Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Exista o clipa prielnica pentru orice schimbare din viata noastra

Exista o clipa prielnica pentru orice schimbare din viata noastra


Fiecare persoana adulta ar trebui sa isi dea seama  cand este vremea schimbarilor importante pe care trebuie sa le faca in viata sa. Pentru ca semnale avem. Intotdeauna. Insa nu suntem dispusi sa acceptam ca, de cele mai multe ori,  pentru a face schimbari de ale caror consecinte sa ne bucuram, poate fi nevoie sa trecem prin momente de separare, de tristete si, poate chiar de durere.
Ezitam intre confortul unei aparente stabilitati si disconfortul prea mare, generat de frica de necunoscut. Pentru ca schimbarile pe care stim sigur ca trebuie sa le facem aduc cu ele o mare frica de necunoscut: ce urmeaza? Cum ma voi descurca? Ce vor zice ceilalti? Daca nu ma descurc? Daca nu fac fata?
Atat de multe frici, incat cei mai multi oameni isi spun dulci minciuni pentru a se convinge de continuitatea stabilitatii pe care minciunile o pot asigura. Prejudecatile si fricile pot deveni, in timp, paralizante, impiedicandu-ne sa ne traim viata intr-un mod autentic si potrivit noua. Anxietatea in fata vietii este un comportament invatat, din nefericire, inca din timpul primei perioade de viata, din raporturile pe care le-am avut cu primele persoane semnificative din viata noastra (mama, tata, bunici, bone, frati mai mari, alte persoane de ingrijire). Insa nu putem da vina tot timpul pe aceste persoane, desi pare mai comod asa.
Mentinand cu mari eforturi aparenta stabilitate, vrem doar sa evitam sa suferim, evitam tristetea si durerea, amanam si ignoram deciziile cu adevarat importante pentru noi – iesirea din relatii nepotrivite, renuntarea la joburi care nu ne aduc satisfactii, renuntarea la relatii sociale si ”prietenii” discutabile care nu aduc valoare vietii personale, nu ne imbogatesc emotional sau spiritual.
Si totusi, fara aceste separari si finaluri importante din viata noastra, nu putem creste, nu ne mai putem bucura de viata, ne pierdem stralucirea si nu ne vom mai putea aprecia propria persoana la adevarata sa valoare.
In schimb, este foarte probabil sa ne ‘’alegem’’ cu frustrari si cu conflicte interioare mari, cu stari adanci de tristete, unii cu depresie severa, cu insomnii si cu tulburari de alimentatie. Nu putini oameni isi gasesc ‘’linistea’’ in frigider sau in farfurie, ingrasandu-se, nu le mai pasa de corpul lor si de fapt, tot ceea ce fac este sa se se razbune in acest fel pe ei insisi. Alte persoane se razbuna nealimentandu-se. Toate conduitele alimentare centrate pe corp au de fapt, in spate, tulburari emotionale si sunt, de cele mai multe ori, razbunari pe propria persoana, modalitati in care oamenii se auto-pedepsesc pentru ca se considera vinovati, in sinea lor, de esecurile inregistrate si neasumate, desi la suprafata dau vina pe cei din jur.
Lipsa de sinceritate fata de noi insine este cauza celor mai multe tulburari emotionale. Tulburarile emotionale apar pentru ca nu suntem dispusi sa invatam sa ne gestionam viata cu atentie, nu vrem sa (re)invatam sa fim obiectivi si sa tinem cont cu adevarat de prioritatile personale.
A tine cont de prioritatile personale (printre acestea fiind, in primul rand, echilibrul psihologic si sanatatea emotionala si fizica) nu inseamna egoism si nu inseamna nici orgoliu – desi societatea asa te poate cataloga. Din cauza acestei societati, cei mai multi oameni nici macar nu se mai gandesc la echilibrul lor psihologic si la sanatatea lor emotionala si fizica, acceptand relatii compromitatoare, mediocre, joburi care le asigura o ”imagine buna” si un stil de viata care nu li se potriveste.
Frica de a trai ca persoane demne, autonome si integre, ne tine intotdeauna mici, lipsiti de valoare, ne tine ”in randul lumii” – o lume falsa, meschina. Priveste oamenii din jurul tau si vei observa ca cei mai multi dintre acestia s-au acomodat cu toate fricile induse si auto-induse. Ei numesc asta adaptare. Adaptarea la nefericire, insa, ii costa foarte mult.
Lucrand cu o clienta diagnosticata psihiatric cu depresie severa si care urmeaza tratament psihiatric, mi-a relatat principalul motiv (in opinia sa) al suferintei psihologice prin care trece: creditele bancare ce o tin intr-o relatie abuziva, o relatie cu un partener care o jigneste si care obisnuieste, din cand in cand, sa o loveasca. Am intrebat, curioasa, daca a avut semnale despre calitatea acestui partener, la inceputul relatiei. A spus ”Da, bineinteles. Dar ce era sa fac, a trebuit sa continuam relatia, pentru ca nu aveam unde sa locuiesc.” Am continuat: ”Si ati incercat sa discutati cu partenerul dumneavoastra despre comportamentele abuzive pe care nu sunteti dispusa sa le acceptati?” Ocolind intrebarea mea, a raspuns: ”Oricum, a dat in mine de 4-5 ori, nu mai mult, acum doar ma imbranceste si ma jigneste in public”. Urmatoarea mea intrebare a fost: ”Inteleg ca ati vazut de la inceput ca sunteti intr-o relatie cu potential abuziv – de ce ati mai facut credite impreuna?” Raspunsul a fost ”Pentru ca nu mai puteam sa imi retrag promisiunile facute si nu mai puteam sa dau inapoi, sa ma intorc la mama. Anuntasem si nunta, cheltuisem deja bani pe rochie si platisem avansul la restaurant. Va dati seama, nu puteam sa renunt.” Si dialogul a continuat in acest mod.
De ce am dat acest exemplu:
– in primul rand, pentru a-ti arata, intr-un scurt pasaj extras dintr-un tablou mai amplu, ca exista oameni care nu sunt dispusi sa vada problema reala (in acest caz, creditele bancare erau problema identificata gresit, in mod evident, de catre clienta mea)
– in al doilea rand: tolerarea comportamentelor neadecvate ale celor din jurul tau in raport cu tine au legatura cu lipsa de incredere, cu stima de sine scazuta, cu lasitatea si cu pasarea responsabilitatii problemelor pe umerii celui de langa tine, cu neasumarea propriei stari emotionale si cu neasumarea vindecarii, pana la urma.
– in al treilea rand: faptul ca rochia de mireasa a fost cumparata, faptul ca invitatiile de nunta au fost trimise si avansul pentru restaurant a fost achitat reprezinta doar o parte dintre presiunile sociale care au avut forta foarte mare asupra clientei mele, comparativ cu increderea in propria persoana si in abilitatile sale de viata si, pana la urma de a spune in loc de ”da”, un NU cat se poate de ferm si de asumat. 
– in al patrulea rand: necunoasterea propriului cod moral, este in stransa legatura cu pierderea capacitatii de a fi obiectiva, pierdere ce a dus la neputinta identificarii, a constientizarii propriilor comportamente dezadaptative si a consecintelor acestora in viata sa; cea mai grava consecinta este pierderea echilibrului psihologic.
O femeie dintre multele femei care nu isi pun problema demnitatii, care se complac in astfel de situatii, desi sunt femei capabile de mult mai mult, au salarii care le permit sa se descurce singure, au abilitati si studii care le permit sa desfasoare activitati pe cont propriu care sa le aduca satisfactii, aparent au tot ce ar avea nevoie pentru a face fata vietii si pentru a se bucura de o viata linistita. Si totusi, au dezvoltat comportamente dezadaptative si nu au fost atente la momentele potrivite si la clipele prielnice pe care viata le-a pus la dispozitia lor de atatea ori, clipe prielnice pentru luarea unor decizii sanatoase pentru viata lor. Iar lipsa acestei atentii la clipa prielnica costa foarte mult, dupa cum vedeti: inclusiv internari si diagnostice severe, cu pierderea, pentru o durata pe care nimeni nu stie, a echilibrului psihologic si, evident, cu consecinte in plan social si profesional.
Pentru a preveni astfel de situatii atat de neplacute, am creat programul SENS –  un program de autocunoastere, psihologie si dezvoltare personala dedicat femeilor. 
