Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

De la bebelus la adult – capacitatea de a fi singur (I)

Capacitatea de a fi singur reprezinta unul dintre

cele mai importante semne in dezvoltarea emotionala a unei persoane.

Donald Woods Winnicott – medic pediatru si unul dintre putinii psihanalisti cu o orientare spirituala – considera, pe baza experientei sale clinice, ca sunt momente cand aceasta capacitate este importanta pentru pacient – si se poate exprima prin momente de tacere sau printr-o sedinta tacuta, tacerea putand fi o dovada a achizitiei din partea pacientului.

In literatura psihanalitica s-a scris mai mult despre frica de a fi singur sau dorinta de a fi singur, decat despre ce ne sustine capacitatea de a fi singur; s-a studiat starea retrasa, o organizare defensiva ce implica asteptarea unei pedepse.

Totusi, trebuie evidentiate aspectele pozitive ale capacitatii de a fi singur, in studiul acestui concept Winnicott pornind de la conceptul freudian de relatie anaclitica.

“Anaclitic” inseamna, literal, “sprijinit pe”, “bazat pe” si este un simptom care se refera la dependenta fizica si emotionala fata de o alta persoana, dar in mod special la dependenta copilului fata de mama sa.

Freud se gandeste la situatia originara dintre mama si copil: doua obiecte, fiecare dintre ele primind o parte a investitiei libidinale a copilului. In ceea ce priveste iubirea parentala, aceasta functioneaza dupa tipul narcisic sau anaclitic.

  • Conform tipului narcisic, omul iubeste ceea ce este el insusi, ceea ce a fost el insusi, ceea ce ar vrea sa fie sau persoana care a fost o parte din sine insusi.
  • Tipul anaclitic se refera la femeia care hraneste sau la barbatul care protejeaza.

Prin “anaclitic”, Freud se refera la relatia primitiva dintre pulsiunile sexuale si cele de autoconservare: pulsiunile sexuale, care nu devin independente decat secundar, se sprijina pe functiile vitale care le furnizeaza o functie organica, o directie si un obiect.

In consecinta, se va vorbi de anaclisis, pentru a desemna faptul ca subiectul se sprijina pe obiectul pulsiunilor de autoconservare in alegerea unui obiect al iubirii. Este ceea ce Freud a numit alegere anaclitica.

Pentru a intelege aspectele continute in singuratate si cum apare acest sentiment, psihanaliza considera ca trebuie sa ne intoarcem  la perioada de sugar si sa-i urmarim influenta asupra urmatoarelor stadii ale vietii.

Pentru a ajunge la studierea capacitatii de a fi singur, Winnicott porneste de la relatia-de-trei-corpuri si cea de-doua-corpuri, astfel: pe parcursul complexului Oedip, relatiile de-trei-corpuri domina sfera experientei bebelusului, in timp ce relatia dintre bebelus si mama este relatia dintre-doua-corpuri si este relatia originara, inainte ca vreuna dintre caracteristicile mamei sa fie aleasa pentru a fi modelata in ideea de tata.

Relatia de-un-corp sugereaza un stadiu mult mai primitiv si pe acest stadiu se fondeaza ulterior capacitatea de a fi singur.

Termenul nu se refera, in acest caz, la faptul de a fi singur la modul propriu-zis. O persoana se poate afla singura intr-un loc si totusi sa nu fie in stare sa fie singura, suferinta pe care o traieste putand fi dincolo de limitele imaginatiei. Insa cele mai multe persoane reusesc sa se bucure de solitudine mai devreme decat la sfarsitul copilariei si este posibil sa o aprecieze ca pe o achizitie foarte buna.

Dupa Winnicott, “capacitatea de a fi singur poate fi un fenomen deosebit de sofisticat, ce poate aparea in dezvoltarea personala dupa fundamentarea relatiilor de-trei-corpuri, sau poate fi un fenomen al vietii timpurii ce necesita un studiu special, intrucat reprezinta fundatia pe care este construita singuratatea sofisticata.”

Desi la baza experientei de a fi singur contribuie experiente multiple si variate, doar una dintre acestea este fundamentala, iar in cazul in care nu este suficienta, aceasta capacitate de a fi singur nu se va dezvolta. Aceasta experienta este aceea de a fi singur, ca bebelus si ca un copil mic, in prezenta mamei, reprezentand deci experienta de a fi singur, in timp ce altcineva este prezent.

In aceasta situatie este implicat un tip special de relatie, aceea dintre bebelusul sau copilul mic, care este singur, si mama sau substitutul de mama pe care se poate conta ca este prezenta, chiar daca in momentul respectiv ea este reprezentata doar de un obiect simbolic (paturica, obiect alinator, premergator, etc.) sau de catre atmosfera pe care o creeaza mediul inconjurator.

Winnicott obisnuia sa afirme ca “nu exista copii, ci doar mama purtand in brate copilul.” Cuplul mama-copil este indisolubil, avand o experienta de viata comuna. Eul copilului se va forma treptat, detasandu-se de mama dupa o suficienta perioada de dependenta, de maternaj, in care copilul si mama sunt indispensabili unul celuilalt. Orice perturbare in psihismul sau fizicul mamei, a cuplului, a vietii afecteaza si copilul, devenind sursa nevrozelor si psihozelor.

Tot ceea ce contribuie la diada mama-copil sta la baza formarii sinelui (self) copilului, care poate deveni autentic sau fals. Pentru Winnicott, psihoza nu este esecul eului, ci al mediului, a capacitatii de maternaj a mamei, a capacitatii de holding (mentinere) si de containing (continere) a copilului.

Copilul ajunge sa-si stapaneasca propriul eu atunci cand detine capacitatea de solitudine (sa stie sa faca ceea ce este util pentru el) si de a fi singur (sa poata fi singur fara a se crede parasit, pierdut, izolat), dar pentru aceasta este necesara o „mama suficient de buna”.

Freud afirma ca “dominatia principiului placerii poate lua cu adevarat sfarsit abia in momentul in care copilul ajunge sa se detaseze psihic complet de parintii sai”.

Bebelusul si ingrijirea materna isi apartin reciproc si nu pot fi separate; se pot disocia numai pe fondul starii de sanatate – sanatate care inseamna inclusiv o “dezlegare” a ingrijirii materne de ceva pe care, din acel moment, il vom numi bebelus sau un copil care trebuie sa creasca. (cf. Winnicott).

Mona Georgescu

Bibliografie: D.W.Winnicott – Procesele de maturizare, De la pediatrie la psihanaliza, Joc si Realitate (Editura Trei)

 

 

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment