Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Esti un parinte bun – fii un parinte inteligent! (partea a doua)

Esti un parinte bun – fii un parinte inteligent! (partea a doua)

Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească

Dr. Cury ne spune că această deprindere a părinţilor inteligenţi dezvoltă: conştiinţa analitică, deprinderea de a gândi înainte de a reacţiona, fidelitatea, cinstea, capacitatea de a pune întrebări şi responsabilitatea socială. Iată şi sfaturile concrete:

Aceleaşi greşeli, alte atitudini

Nu fiţi un specialist în a critica comportamente inadecvate, fiţi un specialist în a-i face pe copiii voştri să gândească. Vechile corecţii şi „predicile” nu mai funcţionează, ele nu fac decât să erodeze relaţia.
Mecanismul, inconştient, funcţionează în felul următor: atunci când deschideţi gura ca să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. Astfel copiii vor şti deja tot ce urmează să le spuneţi şi se vor înarma pentru a nu primi mustrările. În consecinţă, ceea ce veţi spune nu va avea un ecou în sufletul lor.
Când greşeşte, copilul se aşteaptă să aveţi o reacţie. Dacă nu reuşiţi însă să provocaţi un impact emoţional asupra lui, nu se va produce nici o evoluţie. Astfel, continuăm uneori ani de-a rândul să reproşăm aceleaşi lucruri, iar tinerii continuă să repete aceleaşi greşeli. Ei sunt încăpăţânaţi, iar noi suntem proşti. A educa nu înseamnă a repeta cuvinte, ci a crea idei şi stări. La aceleaşi greşeli este nevoie de atitudini noi.

Nu fiţi un manual de reguli

Dacă copiii noştri ar fi computere, tehnica de a repeta reacţia pentru a corecta acelaşi defect ar funcţiona. Inteligenţa copiilor depăşeşte însă orice inteligenţă artificială. Cu toate acestea, noi persistăm să ne educăm copiii ca şi cum ar fi maşini, care trebuie să urmărească instrucţiunile tehnice dintr-un manual. Sufletul unui tânăr nu este însă o maşină, ci o lume care aşteaptă să fie explorată.
Criticile şi corecţiile repetate nu educă, ci generează agresivitate şi distanţare. Ce este de făcut? Încercaţi să îi uimiţi! Părinţii inteligenţi sunt conştienţi că mai întâi trebuie să cucerească teritoriul emoţiei, pentru ca apoi să cucerească amfiteatrul gândurilor şi, în cele din urmă, să cucerească solurile conştiente şi subconştiente ale memoriei, care este cutia cu secrete a personalităţii.

Părinţii inteligenţi creează stări emoţionale, făcând gesturi unice care îi surprind pe copii. Asta înseamnă a le spune lucruri la care ei nu se aşteaptă, a reacţiona diferit faţă de greşelile lor, a le depăşi aşteptările.

Iată un exemplu concret: copilul tocmai a ridicat glasul la tatăl lui. El se aşteaptă ca tatăl să ţipe la el şi să îl pedepsească. În schimb, tatăl tace, încearcă să îşi liniştească starea de tensiune, şi apoi îi spune: „Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc mult şi te respect.” Apoi iese din cameră, lăsându-şi copilul să se gândească. Această atitudine îi va zdruncina temelia agresivităţii.
Dacă vreţi să provocaţi un impact puternic în universul emoţional şi raţional al copiilor voştri, folosiţi-vă de creativitate şi sinceritate. Trebuie însă să ştiţi că nu îi veţi cuceri doar cu un singur gest, ci cu un model de viaţă.

Înşelaţi-le aşteptările

Dacă educaţi inteligenţa emoţională a copiilor voştri cu laude atunci când ei se aşteaptă la o mustrare, cu o încurajare atunci când ei se aşteaptă la o reacţie agresivă, cu o atitudine afectuoasă atunci când ei se aşteaptă la un atac de furie, vor fi impresionaţi şi vor înregistra acest moment intens, care îi va transforma.
Părinţii buni spun copiilor: „Greşeşti”. Părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?”. Părinţii buni spun: „Ai greşit din nou!”. Părinţii inteligenţi spun: „Gândeşte înainte să reacţionezi.” Părinţii buni pedepsesc atunci când copiii dau greş; părinţii inteligenţi îi stimulează să facă din fiecare lacrimă o ocazie de a evolua.

Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri

Învăţaţi-i să nu se teamă de insuccese

Părinţii buni educă inteligenţa logică a copiilor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copiii voştri să îşi propună diverse obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale – dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Mulţi pierd pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici sau umilinţa de a-şi recunoaşte greşelile. Părinţii inteligenţi sunt în stare să le spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă” sau „Am nevoie de tine. Ei sunt puternici în convingerile lor, dar suficient de flexibili pentru a-şi admite fragilitatea. Părinţii inteligenţi dovedesc că florile cele mai frumoase apar după iarna cea mai grea.
Părinţii care nu au curajul să-şi recunoască greşelile nu-şi vor învăţa niciodată copiii să-şi înfrunte propriile greşeli şi să înveţe din ele. Dacă ei afirmă că fac totul bine nu-şi vor învăţa niciodată copiii să-şi depăşească eşecurile.
Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa niciodată copiii cum să abordeze aroganţa. Dacă nu-şi dezvăluie temerile vor avea mereu dificultăţi în a-şi învăţa copiii să găsească în pierderi ocazii de a fi mai puternici, de a căpăta experienţă.

Bătrâneţea emoţională

Dacă sunt mereu intimidaţi în faţa nereuşitelor şi greutăţilor, copiii îşi vor hrăni prin aceste metode negative complexul de inferioritate, ceea ce le scade respectul de sine. Ei vor deveni astfel incapabili să facă faţă greutăţilor vieţii, iar această suferinţă îi va îmbătrâni emoţional. Cum se manifestă această îmbătrânire emoţională? Prin incapacitatea de a se bucura de frumos şi o înclinaţie puternică de a se lamenta permanent. Multe persoane se plâng mereu de felul în care arată, de îmbrăcăminte, de prieteni, de lipsa banilor sau chiar de faptul de a se fi născut, tocmai din această cauză.
Lamentarea permanentă este îngrăşământul suferinţei emoţionale, iar capacitatea de a mulţumi este combustibilul fericirii. Tinerii care devin maeştri în a se plânge au un mare dezavantaj în viaţă.

Bucuria lucrurilor mărunte

Învăţaţi-vă copiii să găsească în lucrurile mici motive majore de fericire. O persoană superficială din punct de vedere emoţional are nevoie de evenimente mari ca să se bucure; o persoană profundă găseşte bucurie în lucrurile ascunse, în fenomene aparent imperceptibile: mişcarea norilor, dansul fluturilor, îmbrăţişarea unui prieten sau a persoanei iubite, zâmbetul prietenos al unui necunoscut.
Fericirea nu este opera întâmplării, fericirea vine prin exerciţiu. Antrenaţi-vă copiii pentru a fi excelenţi observatori. Ieşiţi pe câmp sau în grădină, faceţi-i să urmărească deschiderea unei flori şi descoperiţi cu ei frumosul invizibil. Simţiţi cu ochii voştri lucrurile frumoase care vă înconjoară.
Faceţi-i pe tineri să aprecieze momentele simple, forţa care izvorăşte din pierderi, siguranţa care răsare din haos, măreţia care emană din gesturile mici. Munţii sunt formaţi din particule nevăzute de nisip.

sursa: aici

 

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Add a Comment