In urma cu sase ani, cand am creat SENS – tabara de psihologie si dezvoltare personala pentru femei, nici macar nu visam ca acest proiect de suflet se va dezvolta atat de frumos si ca in aceasta vara va ajunge la editia cu nr.6. O dovada in plus care imi arata ca lucrurile bine facute, cu adevarat utile, frumoase si de durata, se construiesc pas cu pas, cu bucurie, rabdare, perseverenta, dedicare si incredere. 
Grupele de pana acum au fost extraordinare, am cunoscut atatea femei minunate venite din toate colturile tarii, femei curajoase si speciale carora le sunt recunoscatoare pentru ca am lucrat impreuna! 
Indiferent din ce colt al tarii sau al lumii veti veni alaturi de noi in aceasta vara, abia astept sa cunosc grupa cu numarul 6 si sa ne bucuram impreuna de inca o experienta de suflet – o experienta in urma careia vei putea lua decizii sanatoase pentru viata ta si vei avea curajul de a-ti asuma propria viata.
Prin achitarea avansului de 50% pana la 30 Iunie, vei beneficia de un pret redus – detaliile acestui bootcamp pentru femei sunt aici: http://www.minunemica.eu/sens-bootcamp-pentru-femei-6-9-august-gura-diham/
Exista o clipa prielnica pentru orice schimbare din viata noastra si, daca privesti in urma, stiu sigur ca, desi ti-a fost greu, acum te bucuri de foarte multe decizii pe care le-ai luat pentru a-ti fi mai bine: poate fi un divort, poate fi incheierea unei relatii toxice, poate fi schimbarea unui job de care nu mai erai multumit, poate fi renuntarea la false prietenii si la relatii a caror mediocritate ai simtit-o de la inceput, poate fi renuntarea la o facultate intr-un domeniu cu care nu rezonai, poate fi schimbarea stilului de alimentatie cu un stil mai sanatos, poate fi inscrierea la cursuri de dezvoltare personala din dorinta de autocunoastere si de evolutie, poate fi orice lucru care te-a dus spre un drum mai bun si mai potrivit tie.
De asemenea, atunci cand ignoram aceste clipe prielnice schimbarilor de care avem nevoie si pe care chiar trebuie sa le facem, vine Viata – acest maestru care nu are nevoie de niciun alt nume, si ne aseaza, pe fiecare, pe ”sinele” sale – printr-un diagnostic dur, printr-un accident din care scapam cu viata, prin decesul cuiva foarte drag. De aceea, fii atent la clipa prielnica schimbarilor de care ai nevoie.
„Pentru orice lucru este o clipa prielnica
Si o vreme pentru orice miscare de sub cer;
O vreme este sa te nasti si o vreme sa mori,
O vreme este sa sadesti si o vreme sa smulgi ce ai sadit;
O vreme este sa ucizi si o vreme sa vindeci,
O vreme este sa darami si o vreme sa zidesti;
O vreme este sa razi si o vreme sa plangi,
O vreme este sa te tangui si o vreme sa joci;
O vreme este sa azvarli pietre si o vreme sa strangi pietre,
O vreme este sa îmbratisezi si o vreme sa fugi de imbratisare;
O vreme este sa cauti si o vreme este sa pierzi,
O vreme este sa pastrezi si o vreme sa arunci;
O vreme este sa desiri si o vreme este sa cosi,
O vreme este sa taci si o vreme este sa vorbesti;
O vreme este sa iubesti si o vreme este sa urasti,
O vreme este de razboi si o vreme este pentru pace.”
(fragment din Ecleziast, citat in ”Despre nerabdarea de a fi rabdator” – Dan C. Mihailescu si Ciprian Macesaru, Ed. Humanitas)
Te astept cu blandete si caldura in aceasta vara la Gura Diham, la SENS – bootcamp pentru femei – iar pana atunci te invit sa privesti in urma si sa te bucuri pentru toate clipele prielnice pe care viata le-a pus la dispozitia ta.
Sa fii in armonie iti doresc, cu drag,
Mona Georgescu
Psiholog clinician de orientare psihanalitica
Consilier NLP integrativ pentru Femei
Trainer Dezvoltare Personala si Educatie Relationala

 

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment