Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Emoţiile sunt necesare progresului interior

Emoţiile sunt necesare progresului interior

A înţelege cum pot fi organizate emoţiile reprezintă un subiect central nu numai pentru psihologie, dar şi pentru societatea omenească în general: secolul al XX-lea a fost de departe secolul cel mai sângeros din istoria omenirii, nu avem deci niciun motiv să ne lăudăm în raport cu strămoşii noştri prin felul în care reuşim să înţelegem şi să stăpânim emoţiile legate de violenţă cum ar fi furia sau ura.

În multe culturi primitive, oamenii aveau impresia că gândurile lor veneau din regiunea abdominală; trebuie să credem că multe persoane din zilele noastre rămân primitive, în măsura în care ele nu reacţionează la ceea ce le „tulbură”. Acestea fiind spuse, sursa emoţională şi mentală situată în abdomen poate fi reglată prin practici respiratorii şi meditative la nivelul zonei  aflate exact sub buric (hara în japoneză, svadisthana în sanscrită).

Aspectul pe care nu trebuie niciodată să-l pierdem din vedere referitor la emoţii este acela că ele sunt extrem de schimbătoare; nu din comoditate sau din obişnuiţă le încărcăm cu un lustru de continuitate. În realitate, păstrăm variabilitatea emoţională  a copilului, chiar a sugarului.

A conştientiza într-adevăr asta este eliberator în sine.

Într-o zi, un călugăr Zen îl vizitează pe maestrul său şi îi zice: „Nu reuşesc să-mi stăpânesc furia.” Maestrul îi răspunde: „Arată-mi furia ta aici, acum.” Surprins, călugărul rămâne cu gura căscată; atunci, maestrul conchide: „Dacă nu poţi să-mi arăţi furia ta, înseamnă că ea nu reprezintă firea ta adevărată. Meditează asupra adevăratei tale naturi.” Acest capitol despre emoţii ar putea să se oprească aici, dar cum ştiu, deoarece am încercat, că nu este atât de uşor să meditezi asupra adevăratei naturi a noastre, voi continua oferind câteva informaţii legate de emoţii.

Al doilea aspect ce trebuie înţeles bine este că emoţiile apar datorită unei memorii legate de stare. Este o noţiune care corespunde celei referitoare la bija, „germene”, din psihologia indiană: atunci când o „sămânţă” se găseşte în condiţii favorabile, ea începe să germineze, dacă nu, procesul de dezvoltare stagnează, fază pe care hinduşii o numesc citta, iar occidentalii, inconştient. În hipnoză, se va vorbi de disociere, în psihanaliza freudiană – de refulare, iar în psihanaliza jungiană – de complexul cu tonalitate afectivă.

Procesul de vindecare emoţională trece prin „catarsis”, adică purificare.

Este vorba de un proces în două faze: resimţirea intensă a emoţiei, eventual manifestată în exterior (abreacţie), însoţită de o stimulare a sistemului simpatic, apoi faza de relaxare, mai exact o stimulare a sistemului parasimpatic, o asimilare şi un sentiment de recunoaştere pentru conştientizările avute.

În meditaţie, acest proces este prezent, dar e vorba, de obicei, de micro-pulsiuni emoţionale, care operează la un nivel mai subtil decât pulsiunile psihice, dar care pot fi totuşi foarte intense în cazul celui care meditează cu adevărat. Din punct de vedere practic, ar fi bine să stăm lungiţi puţin după o perioadă de meditaţie în postura aşezată pentru a facilita această fază de asimilare.

Emoţiile sunt necesare progresului interior: la modul simplu, ele trebuie dirijate spre „canalele” bune. O eroare pe care o putem face în terapie ar fi să nu utilizăm forţa emoţională conţinută în simptomul iniţial şi să dorim în a o îndepărta de la început pentru o reasigurare sau sfaturi de relaxare, atunci când acestea nu ar trebui să urmeze decât în faza a doua.

Se povesteşte că a avut loc o întrevedere mai degrabă tensionată între Napoleon şi Papa. Era vorba de a şti dacă acesta din urmă trebuia să părăsească Roma pentru a se instala în Franţa. La început, Napoleon a încercat să-i arate Papei toate avantajele pe care le-ar fi obţinut instalându-se în Franţa. Papa a comentat doar printr-un cuvânt: „Comediant”; ca atare, Napoleon a devenit furios şi a început să profereze tot felul de ameninţări împotriva Sanctităţii Sale. După o vreme, Papa puse capăt întrevederii tot cu un singur cuvânt: „Tragediant”… Chiar şi în cazul în care cupluri de emoţii opuse au o putere de dominaţie tiranică asupra noastră, există o parte din noi înşine care le poate recunoaşte calitatea papală, dacă pot spune aşa.

