Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Cum se formeaza dorinta de avea un copil?

Cum se formeaza dorinta de avea un copil?

In epoca agitata pe care o traversam, “dorinta de a avea copii” trece printr-o perioada de “inflatie”, multe femei parand ferm convinse  ca, in conditiile existentei atator metode contraceptive, isi pot controla fertilitatea si ca dorinta de a avea un copil poate/trebuie amanata, implinindu-se doar atunci cand vor hotari singure acest lucru.

Semnificatia si variantele “dorintei de  a avea copii” desi par simple si usor de inteles, ascund totusi  sensuri diferite, care pot fi confundate intre ele, astfel:

Dorinta nu este acelasi lucru cu proiectul, care este o intentie programata,  constienta si care deseori este planificat datorita existentei mijloacelor contraceptive.

Proiectul corespunde si se construieste avand ca fundament  valorile si idealurile familiei.

Dorinta de copil este cu totul diferita si decat dorinta de sarcina,  multe sarcini neavand alta finalitate decat sarcina propriu-zisa.

Dorinta de sarcina poate fi motivata ca o verificare a bunei functionari puse in discutie de eficacitatea contraceptiei sau ca un sentiment de plenitudine, de completitudine. Acest gen de dorinta poate conduce la alegerea unei contraceptii prin avorturi repetate.

Dorinta este, de asemenea, confundata frecvent cu nevoia de copil, prezentata – in mod repetat  si cu insistenta –  specialistilor care se ocupa de infertilitate.

Nevoia de a avea un copil apare, de obicei,  la femei, dupa un avort, dupa o sarcina extrauterina, dupa dolii sau dupa o afectare a capacitatii de reproducere spontana.

Pentru majoritatea femeilor, dorinta de a avea copii se inscrie intr-un plan de viata mai amplu, conform cu idealurile familiei de origine, fiind, in subtil, o dorinta constienta de nemurire si de identificare cu parintii.

Dorinta de copil presupune foarte multe aspecte constiente si inconstiente, a caror ambivalenta semnifica faptul ca la dorinta ca nou-nascutul sa traiasca se poate asocia dorinta contradictorie ca acesta sa nu traiasca.

Conform experientei clinice a psihanalistilor, aceasta dorinta de moarte trimite la reprezentarile inconstiente pe care copilul le incarneaza. In mod obisnuit, dorintele de moarte fata de cei dragi fac parte din viata cotidiana, dar ele tind sa fie refulate.

Aceasta ambivalenta fata de copil corespunde conflictului intre dorinta de a avea un copil sanatos si dorinta absurda de a-l face sa dispara din cauza fortei reprezentarilor al caror purtator este si pe care le trezeste in mama.

Sterilitatea ca simptom poate da cont de un compromis psihic intre dorinta constienta de copil si dorintele inconstiente contradictorii.

D. W. Winnicott, renumit pediatru si psihanalist de copii,  enumera cateva din motivele pantru care o mama isi poate ura copilul:

  • nu este cel din jocurile copilariei, copilul tatalui, al fratelui etc
  • nu este produs prin magie
  • reprezinta o interferenta in viata privata a mamei, o sfidare fata de ocupatiile  sale anterioare
  • intr-o anumita masura, mama are sentimentul ca propria sa mama ii cere un copil, in sensul ca acest copil este produs pentru a se impaca cu mama ei

Dorinta de copil are o lunga istorie, sprijinindu-se pe relatiile, reale sau fantasmatice, pe care fata le-a avut cu parintii sai. Dorinta de copil poate sa contina si dorinta de a fi mama, de a deveni deci ca propria mama, cu toate conflictele ce au animat aceasta relatie. Fantasma de a deveni mama este foarte investita, dar poate contine, in acelasi timp, si angoasa de a fi ca mama.

Dorinta de copil poate avea legatura si cu moartea cuiva drag, decesul unei persoane apropiate.

O alta varianta a dorintei de copil poate fi explicata prin reprezentarea inconstienta a reintalnirii cu o situatie din copilaria pierduta – in acest caz, dorinta femeii fiind de a face sa renasca prin intermediul nou-nascutului, copilul care a fost ea candva.

Cand nu este niciodata satisfacuta, dorinta materna semnifica faptul ca dorinta inconstienta a mamei nu este indeplinita de nici unul dintre copiii existenti, existand mereu un “loc vacant”, care  poate fi cel al unui copil de sex opus.

Cu toate ca finalul sarcinii – cu momentul iminentei pierderi a unei parti din interior – poate fi trait ca o angoasa, a avea un copil reprezinta pentru femeie cateva aspecte foarte importante, partial constientizate,  partial neconstientizate:

  • realizarea sa ca mama
  • inscrierea in generatie si filiatie feminina
  • celebrarea cuplului si a intalnirii amoroase
  • celebrarea relatiei cu propria sa mama
  • negarea mortii
  • negarea separarii
  • negarea singuratatii
  • transmiterea valorilor familiei

Cand dorinta de a avea un copil este constienta, o serie de motive in­cons­tiente se opun acestei dorinte de a ramane sau de a fi insarcinata si tin de:

  • sentimentele de vina pe care le experimenteaza femeia
  • angoasa femeii
  • ambivalenta pe care o traieste ca partenera in relatia  sa de cuplu
  • opozitia dintre libertate si asumarea rolurilor generate de relatia de cuplu
  • responsabilitatea pe care o presupune copilul

Dorinta de a avea un copil nu este, deci, mereu, ceva rational. Este o dorinta mult mai puternica, o dorinta a inconstientului. De aceea se intampla ca un cuplu sa nu poata avea copii, desi partenerii au atins un nivel potrivit al sigurantei emotionale sau ca o sarcina sa apara, in ciuda folosirii mijloacelor contraceptive.

Exista foarte multe femei care afirma, foarte sigure de ele, ca sarcina lor este/a fost o  “eroare”,  un “accident” care nu trebuia sa se intample.

Sar­ci­na intamplatoare este intodeauna… dorita, cu anumite exceptii, dintre care:

  • cazurile de natura somatica sau fiziologica
  • consecintele datorate unei educatii sexuale precare
  • neutilizarea mijloacelor contraceptive
  • situatii de viol si de abuz sexual
  • dereglari hormonale 

Dupa cum in aceasta viata nimic nu este intmplator, nici substraturile aparitiei unei sarcini nu sunt  deloc intamplatoare, chiar in conditiile in care contraceptia moderna a creat iluzia controlului asupra dorintei de a avea copii, aceasta ramane  strans legata de viata intrapsihica si de trecutul parintilor.

Dorinta de a fi insarcinata poate fi constienta si inconstienta,  iar in cazul sarcinilor neprogramate, dorinta de a avea copil este in­constienta:

  • femeia nu isi permite aceasta dorinta din diferite motive care tin de sfera rationala sau ideologica
  • dorintele cele mai “irationale” nu dispar insa, ele raman doar ascunse si adesea se implinesc

Dincolo de lectiile de viata date din Inalturi si pe care fiecare femeie le are de parcurs prin prisma “meseriei” de mama, realitatea pare a fi un caleidoscop, iar psihanaliza ne arata ca dorinta de a fi insarcinata nu corespunde intotdeauna dorintei de a avea copii.

Mona Georgescu

 

 

 

1


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu