vă grăbiţi; încercaţi să redescoperiţi limbajul pierdut al gustului. Atingeţi pâinea, simţiţi-i textura. Simţiţi-o mai întâi cu ochii deschişi, apoi închideţi ochii. În timp ce o mestecaţi, mestecaţi de parcă aţi gusta o fărâmă din Dumnezeu. Ar fi lipsit de respect să nu mestecaţi bine, să nu sesizaţi toate savorile. Transformaţi actul de a mânca într-o rugăciune, şi veţi începe astfel să vă ridicaţi pe un nivel de conştiinţă superior. Veţi învăţa astfel calea alchimiei tantrice.
Atingeţi mai mult oamenii. Noi am devenit foarte sensibili şi iritabili atunci când suntem atinşi. Dacă vorbiţi cu cineva şi acesta face un pas către voi, voi vă retrageţi imediat cu doi paşi înapoi. Vă protejaţi astfel teritoriul. Am uitat să-i atingem pe alţii şi nu le mai permitem nici lor să ne atingă. Nu ne mai strângem mâinile, nu ne mai îmbrăţişăm. Nu mai savurăm prezenţa celorlalţi.
Duceţi-vă la un copac şi atingeţi-l. Atingeţi o piatră. Duceţi-vă la râu şi lăsaţi-i apa să curgă printre degetele voastre. Simţiţi-o! Înotaţi în apa râului şi simţiţi-i apa la fel cum o simte un peşte.
Nu rataţi nici o posibilitate să vă treziţi simţurile. În cursul unei singure zile aveţi o mie şi una de posibilităţi de a vă trezi simţurile.
Nu este necesar să acordaţi o perioadă separată acestui proces. Vă puteţi antrena întreaga zi. Folosiţi toate ocaziile care vă ies în cale. Atunci când vă aflaţi sub duş, folosiţi această ocazie; simţiţi atingerea apei care curge pe trupul vostru. Aşezaţi-vă la sol, goi, şi simţiţi atingerea pământului. Aşezaţi-vă pe o plajă şi simţiţi atingerea nisipului. Ascultaţi zgomotele nisipului, ascultaţi zgomotul valurilor. Folosiţi fiecare ocazie, şi veţi ajunge să învăţaţi din nou limbajul simţurilor. Iar Tantra nu poate fi înţeleasă decât atunci când corpul este viu, iar simţurile sunt trezite.”
OSHO
Fragment din ”CARTEA DESPRE FEMEI”, Editura MIX
Cartea poate fi comandata AICI
0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment