Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

D.W. Winnicott

D.W. Winnicott

Donald Woods Winnicott s-a format ca medic pediatru, profesie pe care a practicat-o până la sfârşitul vieţii, în special la Spitalul pentru copii Paddington Green. Şi-a început analiza cu James Strachey în 1923, a devenit membru al Societăţii Britanice de Psihanaliză în 1935 şi a fost de două ori preşedintele ei. A fost, de asemenea, membru al Colegiului Regal de Medicină şi al Societăţii Britanice de Psihologie.

Dotat cu un excepţional geniu clinic, acest mare pediatru, considerat de colegi “un copil teribil” si părintele fondator al psihanalizei copilului în Marea Britanie. Winnicott avea o adevărată pasiune pentru copilărie, după cum o arată relatarea tratamentului “micuţei Piggle” publicată după moartea sa. Aceasta avea doi ani când Winnicott s-a ocupat de ea. A văzut-o timp de trei ani, la cerere, şi a făcut şaisprezece şedinţe memorabile. Îi plăcea să se joace cu copiii, cu cuvintele lor, cu jucăriile lor de pluş. Totuşi, nu făcea dovada nici unei îngăduinţe faţă de copilărie. Compara sugarul cu o “povară purtată de părinţi” şi când a găzduit un băiat fugar de 9 ani, a scris aceste cuvinte: “Trei luni de iad […] Ceea ce contează, după părerea mea, este modul în care evoluţia personalităţii băiatului mi-a provocat ura şi ceea ce am făcut cu ea.”

Prin importanţa pe care o atribuie mamei şi relaţiei cu mama, Winnicott se înscrie în logica freudismului dintre cele două războaie mondiale în care interesul purtat tatălui, patriarhatului şi Oedip-ului clasic fuseseră abandonate în favoarea redefinirii maternului şi femininului. În această perspectivă, mama indeajuns de buna este o mamă ideală: atentă la toate formele de dialog şi de joc creativ, ea trebuie să se arate capabilă să inspire copilului o frustrare necesară ca să-i dezvolte dorinţa şi capacitatea de individuare. Această relaţie, care reduce locul tatălui la un minimum, apare ca exclusivă şi non-erotizată (Élisabeth Roudinesco – “Dicţionar de psihanaliză”)

Pentru pediatrul şi psihanalistul D.W. Winnicott, o abordare creativă a lumii este ceea ce face ca viaţa să merite trăită. Dar care sunt originile creativităţii şi cum putem s-o dezvoltăm — atât înăuntrul, cât şi în afara noastră? In lucrarea sa, “Joc şi realitate”, adresează aceste întrebări, aprofundând subiectul spaţiului tranziţional, un subiect deja familiar din celelalte lucrări ale autorului. Această carte reprezintă una dintre lecturile psihologice fundamentale, Winnicott explorând şi expunând aici pe larg fenomenul jocului şi funcţiile sale specifice, mai ales cele implicate în dezvoltarea imaginaţiei copilului şi fundamentarea actului cultural. Mai ales în contextul actual, când cerinţele la adresa copiilor devin din ce în ce mai mari şi testarea lor începe la vârste din ce în ce mai fragede, acest text clasic devine mai necesar decât oricând.

Una din concluziile importante ale lui Winnicott este urmatoarea: “Mediul este cel care face posibil ca fiecare copil sa creasca, iar fara un mediu adecvat in care sa se poata avea incredere, cresterea personala a unui copil nu poate avea loc sau aceasta crestere se face distorsionat. Si dat fiind faptul ca nu exista doi copii care sa fie identici, ni se cere sa ne adaptam in mod specific la nevoile fiecarui copil.” Si, bineinteles, mediul principal de care vorbeste Winnicott este cel familial!

Sotia sa, Clare, afirma ca “de-a lungul vieţii sale, Donald nu a încetat niciodată a se afla în contact cu lumea sa de vis şi de a continua propria sa analiză. Acesta a fost curentul subteran al vieţii sale, acompaniamentul orchestral al temei principale.”

Poemul său numit „Somn” este relevant în acest sens:

“Lasă-ţi rădăcina în pământ

spre centrul sufletului tău

soarbe-ţi seva

din infinitul izvor

al inconştientului tău

şi

rămâi mereu verde”

(din prefata cartii “Spaima de prabusire” – Editura Fundatiei Generatia)

Sotia sa, Clare Winnicott, poveste un vis cu Donald, vis pe care l-a avut la doi ani şi jumătate de la moartea sa:

“Am visat că ne aflam în magazinul nostru preferat din Londra, unde se află o scară circulară pentru toate etajele. Alergam pe scări în sus şi în jos, apucând lucruri din toate părţile pentru cadourile de Crăciun pentru prietenii noştri. Ne aflam într-o cursă a cumpărăturilor, ştiind că aşa cum se întâmpla de obicei, vom sfârşi prin a păstra pentru noi multe dintre lucrurile cumpărate. Deodată mi-am dat seama că Donald trăieşte şi m-am gândit cu uşurare: „Acum nu va mai trebui să mă îngrijoreze felicitările de Crăciun.” După care ne aflam în restaurant, bând ca de obicei cafeaua de dimineaţă (de fapt, întotdeauna ieşeam sâmbăta la cafeaua de dimineaţă). Ne uitam unul la altul, cu coatele pe masă. M-am uitat fix la el şi i-am spus: „Donald, există ceva ce trebuie să ne spunem, un adevăr pe care trebuie să-l spunem, nu-i aşa?” Uitându-se fără ezitare în ochii mei cu ochii săi de un albastru intens, mi-a spus: „Acesta este un vis.” Am răspuns încet: „Oh, da, bineînţeles, tu ai murit, ai murit în urmă cu un an.” A repetat cuvintele mele: „Da, am murit în urmă cu un an.”

“Am înţeles prin acest vis ludic că viaţa şi moartea, a mea şi a lui, pot fi experimentate ca fiind o realitate.” – adauga Clare Winnicott.

Cateva din conceptele care ii apartin lui D.W.Winnicott: „mama îndeajuns de bună”, „preocuparea maternă primară”, „capacitatea de a fi singur”, „prezentarea obiectului”, „holding şi handling”, „spaima de prăbuşire”, “obiect tranzitional”, “spatiu tranzitional”.

Carti publicate la Editura Trei:

“De la pediatrie la psihanaliză”

“Convorbiri psihanalitice cu părinţii”

“Joc şi realitate”

“Procesele de maturizare”

“Natura umană”

“Susţinere şi interpretare. Fragment de analiză”

Editura Fundatiei Generatia a publicat:

“Spaima de prabusire”

 

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Add a Comment