Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Dragi Barbati…

Dragi Barbati…

Dragi Barbati,

Am ales aceasta cale pentru a va multumi, in numele femeilor din viata voastra, pentru eforturile pe care le faceti de a intelege, de a comunica si de a trai in armonie alaturi de acestea – chiar daca aceasta armonie nu este atinsa clipa de clipa si chiar daca nu primiti aprecierea lor, atunci cand va doriti acest lucru.

Multumesc pentru intentia de a aduce bucurie in viata fiecarei femei care are un loc si un rol in viata ta. Fie ca iti este mama, sora, bunica, iubita, fiica, prietena, colega de birou.

Iti multumesc, in numele acestor femei, pentru fiecare moment in care le-ai observat in viata ta, pentru fiecare moment in care le-ai protejat, le-ai ocrotit, pentru fiecare moment in care le-ai facut sa simta respectul tau, pentru fiecare moment in care le-ai facut sa se simta speciale, pentru fiecare moment in care le-ai facut sa simta recunostinta ta.

Iti multumesc, in numele lor, pentru ca incerci sa intelegi ca diferentele nu despart, nu separa femininul de masculin, dar il diferentiaza, pentru ca noi, femei si barbati, sa atingem armonia de care este atata nevoie. Fara acest contrast – al gandurilor, emotiilor, sentimentelor si comportamentelor – femininul nu s-ar manifesta, iar noi, femeile, nu am intelege cine suntem si ceea ce avem nevoie.

E bine sa stiti ca nu avem nevoie de sensibilitate in exces, ci de tandrete. Asa cum niciodata nu am dorit ca forta voastra sa ne domine, ci dorim ca tocmai cu puterea voastra, sa ne sustineti.

Nu avem nevoie de iubirea aceea fotosopata si divina, care nu are niciun corespondent in realitate, ci avem nevoie de o iubire reala, umana, posibila. Femeile mature nu au nevoie sa privite ca niste zeite sau ca niste icoane, nu au nevoie sa fie idealizate, ci au o enorma nevoie sa fie vazute de voi asa cum sunt. Au nevoie sa fie tratate cu politete, stima si respect. Este mai mult decat suficient.

Femeile nu doresc sa se ajunga la desconsiderare, desi, societatea, tacit, indeamna si spre asa ceva.

Femeile mature nu vor dori niciodata sa controleze viata barbatilor, insa nu vor nici ca voi sa le controlati viata sau sa le impuneti comportamente si norme care sa le blocheze evolutia, dezvoltarea. Si nu ma refer la curentul feminist, ci la cel feminin.

Stim ca ati preluat din familiile din care proveniti, foarte multe tipare de comportament pe care le-ati adus in viata de cuplu. Este posibil sa iti vezi iubita sau sotia ca pe o sora sau ca pe o mama mai mult sau mai putin iubitoare, insa nu acesta este rolul sau in viata ta. Sau cel putin nu in aceasta etapa. Rolul acesta il are doar pentru copiii vostri, relatia ta cu ea este insa de parteneri de viata.

La fel, si noi am adus in relatiile de cuplu intregul bagaj emotional si atatea tipare invatate din familiile noastre. Nu suntem mai presus, nimeni nu este mai presus decat celalalt intr-un cuplu – suntem ca intr-o oglinda, noi si voi.

Ne-am bucura enorm daca ati reusi sa gestionati intr-un mod sanatos astfel de comportamente, daca v-ati acorda timp sa analizati cum va purtati in relatii, ce asteptari aveti, de ce aveti asteptarile pe care le aveti si ce ati putea face pentru a imbunatati partea voastra de relatie. Pentru ca sunt sigura ca daca fiecare dintre partenerii unui cuplu ar privi cu maturitate, cu realism, partea sa de relatie, lucrurile ar sta cu totul altfel.

Se apropia ziua de 8 Martie si m-as bucura ca, odata cu aceasta zi internationala a femeii, barbatii sa fie incurajati sa isi priveasca masculinitatea din perspective noi, altele decat pana acum. Sa priveasca de pe alt palier relatia pe care o au cu femeile din viata lor.

Poate ca ar trebui sa o privesti cu alti ochi pe femeia din viata ta, pe acea femeie care in aceasta perioada a vietii tale are rolul de partener de cuplu, partener de viata. Priveste-o ca pe un suflet care se straduieste sa faca tot ce poate sa faca pentru ca tie sa iti fie bine, pentru ca relatia voastra sa evolueze, pentru ca voi sa fiti fericiti.

Faptul ca nu stiti, nici tu, nici ea, cum este mai bine sa procedati in contextul vostru, nu reprezinta un motiv de incrancenare, nu reprezinta motive serioase pentru a aduce reprosuri sau invinuiri reciproce.

Concentreaza-te pe partile sale bune, pe resursele de care dispune si pe care este atat de capabila sa le foloseasca atunci cand tu ai nevoie de ea in momente dificile. Aminteste-ti care au fost calitatile ce te-au atras cel mai mult la ea si incurajeaza manifestarea lor si acum.

Mi se pare foarte trist ca in cupluri uitam ce ne-a atras la inceput la persoana de langa noi, si avem tendinta sa ne concentram pe tot ce nu ne mai place in momentul prezent la aceasta persoana. Priveste cu atentie fiinta de langa tine, priveste-o cu drag, cu ingaduinta, intelege ca si ea trece prin momente bune si mai putin bune, la fel ca tine.

De ce ar trebui ca doar tu sa fii cel inteles, cel care are nevoie de atentie, de iubire si de ingrijire?

In ceea ce priveste feminismul … cred ca este o extrema nedorita a feminitatii. Nu vom putea sa fim egali niciodata, si e bine sa fim realisti si din acest punct de vedere. Suntem insa minunati prin insasi faptul ca ne completam reciproc, ca nu suntem la fel decat, cel mult, la nivel de suflet, de esenta.

Trecem impreuna prin viata folosindu-ne, inconstient, de normele si regulile sociale pe care le-au transmis generatiile anterioare. Haideti sa incercam sa fim mai constienti, sa nu mai fim roboti care „executa’’ mecanic rolul de femeie si rolul de barbat. Haideti sa fim mai flexibili, mai toleranti, mai intelegatori din aceste pozitii de femeie si de barbat, sa dam la o parte niste masti care nu sunt utile in cuplu, dar care ascund bine niste rani nevindecate… Continutul emotional ridicat al povestilor noastre de viata, precum si realitatea interioara a fiecaruia, determina modul in care am ajuns sa ne purtam acum.

Da, toti purtam drame interioare si am fost invatati sa nu vorbim despre ce simtim, sa nu exprimam ce simtim, sa reprimam, sa nu impartasim ceea ce traim in interior.

Ca urmare a raporturilor emotionale pe care le-am dezvoltat de mici, am pierdut, fara sa vrem, ”bucati de suflet”. Iar pe langa dramele noastre interioare, avem, fiecare, o harta interna a emotiilor, sentimentelor si alegerilor, avem pattern-uri inconstiente conform carora traim si relationam, asa incat nu cred ca il putem privi pe cel de langa noi/pe cea de langa noi altfel decat ca pe un univers pe care chiar nu avem cum sa il cunoastem.

Dar, mai ales am fost invatati nu ne asumam responsabilitatea pentru propriile greseli si sa dam vina unii pe ceilalti.

Dar gata, acea perioada a trecut, suntem maturi, si noi, si voi. Daca nu ne-am cerut iertare pentru greselile pe care le-am facut, nu inseamna, insa, ca nu ne-am recunoscut vina si ca nu incercam sa reparam ceea ce am stricat. Putem sa invatam sa ne cerem iertare unii altora, pentru ca, de fapt, nimeni nu a vrut sa raneasca pe nimeni, in mod intentionat.

Faptul ca, de-a lungul timpului, ne-am manipulat reciproc pentru diverse avantaje, nu a avut cum sa ne faca decat rau, la nivel de suflet. Sigur ca Ego-urile au fost incantate, insa faptul ca ne-am folosit reciproc de slabiciunile pe care le avem, nu are cum sa ne bucure – nici pe noi, nici pe voi. Si totusi s-a intamplat, de nenumarate ori.

De nenumarate ori s-au intamplat nenumarate lucruri cu care nici voi, si nici noi, nu ne mandrim. Dar suntem in crestere, invatam – si noi, si voi.

Invatam sa ne restabilim prioritatile, sa ne stabilim granite sanatoase, sa relationam pe baza de respect, fara manipulari si fara santaje emotionale. Cu atat mai mult cu cat in acelasi timp cu nevoia personala de spatiu, de liniste, avem nevoie, fiecare, sa traim in claritate si sa ne gestionam mintea si emotiile in mod coresponzator.

Daca esti intr-un cuplu, daca esti intr-o relatie, propune-ti sa schimbi stadiul de cuplu obisnuit, cu cel de evolutie, de crestere impreuna. Este minunat sa te poti deschide, sa te poti arata asa cum esti, persoanei de langa tine. Nu mai fiti straini, desi e mai comod a fi strain, decat a fi intim. Pentru intimitate iti trebuie curaj. Pentru a iubi iti trebuie curaj. Frica de intimitate si frica de a iubi duc doar spre frica de viata. Nu este imposibil, insa – nici sa iti faci curaj sa iubesti, nici sa iti faci curaj sa fii intim cu cel de langa tine. Si nu ma refer la aspectul sexual al relatiei.

Doar asa vei putea sa cresti, deschizandu-te spre cel de langa tine. Si nu ma refer la o crestere biologica sau fizica. Ci la cea de evolutie, de transformare din interior, de care toti avem nevoie.

Cu toate ca toti avem aceleasi posibilitati de crestere interioara, vom alege contexte diferite prin care vom creste. In final, ceea ce conteaza, la finalul drumului aici, sunt lectiile invatate. Niciodata nu a contat continutul acestora, ci doar modul in care am gestionat situatiile care au generat lectiile de viata si modul in care fiecare isi gestioneaza lumea interioara.

Stiu ca e mai usor sa faci schimbari in viata profesionala decat in cea personala,pentru ca rolul pe care il joci la servici poate ti se potriveste mai bine decat rolul pe care trebuie sa il joci atunci cand nu mai esti acolo. Fiecare rol presupune anumite emotii active, sentimente si comportamente diferite de ale altor roluri. Sentimentele, gandirea, perceptia si comportamentele aferente unui rol profesional nu pot fi ”amestecate” cu cele ale altor roluri pe care le joci dupa ce orele de program se incheie.

Viata personala este mai importanta, in opinia mea, decat cea profesionala. Degeaba ai o functie de conducere in care te descurci si ai succes, daca in relatia de cuplu nu te descurci, nu faci fata. Faptul ca viata profesionala este implinita si ca tu te refugiezi acolo, este un semn ca in relatia de cuplu lucrurile nu sunt asa cum ar fi bine sa fie, pentru niciunul dintre partenerii de cuplu. Faptul ca acel rol, cel din viata profesionala, a ajuns sa te joace pe tine, se vede si se simte … acasa. Identificarea dusa la extrem ne caracterizeaza si pe noi, si pe voi, sunt sigura ca ati remarcat acest aspect, si voi.

Va trebui sa ne apropiem de momentul in care si voi, si noi, vom reusi sa gestionam cu maturitate problemele cu care venim in cuplu si sa intelegem ca celalalt nu este responsabil pentru fericirea noastra, desi ne este foarte usor sa il acuzam, atunci cand nu suntem fericiti. O tendinta fireasca, omeneasca … sau o tendinta invatata, mai degraba …

Schimbandu-va atitudinea voi fata de voi, ne vom schimba si noi atitudinea fata de noi. Vom invata sa nu va mai acuzam de ceea ce ar trebui sa ne spunem chiar noua, si anume vina de a fi absenti din viata noastra. Este o vina pe care femeile obisnuiesc sa o arunce pe umerii barbatilor … cand, de fapt, chiar ele sunt marile absente din viata lor.

Asa cum spuneam mai devreme, fiecare poarta cu sine propria drama interioara, iar aruncarea vinovatiei pe umerii celuilalt nu face decat sa genereze durere psihica si spirituala si sa ne opreasca, fiecaruia, evolutia si calatoria interioara.

Viata ne-a facut pe fiecare cat se poate de intreg, de complet, astfel incat nu este nevoie sa ne „intregim’’ unii pe ceilalti. Suntem – si noi, si voi – un ocean de emotii, de ganduri si de amintiri. Fiecare interactiune pe care am avut-o de-a lungul vietii ne-a schimbat.

Nu suntem prin nimic superiori sau inferiori, dar, cu siguranta, nu suntem egali. Aici este si frumusetea: suntem unici, irepetabili, incomparabili si fiecare dintre noi are un potential ce trebuie atins in moduri cat mai originale, personale. Nu suntem obligate sa va implinim asteptarile, si nici voi nu sunteti obligati sa ne impliniti asteptarile. Daca ne-am da timp sa fim mai atenti, asteptarile chiar nu au niciun rost. Asteptarile nu fac decat sa ne creasca ambitiile, sa ne distruga vietile si sa ne poarte in directii gresite. Ambitiile tin de ego, haideti sa nu ne mai intoxicam, sa nu ne mai poluam vietile cu aceste ambitii.

Nu trebuie sa formam un cuplu doar pentru ca societatea – cu motivatiile sale constiente sau inconstiene – ne vrea in doi. Ni s-a indus ideea ca, singuri, am fi incompleti … nu, nu suntem. Suntem completi, fiecare, exact asa cum suntem. 

Iar daca formam un cuplu, nu este o simpla coincidenta, nu este o intamplare mai mult sau mai putin fericita … cuplul pe care il formam are radacini mult mai adanci si puternice decat am putea crede, radacini ce nu tin de planuri si motivatii constiente, radacini ce coboara in generatii anterioare noua. 

Mai mult, suntem atrasi, unii spre altii, de acele parti din noi pe care le tot negam in noi insine sau pe care ni le respingem sau pe care am dori sa le manifestam, insa nu stim cum.

Nu, nu exista nimic banal intr-un cuplu, mai ales ca tabloul pe care il putem vedea arata doar ceva superficial … Nu, nu banalizati relatiile, nu banalizati viata.

Pe scena cuplului ”functionam”, fiecare, de cele mai multe ori, pe baza de proiectii, dar fiecare poate invata sa isi contina aceste proiectii, fara sa fie nevoie sa mai intre in iubiri false, patologice si fara sens, fara sa exerseze iubiri care nu contin nici o urma de iubire.

Ca femei, suntem libere, puternice, complete si intregi. Ca barbati, sunteti liberi, puternici, completi si intregi. Ca femei, avem o latura feminina si una masculina. Ca barbati, aveti, la fel, o latura feminina si o latura masculina. In anumite contexte, se manifesta fiecare dintre aceste laturi. Si este foarte bine asa.

Anima si Animus pot sa (re)invete sa Fie impreuna, nu doar sa fie impreuna de dragul de a fi, de ochii lumii.  

Anima si Animus se pot sincroniza, pentru ca, de fapt, din cel mai multe cupluri lipsesc conexiunea, empatia si sincronizarea.  A forma un cuplu, inseamna a trece dincolo de conditionari, dincolo de ceea ce purtam pe umeri, fiecare; inseamna a vindeca reciproc ceea ce este de vindecat. Cu compasiune, credinta, incredere, smerenie, cu bunavointa, responsabilitate si respect. Numai astfel capacitatea de a iubi si capacitatea de a fi iubit pot sa iasa la lumina, pot sa se manifeste. Capacitatea de a oferi si capacitatea de a primi iubire se dobandesc prin efort constient, nu au legatura cu episoadele trecatoare de indragostire si cu rutina, cu plictiseala si cu minciunile frumoase ce se instaleaza cu usurinta atunci cand exercitiile de iubire nu au continut nici urma de iubire – desi, au avut un rost si acestea, la vremea lor.

Putem trai separat, nu avem nevoie sa ne incurcam vietile, insa pentru a manifesta Cuplul in toate aspectele sale, avem nevoie unii de ceilalti. In opinia mea, este singurul motiv real pentru care au fost date relatiile.

Dragi Barbati, este Primavara, este luna Martie, o luna pe care mi-as dori-o mai degraba a Feminitatii, o luna in care sa ne amintim mai mult de Feminitate – si nu la modul la care sunt serbate, mecanic, zilele de 1 si 8 Martie … Imi doresc sa fie o luna a inceputurilor frumoase, a reluarii ciclurilor firesti ale vietii. Sunteti invitati sa pasiti intr-o lume a subtilului si a emotiilor profunde… iar pentru asta nu este nevoie sa renuntati la identitatea voastra, la imaginea de sine si la valoarea voastra.

Pentru ca … fiti siguri ca noi nu vrem sa fim ca voi … si va rugam ca nici voi sa nu incercati sa fiti ca noi.

Dar va invitam sa participati la Cuplu, in calitate de om, in calitate de suflet, in calitate de persoana care doreste mai mult de la viata sa, tocmai prin intermediul Cuplului.

Dragii mei, o Primavara cat mai frumoasa va doresc, cu … inceputuri si continuari frumoase, cu sens, fiecaruia dintre voi!

Mona

Cabinet Individual de Psihologie Mona Georgescu
Psiholog clinician
Programari Bucuresti:
telefon: 0722.501050
e-mail: lucia_mona_georgescu@yahoo.com
 

3


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Discussion

  1. Supuran Manuela  September 8, 2013

    Minunata pledoarie pt .relatiile de cuplu ,pacat ca nu o citesc multi dintre cei avizati ,mai ales sotul meu !!!A ramas blocat in vechile tipare ,refuza ,categoric ,sa constientizeze realitatea si sa evolueze in beneficiul relatiei noastre !!!Asta este ,de fapt ,marea mea problema: eu am fost consiliata ,am reusit sa vad dincolo de aparente ,sa invat despre tot ceea ce ai scris,sa merg mai departe …dar el…nu accepta’ “filozofiile ” mele, un consult de specialitate,nici atat, iar prapastia dintre noi devine tot mai adanca si amenintatoare!!!
    Mi-ai scris sa consult un psiholog … am facut-o demult, mi-a prins f. bine. Fac in continuare psihoterapie aici, cu tine si alti prieteni dedicati,care, prin articolele voastre, m-ati ajutat enorm, dar daca el(sotul), nu doreste sa evoluam impreuna ,nu stiu cine sau ce m-ar putea ajuta!
    Iti multumesc pt tot!
    Cu mult drag,Manuela!!

    (reply)
    • Mona Georgescu  September 10, 2013

      Buna seara Manuela,

      Cand oamenii din viata noastra fac ce fac, e cazul sa ne intrebam nu de ce fac ei ce fac, ci de ce facem noi ce facem – spre exemplu, in cazul dumneavoastra … de ce acceptati ce nu va place, cu toate ca a trecut destul timp de cand ati remarcat ca nu s-a imbunatatit nimic.
      Se spune ca sentimentele ingropate de vii, nu mor niciodata – vor gasi intotdeauna o modalitate de a se exprima in primul rand in corp.
      O viata linistita si in armonie va doresc sa traiti, cu drag,
      Mona

      (reply)
  2. cronos  January 26, 2014

    Multumesc mult pentru articol. Multa sanatate !

    (reply)

Add a Comment