Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Divorturile nu exista decat atunci cand casatoriile sunt fortate sau gresite

Divorturile nu exista decat atunci cand casatoriile sunt fortate sau gresite


Lucrand cu cupluri care au ajuns sa se gandeasca, destul de repede, din momentul in care au inceput o relatie, la separare sau la divort, si intreband partenerii de ce au inceput relatia sau, dupa caz, de ce s-au casatorit, cele mai multe raspunsuri sunt: ”pentru ca asa este firesc”, ”pentru ca asa face toata lumea”, ”pentru ca vroiam sa plecam de acasa”, ”pentru ca parintii nu ne lasau sa fim impreuna, in alt mod”. Casatoria – mai reprezinta o valoare a vremurilor pe care le traversam?

Ce valoare are, de fapt, certificatul de casatorie si de ce schimba acest ceritificat – in sens negativ, de cele mai multe ori, comportamentul celor ce devin ”soti” sau ”sotii”,  odata ce acest certificat si-a facut loc in viata celor doi? De ce DA-ul este spus in graba, de ce oamenii cedeaza in fata presiunii sociale si ajung sa spuna DA, in loc sa isi dea timp sa se cunoasca, si, de fapt, sa isi spuna NU? Cate mecanisme sociale influenteaza acel DA, fara ca cei doi sa realizeze ca nu fac decat sa repete, mecanic, un gest pe care generatii intregi l-au repetat fara sa se gandeasca la iubiri constiente, sanatoase.

Pe langa emotiile si sentimentele care leaga oamenii si care duc la alcatuirea cuplurilor/familiilor, exista si aspecte psiho-sociale care vin ”la pachet” cu dorinta de a forma un cuplu sau o familie – aceste aspecte au o forta mult mai mare decat emotiile si sentimentele initiale, mecanismele psiho-sociale intretin iluzii inutile despre posesii, control, validare sociala si, in plus, multe dintre acestea constituie piedici in calea deciziei de a divorta; la toate acestea se adauga si conceptia religioasa asupra casatoriei si a raporturilor dintre barbati si femei, inducerea sentimentelor de vina si de frica.

Separarea sau divortul nu trebuie sa fie traumatizante pentru niciuna din parti, nici pentru copii, daca acestia exista – din pacate, cei mai multi dintre parinti isi pun copiii la mijloc, in loc sa invete sa gestioneze in mod decent si sanatos despartirile si divorturile, mai ales atunci cand exista copii; in functie de modul in care vor gestiona separarea sau divortul, trauma si suferinta nu isi mai au rostul, locul acestora fiind luat de intelegere si de acceptare a cursului vietii, de vindecare si de dobandirea autonomiei emotionale; supraestimarea traumelor si suferintelor generate de divort sau separare consitutie cele mai mari bariere in calea deciziei sanatoase de a divorta sau a deciziei de separare; in cele mai multe situatii, aceste traume sunt induse si mentinute la cote inalte la nivel de societate – o societate bolnava care adora suferinta si stagnarea in suferinta, in loc sa incurajeze oamenii sa renunte la iluzii si sa devina autonomi, mai ales cand o etapa de viata s-a consumat si celalalt nu mai reprezinta nimic pentru tine, iar tu esti constient ca rolul sau in viata ta s-a incheiat, si, de asemenea, ti-ai luat lectiile de acolo, suficiente incat sa te desparti decent si sa iti traiesti viata asa cum ai nevoie. Si totusi, cele mai multe dintre cuplurile pe care le vedem sunt cupluri de fatada. Locul cuplului in societate este foarte relativ si variabil, iar importanta pe care o acordam cuplului poate varia de la o etapa de viata la alta.

Despre ce ne uneste, ce ne desparte, despre contabilitatea afectiva a cuplului si ce este de facut daca ne dorim intr-adevar o relatie sanatoasa, vom discuta pe larg la Gura Diham, in cadrul bootcamp-ului pentru femei – SENS. Inscrierile sunt deschise si, pentru a beneficia de pretul redus, te invit sa iti rezervi locul prin achitarea avansului pana la 30 Iunie. Bootcampul are loc in perioada 6-9 August la Gura Diham, iar detaliile despre programul bootcamp-ului, pentru inscrieri si pentru achitarea avansului sunt aici: http://www.minunemica.eu/sens-bootcamp-pentru-femei-6-9-august-gura-diham/

Toate participantele la bootcamp primesc din partea mea, dupa achitarea avansului, cadou o sesiune individuala – consultatie online sau la cabinet – consultatia poate fi programata fie inainte de bootcamp, fie dupa incheierea bootcampului.

Te invit acum sa citesti un material pe care l-am extras pentru tine din ”Cartea despre Femei”, una dintre remarcabilele carti ale maestrului spiritual Osho. Cartea este publicata, dupa cum probabil stii, de Editura Mix si poate fi comandata AICI 

Intrebare ce i-a fost adresata lui Osho: ”Dacă iubirea este distrusă de căsătorie, ce putem face dacă dorim să ne împărtăşim iubirea şi gândurile pe o bază zilnică, şi dacă dorim să ne creştem copiii în maniera clasică, având un tată şi o mamă?”

Raspunsul lui Osho: Eu nu am spus că iubirea este distrusă de căsătorie. Cum ar putea căsătoria să distrugă iubirea? Da, ea este distrusă în timpul căsătoriei, dar este distrusă de voi, nu de căsătoria ca atare. Ea este distrusă de cei doi parteneri.

Cum ar putea căsnicia să distrugă iubirea? Voi sunteţi cei care o distrugeţi, căci nici măcar nu ştiţi ce este iubirea. Voi pretindeţi că ştiţi, speraţi că ştiţi, visaţi că ştiţi, dar nu ştiţi ce este iubirea. Iubirea trebuie învăţată; ea este cea mai mare artă între toate.

Dacă toată lumea dansează în jurul vostru, iar cineva vine şi vă invită să dansaţi alături de ei, asta nu înseamnă că o să săriţi imediat în mijlocul lor şi le veţi dovedi tu- turor că sunteţi un mare dansator. Tot ce aţi reuşi ar fi să le demonstraţi că sunteţi un bufon. Dansul trebuie învăţat, graţia lui trebuie deprinsă, mişcările sale la fel. Corpul trebuie antrenat în acest scop.

Nu este suficient să aveţi la dispoziţie o pânză şi o pensulă pentru a începe să pictaţi. Nimeni nu spune: „Am tot ceea ce îmi este necesar, aşa că o să încep să pictez”. Mă rog, puteţi picta, dar asta nu înseamnă că veţi deveni cu adevărat un pictor.

Metaforic vorbind, dacă întâlniţi o femeie, s-ar putea spune că aveţi la dispoziţie pânza. Dacă îi deveniţi imediat amant, s-ar putea spune că aţi început să pictaţi. Iar ea începe să picteze alături de dumneavoastră. Evident, picturile nici unuia dintre voi nu vor fi prea reuşite, iar mai devreme sau mai târziu va trebui să înţelegeţi ce se întâmplă. Nimeni nu se naşte artist de-a gata; arta nu are nimic de-a face cu naşterea. Ea trebuie învăţată. Îndeosebi iubirea, care este cea mai subtilă dintre arte.

Voi sunteţi născuţi numai cu potenţialul de a iubi. Evident, aveţi încă de la naştere un trup; puteţi fi un dansator, căci aveţi un trup. Vă puteţi mişca trupul şi puteţi deveni un dansator, dar dansul ca atare trebuie învăţat. Iar dansul nici măcar nu este prea dificil, căci el nu vă implică decât pe dumneavoastră.

Iubirea este mult mai dificilă. Este ca atunci când dansezi cu altcineva. Este necesar ca şi partenerul dum- neavoastră să ştie ce este dansul. Este o mare artă să vă găsiţi un partener de dans potrivit, să creaţi o armonie între două persoane… între două lumi diferite. Când două lumi se apropie una de cealaltă, se poate produce o explozie. Iubirea înseamnă armonie.

Orice formă de fericire, sănătatea, armonia, toate se nasc din iubire. Învăţaţi să iubiţi. Nu vă grăbiţi cu căsătoria, învăţaţi mai întâi să iubiţi. Deveniţi mai întâi un mare amant.

Dar care este premisa unui mare amant? Premisa constă în faptul că un mare amant este oricând gata să îşi ofere iubirea, fără să-i pese dacă iubirea îi este returnată sau nu. De fapt, ea este întotdeauna returnată, acest lucru face parte din ordinea lucrurilor. Este ca şi cum v-aţi duce în munţi şi aţi începe să cântaţi; văile vă vor răspunde cu ecoul lor. Aţi ascultat vreodată ecoul în munţi? Ţipaţi, iar văile ţipă şi ele; cântaţi, iar văile cântă şi ele. Fiecare inimă este o vale. Dacă turnaţi în ea iubire, ea vă va răspunde.

Prima lecţie a iubirii constă în a nu solicita iubire, ci în a o dărui. Fiţi dumneavoastră cel care dăruieşte. De regulă, oamenii fac exact invers. Chiar şi atunci când dăruiesc, o fac numai cu speranţa că iubirea lor le va fi returnată. Ei nu dăruiesc de bunăvoie, ci doar condiţionat. Ei dăruiesc, dar privesc cu coada ochilor să vadă dacă primesc ceva înapoi. Ei nu cunosc legea naturală de funcţionare a iubirii. Este suficient să turnaţi, să vă revărsaţi, iar iubirea va veni.

Şi chiar dacă nu vine, nu este nevoie să vă îngrijoraţi, căci adevăratul îndrăgostit ştie că a iubi înseamnă a fi fericit.

Dacă iubirea vine înapoi, foarte bine; atunci fericirea va fi cu atât mai mare. Dar chiar dacă ea nu se întoarce înapoi, actul iubirii v-a făcut fericiţi, de-a dreptul extatici; atunci, de ce să mai fiţi îngrijoraţi în legătură cu întoarcerea ei?

Iubirea conţine în ea însăşi o fericire intrinsecă. Orice îndrăgostit ştie acest lucru. Nu este necesar să aşteptaţi rezultatele iubirii. Ajunge dacă începeţi să iubiţi. În timp, veţi constata că o iubire mult mai mare se întoarce la dumneavoastră. Nimeni nu poate înţelege ce este iubirea decât iubind, la fel cum nimeni nu poate înţelege ce este înotul decât dacă este aruncat în apă.

Oamenii sunt foarte nefericiţi. Ei aşteaptă să apară marea iubire, iar în aşteptarea ei rămân închişi, închistaţi în ei înşişi. Ei nu fac altceva decât să aştepte. Poate va apărea de undeva vreo Cleopatră, iar atunci ei îşi vor deschide inimile. Dar până apare ea, ei uită complet ce înseamnă să-ţi deschizi inima.

Nu rataţi nici o ocazie de a iubi. Puteţi iubi chiar şi atunci când mergeţi pe stradă. Vă puteţi manifesta iubirea chiar şi faţă de un cerşetor. Nici măcar nu trebuie să-i daţi ceva de pomană. Este suficient să-i zâmbiţi. Un zâmbet nu costă nimic, dar el vă poate deschide inima, vă poate aduce inima la viaţă. Ţineţi pe cineva de mână, un prieten sau un străin. Nu aşteptaţi să vă oferiţi iubirea numai atunci când apare cel potrivit pentru ea, căci atunci nu va apărea nimeni niciodată. Iubiţi continuu. Cu cât iubiţi mai mult, cu atât mai mare este posibilitatea ca persoana potrivită să apară în viaţa voastră, căci inima voastră începe să înflorească. Iar o inimă ca o floare atrage multe albine, mulţi îndrăgostiţi.

Aţi fost educaţi în mod greşit. Mai întâi, toată lumea trăieşte cu impresia eronată că toată lumea s-a născut deja îndrăgostit. Pentru simplul fapt că te-ai născut, asta face din tine un îndrăgostit. Lucrurile nu stau însă chiar aşa.

Iubirea este o potenţialitate, dar aceasta trebuie antrenată, disciplinată. Sămânţa există, dar ea trebuie transformată în floare. Degeaba purtaţi sămânţa la sânul vostru, nici o albină nu va fi atrasă de ea. Aţi văzut vreodată vreo albină atrasă de o sămânţă? Bine, dar nu ştiu albinele că şi seminţele se vor transforma cândva în flori? Cert este că albinele nu trag decât la flori. Deveniţi şi dumneavoastră o floare, nu rămâneţi la stadiul de sămânţă.

Doi oameni care sunt nefericiţi, fiecare separat de celălalt, îşi amplifică reciproc nefericirea dacă sunt reuniţi. Este ceva matematic. Tu eşti nefericit, soţia ta este nefericită, şi speraţi amândoi că dacă vă adunaţi laolaltă veţi putea deveni mai fericiţi? Este o aritmetică simplă, la fel ca în ecuaţia: doi şi cu doi fac patru. Nici măcar nu este o matematică superioară, poate fi numărată pe degete. Este limpede că veţi deveni amândoi încă şi mai nefericiţi.

– Nu mă mai iubeşti? l-a întrebat pe Mulla Nasruddin soţia lui. Nu-mi mai spui niciodată ceva frumos, aşa cum făceai pe vremea când îmi făceai curte. Şi şi-a şters o la- crimă din coada ochiului cu prosopul.

– Te iubesc, te iubesc, i-a răspuns Mulla. Ei, acuma vrei să taci dracului şi să mă laşi să-mi beau liniştit berea?

A face curte este una. Nu trebuie să fiţi dependenţi de curtea celuilalt. De fapt, înainte de a vă căsători, ar trebui chiar să renunţaţi complet la actul de a face curte. Sugestia mea ar fi ca orice căsătorie să se încheie după luna de miere, niciodată înainte. Dacă totul merge aşa cum trebuie, atunci căsătoria se poate încheia.

Luna de miere după căsătorie este foarte periculoasă. Din câte ştiu eu, 99% dintre căsnicii se destramă la sfârşitul lunii de miere. Dar atunci este prea târziu, cei doi parteneri sunt prinşi în capcană şi nu mai au nici o cale de scăpare. Atunci întreaga societate, tribunalul, legea, moralitatea, religia, toată lumea se opune ca bărbatul să îşi părăsească soţia, sau invers. De fapt, societatea ar trebui să procedeze pe dos: să pună toate barierele posibile în calea căsătoriei şi nici una în calea divorţului.

Societatea nu ar trebui să le permită oamenilor să se căsătorească atât de uşor. Tribunalele ar trebui să creeze obstacole juridice, să-i oblige pe parteneri să trăiască împreună timp de cel puţin doi ani, înainte să le permită căsătoria. Lucrurile se petrec din păcate invers. Dacă vrei să te căsătoreşti, nimeni nu te întreabă dacă este ceva serios sau doar un moft, să spunem pentru că-ţi place nasul femeii pe care vrei să o iei de soţie. Ce prostie! Nimeni nu poate trăi alături de altcineva numai din cauza nasului. După două zile, el va uita de nas. Cine se mai uită la nasul soţiei sale?

Am auzit de un salon de spital care era înţesat de infirmiere care toate arătau de parcă ar fi fost finaliste la concursul pentru Miss World. Unul dintre pacienţi le privea cu atenţie, dar le spunea de fiecare dată: „Groaznic!”

Bărbatul din patul alăturat nu putea să înţeleagă. El l-a întrebat:

– Eşti îngrijit de infirmiere atât de frumoase, şi tot ce ai de spus este: „Groaznic!” De ce?

– Vai, dar nu mă gândeam la infirmiere, mă gândeam la nevasta mea.

Soţia nu pare niciodată frumoasă, nici soţul. După ce apare obişnuinţa, frumuseţea dispare.

Două persoane ar trebui mai întâi să trăiască împreună o vreme, pentru a se obişnui una cu cealaltă, pentru a se familiariza reciproc. Chiar dacă ele ar dori să se căsătorească, societatea ar trebui să le interzică acest lucru. În acest fel, divorţurile ar dispărea din această lume.

Divorţurile nu există decât atunci când căsătoriile sunt forţate sau greşite. Divorţurile nu apar decât din cauza căsătoriilor romantice.

Este bine să fii romantic dacă eşti un poet, şi se ştie despre poeţi că nu sunt cei mai buni soţi din lume (sau soţii). De fapt, majoritatea poeţilor sunt celibatari. Ei culeg mierea de pe unde pot, dar nu se lasă niciodată prinşi în capcană, aşa că starea lor romantică nu dispare. Şi uite aşa, ei continuă să scrie poezii minunate.

Nici un om nu ar trebui să se căsătorească dacă se află într-o dispoziţie poetică. Aşteptaţi mai întâi dispoziţia prozaică, şi abia apoi stabiliţi-vă la casa voastră. Viaţa de zi cu zi seamănă mult mai mult cu proza decât cu poezia. Pentru a-i putea face faţă, omul trebuie să fie matur.

Maturitatea înseamnă o depăşire a romantismului naiv. Omul înţelege acum viaţa, responsabilităţile ei, problemele pe care le implică traiul în cuplu. El acceptă acum deliberat dificultăţile care vor urma, căci decide că doreşte cu adevărat să îşi împartă viaţa cu persoana în cauză. El nu mai crede acum în prostiile cu paradisul etern, ci ştie că realitatea este dură. Există şi câţiva trandafiri, dar sunt puţini şi plini de spini.

Dacă sunteţi conştienţi de toate aceste probleme şi sunteţi decişi că merită totuşi să riscaţi şi să vă împărţiţi viaţa alături de o altă persoană, mai degrabă decât să fiţi singuri, atunci căsătoriţi-vă. Atunci, căsătoria nu va mai ucide iubirea, căci iubirea va fi realistă. Căsătoria nu poate ucide decât iubirea romantică. Iar iubirea romantică este ceea ce oamenii numesc „iubire de copii”.

Nimeni nu ar trebui să depindă de ea. Nimeni nu ar trebui să creadă că ea reprezintă o hrană adevărată. Poate cel mult o îngheţată. Puteţi mânca uneori din ea, dar nu vă puteţi hrăni cu ea. Viaţa este mai realistă, mai prozaică.

De altfel, căsătoria însăşi nu poate distruge nimic. Căsătoria nu face decât să scoată la iveală ceea ce era ascuns în voi. Dacă în interiorul vostru exista multă iubire, căsnicia o va scoate la iveală. Dacă iubirea voastră nu a fost altceva decât un capriciu, un moft, atunci mai devreme sau mai târziu ea va dispărea. Şi atunci va ieşi la lumină adevărata dumneavoastră personalitate, adevărul ascuns în spatele aparenţelor. Căsătoria nu este decât ocazia ca ceea ce era ascuns să iasă la iveală.

Eu nu afirm că iubirea este distrusă de căsătorie. Iubirea nu poate fi distrusă decât de către aceia care nu ştiu să iubească. Ea este distrusă pur şi simplu pentru că nu a existat de la bun început. Totul a fost un vis. Realitatea distruge visul respectiv. Altminteri, iubirea este ceva etern, o parte a eternităţii. Dacă veţi creşte, dacă învăţaţi arta, dacă acceptaţi realitatea iubirii şi a vieţii, atunci ea va creşte înlăuntrul vostru cu fiecare zi. În acest fel, căsătoria poate deveni o excelentă ocazie pentru a creşte întru iubire.

De fapt, nimic nu poate distruge iubirea. Dacă există, ea va continua să crească. Dar senzaţia mea este că ea nu exista de la bun început. Probabil că aţi înţeles greşit. Exista ceva, dar nu iubirea. Poate era vorba de sex, de atracţia sexuală. Aceasta poate fi cu uşurinţă distrusă, căci după ce aţi făcut dragoste cu o femeie, atracţia sexuală dispare, căci ea nu apare decât odată cu misterul, cu dorinţa de a explora necunoscutul. După ce aţi gustat din trupul unei femei sau al unui bărbat, atracţia dispare. Dacă iubirea dumneavoastră nu a fost altceva decât o simplă atracţie sexuală, atunci ea nu are altă şansă decât să dispară.

De aceea, aveţi grijă să nu confundaţi niciodată iubirea cu altceva. Dacă iubirea ar fi cu adevărat iubire… Ce înţeleg eu atunci când spun „cu adevărat iubire”? Înţeleg că simpla prezenţă a celuilalt este suficientă pentru a vă face fericit, de-a dreptul extatic, că ea este suficientă pentru a vă simţi împlinit în profunzimile inimii dumneavoastră, că ceva începe să cânte în inima dumneavoastră, că intraţi într-o armonie celestă. Simpla prezenţă a celuilalt este suficientă pentru a şti că sunteţi una. Prezenţa sa vă face să vă simţiţi mai individual, mai centrat, mai puternic. Atunci se poate spune că este vorba de iubire.

Iubirea nu este o pasiune, o emoţie. Ea este înţelegerea extrem de profundă că undeva, pe un anumit nivel, fiinţa celuilalt vă împlineşte. Undeva se închide un circuit. Prezenţa sa vă face să vă conştientizaţi mai bine propria prezenţă. Iubirea conferă întotdeauna libertatea de a fi tu însuţi; ea nu are nimic de-a face cu posesivitatea.

De aceea, priviţi cu atenţie. Nu confundaţi niciodată iubirea cu sexul, căci nu veţi face decât să vă amăgiţi singur. Fiţi conştient, iar atunci când veţi simţi că simpla prezenţă a celuilalt – nimic altceva, simplul fapt că celălalt există – este suficientă pentru a vă face cu adevărat fericit, că ceva înfloreşte undeva în interiorul fiinţei voastre, ca un lotus cu o mie şi una de petale, atunci se poate spune că sunteţi îndrăgostit, iar atunci veţi putea trece peste toate di- ficultăţile pe care le va crea realitatea. Veţi putea trece peste toate angoasele, peste toate anxietăţile, iar iubirea voastră nu va face altceva decât să crească şi să înflorească tot mai tare, căci atunci, toate acele dificultăţi nu vor mai însemna altceva decât nişte simple provocări. Depăşindu-le, iubirea voastră va deveni astfel din ce în ce mai puternică.

Iubirea este eternitatea. Dacă este prezentă, ea nu poate decât să crească. Iubirea cunoaşte începutul, dar nu şi sfârşitul.

Este în regulă să te căsătoreşti şi să faci copii?

Vă recomand câteva din legile lui Murphy.
Prima: Este bine să fii căsătorit, din când în când.
A doua: Un om deştept îi spune unei femei că o înţelege; unul prost încearcă să i-o demonstreze.
A treia: Căsnicia este un inel cu trei cercuri: inelul de logodnă, inelul de căsătorie, şi inelul suferinţei.
A patra: Căsătoria poate face lumea să se învârtească, dar acelaşi lucru se poate spune şi despre un pumn în nas.
A cincea: Singura cale de a-ţi salva căsnicia de la divorţ constă în a nu te prezenta la nuntă.
A şasea: Femeia este cea de-a doua greşeală a lui Dumnezeu; bărbatul a fost prima. Evident, din două greşeli nu poate ieşi ceva bun.

Şi ultima: Femeia are dreptul la viaţă, la libertate, şi la fugărirea bărbatului.

De aceea, fiţi atentă! Dacă doriţi să vă căsătoriţi, cine sunt eu să mă opun? Tot ce pot face eu este să vă atrag atenţia. Gândiţi-vă înainte de a sări în gol!

 

1


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Discussion

  1. cluj-accomodation.com  May 26, 2015

    Chiar nu pot sa spun ca mai inteleg rostul casniciei in societatea de azi…mi se pare redundanta si totusi majoritatea oamenilor inca o practica…

    (reply)

Add a Comment