Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Egoul si subpersonalitatile noastre, intre psihanaliza si viata de zi cu zi

Egoul si subpersonalitatile noastre, intre psihanaliza si viata de zi cu zi

Credintele puternice pe care le avem despre noi insine genereaza un set de subpersonalitati, construite pe baza ideilor pe care le avem despre lume si viata, despre realitate, in general.

Toate aceste subpersonalitati au o viata a lor, o forta foarte mare, care se face simtita atunci  cand ne asteptam mai putin si care – de cele mai multe – nici nu ne da de gandit, ba chiar o apreciem.

CUM AM AJUNS SA COLECTIONAM ACESTE SUBPERSONALITATI?

Constructia acestor subpersonalitati isi are inceputurile in mica noastra copilarie, atunci cand lumea noastra interioara (propriile ganduri, trairi, nevoi, propria natura) a intrat in contradictie cu lumea noastra exterioara (parintii, relatiile cu cei din jur, gradinita etc.).

Fundatia solida a acestor subpersonalitati a generat asa numitul “comportament normal”, am devenit conformisti, pentru a fi acceptati din punct de vedere social. Am uitat comportamentul natural, am fost fortati sa il uitam.

In timp, ne-am obisnuit atat de mult  cu noi, incat ne caracterizam actiunile ca fiind comportamente normale; nu facem decat sa ne ascundem Sinele de cei din jurul nostru.

Incet-incet, am facut loc Ego-ului si ne-am confundat cu el.

APARITIA EGO-ULUI

Psihanaliza vorbeste despre un strat al aparatului nostru psihic, Supraeul– referindu-se la o instantanumita initial cenzura, o instanta critica si, asa cum arata si numele, pentru o lunga perioada de timp Supraeul e supraordonat Eului (perioada copilariei in care Eul e slab dezvoltat).

Acest Supraeu apartine stratului inconstient al aparatului psihic si incorporeaza norme, reguli si cerinte ale parintilor – insa, pe langa partea critica, are si o parte de ideal, stimulativa.

La nivelul vietii de zi cu zi, “comenzile” Supraeului se exprima sub forma unor reglementari nereflectate, netrecute prin filtrul gandirii, de tipul “se cuvine / nu se cuvine”, “se face / nu se face” – comenzi si ordine care ni se impun neconditionat si sunt acceptate implicit. Ia nastere – astfel – o morala inconstienta, des intalnita la adultul de mai tarziu.

Morala Supraeului nu este altceva decat interiorizarea inconstienta a relatiei dintre parinte si copil. Aceasta devine relatie intrapsihica pentru ca, in cadrul acestui tip de morala, binele si raul coincid cu supunerea sau nesupunerea fata de ordinele Supraeului.

Interiorizarea normelor morale se realizeaza exclusiv afectiv, in sensul in care reflectia si gandirea  nu participa in nici un fel la preluarea acestor norme.

Din cauza acestui tip de interiorizare exista  posibilitatea ca normele care fac obiectul interiorizarii sa nu coincida cu normele care i s-ar potrivi cel mai bine respectivei persoane.

In afara de normele si regulile pe care le-am preluat de la parinti, mai exista o serie de elemente adiacente care sunt preluate pe parcursul vietii (mai ales in perioada de crestere) de la diferiti substituti parentali.

Maturizarea morala presupune o inlocuire partiala a moralei inconstiente cu morala constienta.

MAI MULT …

Intrucat atunci cand eram mici comportamentul nostru natural a fost respins si corectat de catre familie, am tradus acest fapt – cu mintea noastra de atunci – prin afirmatia “nu sunt iubit/a asa cum sunt” si am apelat la trucuri si strategii pentru ca acest lucru sa se intample.

Toti am trait situatii in care ne-am simtit descurajati, plini de indoieli si nedemni de a primi iubire si apreciere. Toate aceste situatii ne-au generat un set de nevoi psihologice pe care le-am experimentat de mici in familiile noastre:

  • nevoia de a fi iubiti asa cum suntem
  • nevoia de  aprobare
  • nevoia de acceptare
  • nevoia de apreciere

Experientele si nevoile din copilarie sunt, de fapt, programe vechi, stocate  foarte adanc pe banda noastra personala, in inconstient.  Toate acestea ne controleaza atat de mult comportamentul actual, astfel incat un adult este ca un aparat caruia i s-au inregistrat toate aceste programe vechi.

Nu ne dam seama, dar toate aceste nevoi psihologice sunt, de fapt, programe pe care mintea nostra le-a inregistrat si care  ajung,  in timp, sa ne puna  “frane”,  impiedicandu-ne sa avem un comportament natural:

  • nevoia de  aprobare se traduce acum prin faptul ca ai nevoie sa ti se spuna ce sa faci, sa ti se spuna ca ai voie, sau ca nu ai voie, sa te uiti permanent la cei din jur si sa te compari cu ei
  • nevoia de acceptare se traduce acum prin faptul ca nu poti sa te simti bine daca exista oameni sau persoane care nu te plac
  • nevoia de apreciere se face simtita atunci cand ai nevoie ca cei din jur sa te laude pentru realizarile  si pentru abilitatile tale
  • nevoia de a te baza pe altii compenseaza lipsa de incredere in fortele proprii, nu iti poti asuma responsabilitatea pentru tine, ceri ajutor mai mereu si nu ai incredere in capacitatile si abilitatile tale
  • nevoia de recompense imediate este vizibila atunci cand vrei sa profiti de o oportunitate cu orice pret,  fara sa te gandesti la consecinte sau la ziua de maine, atunci cand nu poti rezista la dorinte sau pofte spontane.

Intrucat amprentele acestor comportamente sunt atat de adanci, te justifici  spunand  doar “N-am incotro, nu am ce  sa fac, asa sunt eu” – auzim de cele mai multe ori acasa, la colegii de birou, la prieteni, la … noi.

Fara sa stim, fara sa vrem, ne-am abandonat sinele natural, in favoarea ego-ului, iar acum concuram pentru accesoriile vietii: un job bun, bani mai multi, functie mai importanta; mai mult, am uitat ca daca suntem intr-o competitie, concurenta inseamna responsabilitate si corectitudine fata de noi in primul rand.

NOI SI SUBPERSONALITATILE NOASTRE

Cei mai multi oameni au doua sau trei subpersonalitati dominante prin intermediul carora relationeaza cu cei din jur, dar si cateva minore. Impreuna, subpersonalitatile dominante si cele minore, se constituie in Ego. Egoul este cine crezi tu ca esti, dar nu reprezinta adevarul despre tine, nu este “cine esti tu” in mod adevarat.

Subpersonalitatile create de aceste programe adanc inradacinate au corespondent in fiecare dintre starile de nevoie psihologica si se manifesta in comportamente, dupa cum urmeaza:

  • cand te porti mai frumos sau mai politicos decat esti tu de obicei zi de zi, arata ca esti in starea de nevoie psihologica
  • cand privesti constant in jur ca sa vezi ce sa crezi, ce sa faci, ce sa gandesti
  • cand incerci sa controlezi alti oameni – oamenii nesiguri incearca sa controleze alti oameni pentru ca nu se pot controla pe ei si apoi asta e o cale de a se valida; trebuia sa vada daca inca au impact asupra celor din jur, ca sa se simta importanti din nou
  • cand cauti atentia intr-o masura prea mare
  • cand incerci sa arati permanent ca ai dreptate e un semn ca ai nevoie sa ti se recunoasca punctul de vedere altfel te simti lipsit/a de valoare
  • cand te afecteaza parerea pe care o au cei din jur despre tine
  • cand pui pret mare pe aprobarea, acceptarea si aprecierea celor din jur.

Cred ca unul dintre cele mai triste aspecte la care se ajunge este ca ne putem lasa manipulati foarte usor chiar prin obiectul dorintelor noastre.

De exemplu, un copil este indemnat de catre parinti sa manance tot din farfurie, “ca sa creasca mare”. Copilul poate experimenta o frica de acest “mare” si poate stagna in crestere, sau poate deveni adultul obez si sedentar de mai tarziu, pentru ca vechiul sau program functioneaza in continuare: “mananca tot, ca sa cresti mare”

Tuturor ni s-a spus sa luam note mari la scoala,  ca sa devenim ceva/cineva in viata. Acesta este un program care a pus un semn de egalitate intre notele de la scoala si succesul in viata, asa cum l-au vazut parintii sau profesorii. Daca notele pe care le-am luat la scoala erau de nivel mediu, acest program tinde sa ne conduca spre un nivel mediu in viata. Sau am dezvoltat o ambitie care nu are legatura cu noi, uitand de responsabilitate si corectitudine, vrand sa fim competitivi cu orice pret.

Atunci cand o subpersonalitate este activa, te identifici cu ea si joci foarte convingator rolul pe care aceasta il presupune, chiar crezand in rolul pe care il joci.

Ambitia care este cultivata in noi, de mici, este aceea de a deveni CINEVA, de a trebui sa dovedim ca nu suntem o persoana obisnuita, ci una extraordinara. De ce? Cui foloseste?

“Eu insist asupra ta. Caracterul e secundar, comportamentul e secundar;
sinele tau esential este principal.
Nu acorda prea multa atentie lucrurilor pe care le faci, acorda multa atentie asupra a ceea ce esti.
Fiinta ta trebuie sa devina centrul preocuparilor, actiunea va veni de la sine.
Cand fiinta se schimba, actiunea o va urma.”
– Osho –

Subpersonalitatile si programele generate de ele se pot schimba. Depinde ce vrei sa schimbi, ce crezi ca ai nevoie sa schimbi. Depinde cat de mult evadam in trecut, in prezent sau in viitor. Depinde daca iti dai seama ca ai ajuns sa confunzi harta cu teritoriul si iei asa-zisa interpretare proprie drept adevar.

Si, la fel de important, cu ce vrei sa schimbi?

Mona Georgescu, psiholog clinician
Consilier NLP Integrativ pentru Femei
Trainer Dezvoltare Personala 

 

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment