Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Paul Ferrini: Deschiderea inspre Divin

Paul Ferrini: Deschiderea inspre Divin

Pana nu vei intelege ca oricine este bun, iti va fi greu sa gasesti bunatate in tine insuti sau in altii.

Esti obisnuit sa gasesti binele alaturi de rau. „Acesta e bun, acela e rau.”

Asa arata modul tau de a te judeca pe tine si de a-l judeca pe aproapele tau. El nu iti va aduce niciodata pace.

Aproapele tau nu este bun sau rau – si nici tu, de altfel. Amandoi sunteti numai buni. Nu exista rau in voi.

Poti crede ca exista rau in tine – poti, de fapt, crede ca exista prea putin sau deloc bine in tine – dar aceasta este o credinta gresita. Atata vreme cat o vei mentine, te vei chinui pe tine insuti sau pe altii.

Ce vreau sa spun cand zic ca exista numai bine in tine? Aceasta inseamna, oare, ca esti incapabil de un gand sau de un gest negativ? Fireste ca nu, altfel nu te-ai afla unde te afli.

Lumea ta e un complex de ganduri si gesturi negative, amestecate cu ganduri si gesturi pozitive. Lumea ta este o lume a umbrelor, o lume a intunericului si a luminii, combinate.

Totusi, intreaga lume pe care o traiesti este alcatuita numai din ganduri. Daca ai putea elimina gandirea negativa din mintea ta, ai trai intr-un gen de lume cu totul diferit.

Intr-o lume in care exista numai ganduri „bune”, comparatia este imposibila.

Fara comparatie, nu exista interpretare – deci nu poate exista esec, pedeapsa, sacrificiu sau suferinta. Iti poti imagina o astfel de lume stralucitoare, nevinovata? S-ar putea sa ti se para straniu ca o astfel de lume poate exista, totusi ea nu este mai greu de creat decat lumea pe care o locuiesti!

Poti incepe sa creezi aceasta lume noua, intelegand ca in tine sau in semenul tau nu exista nimic rau, ci numai bine. Frica de rau este cea care face „raul” sa para real.

Toata negativitatea se naste din frica. Insusi conceptul de „rau” este un gand al fricii. Prin urmare, ce altceva mai exista, pe langa bunatatea ta, care este dreptul tau castigat prin nastere?

Exista indoiala care spune ca nu esti bun. Exista frica. Viata ta e alcatuita din bunatate asaltata de indoiala si frica. De cate ori, in decursul unei zile, indoiala si frica nu-ti contesta perceperea propriei tale bunatati? De cate ori nu-ti contesta ele perceperea bunatatii aproapelui tau?

O data ce stii ca indoiala si frica opereaza continuu in cadrul experientei tale, le poti accepta in mod constient. Apoi. ele devin, pur si simplu, parte din dansul constientei. „Oh, da, stiu ca sunt bun. Si ce s-ar intampla daca n-as fi?”

Acest dans are loc in minte. Dialogul se desfasoara intr-un dute-vino continuu. Dar, incetul cu incetul, isi pierde din tonul osanditor. Treptat, pe masura ce frica este imbratisata, ea se stinge.

Conflictul se sterge din mintea care isi recunoaste propria bunatate.  Si, o data ce si-a recunoscut propria bunatate, ea nu o poate mentine decat extinzand-o asupra altora.

Daca vezi pe altcineva ca fiind rau, ai ingaduit indoielii si fricii sa se intoarca in mintea ta.

Ceea ce este divin e liber de dualitate si de orice fel de conflict. Te deschizi catre divinitate, atunci cand vezi propriul tau bine si pe cel al aproapelui tau ca fiind unul si acelasi. Divinitatea e intotdeauna impartasita. Ea nu este niciodata exclusiva.

Tot ceea ce inseamna exclusivitate este o plasmuire a fricii.

Tot ceea ce inseamna judecata este o plasmuire a fricii.

Numai atunci cand respingi raul si accepti binele vei alunga frica din inima ta. Nici unul dintre copiii lui Dumnezeu nu poate fi rau. In cel mai nefericit caz, el este chinuit. In cel mai nefericit caz, ii ataca pe altii si ii invinuieste pentru chinul sau. Dar el nu este rau.

Da, chiar atat de adanc trebuie sa mearga compasiunea ta. Nu exista fiinta umana care sa nu merite iertarea ta. Nu exista fiinta umana care sa nu merite iubirea ta. Tu-ti poti stabili conditiile si justificarile – dar pe mine ele nu ma pacalesc. ti-am spus adevarul. Nu e in interesul tau sa-l denaturezi.

Daca ti-e greu sa ierti si sa iubesti pe cineva, spune-o. Nu-l condamna, ca sa-ti justifici propria slabiciune.

Daca esti cuprins de frica, spune adevarul. Adevarul aduce intotdeauna sanatate mintala. Doar cel cuprins de frica judeca pe altul.

Ai trecut tu dincolo de stransoarea fricii?

Daca nu, atunci recunoaste-ti frica.

Daca iti recunosti frica, nu ii vei judeca pe eilalti, deoarece vei ajunge sa intelegi ca frica iti distorsioneaza intotdeauna perceptia.

Recunoaste-ti frica si fii sincer cu tine si cu ceilalti.

Marturiseste: „Sunt cuprins de frica acum si de aceea nu pot vedea corect.”

Renunta la judecatile pe care vrei sa le faci, caci ele nu sunt altceva decat un atac lipsit de sens impotriva cuiva a carui bunatate nu o poti vedea.

Incredinteaza-mi mie aceste judecati.

Spune adevarul: „Iisuse, nu-l pot vedea corect pe acest seaman al meu, deoarece il judec. Ajuta-ma sa ma dezbar de judecatile mele si sa inteleg ce frici sunt scoase la iveala in mine de catre comportamentul sau.”

Fiecare judecata pe care o faci despre aproapele tau vadeste cu mare precizie ceea ce urasti sau nu poti accepta la tine insuti. Nu urasti pe altcineva, decat in cazul in care iti aduce aminte de tine insuti.

Iata de ce, orice incercare de a justifica mania, frica sau judecata esueaza lamentabil. Este pur si simplu o tentativa de a acuza pe altcineva pentru propria ta greseala. O incercare lipsita de onestitate. De responsabilitate.

Ai mijloacele de a pune definitiv capat judecatii, dar inca mai vrei s-o justifici. De ce? Fiindca nu-ti poti recunoaste greseala. Preferi sa suferi, decat sa admiti ca ai facut o greseala. Preferi sa pretinzi ca esti perfect, decat sa recunosti ca, in cazul asta, esti un invatacel. Ce orgoliu de neinteles! Cum pot lua de mana pe cineva care, in pofida durerii sale, insista ca e perfect?

Nu te pot ajuta, daca nu ma lasi sa o fac.

A gresi nu este un lucru atat de ingrozitor. Greseala nu te va deposeda de iubire si de acceptare. Tu asa crezi, dar asta nu e decat o inchipuire. Ceea ce te priveaza de iubire este insistenta ca faci ceea ce trebuie, atunci cand, de fapt, nu faci.
Asta impiedica interventia corectiva.

Incearca, te rog, sa intelegi acest lucru. A nu face ceea ce trebuie nu inseamna a fi „rau”, iar a face ceea ce trebuie nu inseamna a fi „bun”.

Fiecare dintre voi va face atat ceea ce trebuie, cat si ceea ce nu trebuie, de sute de ori in cursul unei singure zile.
Iti spun ca nu poti numara de cate ori faci ceea ce trebuie, sau ceea ce nu trebuie pe durata calatoriei tale pamantesti.

Aceasta lume este o scoala si ai venit aici ca sa inveti.

A invata inseamna a face greseli si a le corecta.

A invata nu inseamna a face tot timpul ceea ce este bine. Daca ai face tot timpul ceea ce este bine, ce nevoie ar mai fi sa vii la scoala?

Fii smerit, prietene. Te afli aici ca invatacel si trebuie sa accepti ca asa stau lucrurile, daca e sa-ti insusesti lectiile pe deplin. Daca nu recunosti ca ai facut o greseala, nu te pot ajuta s-o corectezi. Dar, admite-ti greseala si corectarea va fi acolo, o data cu iertarea.

Aceasta e calea pe care ti-am pregatit-o.

Nu incerca sa fii perfect, prietene. Este un tel nepotrivit. Numai cei care aleg sa sufere mult si din greu doresc sa fie perfecti. Doreste, in schimb, sa recunosti fiecare greseala pe care o faci – ca sa poti invata din ea.

Perfectiunea vine spontan si fara efort, numai atunci cand spui adevarul, cand renunti la dorinta de a-i impresiona pe altii, cand iti abandonezi falsa mandrie.

Cei care cer corectia – o vor primi. Nu pentru ca sunt mai buni decat altii, ci, pur si simplu, pentru faptul ca o cer.

Nu ii judeca pe cei ce nu sunt gata sa-si recunoasca greselile. Recunoaste-le, pur si simplu, pe ale tale si da restul lui Dumnezeu.

Impartaseste altora din experienta ta, dar nu cauta sa Ie-o impui, caci nu stii ce nevoi au altii si nu e treaba ta s-o stii.

Aminteste-ti de ceea ce este bun in aproapele tau. Aminteste-ti de ceea ce este bun in tine insuti.

Lasa toate fricile si judecatile sa se disipeze, acolo unde se ivesc. Recunoaste-ti greselile si fii tolerant fata de greselile pe care le fac altii.

Iata ce-ti cer eu.

E simplu, nu-i asa?

E atat de simplu, incat vei uita mereu. Dar nu fi descurajat.

Daca dorinta ta pentru pace e puternica, in cele din urma ii vei ceda. O data ce ai decis ca asta este ceea ce vrei, nu poti sa nu reusesti sa vii acasa.

fragment din cartea “Iubire fara conditii” de Paul Ferrini, material primit pe e-mail

Cartea poate fi comandata AICI

 

1


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. panica doina  April 19, 2011

    Imi doresc si le doresc tuturor curaj si multa putere sa inteleaga si sa faca ce trebuie pentru ei.

    (reply)

Add a Comment