Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Despre a ramane singur: ”Noi” devine ”Eu”

Despre a ramane singur: ”Noi” devine ”Eu”


Despartirile din viata noastra, divorturile sau, in cazuri foarte triste, decesul partenerului de viata, aduc cu sine suferinta, teama fata de viitor, anticipari negative in ceea ce priveste viitorul – o suferinta traita diferit, de la om la om, de la intensitate pana la durata. Nu exista un termen limita pentru trairea si consumarea acestor suferinte, dar, neatent gestionate, se pot prelungi in mod nejustificat, afectand viata psihica, sociala si, nu de putine ori, activitatea profesionala.
Trauma produsa de astfel de momente nu este usor de elaborat, de trait si de vindecat, si, indiferent de contextul particular al fiecaruia dintre noi, exista un numitor comun: trecerea de la ”Noi” la ”Eu” – o trecere deloc simpla, o reajustare a vietii, o (re)invatare a unui singur rol: al lui ”EU”, in viata mea si atat. 
”Cine sunt EU in contextul in care celalalt este absent de acum incolo din viata mea?” este o intrebare care se se afla in gandul sau pe buzele multora dintre  persoanele cu care lucrez si care  trec prin astfel de momente delicate: despartire, divort sau decesul partenerului de viata. Decesul partenerului de viata este, poate, cel mai tragic dintre acestea.
Singuratatea traita dupa astfel de momente triste are doua etape in care isi face simtita aparitia:
Prima etapa consta intr-un soc initial, care aduce cu sine negarea unui astfel de moment si apoi anestezia psihica – in aceasta etapa, simtul pierderii este din ce in ce mai acuta.
In a doua etapa – numita de psihiatrul Irvin Yalom ”durere intarziata”, disconfortul major este generat de schimbarile care trebuie facute in stilul de viata, in rolul social si la nivelul imaginii de sine.
Dar sa vedem, concret, despre ce este singuratatea si ce aduce cu ea, in astfel de situatii:
INSINGURARE
Orice persoana care ajunge sa se confrunte cu singuratatea dupa astfel de momente, este afectata de pierderea momentelor de intimitate.
Exista doua niveluri ale intimitatii pierdute: dispar micile intimitati legate de rutina zilnica (servirea micului dejun impreuna, de exemplu) si momentele personale comune (vacante impreuna, timp petrecut impreuna cu cei dragi, apropierea sexuala si romantica).
In plus, pentru persoanele indoliate, apare si un alt tip de singuratate, generat de faptul ca nu mai simt ca apartin, ca nu mai sunt cea mai importanta persoana din viata cuiva, ca nu mai au cu cine sa impartaseasca momente importante. Stiu aceasta traire de la tatal meu, care asa s-a simtit o buna perioada dupa ce mama mea a murit. Singuratatea isi face aparitia pe neasteptate, in cele mai mici si mai banale momente.
SCHIMBARI RADICALE IN ROLUL SOCIAL
A ramane singur determina schimbari radicale in rolul social – nu este intotdeauna usor sa te adaptezi la viata unei persoane singure, mai ales dupa relatiile/casniciile de lunga durata – chiar daca acestea nu au fost neaparat cele mai frumoase. Daca relatia a fost una frumoasa si implinitoare, cu atat mai grea va fi adaptarea la noul statut de persoana singura.
Omul singur trebuie sa isi construiasca o noua identitate, mai ales daca traieste intr-o lume a cuplurilor – grup de prieteni, colegi de birou; o lume in care inclusiv majoritatea filmelor si emisiunilor se adreseaza cuplurilor. Cei din jur se pot simti stanjeniti in prezenta omului singur, dupa un timp incep sa il ocoleasca. Desi incearca uneori sa ajute, cei aprpiati nu au cum sa gaseasca intotdeauna cuvintele potrivite pentru cel aflat in suferinta. Alte persoane, la polul opus, pot deveni invadante, dorind sa faca bine.
A ramane singur = Pierderea lui ”Noi” – o pierdere care inseamna ruperea de un rol si, nu de putine ori, ruperea de grupurile sociale. Dar mai inseamna ceva, si anume:
APARITIA LUI ”EU”
Dupa un timp, cel care a ramas singur incepe sa constientizeze aspecte legate de libertatea sa si, de asemenea, incepe sa constientizeze un valoros si semnificativ potential pentru schimbare.
Foarte multe dintre persoanele cu care lucrez descopera, dupa despartire, divort sau chiar dupa perioada de doliu si dupa vindecarea psihologica sau in paralel cu vindecarea sentimentului de singuratate, ca incep sa experimenteze un proces de dezvoltare personala.
Unele persoane afirma ca isi pot identifica puterea interioara prin faptul ca au inteles ca au reusit sa treaca prin pierderea si durerea profunde – mai ales in cazul decesului partenerului de viata.
Alte persoane afirma ca au descoperit, totusi, cat de bine s-au descurcat in situatia dificila a gestionarii bolii partenerului, pana in momentul mortii acestuia.
Cea mai mare parte a femeilor care se confrunta cu singuratatea, realizeaza, pe buna dreptate, sentimentul de libertate si de eliberare din relatii/casnicii sufocante, toxice, restrictive – multe dintre aceste femei au trait, de fapt, in ”colivii de aur”.
Pe masura ce a avansat in procesul sau de vindecare, o clienta cu care am lucrat in urma despartirii de partenerul sau, a inteles ce i-a adus singuratatea, nu doar ce i-a luat, incepand sa experimenteze un sentiment inimaginabil de libertate, de independenta, atunci cand a realizat ca in weekeend-uri se poate trezi la ce ora doreste, fara sa fie nevoie sa fie femeia ”la cratita” care trebuie sa gateasca pentru toata saptamana, in timp ce partenerul sta la televizor, mancand seminte si vorbind cu prietenii la telefon.
Multe persoane care au ramas singure experimenteaza stari cu totul noi, reusind sa inteleaga, astfel, ca singuratatea s-a transformat in solitudine si sa aprecieze aspecte importante, cum ar fi: 
– disparitia unor tabieturi rigide, pe care erau obligate sa le suporte ”de dragul celuilalt”
– luarea si asumarea deciziilor pentru sine, neinfluentate de partener
– pot decide ce filme sa vizioneze si ce muzica sa asculte
– pot decide cum sa isi gestioneze viata – de la finante, pana la orice altceva.
Aceasta libertate nu este, insa, intotdeauna usor de suportat. Uneori vin momente cand cei ramasi singuri se gandesc ”rau cu rau, dar mai rau  fara rau”.
DE CE DOARE?
Orice despartire are nevoie de o perioada de jelire, de doliu. Aceste perioade nu sunt usor de trait, insa. 
Cand ”Eu” a devenit ”Noi”, fiecare a castigat o relatie ce i-a adus apartenenta, valorizare, recunoastere, validare, a devenit semnificativ pentru celalalt, isi poate imagina un viitor, isi poate face planuri impreuna cu celalalt. Nici trecerea de la ”Eu” la ”Noi” nu este intotdeauna usoara, desi obtinem o relatie, si, prin urmare, mai multe ”plusuri” in viata noastra. 
Desi stim ca nimic nu ne apartine in aceasta viata, prin trecerea de la ”Noi” la ”Eu” pierdem, insa, toate acestea: relatia, apartenenta, valorizarea, recunoasterea, validarea. Dispar acele ”plusuri”, planurile comune, dispare imaginea despre sine prin ochii celuilalt, totul reducandu-se, incet-incet, doar la propria persoana – o persoana care trebuie sa invete sa traiasca singura, pentru o buna perioada de timp. Un timp care nu se stie cat va dura.
In astfel de perioade, multi oameni se arunca in valtoarea unor noi relatii, tocmai pentru ca nu stiu sa traiasca singuri. Anxietatea in fata singuratatii ii propulseaza, insa, de multe ori, in relatii nepotrivite. Este vorba despre persoanele care au nevoie de atasamente securizante, persoane care nu au incredere in ele insele si se simt confortabil doar in relatii – fie acestea si relatii proaste, dar care le ofera o oarecare securitate emotionala.
Singuratatea, tratata cu superficialitate, mai ales cea generata de decesul partenerului, poate avea consecinte nefaste asupra vietii emotionale, vietii sociale si asupra vietii profesionale. Singuratatea ce urmeaza decesului partenerului de viata aduce cu sine – de multe ori sub forme mascate – anxietatea in fata mortii; cel care se afla intr-o astfel de perioada delicata arata aceasta anxietate in fata mortii prin comportamente care din exterior pot parea neadecvate, cum ar fi: salturi haotice din relatie in relatie, in cautarea cu disperare a unui partener, consum de alcool, etc. Este vorba doar despre anxietatea in fata mortii – o anxietate despre care nu vorbeste, insa, cu nimeni. Pentru ca daca incearca sa vorbeasca doar cu cei apropiati, acestia nu stiu cum sa reactioneze si cum sa il sfatuiasca, iar sfaturile pe care le dau nu il ajuta cu nimic. 
In mod specific, singuratatea din perioda de doliu poate transforma doliul intr-unul de natura patologica, daca nu este atent gestionata. Despre aceasta perioada dureroasa prin care unii dintre noi au trecut iar altii vor trece, voi scrie insa un alt articol.
A ramane singur, a deveni din ”Noi” – ”Eu” este unul dintre subiectele delicate despre care vom vorbi in bootcamp-ul SENS, la Gura Diham. Daca simti nevoia sa vii alaturi de grupa de femei curajoase din acest an (grupa cu numarul 6), te invit sa consulti detaliile acestei editii, aici: http://www.minunemica.eu/sens-bootcamp-pentru-femei-6-9-august-gura-diham/
In cazul in care viata te-a adus acum de la ”Noi” la ”Eu”, iti doresc sa ai puterea sa accepti si sa vindeci ranile emotionale pe care o astfel de situatie ti le-a provocat, pentru a putea sa traiesti din nou in acord si in contact cu tine si cu viata ta.
Te imbratisez cu drag,
Mona 
5


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Discussion

  1. Mindroiu Claudia  July 7, 2015

    Am mai colaborat cu dumneavoastra intr-o perioada. Am trecut printr-o perioada groaznica, mi-a murit sotul, iubirea vietii mele. Au ramas trei copii fara tata, bunici , matusi, doar cu mine. Da, e cumplit. Ma tem in fiecare zi sa nu ma pierd, sa nu ma imbolnavesc pentru ca nu pot accepta singuratatea copiilor mei. Vorbeam cu dumneavoastra candva si ma regaseam in femeile care iubesc prea mult, am ramas aceiasi dar fara persoana iubita. Nu-mi permit sa sufar, sa plang, vreau sa fiu o femeie puternica in fata copiilor mei. Caut solutii pentru copii mei. Vad cum cauta toate trei prezente masculine in viata lor, sper sa rezist si caut solutii.
    Sunt uimita ca de fiecare data imi gasesc trairile in articolele dumneavoastra. Mult succes!!!

    (reply)
    • Mona Georgescu  July 8, 2015

      Buna seara Claudia, va multumesc pentru mesaj. Stiu ca ati trecut printr-o perioada delicata si stiu ca nu este usor nici pentru copii.
      Sper ca ati reusit sa ajungeti la un psiholog in localitatea dumneavoastra – asa cum v-am recomandat in urma cu un timp. Nu despre o colaborare a fost vorba, ci doar cateva comentarii pe care le-ati lasat pe pagina de Facebook a site-ului, comentarii la care v-am raspuns la acea vreme, cu aceeasi recomandare: pentru depasirea cu bine a perioadei de doliu si pentru a preveni transformarea sa intr-un doliu patologic, chiar este nevoie sa va adresati unui psiholog din localitatea dumneavoastra. Articolele de pe site sau de pe alte site-uri ajuta, dar lucrul impreuna cu un psiholog va este de ajutor asa cum aveti nevoie.
      Numai bine, cu drag,
      Mona Georgescu

      (reply)
  2. Lee  July 8, 2015

    Draguta mica lectura:)
    Exceptant partea cu pierderea celuilalt prin deces, ma gandesc, (in anumite cazuri) oare de ce ar trebui sa tinem cont in cazul reluarii unei relatii, sau mai bine spus continuarea din punctul in care a ramas, asta in cazul in care cei doi inca simt anumite atractii… Doar de schimbarea celuilalt in “spre bine”, completarea lipsurilor fata de partener ? asta sa readuca armonia unui cuplu (daca ar mai forma un cuplu).. ?
    Va multumesc pentru articolul interesant 🙂 😉

    (reply)
    • Mona Georgescu  July 8, 2015

      Draga Lee,
      Nu recomand astfel de reluari pe baza ”atractiei” – nu duc nicaieri, atata timp cat decalajul intre parteneri este foarte mare, atractia nu are nicio valoare, va disparea imediat, la fel de repede cum a (re)aparut; daca nu exista valori comune (dorinta de schimbare, transformare) care sa fie vizibila in mod concret sub forma progresului intelectual si emotional al celui care chiar trebuie sa faca schimbari pentru relatie, relatia este compromisa din start si va fi o pierdere de vreme pentru celalalt partener.
      Cordial,
      Mona Georgescu

      (reply)
      • L Lee  July 8, 2015

        Intr-adevar 🙂

        (reply)

Add a Comment