Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Copilarie spirituala regasita … pastrata …

Copilarie spirituala regasita … pastrata …


Dupa moartea lui Miguel de Unamuno, scriitor si filozof spaniol, au fost gasite cateva manuscrise, printre care si urmatoarele randuri:

‘’Croieste o poarta mai mare, Tata ceresc, pentru ca nu pot trece.
Tu ai facut-o pentru copii, iar eu am crescut fara sa vreau.
Daca n-o vei face mai mare, fa-ma pe mine mai mic, te-as ruga.
Intoarce-ma inapoi la vremea cand viata era vis.”

A ne pastra copilaria spirituala inseamna a incerca sa re-devenim in mod progresiv copii, sa ne regasim inocenta, sa descoperim simplitatea si frumusetea sufletului – desi – conform “intelepciunii” celor din jur – acest lucru pare inexplicabil, intrucat stabileste o inversare de valori si de judecati…

Copilul este in mod fundamental o fiinta increzatoare, nu este insa nici puternic, nici virtuos, nici sigur.

Insa este ca floarea-soarelui, care in fiecare dimineata se deschide in fata soarelui; de acolo asteapta totul, de acolo primeste totul: caldura, lumina, forta, viata.

Inocenta presupune autenticitate, luciditate si curaj si ar trebui protejata.

Secretul vindecarilor este vindecarea copilului interior, regasirea starii de copil, redescoperirea inocentei, pastrand in continuare constiinta constrangerilor realitatii.

Ne-am maturizat mult prea repede, societatea face presiuni pentru aceasta maturizare fortata, negandindu-se la consecintele acestor presiuni.

Ritmurile noastre interioare nu mai corespund cu ritmurile naturii, lucru ce se reflecta in oboseala aparent nejustificata pe care o resimtim cu totii, poate chiar inainte de jumatatea unei zile obisnuite.

Adevarata viziune asupra maturizarii noastre ar trebui sa fie una a renasterii spirituale – ceea ce ar echivala cu momentul in care incepem sa vedem lumea cu alti ochi si sa abordam viata din perspectiva dragostei si a compasiunii, sa trecem dincolo de ganduri si sa devenim una cu Existenta, cu Totalitatea.

Nu sa fim copii, ci sa fim “ca” niste copii. Nu sa fim naivi, ci sa ne dam voie sa fim inocenti.

“Intr-o lume mai buna, parintii ar fi cei care ar invata de la copiii lor.
– Osho –

Ne-am pierdut inocenta, ceea ce este un aspect foarte periculos pentru cei mai multi “maturi” – este ca si cand nu ai mai putea sa respiri.

Paradoxul este ca am pierdut aceasta inocenta tocmai pentru a simti nevoia sa o recuperam, la un moment dat.

Putem recastiga insa aceasta inocenta, o putem recupera, dand astfel cont de sensul adevaratei noastre maturitati.

Din punctul de vedere al Orientului, maturitatea nu se refera doar la experienta de viata acumulata, ci – in principal – la calatoria interioara si la experientele acestei calatorii.

Din punctul de vedere al Occidentului, maturitatea semnifica, predominat, trecerea prin experientele vietii si  dobandirea securitatii si sigurantei personale – pentru ca acestea sunt asteptarile pe care le are societatea de la fiecare persoana.

Desi sunt puncte de vedere opuse, totusi a tine cont de parerile celorlalti este chiar un semn de lipsa de maturitate si, mai ales de lipsa de autenticitate:

– nu poti face ce vrei/ce trebuie sa faci,
– faci prea multe compromisuri cu tine
– poti cadea in tentatia promisiunilor fata de ceilalti si sa nu te poti tine de aceste promisiuni

Intelepciunea indiana ne spune ca “in fiecare persoana in varsta exista o persoana mai tanara care se intreaba ce s-a intamplat”.

Cred ca deja te intrebi ce s-a intamplat …

S-a intamplat “doar” sa pierdem contactul cu copilul interior, si acesta este unul dintre motivele pentru care suntem o generatie imbatranita inainte de vreme …

Nu ne traim complet copilaria, nu ne traim complet adolescenta si nu ne traim complet nici tineretea. Cati oare dintre noi au curajul sa priveasca in fata acest adevar?

Pentru a vindeca acel copil care nu si-a trait complet copilaria, va propun un exercitiu de refacere a puntilor cu copilul interior – un exercitiu extras din cartea ”Vina ne invata, iubirea ne vindeca”, de Joan Borysenco (publicata de Editura ForYou):

‘’Opriti-va pentru o clipa. Respirati de cateva ori adanc – ca de usurare – si inchideti ochii. Ganditi-va retroactiv la ultima oara cand ati fost cu adevarat suparati – chiar daca situatia nu era chiar asa de grava – sau cand v-ati simtit confuzi in ceea ce simteati.

Cand veti avea o situatie anume clar in minte, sunteti pregatiti sa faceti un exercitiu pentru a intra in contact cu copilul vostru interior.

Ati putea descoperi o emotie de rusine din trecut si sa re-stabiliti puntea interpersonala intrerupta, ascultand, acceptand si consolandu-va copilul interior.

Pastrati acest incident in minte, pe masura ce cititi despre scopul exercitiului si instructiunile de desfasurare ale acestuia.

Scopul urmatorului exercitiu este de a permite emotiilor vechi, care se adauga la problema actuala, sa fie constientizate. Aceste emotii au fost indesate in sac in timpul copilariei, cand va era rusine ca le aveati.

Copilul interior este inca indurerat din cauza acelor incidente nerezolvate.

In timpul exercitiului, puteti calatori inapoi in timp, ghidati de energia emotionala ascunsa, catre o scena din copilarie cand v-ati rusinat, sau cand au avut loc alte evenimente importante.

Propria intelepciune interioara va alege o amintire potrivita din marele depozit din inconstientul vostru.

Puteti sa-i oferiti copilului din voi iubirea neconditionata de care are nevoie pentru a se simti bine, corectand, efectiv, amintirea veche.

Astfel, o parte din energia emotionala rusinata va fi eliberata.

Puteti citi aceste instructiuni si apoi sa faceti exercitiul, sau altcineva vi le poate enumera, ori le puteti inregistra pe o caseta si asculta pe durata testului. Acesta dureaza de la trei la cinci minute.

Respirati adanc de cateva ori si inchideti ochii. Respiratia va face legatura dintre trecut si prezent, constient si inconstient, dintre adult si copil

Vedeti in minte cifra trei… Pe masura ce expirati, lasati trei-ul sa se dizolve si sa se transforme in doi…

Pe masura ce expirati, lasati doi-ul sa se dizolve si sa se transforme in unu… Pe masura ce expirati, lasati unu sa se dizolve si sa se transforme in zero. Alungiti zero-ul sub forma unei oglinzi ovale, in care revedeti scena din copilarie.

Ce se intampla? Intrebati-va sinele-copil ce traieste si ce simte. Ascultati cu mare respect si iubire…

Cand copilul a terminat de exprimat trairile, spuneti-i ce are nevoie sa auda

Consolati-l pentru cateva clipe. Puteti sa-l luati in brate, sa-l imbratisati sau sa-l mangaiati pe par. Faceti tot ce trebuie pentru a-i reface senzatia de sine, pentru a repara puntea care a fost rupta. Linistiti copilul si dati-i iubire.

Spuneti-i ca veti mai reveni pentru a mai sta de vorba si ca poate conta pe voi pentru iubire si intelegere, indiferent de circumstante. Cand ati terminat, eliberati copilul in oglinda, iar apoi transformati-o inapoi intr-un cerc.

Cercul va deveni unu, apoi unu va deveni doi si doi-ul trei. Deschideti apoi ochii si reveniti in prezent.

Ce s-a intamplat? Daca v-ati regasit ca si copil, v-ati consolat si ati refacut puntea, ati simtit, probabil, o usurare. Poate ati simtit iubire. Poate ati simtit durere, sau ati avut o inspiratie de moment, lamuritoare. Ati aflat ce emotie era blocata?

Daca nu s-a intamplat nimic – si asta este bine. Inconstientul v-ar putea oferi un indiciu, mai tarziu, intr-un vis, intr-o intuitie de moment, sau prin atractia fata de o anumita carte.

Daca ati invatat ceva despre voi, sau ati trait ceva semnificativ, chiar daca vi s-a parut ca nu are sens, rezervati-va timp pentru a nota cele intamplate in jurnalul personal, sau intr-un alt carnetel de notite.

Am invatat aceasta tehnica, de accesare a intelepciunii inconstientului, folosind numaratoarea inversa si oglinda, de la Dr. Harriet Mann, un terapeut din Cambridge, Massachusetts.

Puteti intreba oglinda magica absolut orice. Ea este ca un canal catre depozitele de intelepciune si de memorie, personale sau transpersonale.

Am predat acest exercitiu la mii de oameni, in cadrul atelierelor de lucru care au avut loc in toata tara si sunt permanent uimita de diversitatea revelatiilor interesante pe care acestia le au. De fiecare data cand faceti exercitiul cu oglinda magica, va dezvoltati o capacitate.

Dupa mai multe incercari, este posibil ca intoarcerea spre inauntru – pentru a va gasi copilul sau pentru a va mari capacitatea de a recepta alte informatii – sa va devina o a doua natura a fiintei.

S-ar putea sa vizitati aceeasi scena sau o varsta identica de mai multe ori, sau sa patrundeti de fiecare data in alta scena.

Copilul pe care-l gasiti ar putea fi un copilas, sau chiar un adult tanar.

Ori de cate ori intrati in legatura cu entitatea pe care psihiatrul Dr. Hugh Missildine, pionier in lucrul cu copilul interior, a numit-o copilul interior al trecutului, aveti ocazia de a incheia situatiile vechi, prin alinarea durerii copilului si prin absorbirea constienta a invataturii pe care v-a oferit-o lectia respectiva.

Astfel, va veti elibera nu prin stergerea trecutului, ci prin amplasarea acestuia intr-un context mai larg, in care compasiunea si grija voastra formeaza un nou cadru de referinta pentru vechiul tipar – iar prin aceasta, il transformati. ”

Sper ca acest exercitiu sa ne ajute sa refacem puntea catre copilul interior, o punte pe care sa putem pasi cu drag si cu usurinta, atunci cand avem nevoie!

Mona Georgescu

*Nota: Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea acestui text – partial sau in intregime – prin mijloace electronice sau mecanice, este interzisa.


14


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. Napocel  October 29, 2010

    Ce frumos a scris despre Poartă!!
    ‘’Croieste o poarta mai mare, Tata ceresc, pentru ca nu pot trece.
    Tu ai facut-o pentru copii, iar eu am crescut fara sa vreau.
    Daca n-o vei face mai mare, fa-ma pe mine mai mic, te-as ruga.
    Intoarce-ma inapoi la vremea cand viata era vis.”

    (reply)
    • Mona Georgescu  November 1, 2010

      Napocel, asa este … acum avem nevoie ca Poarta sa fie mai mare, ca sa putem trece …
      Mi-a placut si mie foarte mult modul in care Unamuno a exprimat ceva ce multi simtim, insa nu putem exprima in cuvinte …
      Mona

      (reply)
  2. Ciprian  October 30, 2010

    Frumos articol…

    (reply)
    • Mona Georgescu  November 1, 2010

      Ciprian, multumesc frumos pentru gand.
      O seara frumoasa in continuare si un suflet senin,
      Mona Georgescu

      (reply)
  3. Alexandru M.  November 7, 2010

    Multumesc din suflet pentru acest articol.
    Am facut exercitiul recomandat si am intrat in contact cu copilul interior, il voi relua pentru ca am inteles cat de important este sa revin la anumite scene …

    (reply)
  4. Daniela Popescu  November 22, 2010

    Interesant si frumos!.. “Iubirea ne vindeca”, intr-adevar!
    Va felicit pentru acest articol. L-am preluat, asa cum ati mentionat, cu precizarea sursei. Multumesc din suflet!

    (reply)
    • Mona Georgescu  November 22, 2010

      Ziua buna,
      Va multumesc frumos pentru aprecieri si pentru preluare si va mai astept si cu alte articole scrise cu suflet.
      Iubirea ne vindeca, totul e sa ii dam voie sa vindece … sa fie cu folos acest gand, tuturor!
      Sa aveti o zi minunata si un suflet mereu senin,
      Mona Georgescu

      (reply)
  5. Anca  June 2, 2011

    foarte frumos articolul…voi încerca şi eu exerciţiul, chiar dacă mi se pare dificil…mulţumesc Minune!!!

    (reply)
  6. Mona Georgescu  December 2, 2011

    Anca, eu iti multumesc pentru popasul de suflet! Imi cer scuze pentru intarziere, se lucreaza la site si uneori nu mai regasesc mesajele. Sper ca exercitiul nu mai pare atat de dificil acum! Pe curand, cu mult drag!

    (reply)
  7. Cristina Tudorache  December 2, 2011

    Desi pare desuet, tin un jurnal zilnic. Pe baza lui intentionez sa scriu o carte pentru copiii mei, intitulata” De ce?”
    Fara sa fi stiut de acest exercitiu, pasesc in fiecare seara alaturi de copilul interior. Si tot in fiecare seara, ii ofer toata iubirea mea, il ating si il las sa-mi patrunda iar si iar in suflet. Este o senzatie minunata pentru ca reinvie amintiri din trecut si-mi sa puterea de a pasi cu speranta spre viitor.O alta constatare este aceea ca discutand cu copiii mei ii ajut sa-si vindece ranile provocate de pierderea dramatica a tatalui lor. Realizez faptul ca e nevoie de multa pasiune, liniste si rabdare pentru a reusi sa-i fac sa zambeasca si sa se simta bine in sinele lor. Voi face acest exercitiu si-ti voi scrie despre rezultat. Iti multumesc pentru daruirea cu care transmiti numai vibratii profunde si pozitive.

    (reply)
  8. Monica S  December 12, 2011

    Acum zâmbesc când îmi aduc aminte de „imaginea din oglindă”…
    Greu? Ușor? Depinde de modul în care privește fiecare viața. Am început să învăț din nou. Tot și de la capăt. 🙂

    (reply)
    • Mona Georgescu  December 13, 2011

      Monica,
      Am zambit si eu, cand am citit gandul tau – multumesc.
      Da, acesta este procesul prin care ar trebui sa trecem: ”learn-unlearn-relearn”. Felicitari, din tot sufletul, pentru reusita – am trecut si eu in vizita, prin casuta ta virtuala 🙂
      Pe curand, cu mult drag,
      Mona

      (reply)

Add a Comment