Polarităţile emoţionale pot fi inversate rapid: observăm asta la nivelul cuplului, unde dominantul poate deveni brusc dominat, unde consolatorul devine cel consolat. Se zice că în egipteana veche există o singură hieroglifă pentru a desemna termenii „puternic” şi „slab”, interpretarea depinzând de context; este vorba mai curând de „axa” forţă-slăbiciune, în special de unul dintre cei doi poli. În creier, foamea şi saţietatea, cât şi celelalte cupluri emoţionale corespund unor centri pereche, care se reglează reciproc.

Atâta vreme cât nu am meditat bine asupra acestei alternanţe a contrariilor, nu avem nicio şansă să progresăm spre spiritul pur aflat dincolo: am fi mai curând precum acel om cărui şoferul unei maşini îi cere să verifice pe fereastră dacă funcţionează semnalizatorul. Prietenul se uită şi răspunde: „Merge, nu merge, merge, nu merge…”

Succesiunea rapidă de emoţii contradictorii cu care suntem identificaţi creează o confuzie în viaţa de toate zilele, ceea ce am putea numi „meli-melodrama” cotidiană. Emoţiile şi stresul sunt legate şi corespund unor secreţii cu un nivel ridicat de cortizon şi de adrenalină: s-a arătat că există o dependenţă la niveluri ridicate ale acestui ultim hormon şi deci o reacţie depresivă de lipsă atunci când el se află la un nivel normal.

Trebuie să înţelegem că cei mai mulţi oameni se plictisesc în forul lor interior: explozia emoţională-pasională produce schimbare, ei încep să aibă ceva de povestit sau să povestească altora. Dacă suferinţa emoţională poate hipnotiza mentalul, faptul în sine are loc mai întâi deoarece ea constituie un eveniment în monotonia cotidiană, iar prin asta, că reprezintă o anumită bucurie.

În plus, mentalul obişnuit este fragmentat, iar fragmentarea ne face nefericiţi. Explozia emoţională-pasională dă o impresie de unitate; spărgând farfuriile din casă, avem impresia că am relipi farfuria mentalului, care este bucăţi; dar efectul nu va dura deloc, farfuria interioară va rămâne crăpată şi se va sparge din nou la prima ocazie.

Ne plac exploziile emoţionale, deoarece ne fac să pierdem un timp sensul realităţii, iar realitatea nu este strălucitoare. E creată astfel o unitate efemeră, un alb în mental, ca un drog care uimeşte, dar această emoţie face şi mai mult, „uimeşte prin stupiditate”, întrucât orbeşte restul, începând cu sentimentele altora. Nu este surprinzător că atâţia oameni găsesc un fel de bucurie măruntă dincolo? Probabil  din cauză că nu au avut niciodată ideea că ne-am putea „găti viaţa” altfel decât cu sosul dulce-amărui al emoţiilor.

Dr. Jacques Vigne – Meditatie si Psihologie, Editura Elena Francisc

În prezent se simte în occident o nevoie puternică de o psihologie spirituală, care să nu fie bazată nici pe dogmatism, nici pe patologic, crede Dr. Jacques Vigne, psihiatru francez, care trăieşte în India, autor al cărţii Éléments de psychologie spirituelle şi Le Maître et le Thérapeute. Liniştea este atât baza, cât şi scopul meditaţiei, precum şi spaţiul în care se desfăşoară sufletul; din aceasta provine orice cuvânt devărat fie că se referă la meditaţie, fie la suflet. Mă înclin în faţa acestei tăceri, spune Jacques Vigne. El ne propune aici o sinteză magistrală a cercetărilor desfăşurate în jurul a ceea ce se numeşte „biochimia credinţei” şi asupra efectelor psihosomatice ale diverselor forme de meditaţie.
Această carte, importantă pentru toţi cei care doresc să se înţeleagă pe ei înşişi şi să fie totodată capabili să se schimbe şi să se accepte în urma acestei schimbări, trece în revistă practicile orientale de meditaţie în lumina diverselor interpretări occidentale. Practicanţii unei căi spirituale vor găsi în lucrarea de faţă ceea ce este util să înţeleagă pentru a evita anumite capcane mentale, în timp ce persoanele interesate de teoriile psiho-analitice vor descoperi aici o informaţie serioasă despre domeniile spiritualităţii.
Concentrare şi atenţie, influenţă a spiritului asupra corpului, autovindecare catalitică, logică a celor patru stări de conştienţă, noţiunea de ego, imaginar, ataşament şi detaşare: toate elementele fundamentale ale conştiinţei sunt ilustrate detailat în cartea dr. Jacques Vigne, ca repere pe drumul căutării interioare. În sfârşit, prin rezultatul cercetărilor sale asupra endorfinelor, Jacques Vigne reînnoieşte reflecţia în privinţa toxicomaniei, a drogurilor şi a modalităţilor de a scăpa de dependenţa lor cu ajutorul meditaţiei.

 

0


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente. Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa. De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Add a Comment