Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Cuplu & Familie: comunicarea iti aduce iubirea inapoi

Cuplu & Familie: comunicarea iti aduce iubirea inapoi


Inertia luarii deciziilor in cuplu si a rezolvarii situatiilor problematice (de la petrecerea timpului liber si pana  la cresterea/educarea copiilor, administrarea veniturilor, viata sexuala, vizite la parinti, intalniri cu prietenii, ora de intoarcere de la serviciu, etc.) poate complica viata de cuplu indreptand-o in directii nedorite. Dialogurile cu partenerul de viata devin dialoguri distructive si duc la tensiuni care erodeaza iubirea si sentimentele pozitive, producand ”fisuri” in viata emotionala a fiecarui partener.
De foarte multe ori, relatiile noastre de cuplu sau de familie se strica tocmai din cauza unei comunicari defectuoase si pentru ca nu vrem sa invatam sa comunicam sanatos si eficient.
In loc sa privim cu asumare cauzele pentru care stricam relatii, preferam varianta usoara si atat de comoda a dialogului distructiv: ”celalalt este orgolios”, ”celalalt e de vina”. Iti sunt cunoscute, cred, astfel de reactii, atunci cand ceva nu functioneaza.
Dar cum ar fi daca macar in cuplu oamenii ar fi dispusi sa renunte la rolurile de ”atacator” si de ”atacat”? Cum ar fi daca am invata sa comunicam sanatos, astfel incat sa depasim nivelul adolescentin si distructiv de raportare la comunicare si care ne aduce atatea si atata probleme? 
”Majoritatea lucrurilor care fac ca familiile sa fie disfunctionale se invata dupa nastere. Daca aceste lucruri se invata, atunci cu siguranta se si dezvata, iar in locul lor se pot invata lucruri noi. Intrebarea este cum facem asta?
Pe masura ce veti vedea mai clar problemele din familie, veti intelege si ca, indiferent ce s-a intamplat in trecut, ati facut tot ce puteati sa faceti mai bine. Este inutil sa va simtiti vinovati sau sa dati vina pe alti membri ai familiei. Sunt mari sanse ca nimeni sa nu fi observat cauzele care au produs disfunctionalitatile din familie — si nu pentru ca nimeni nu dorea sa le vada, ci pentru ca nu stiati incotro sa priviti sau fuseserati invatati sa vedeti viata prin ochelari mentali, care va impiedicau vederea.” spune psihoterapeutul de familie Virginia Satir
Cand incep sa lucrez cu partenerii unui cuplu (in sesiuni individuale sau de cuplu) sau cu membri unei familii stiu ca acesti oameni nu mai sunt conectati emotional si ca dialogurile lor sunt distructive. Astfel incat, ma gandesc la urmatoarele aspecte deosebit de importante:
  • fiecare partener are un istoric personal de viata, pornit de la relatia cu parintii sai, in special cu mama sa – ma intreb: ce anume a adus din relatia cu mama si cu tatal sau in relatia de cuplu sau in familia sa?
  • fiecare partener are un sentiment al valorii propriei persoane, pozitiv sau negativ – ma intreb: ce parere are despre propria persoana, in cadrul cuplului sau in cadrul familiei sale?
  • fiecare partener incearca sa comunice – ma intreb: cum comunica ea, cum comunica el si ce rezultate obtine fiecare?
  • fiecare partener respecta niste reguli – ma intreb: ce reguli anume respecta – sunt reguli stabilite in mod constient in cuplu, cat de adaptate sunt aceste reguli pentru el/ea sau sunt reguli la care cuplul a ajuns din inertie (”asa facem noi, dar fara sa stim si de ce”)?
  • fiecare partener este conectat si la alt mediu, diferit de relatia sa: familie, grup de prieteni, colegi de serviciu, etc. Ma intreb: cum anume este conectat, care sunt rezultatele in acele medii din afara relatiei si cum influenteaza acele medii relatia cu partenerul de cuplu?
Orice relatie de cuplu, de familie, profesionala, de prietenie, etc. presupune schimburi – de comportamente, de informatii, de emotii. Cu cat aceste schimburi dintre oameni nu sunt facute constiente, cu atat mai mult cuplurile respective se vor indrepta spre dezechilibru, disfunctionalitate, separare sau divort. 
Din aceasta perspectiva, orice relatie poate fi analizata, vazuta, ca fiind de fapt o tranzactie. O tranzactie in care fiecare participant aduce consecintele unui istoric personal de viata (reactii rationale, reactii emotionale, obiceiuri si comportamente mai mult sau mai putin adecvate in raport cu celalalt, etc.), cat si nevoie si interesele sale – cele mai multe, necomunicate in mod explicit.
In mod implicit, orice relatie de cuplu presupune si un mijloc al acesteia –  pe care, din nefericire, partenerii nu il vad, fapt ce dezechilibreaza orice relatie, deteriorand-o.
Ce inseamna acest ”mijloc”?
Ne intalnim la mijloc: adica prin reciprocitatea comportamentelor, venim unul in intampinarea celuilalt si ii intelegem nevoile in relatie, inclusiv nevoia de libertate si autonomie.
Cand aceasta jumatate imaginara nu exista sau este ignorata, partenerii fie isi invadeaza spatiul de relatie, fie sunt indiferenti, fie sunt distanti. Jumatatea relatiei – sau mijlocul relatiei – trebuie intotdeauna conturata prin discutii si comportamente aferente nevoilor fiecaruia in relatie.
Pentru ca la capatul sau de relatie, fiecare partener are anumite responsabilitati fata de celalalt si fata de relatia lor, pana la jumatatea sa de relatie. In principal, viata de cuplu inseamna responsabilitati – chiar daca celor mai multi nu le place acest cuvant, este util sa ai in permanenta vedere faptul ca existi in viata celui de langa tine tocmai pentru ca ea sau el a avut incredere ca tu ii poti oferi nu doar iubire, ci in primul rand respect, atentie si grija.
Din nefericire, dupa primele luni de convietuire sau dupa luna de miere, in majoritatea cuplurilor unul dintre parteneri uita repede toate aceste lucruri si crede ca iubirea este de ajuns. Daca esti deja unul dintre cititorii site-ului, stii deja ca iubirea nu este de ajuns. 
Relatiile noastre sunt generatoare de fericire sau de nefericire si este deosebit de important sa invatam cum sa ne adaptam unii altora, daca vrem sa evitam dialogurile distructive si sa prevenim nefericirea in viata noastra. 
Despre capatul de relatie al fiecarui partener, despre importanta mijlocului relatiei si cat de vital este ca fiecare partener sa il constientizeze, ce strategii si tehnici avem la indemana pentru a ne reconecta emotional cu partenerul de viata am vorbit pe larg in emisiunea ”Sanatate, Frumusete, Stil” – o emisiune pe care te invit sa o urmaresti accesand acest link: http://www.informatiatv.ro/magazin/sanatate-frumusete-stil-ileana-blidar-si-mona-georgescu/ 
Cand aceste lucruri nu se cunosc, comunicarea in cuplu are consecinte negative  pentru ambii parteneri si, implicit, asupra calitatii vietii de cuplu. Despre comunicarea sanatoasa in cuplu vom discuta si la SENS – retreat de psihologie si dezvoltare personala pentru femei.
Grupa cu numarul 7 este in formare iar locurile au inceput sa se ocupe – te invit sa consulti detaliile pentru inscriere si pentru reducerea de care poti beneficia la SENS, aici: http://www.minunemica.eu/sens-7/
Una dintre clasificarile tiparelor de comunicare pe care eu o utilizez in observarea modului in care partenerii unui cuplu comunica, este cea a indragitei Virginia Satir – psihoterapeut de cuplu si de familie.
In functie de modul in care partenerii unui cuplu reactioneaza la stres si in functie de gradul stimei de sine in cadrul cuplului si in general, tiparele de comunicare sunt urmatoarele:
ACUZATORUL
Este cel care obisnuieste sa isi acuze partenerul pentru orice situatie care ii genereaza disconfort, pentru situatii in care nu este dispus sa isi vada responsabilitatea pe care o are la capatul sau de relatie. Te determina sa te justifici pentru comportamente normale, sa te simti vinovat atunci cand nu este cazul, iti genereaza angoasa si anxietate, te domina. Nu poti sa iti termini fraza, pentru ca deja ”stie” ce vrei sa spui si, evident, el este cel care are dreptate. Are o voce tipatoare, il subapreciaza pe partenerul sau. Prefera generalizarile, intrebarile negative, doreste in permanenta recunoasterea propriei pareri. Se teme de recunoasterea propriilor slabiciuni, iar deviza sa este ”cea mai buna aparare este atacul”.
Sentimentele pe care le poti avea in preajma acestui partener: frica, retragere, furie si te poti simti vinovat 
PACIFISTUL
Este impaciuitor, se auto-denigreaza, se devalorizeaza singur; ii este teama ca ceilalti sa nu il considere o povara; crede ca ”citeste ganduri”, pare neajutorat, nu are vointa, nu stie sa spuna NU si traieste doar pentru ceilalti, generand in ei sentimente de vinovatie, furie, dispret. 
DISTORSIONISTUL/NAUCITORUL
Este cel cu care nu poti purta un dialog, mai cu seama daca este in contradictoriu si se simte vinovat dar nu vrea sa recunoasca: neaga contextul, se neaga pe sine, va schimba intotdeauna subiectul, va sari de la un subiect la altul; este un tipar de comunicare foarte obositor, simti ca te lasa fara energie, este greu de urmarit; partial face inconstient acest joc, partial constient. Are o gandire dezorganizata si iti este greu sa il urmaresti. In timpul unei discutii (nu neaparat conflictuale) nu mai stii de unde ai inceput comunicarea si cum ai ajuns in alta directie. Iti deviaza atentia de cele mai multe ori cu premeditare, dandu-ti senzatia de haos si de iritare. Unicul sau obiectiv este sa il deruteze pe celalalt, care se va simti dezamagit, neinteles. Celor din jur le provoaca ura, respingere, oboseala, disperare.
ANALISTUL/RATIONALUL
Este cel care nu are emotie, rationalizeaza negand sentimentele celrorlati si pe ale sale, nu tine cont de impactul emotional al comportamentelor sale in raport cu celalalt, functioneaza pe ”pilot automat”; in timpul unei comunicari, iti da o stare de disconfort, din cauza careia nu reusesti sa spui ce simti, ce trebuie sa spui, iti cauti argumente si comunicarea esueaza din nou. Se teme sa piarda controlul si sa fie la cheremul celorlalti. Divagheaza, face reprosuri, simtindu-se neinsemnat.
ECHILIBRATUL/EGALIZATORUL
Este cel care respecta regulile comunicarii, nu intra in conflict, stie sa gestioneze si sa echilibreze situatiile delicate, se implica intr-un dialog atat cat trebuie, iti da un sentiment de echilibru si de siguranta emotionala, stie sa comunice si rational si emotional, fara sa aduca prejudicii celuilalt. Tine cont de diferentele de personalitate in comunicare si stie sa isi arate toate sentimentele.
Are incredere in sine, are o stima de sine ridicata, este congruent cu sine insusi, ecologic in modul in care se poarta si transmite mesaje, un adevarat partener de dialog.
Este prezent in dialog si focusat pe discutie si pe scopul acesteia. Nu transmite mesaje duble, iti da spatiu pentru reactie si iti respecta rolul si locul in dialog, determinandu-te sa i le pastrezi si tu.
Poate fi respins de cei carora le spune adevarul, pentru ca oamenilor le place numai propriul lor adevar.
Daca analizezi cu atentie fiecare tipar, poti observa in ce categorie va aflati, care este tiparul predominant, astfel incat vei putea intelege si de ce aveti, probabil, foarte multe conflicte.
Stilurile de comunicare, obisnuintele de comunicare ale unui partener pot sa nu se potriveasca cu ale celuilalt (si asa se intampla in marea majoritate a situatiilor), mentinand o atmosfera tensionata si ducand relatia spre disfunctionalitate, partenerii negand nevoia de a invata sa comunice in mod eficient unul cu celalalt, fiecare avand o parere buna despre modul in care comunica.
Ei bine, nu – in cupluri nu se comunica, doar se vorbeste. Daca s-ar comunica, atunci ar fi mult mai putine conflicte si mult mai putin stres, nu s-ar mai ajunge la repetarea conflictelor, iar fiecare partener s-ar simti valorizat de celalalt, nu si-ar pierde stima de sine si increderea in sine, nu si-ar pune la indoiala demnitatea si valoarea ca om si ca partener. 
Daca in cuplu s-ar comunica in mod real dialogurile distructive ar putea fi eliminate, stima de sine a partenerilor nu ar mai avea de suferit, partenerii nu s-ar mai simti manipulati sau atacati, si-ar pastra cu demnitate pozitiile si si-ar asuma rezultatele, consecintele dialogurilor.
”Este important sa stiti ca atunci cand vorbiti, vorbiti cu tot corpul. De cate ori pronuntati cuvinte, fata, vocea, corpul, respiratia, muschii vorbesc si ei. Discrepanta dintre comunicarea verbala si cea nonverbala produce mesajele duble. Cuvintele voastre spun ceva, iar restul corpului spune altceva. Prin urmare, ascultatorul se va confunda cu doua mesaje, iar rezultatul comunicarii va fi profund influentat de reactia lui. 
In general, exista urmatoarele posibilitati: sa luam doar cuvintele; sa ignoram tot mesajul, schimband subiectul,plecand sau mergand la culcare; sau sa comentam asupra dublei naturi a mesajului.” mai spune Virginia Satir in ”Arta de a fauri oameni”
Pentru ca toata experienta personala si profesionala de pana acum mi-a aratat cat se poate de direct ca invatarea comunicarii clare in cadrul cuplului iti poate aduce iubirea inapoi, unul dintre atelierele retreat-ului SENS va fi dedicat comunicarii in cuplu.
Grupa cu numarul 7 este in formare iar locurile au inceput sa se ocupe – te invit sa consulti detaliile pentru inscriere si pentru reducerea de care poti beneficia la SENS, aici: http://www.minunemica.eu/sens-7/
Te astept cu drag alaturi de noi la editia din aceasta vara – si nu uita: iubirea nu este de ajuns – comunicarea este ingredientul care o poate aduce inapoi si o poate mentine.
Mona Georgescu
Psiholog clinician de orientare psihanalitica
Consilier NLP integrativ pentru Femei
Trainer Dezvoltare Personala

 

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment