Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Copilaria Sinelui fals

Copilaria Sinelui fals



SINELE FALS – UN MECANISM DE APARARE AL EULUI

Sinele fals are radacini foarte adanci, in mica noastra copilarie sau poate chiar inainte de aceasta perioada.

Cred ca faptul ca toti avem un Ego mai mult sau mai putin activ si manifest, nu este neaparat un lucru rau. Depinde cand si cum apare, cand si cum il folosim si, mai ales, conteaza foarte mult sa nu fim noi cei aflati in slujba lui, ci sa ne folosim de el in mod constructiv.

Egoul este o falsa idee despre ce si cine esti. Este o idee pe care ai preluat-o de la cei din jur. Cei mai multi dintre noi nu suntem constienti despre acest Ego, care dispune de o varietate de manifestari si care traieste latent in mintile noastre, dar isi arata fata mai putin frumoasa pe masura ce inaintam in viata.

Cateva dintre manifestarile acestui Sine fals pot fi observate sub forma inflexibilitatii,  rigiditatii, nepasarii, arogantei, egoismului, pretentiilor exagerate de la sine si de la cei din jur, ambitiei, orgoliilor, etc.

Pe masura ce inaintam in viata, toate acestea devin caracteristici importante in dinamica personalitatii fiecaruia.

Ca mecanism de aparare, aceasta structura – Sinele fals – poate avea valoare adaptiva,  daca nu devine un stil de viata pentru evitarea confruntarii realitatii.

Apararile pe care le foloseste o persoana depind de nivelul sau de dezvoltare şi de gradul de anxietate pe care aceasta il are. Ca si alte mecanisme de aparare, Sinele fals fie neaga sau distorsioneaza realitatea, actionand la un nivel inconstient.

Sinele fals se refera la faptul ca o persoana nu a putut sa isi formeze nucleul propriei fiinte si in loc de aceasta, este nevoita sa se orienteze dupa o “busola interioara” falsa.

Probabil cauza se afla in faptul ca respectiva persoana a fost constransa inca din copilarie, de persoanele de ingrijire si, in general, de mediul sau de crestere – sa se indrepte spre o directie de dezvoltare straina fiintei sale.

O astfel de persoana va dezvolta un model de viata care nu i se potriveste, si, intrucat nu isi poate realiza propria esenta umana, va fi doar o masca, un invelis, o aparenta.

In functie de conditiile care i-au generat aparitia,  D. Stiemerling afirma ca exista trei variante de Sine fals:

1. SINELE FALS IMPUS DE PARINTI

Daca parintii sunt prea ambitiosi, avand chiar ei un Ego foarte puternic, pot exercita o presiune mare asupra copilului, favorizand aparitia Ego-ului si la acesta, prin pedepse si prin retragerea iubirii fata de copil.

 Astfel de parinti nu isi vor iubi copilul pentru ceea ce este el, copilul trebuind sa   indeplineasca pentru parinti anumite functii, pe care parintii le transfera sub forma de mandat asupra celui mic: de exemplu, sa preia talentele si cariera unuia dintre ei sau a cuiva din familie; sunt situatii in care un parinte isi transfera identitatea asupra copillui, fiind ferm convins ca in fata sa este doar o copie a sa, in cel mai bun caz o editie imbunatatita a sa.

Cand se intampla asa, acest copil va creste – de foarte mic – cu un Ego aferent mandatului care i s-a transferat. Chiar si cand se va desprinde de parintii sai, acestia isi vor continua opera distructiva ca obiecte pe care tanarul le-a internalizat, dar fara sa constientizeze acest lucru. Vocea constiintei sale (dar de fapt a parintilor sai), il va indemna sa continue drumul fals pe care a pornit demult.

O alta forma de abuz este aceea de a constrange copilul sa isi asume rolul de substitut parental – este o realitate care pare sa rastoarne ordinea lumii in care traim. Copilul devine parintele propriului sau parinte, rol din care trebuie sa ofere iubire, grija, atentie etc., parintelui care nu a primit de la propria sa mama atentia, iubirea si grija necesare.

Aceste pretentii ale adultilor ii incarca pe copii, ii suprasolicita. Acesti parinti au ei nevoie de ingrijiri, depind de un sprijin, pun pe umerii copiilor responsabilitati pentru care ei nu sunt pregatiti, neavand maturitatea necesara unor astfel de roluri. Sau daca aparent o au, vor creste cu alte deficiente emotionale.

Ce face acest copil?

Copilul care este fortat sa isi asume un astfel de rol, va duce o lupta de supravietuire. El nu poate respinge rolul, este fortat sa se maturizeze prea repede, sa renunte la propriile nevoi si sa isi renege propriul Sine.

Parintii ambitiosi care induc copiilor placerea de a se indrepta catre performante pe care ei insisi nu le-au putut atinge, imprima copiilor directia performantei, sub pretextul ca acesti copii “trebuie sa aiba o viata mai buna decat parintii lor”, “sa ajunga cineva” .

Acesti parinti au programat deja “fericirea” copiilor si o confunda cu o carierea sau cu un servici bine platit. Ii cer copilului prea devreme performante, ii supravegheaza notele, se infurie daca notele sunt mici, iar copilul va trai deja primele esecuri din cauza acestor “catastrofe”, care duc la retragerea iubirii parintilor; va trebui sa aduca realizari, sa demonstreze ca poate sa indeplineasca dorintele ambitioase ale parintilor, sa isi lase in urma dorintele sale, sa devina tocilar, ceea ce va duce si la respingerea sa de catre colegi.

Concluzia la care poate ajunge un astfel de copil este ca aspiratia de a munci eficient si mult este cea mai importanta nevoie a sa.

2. SINELE FALS – O SOLUTIE GASITA INTAMPLATOR

Daca atmosfera emotionala din famile este una rece, copilul va trai sentimente de abandon, de resemnare si chiar de lipsa de speranta. Va trai sentimentul ca orice ar face, nu va putea sa dobandeasca iubirea mamei sau a tatalui.

Ce va face acest copil?

  • va incerca sa se poarte astfel incat sa atraga iubirea parintilor, isi vor controla manifestarile copilaresti fata de parinti, dar nu isi vor da voie sa le manifeste nici pentru ei insisi
  • isi va dezvolta de mic independenta, pentru a nu fi o greutate pentru parinti
  • va prelua o parte din responsabilitatile parintilor, mai ales daca are frati mai mici – pentru aceasta insa, isi va reprima propriile nevoi emotionale si va incerca sa reziste invidiei pe care o traieste cand mama isi arata iubirea fata de fratii mai mici
  • latura sa emotionala va ramane in urma, mai tarziu nemaiputand fi recuperata

Parintii nu il imping intentionat intr-un astfel de rol, insa daca atmosfera emotionala din familie este una rece, copilul traieste nostalgia iubirii. Ori de cate ori  copilul va vedea ca mama e multumita pentru ca el intra in acest rol, nu va face decat sa revina la tiparul de reactie/comportament care se va activa inconstient, intrucat rolul ii garanteaza primirea unui minim de atentie, amabilitate sau chiar iubire.

Sunt copii care gasesc strategii de supravietuire in mediile in care iubirea nu se manifesta, prin comportamente nostime, ras zgomotos, etc.

Nu este insa o veselie reala, ci o masca ce presupune un efort din partea copilului, care isi va refula propria tristete, propria frica de pierdere a iubirii mamei.

Un  astfel de copil va asocia realizarile si notele bune cu acceptarea iubirii unor parinti reci emotional si, mai mult, pe viitor va face alegeri “constiente”.

Copiii care nu beneficiaza de atentie si recunoastere pozitiva din partea parintilor, pot dezvolta comportamente care au ca scop obtinerea – cel putin – a atentiei negative din partea parintilor.

Acest mecanism de compensare poate avea valoare adaptativa, dar, in acelasi timm, poate fi o incercare din partea copilului de a spune „nu va uitati la aspectele in care sunt inferior, ci priviti ceea ce am realizat”.

3. SINELE FALS – O SOLUTIE DE NECESITATE ALEASA DE SINE INSUSI

Un copil care va dezvolta un Sine fals nu a avut sansa sa isi manifeste posibilitatile sale umane specifice varstei, nu s-a dezvoltat liber si sanatos.

Un copil se dezvolta sanatos atunci cand este incurajat sa:

  • isi exprime sentimentele, indiferent daca sunt pozitive sau negative
  • isi stabileasca scala valorilor
  • isi traiasca dorintele si sa si le exprime
  • isi manifeste vointa si sa si-o afirme
  • isi gaseasca scopul in viata

Parintii prea prinsi in propriile probleme de natura psiho-afectiva nu pot crea un climat emotional favorabil dezvoltarii sanatoase a copilului si nu observa ca indicatorii unei astfel de dezvoltari a copilului lor lipsesc. Vor manifesta fata de copiii lor atitudini determinate de propriile lor nevoi sau reactii nevrotice: vor fi dominatori, anxiosi si hiperprotectivi, pretentiosi, imprevizibili sau pot sa prefere alti copii.

Ce face copilul in acest timp?

Un astfel de copil nu va avea cum sa isi dezvolte sentimentul de apartenenta, dar va trai o teama aproape permanenta, nu isi poate dezvolta increderea in sine si sentimentul propriei valori, instrainandu-se de sine.

Psihanalista Karen Horney afirma ca un astfel de copil nu poate trai cu un astfel de vid si, avand nevoie de un inlocuitor pentru increderea in sine, isi va crea “prin fatasma o imagine idealizata a sinelui sau”. Sunt acei copii foarte anxiosi care traiesc in imaginarul lor, care cu greu se pot raporta la realitate, in situatii comune, si care au depasit cu mult varsta ”prietenului imaginar”. Un astfel de copil se va refugia intr-o lume a imaginatiei, se va raporta la imaginarul sau, la eroii imaginari cu care se va identifica, acest Sine idealizat aratand, de fapt, o ambitie nevrotica, dorinta de glorie si onoare, perfectionism, dorinta de succes exterior, popularitate, admiratie – lucruri pe care doar le declara, fara a fi capabil sa le transfere concret in realitate, in mediul sau.

Avand in vedere ca acest copil nu stie ca isi face singur rau, parintii sunt cei care trebuie sa faca schimbari, cu fermitate si pe termen lung; si nu un singur parinte, ci ambii. Copilul doar le arata acestora, prin tulburarile sale de comportament, ca exista probleme la nivelul relatiei maritale si la nivelul relatiei parentale -punctele in care cei mai multi parinti evita sa se uite cu sinceritate.

Din nefericire, aceste forme de Sine fals genereaza scopuri de viata false si “mutileaza” persoana, dar copilul le gaseste tocmai pentru ca ii sunt necesare supravietuirii emotionale intr-un mediu de crestere cu deficiente.

Cei care au preluat  asupra lor roluri pe care nu le pot duce pana la capat conform asteptarilor parintilor, traiesc – adeseori –  sentimentul de ratare si vor duce mai departe asteptarile parintilor.

Cei care au platit cu voiosia lor atentia si iubirea parintilor raman copiii neiubiti, iar eforturile lor vor fi doar partial incununate de succes.

Cei care se raporteaza prin idealizare la Sinele lor vor fi perfectionistii supusi propriului esec, intrucat nimic nu este perfect in aceasta viata, natura idealizarii avand o structura nevrotica; isi vor dubla eforturile, crezand in iluzia ca imposibilul devine posibil daca se vor stradui si mai mult, isi vor ridica singuri stacheta, consumandu-si propriile rezerve de energie.

Karen Horney numeste aceste eforturi “porunci interioare” care cer actualizarea Sinelui fals – tirania lui “trebuie”:

“ Poruncile interioare cuprind tot ceea ce nevroticul ar trebui sa fie in stare sa faca, sa fie, sa simta si sa stie, precum si tabuurile privind tot ceea ce el nu ar trebui sa fie.”

Aceste porunci interioare creeaza intotdeauna un sentiment de presiune, generand acel “critic interior” care il va dispretui si il va pedepsi pe cel care nu isi indeplineste propriile porunci interioare.

Sinele fals este o structura de personalitate cu o forta proprie, influenteaza gandirea, comportamentul si vointa celui care se lasa condus de aceasta structura; de asemenea, forta Sinelui fals determina aparitia problemelor  pe toate planurile: familie, educatia copiilor, cuplu, serviciu.

Un adult care are in spate o copilarie cu astfel de coordonate, este detinatorul unei abundente de afecte negative sedimentate, demersul sau de transformare interioara va trebui sa fie atent ghidat si sa includa, in primul rand compasiunea fata de copilul interior – care a trebuit sa gaseasca aceste strategii pentru a fi acceptat si iubit –  si iertarea persoanelor de ingrijire care nu au stiut sa isi gestioneze trairile fata de copilul din trecut.

Nu este usor sa intelegi – mental si emotional – de ce si cum ai devenit ceea ce esti si sa recunosti,  in aceasta structura patogena, singura strategie de supravietuire pe care ai avut-o la indemana… Din momentul aparitiei sale, Sinele fals a avut rolul de a te ajuta sa faci fata anxietatilor cu care, in diverse etape de viata, te-ai confruntat.

Demersul de transformare interioara da cont de o incarcatura emotionala intensa si poate fi ingreunat de cativa factori:

  • uneori, frica de schimbare este atat de mare, incat incertitudinea poate amana demersul de transformare interioara; ceea ce este nou si necunoscut poate parea amenintator
  • persoana se poate confrunta cu sentimentele de rusine si culpabilitate bine ascunse in banca amintirilor sale, cu traumele copilariei timpurii, cu sentimentele de ambivalenta pe care le-a simtit fata de parintii care l-au pus in acele situatii
  • amintirile pot sa scoata la suprafata lipsuri emotionale, respingeri, situatii descurajante – toate inregistrate pe banda memoriei emotionale

Blocajele, rezistentele, ocolisurile si sentimentele de dezorganizare pe care un adult le poate trai in incercarea sa de a afla cine este, pot provoca angoase si iremediabile tristeti, insa toate acestea fac parte din calatoria spre propriul interior, spre Sinele sau real si, chiar daca pot reactiva stari contradictorii,  reprezinta, totusi, un prim semn de vindecare.

Mona Georgescu, psiholog 

banner cabinet

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment