Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Despre Ego – cand apare, cum se manifesta si cum il poti ”dezmembra”

Despre Ego – cand apare, cum se manifesta si cum il poti ”dezmembra”

Conform lui Sigmund Freud – parintele psihanalizei – aparatul psihic uman este alcatuit din trei instante: Id (tradus in limba romana prin ‘’Sine’’ sau  ‘’Se’’), Ego (Eu) si Superego (Supraeu sau Constiinta).

Fiecare dintre acestea are functii si scopuri bine definite, dupa cum urmeaza:

– Sinele (Id) – este motivat de doua pulsiuni instinctuale (sexuala si agresiva) si opereaza pe baza principiului placerii, adica evitarea durerii si cautarea placerii.

– Superego (Supraeul sau Constiinta) isi are radacinile in zorii copilariei, avandu-si originea la nivelul Eului; are ca scop aplicarea normelor, regulilor si principiilor morale pe care le invatam de la persoanele semnificative pentru fiecare dintre noi (parinti, bunici, persoane de ingrijire/crestere in principal)

– Eul (Ego-ul) isi are originea in Sine, in perioada copilariei mici. Este ghidat de principiul realitatii, scopul sau fiind acela de a gasi mijoace sigure si acceptabile de satisfacere a nevoilor Sinelui, insa fara sa incalce limitele impuse de Superego.

Pe langa adaptarea la realitate, cateva dintre functiile Eului sunt: judecata, perceptia si interpretarea perceptiilor, miscarile voluntare, modularea afectelor si impulsurilor, mecanismele cognitive, memoria.

Altfel spus, rolul Eu-lui este de mediator, pe de o parte, intre Sine si Superego, iar pe de alta parte, intre aceste instante si realitatea exterioara.

Conform parintelui psihanalizei,  Eul si Supraeul opereaza atat la nivel constient, dar si inconstient, in timp ce Sinele este in intregime inconstient.

Ulterior, Freud a imbunatatit aceasta ‘’schema’’ a aparatului psihic, iar adeptii, continuatorii dar si ‘’dizidentii’’ sai au adus ei insisi contributii personale remarcabile la intelegerea aparatului psihic.

Autorii motivationali si cei din sfera psiho-spiritualitatii au imbunatatit sensurile detinute de fiecare dintre instantele de mai sus, atragand atentia intr-un mod cu totul aparte asupra modului in care se formeaza si functioneaza Ego-ul si asupra consecintelor care apar daca aceasta instanta este supraevaluata si ‘’hranita’’ in mod gresit si mai mult decat este necesar.

Cunoscand interactiunile dintre instantele aparatului psihic si cele dintre constient si subconstient, ne putem vindeca ranile trecutului, putem trai prezentul intr-un mod sanatos si ecologic si, de ce nu, ne putem transforma intreaga viata.

Nu este suficient sa actionam in mod direct – si, de multe ori, superficial – asupra situatiilor neplacute cu care ne confruntam, ci trebuie sa inlaturam adevarata lor cauza, ce poate fi gasita tocmai in tiparele de gandire si de comportament cu amprente foarte adanci si in care fiecare ‘’functioneaza’’.

In continuare, va invit sa cititi un material despre inceputurile Ego-ului si despre ”dezmembrarea” acestuia.

Lectura placuta!

”Cuvantul Ego este unul din acele cuvinte care este aruncat peste tot in jur in diverse forme, si cu diverse intelesuri, in functie de context.

Psihologia spune de exemplu ca exista Ego si Superego. In conversatia de fiecare zi, vorbim despre Ego ca fiind echivalentul sentimentului exagerat al propriei importante.

Cu toate acestea, in contextul cresterii spirituale, semnificatia este specifica, si prin intelegerea a ceea ce este egoul si cum se formeaza acesta putem sa ne ocupam de el mai bine.

Suntem nevoiti sa ne ocupam de el, pentru ca egoul ne impiedica din a ne realiza Potentialul nostru Nelimitat.

In cresterea spirituala, egoul este “corpul pretentiei”. Definitia din dictionar pentru “pretentie” este “o afirmatie falsa”. Egoul pretinde ca este ceva ce nu este de fapt. Si ceea ce pretinde egoul, este ca el ar fi Sinele Autentic.

Egoul face tot ce poate ca sa mimeze Sinele Autentic. Totusi, el nu este capabil sa fie acesta.

Asa cum egoul este fals si Sinele Autentic este adevarat, tot ce poate sa facaegoul este sa pretinda ca poate crea aceleasi calitati ca si Divinul.

De exemplu, egoul incearca sa creeze domnia, ceea ce este un aspect bun, care inseamna a avea control asupra propriei vieti si persoane, dar nu reuseste decat sa creeze dominatia, care este control prin oprimare.

Egoul incearca sa creeze iubire, dar nu reuseste decat sa creeze co-dependenta.

Egoul incearca sa creeze pentru sine imputernicire (care este intotdeauna intovarasita de modestie), insa nu reuseste decat sa creeze putere si control, in deficitul altora.

Egoul incearca sa creeze implinire si multumire in viata, dar nu reuseste decat sa creeze o fericire temporara, care curand dispare si se transforma in nemultumire.

Egoul poate doar pretinde ca el creeaza calitatile sinelui Divin. Totusi el stie foarte bine sa se prefaca si de la o varsta frageda poate convinge o persoana medie ca el [sinele egotic] este cel adevarat.

Egoul se incrusteaza adanc in societate. El permeaza familiile noastre, scolile noastre, si locul nostru de munca.

Chiar si religiile noastre sunt incarcate de ego. La un preot care predica despre abstinenta sexuala de exemplu, chipul pe care ni-l prezinta poate sa fie diferit de modul cum actioneaza el insusi. Acesta este “falsul”, sau egoul. Egoul este atat de raspandit incat multi oameni nici nu mai cunosc si altceva.

Din aceasta cauza, legatura noastra cu sinele nostru Autentic se pierde de la o varsta tanara, fiind inlocuita cu ceva care nu este adevarat, cu personalitatea falsa care este egoul.

Egoul s-a incrustat in constiinta umanitatii de la inceputurile timpurilor omenesti.

Iata o povestire despre inceputul egoului:

Cu mult timp in urma, cand soarele petrecuse doar un ciclu in jurul Stelei Sursa, Unicul Supra Suflet se juca cu dimensiunea fizica, visand particele din sine in trupuri omenesti.

La inceput s-a extins pe sine si a visat o fiinta omeneasca in sistemul de viata a pamantului.

A inceput cu o fiinta umana, apoi a mai visat inca una. Acestul lucru a fost interesant, facand trecerea de la Unitate la Individualitate. Corpurile individuale si expereinta individualitatii erau o noua experienta pentru Supra Suflet.

Cand o fiinta omeneasca se intalnea cu alta pe pamant, ele stiau ca sunt la fel, adica doar extensii ale aceluiasi suflet. Ele se salutau una pe alta ca si cum s-ar fi salutat pe sine:

“Salutare mie”, spunea una. “Salutare mie”, raspundea cealalta.

Pe masura ce Supra Sufletul se juca cu extensiile sale in dimensiunea fizica, se crea o idee:

“Acest lucru este atat de amuzant. Ce de experiente noi traiesc! Ce ar fi daca fiecare extensiune ar pretinde ca nu este eu? Acest lucru ar fi si mai amuzant!”

Acum, de fiecare data cand o fiinta omeneasca o saluta pe alta, fiecare pretindea ca nu este din aceeasi sursa ca si cealalta. Ele se salutau reciproc cu “Salutare tie, care nu esti eu”.

Pe masura ce acest lucru s-a repetat s-au nascut tot mai multi oameni care pretindeau ca nu sunt din aceeasi sursa. In curand o alta entitate a inceput sa prinda forma. Aceasta entitate era egoul. El traia prin prefacatorie. Pe masura ce egoul deveni din ce in ce mai puternic, fiintele omenesti uitara faptul ca se prefaceau.

Datorita egoului, darul Individualitatii se transforma in blestemul scindarii.

Pentru a vindeca ceea ce este Ego un lucru de folos este intelegerea modului in care egoul se formeaza in noi, ca indivizi. Egoul este imbinat cu ranile noastre. Cand suntem copii mici suntem spontani in mod natural. Ne exprimam sentimentele pe moment. In multe familii insa emotiile spontane sunt desconsiderate, si de aceea curand invatam sa le suprimam. Indata ce auzim primul “Nu”, sau “nu e voie sa faci asta”, incepem sa ne schimbam.

Un copil mic doreste in mod natural sa placa celor care il ingrijesc. Atunci cand cei care il au in grija exprima neplacere fata de exprimarea copilului, acesta, ca sa faca placere parintilor sai, va incepe sa-si suprime simtirea sa proprie.

Ce se intampla atunci cand ne suprimam expresivitatea este ca suprimam chiar ceea ce suntem. Alcatuim o fata diferita pe care o aratam oamenilor. Pretindem ca simtim altceva decat ceea ce simtim. Cand pretindem ca suntem ceva ce nu suntem, apare egoul.

Parintii, scoala si societatea au anumite asteptari despre cum ar trebui sa actionam, si ce ar trebui sa fim. O mama doreste ca fiica ei sa fie o printesa, cand ea de fapt se simte mai bine jucandu-se ca un baietoi. Fetita incearca (pretinde) a fi printesa ca sa o multumeasca pe mama ei, si astfel apare egoul. Un tata vrea ca fiul lui sa fie campionul sportiv care el n-a reusit sa devina el insusi, cand de fapt fiul este interesat mai mult sa cante la chitara. Baiatul isi suprima dorinta de a exprima muzica, si incearca sa devina campionul sportiv, ceea ce i-a cerut tatal lui sa fie. El se schimba in altceva care nu este de fapt, si atunci apare egoul.

Abuzul de orice forma, fie fizic, fie emotional, cauzeaza trauma.

Cand suntem copii credem ca tot ce se intampla se intampla pentru ca NOI am facut ceva gresit. Intr-o zi tata vine acasa beat. Intram in bucatarie si vedem cum arunca cu scaunele in jur. El ne vede ca intram in incapere si urla la noi zicand ca daca nu ne-am fi nascut familia n-ar avea atatea probleme. In ziua urmatoare este dragut cu noi (are remuscari) si ne spune ca ne cumpara bicicleta. Insa in ziua urmatoare iarasi vine beat si furios. A uitat total de bicicleta pe care ne-a promis-o. Acest leitmotiv se repeta. De fiecare data incercam sa intelegem ce am facut oare ca sa-l maniem atat de tare pe tata, si ce ar trebui sa facem ca sa-l facem sa se simta bine.

Ni se face rusine de ceea ce suntem. In incercarea noastra disperata de a-l multumi pretindem ca suntem cineva ce nu suntem, si egoul se inradacineaza adanc. Trauma (ranirea) apare atunci cand, copil fiind, una din necesitatile noastre de baza nu este indeplinita. Trei asemenea necesitati sunt “iubirea”, “acceptarea” si “aprobarea“. Daca esti de exemplu nascut ca fata, si stii ca tatal tau voia baiat, atunci nu te simti acceptata. Apare o rana, ti se face rusine ca esti ceea ce esti, si incerci sa fii altcineva.

Aceasta incercare de a fi altcineva devine un teren fertil pentru ego. Sa zicem de exemplu ca de la o varsta frageda simti dorinta puternica sa canti la un instrument muzical. Acest lucru iti confera implinire si bucurie profunda.

Totusi, parintii vor ca tu sa devii doctor. Ei dezaproba dorinta ta de a canta la un instrument muzical. Aceasta lipsa de aprobare cauzeaza o trauma si tu incerci sa te schimbi ca sa obtii aprobarea parintilor. Iti suprimi dorinta de a canta si studiezi din greu ca sa fii doctorul care au vrut parintii tai sa fii. Aceasta schimbare a sinelui in altceva, pentru a face placere altora, da nastere unui ego.

Un copil este abandonat de o mama care nu este capabila sa se descurce in viata. La un nivel profund copilul simte ca nu este iubit.

Copilul creste in familii adoptive. In fiecare noua casa copilul incearca sa se transforme in ceva care sa fie iubit de catre parintii sai adoptivi. Indata ce copilul se schimba in acest fel, se naste egoul.

Pe la varsta de sase ani, deja majoritatea oamenilor sunt ferm fixati in ego. Ei si-au format o anumita personalitate (persoana falsa) in incercarea de a fi ceea ce ei cred ca ingrijitorii lor doresc ca ei sa fie. Nu mai este mult pana cand ei pierd contactul cu Sinele Autentic, care este fiecare cu adevarat.

Datorita faptului ca suntem adanc inradacinati in ego, ne este dificil sa cunoastem cine suntem. Fiecare strat al egoului ne taie contactul cu sinele nostru Autentic, cu sinele Divin. Pentru majoritatea oamenilor nu este cunoscut decat atat, falsul sine, sau egoul. Datorita faptului ca ei traiesc fixati in spatiul sinelui fals, vietile lor sunt in mare parte false. Tot ce stiu ei este ceea ce incearca egoul sa creeze.

O persoana poate sa intre intr-o relatie sau sa iasa din ea, de exemplu, incercand sa afle ceea ce ei cred ca este “iubire”. Cu toate astea incercarea egoului de a iubi se dovedeste ca nu este nimic mai mult decat o forma de co-dependenta.

Co-dependenta apare atunci cand incercam sa determinam pe cineva sa ne implineasca anumite necesitati pe care le avem, si pe care doar noi insine le putem implini.

Cand suntem raniti in copilarie, se formeaza un gol in corpul nostru energetic. Acest gol atrage persoane care noi credem ca pot sa umple golul respectiv. Totusi, golurile formate in timpul copilariei nu pot fi vindecate decat de-la-sine-la-sine.

Cei care ne-au crescut au cauzat ranile acestea si golurile care au rezultat atunci cand nu ne-au implinit una din necesitatile de baza, insa atunci cand noi insine devenim adulti numai noi insine avem puterea de a ne satisface necesitatea care nu a fost implinita.

Cu alte cuvinte, daca nu am primit iubire in copilarie, o cerinta de baza nu a fost indeplinita, si s-a format o trauma. Aceasta cauzeaza un gol in corpul energetic. Ca sa vindecam rana trebuie sa gasim ceea ce nu ne-a fost dat, in acest exemplu a fost prezentata lipsa iubirii, si sa ne oferim acest ceva care ne este necesar. In acest caz noi trebuie sa iubim copilul nostru interior, baietel sau fetita, pentru a-l creste sau a o creste mare.

Atunci cand ne implinim de-la-sine-la-sine necesitatile noastre inca neimplinite, ne vindecam de fapt rana si umplem golul cu iubirea pentru Sine.

In relatia co-dependenta insa nici una din partile implicate in relatie nu si-a indeplinit lucrul pe care trebuiau sa-l faca pentru propria vindecare.

Golurile din corpul lor energetic atrag pe altii care ei cred ca pot sa leumple golurile respective. Ei se simt minunat cand sunt cu cineva care poate sa le umple energetic si emotional golurile. Ei cred ca aceasta este iubire. Dar nu este iubire. Este co-dependenta, care porneste de la ego.

Atunci cand o persoana nu si-a facut vindecarea necesara si cand cealalta persoana pleaca, golurile lor raman larg deschise si ei simt o mare durere. Aceasta este co-dependenta. Fiecare persoana depinde de alta ca sa-i umple golurile.

Ca oameni, fiecare avem necesitati de baza, in a primi de la alti oameni iubire, companie, si asa mai departe. Cu toate acestea, atunci cand necesitatea este una care nu a fost indeplinita in copilarie, cum ar fi iubirea, acceptarea si aprobarea, si cand un gol s-a format deja, numai noi insine putem sa implinim aceste necesitati, de-la-sine-la- sine.

Incercarea de a face pe altcineva sa ne umple un asemenea gol este ego. Este incercarea egoului de a crea iubire.

Relatiile care sunt cele mai capabile sa evolueze cel mai profund in iubire si intimitate adevarata, sunt cele in care ambele parti si-au facut lucrul de vindecare prin care sa-si vindece ranile si sa-si umple golurile. In asemenea relatii iubirea adevarata, care nu poate sa vina decat de la Sinele Autentic, poate creste si inflori.

Egoul este atat de impregnat in societate si indivizi incat de cele mai multe ori oamenii nu cunosc alt punct de referinta.

Ceea ce o persoana obisnuita descrie ca fiind fericire, iubire, implinire, libertate, putere, si asa mai departe, nu sunt nimic mai mult decat imitatii create cu istetime de catre ego. Nu este de mirare deci faptul ca oamenii au atatea dificultati in relatii, cariera si familie.

Cele mai multe idealuri sunt bazate pe ceva creat de catre ego.

Adevarata iubire, putere, implinire si libertate nu pot sa vina decat de la ce este cu adevarat Sinele Autentic, sau Sinele Divin.

Din copilarie noi adunam ego, foaie peste foaie. Parte din calea noastra spirituala este desprinderea acestor straturi de ego, asa cum desprindem foile de ceapa. Pe masura ce desprindem fiecare foaie ne apropiem mai mult de ceea ce este adevarat in sine.

Egoul se impregneaza in noi la o varsta foarte frageda. Ca o boala genetica el ne este dat mai departe de catre parintii nostri.

Egoul este principala sursa a disfunctiei din familiile si societatile noastre.

Toti suntem traumatizati mai mult sau mai putin. Aceasta traumatizare este cea care provoaca probleme potentialului nostru.

Ea se manifesta prin dificultati in relatiile dintre noi, nefericire, lipsuri, dificultati in gasirea unui serviciu care sa ne faca sa ne simtim impliniti, si asa mai departe.

A vindeca egoul si a reveni la Sinele Autentic este ingredientul esential prin care putem sa ne realizam Potentialul nostru Nelimitat.

O intrebare care apare deseori este “cum pot sa determin diferenta intre dorinta data de ego si dorinta care vine de la Sinele Divin?”

Dorintele egoului si dorintele adevarate, care vin de la Sinele Divin, au caracteristici diferite care pot sa ne ajute sa facem distinctia intre ele.

Dorintele adevarate de obicei sunt de lunga durata. Ele pot deveni mai intense in anumite perioade ale vietii, insa in general ele constituie o tema sau un fir care se continua de-a lungul vietii. Daca ai avut o dorinta de lunga durata care iti apare mereu din profunzime, este foarte posibil ca ea sa fie o dorinta a Sinelui Divin.

Alta modalitate de a ne monitoriza dorintele este prin a ne imagina ca ele s-au realizat, si de a ne imagina implinirea care ne vine prin realizarea lor.

De exemplu, vrei sa-ti cumperi o masina noua pe care ai vazut-o in reclamele comerciale. Iti face placere sa te gandesti la ideea de a avea masina. Imagineaza-ti ca ai masina timp de doi ani. Crezi ca bucuria aceea se va fi sters ? Sau va continua masina sa te multumeasca?

Ce fel de multumire iti va da masina? Este oare o multumire de moment sau este o multumire profunda, de durata? S-ar putea sa fie oricare. Pentru unii, o masina noua poate reprezenta o dorinta adevarata, ca o extensiune a sinelui. Ea aduce multumire. Pentru altii insa o masina poate fi ceva care ii multumeste pe moment, insa dupa un timp ea devine la fel ca oricare alt lucru pe care il poseda.

Atunci cand privim la o dorinta, un alt lucru pe care putem sa-l monitorizam este profunzimea sa. Este oare o dorinta de suprafata sau vine ea din profunzimea noastra?

In general, dorintele adevarate vin din profunzimea sinelui nostru. Dorintele superficiale vin de la ego.

In contextul potentialului nostru nelimitat, aspectele noastre Divine nelimitate pot veni doar printr-un potential care este bazat pe adevar. Atunci cand potentialul nostru este acoperit de strat dupa strat de sine neadevarat, devine un lucru dificil sa ne realizam potentialul nostru nelimitat.

Aspectul nostru nelimitat se structureaza atunci cand el intra in potentialul nostru. El actioneaza foarte mult asa cum face apa atunci cand intra intr-o tava de facut cuburi de ghiata. Daca tava este sparta, apa se scurge afara si nu se formeaza cuburile de ghiata. Alternativ, chiar daca apa poate sa stea in tava, ghiata care se formeaza se poate deforma din cauza faptului ca tava era sparta.

La fel este si ceea ce se intampla cu potentialul nostru nelimitat. Esenta nelimitata, atunci cand intra in potentialul nostru care ii da structura, devine manifesta in viata noastra. Cu toate acestea, daca structura este acoperita de ego, esenta nelimitata nu poate sa intre in potentialul nostru, ci se scurge prin noi ca printr-o tava sparta de facut ghiata.

Pe de alta parte, daca nelimitarea noastra reuseste totusi sa intre in potentialul nostru dar noi suntem fixati in ego, nelimitarea poate fi pervertita. Atunci cand se petrece asa ceva, ceea ce se manifesta in viata noastra va arata altfel decat ar fi trebuit sa arate potentialul nostru nelimitat.

Ca sa ne realizam potentialul nelimitat trebuie sa devenim deci constienti de felul in care egoul ne blocheaza.

Trebuie sa identificam locul unde viata noastra este construita pe fals, pe pretentie. Cum spuneam in capitolul intai, primul pas este constientizarea.

Fii constient de felul cum lucrezi. Fii constient de mecanismul propriei gandiri. Noteaza-ti cum raspunzi si cum reactionezi la anumite situatii, persoane si lucruri.

Fii constient de orice fel de obiceiuri pe care le ai atunci cand raspunzi. Fii martor si observa-te pe tine insuti/insati in fiecare aspect al vietii tale.

Un Procedeu de Dezmembrare a Egoului

In continuare este prezentat un procedeu care, atunci cand este folosit in mod consistent, va incepe sa dezmembreze egoul.

Egoul este corpul Pretentiei. El pretinde a fi ceva ce nu este. El nu poate exista in lumina adevarului.

Adevarul ne cere sa fim cinstiti. In orice situatie, intreaba-te acest lucru: “sunt eu complet cinstit cu mine insumi/insami? ”

Intreaba-te aceasta intrebare inainte de a lua o decizie, oricat de mica sau de mare ar fi ea.

Intreaba-te inainte de a incepe sa spui cuiva ceva. Intreaba-te inainte de a cere ceva cuiva.

Fii constient de ceea ce gandesti. Atunci cand chibzuiesti sau eziti intre doua alternative, intreaba-te daca esti complet cinstit cu tine.

Fa-ti un obicei din a trai cu integritate. Integritatea este legata de cuvantul “integral”.

A fi integral, sau integru, inseamna a fi intreg, sau nedivizat.

Egoul creeaza compartimentari in sine. S-ar putea sa aratam o fata sefului nostru, alta fata persoanei cu care suntem intimi, si iarasi alta fata familiei noastre. Ne schimbam depinzand de persoana cu care suntem.

Fiecare schimbare a sinelui este echivalenta cu o sub-personalitate. Deseori aceste sub-personalitati nu se cunosc una pe alta. Acest lucru este un teren fertil pentru ego. Atunci cand avem sub-personalitati nu suntem intregi sau integrali. Pentru a avea integritate trebuie sa fim complet cinstiti cu noi insine.

Cu fiecare actiune, intreaba-te: “Actionez eu cu integritate?”

Tine-ti atentia treaza atunci cand lucrezi cu acest procedeu. Noteaza orice fel de rezistenta pe care o simti.

Pe masura ce lucrezi cu acest procedeu, vei incepe sa stirbesti si sa slabesti stransoarea pe care o are egoul asupra ta.

Acest lucru va permite nelimitarii sa curga prin tine.”

Kristopher Raphael – ”Potentialul Nelimitat”

 

 

5


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. Cristina Tudorache  July 10, 2011

    Am avut privilegiul de a ma naste si de a creste intr-o familie care m-a coplesit cu iubire. Ai mei m-au invatat sa nu mint, sa nu fur si sa caut in fiecare om partea sa luminoasa, buna. Cu sufletul ” pe tava” am pornit in viata crezand cu tarie ca asa e bine. Eram adolescenta cand mi s-a refuzat pentru prima oara iubirea; nu am inteles de ce si am suferit enorm. A fost – cred- prima trauma. Acum, privind retrospectiv, recunosc faptul ca pur si simplu nu am putut deveni acea persoana care se schimba in tot atatea fatete cate are o piatra pretioasa. Dar nu imi pare rau pentru simplul motiv ca si acum, la 52 de ani sunt capabila de a ma bucura ca un copil in fata unui gest de tandrete; sa privesc fara rusine in ochii altui om, sa stiu ca desi uneori mi-a fost extrem de greu, trebuie sa merg inainte si sa continui sa cred ca totul este iubire. Iti multumesc pentru ceea ce ai scris si publicat. Este ca briza racoroasa a marii intr-o zi torida ca cea de azi.

    (reply)
  2. CAMI  July 27, 2011

    Frumos articol si comentariu exceptional.
    Cu cat articolele sunt mai explicite cu atat mai bine le putem recomanda cu caldura si celor care sunt egoisti.

    (reply)
  3. Seb  May 27, 2013

    Foarte bun articolu’, se zice cauta si vei gasi, cere si ti se va da. Am avut dintodeauna o problema cu persoana mea, o lupta si o cearta cu mine, zi de zi cred ca experimentam stari opuse. Am cautat ceva despre ego si am dat peste articolul vostru pe care-l gasesc foarte util si aplicabil. Numai bine!

    (reply)
    • Mona Georgescu  May 27, 2013

      Sebastian, multumesc! Sa fie cu folos si te invit sa revii si pentru alte articole, cel putin la fel de utile.
      O zi frumoasa iti doresc, cu drag,
      Mona

      (reply)
  4. risha  November 28, 2015

    Aveam nevoie de aceste detalii. Multumesc, deja incerc sa fiu sincera cu mine.

    (reply)

Add a Comment