1. Pentru mine, o relatie de iubire ar trebui sa fie, in primul rand, un parteneriat. Intr-un astfel de parteneriat mi-ar placea sa existe atentie fata de celalat + o curiozitate si dorinta de a-l cunoaste cu adevarat, afectiune, sustinere reciproca, sentimentul de libertate de a fi cine esti si nu cine s-ar vrea sa fii, acceptare.

2. Simt ca atrag experiente cu barbati indisponibili ..ceea ce ma face sa ma gandesc ca si eu, la randul meu, sunt indisponibila pentru relatii de cuplu- la un anumit nivel. As vrea sa aflu cum as putea schimba asta.

3. Mi se pare foarte important sa apelezi la ajutorul unui psiholog. Acesta iti poate oferi mai multe puncte de vedere pe care, din mijlocul problemei, nu ai cum sa le vezi. De asemenea, psihologul te poate ajuta sa constientizezi in virtutea caror tipare si inertii actionezi in viata si in relatii si cum poti schimba modul de a gandi si aborda anumite situatii.

Multumesc 🙂

1. Iubirea este ceva sublim,înălţător, ceva cu care doreşti să te întâlneşti, ceva în care crezi,ceva ce îţi face viaţamai frumoasă. Relaţia de iubire este cea în care îţi regăseşti frumuseţea , şi în acelaşi timp şi frumuseţea omuluide lângă tine. În relaţie înveţi şi eşti învăţat să vezi viaţa, să o simţi, să te bucuri de ea, să vezi lucrurile frumoase oricât de urâte ar fi ele.
Parteneriatul, din perspectiva mea este angajarea într-un joc în care trebuie să fii tu şi să îllaşi şi pe celălat să fie el/ea,şi totuşi să fiţi UNUL,un întreg format din două părţi care se completează. De asemenea un parteneriat implică necesitatea unor compromisuri din partea ambelor părţi, implică acordarea încrederii, implică respect şi de ce nu o mare prietenie înainte de toate.

2. Dificultăţile cu care m-am confruntat au fost lipsa de comunicare pe toate planurile , încăpăţânarea, egoismul, izolarea, refuzul de a asculta, refuzul de a înţelege şi refuzul de a evolua împreună, ceea ce a dus la o ruptură ireparabilă şi la un divorţ ce e pe cale să se pronunţe.

3. Este foarte important să soliciţi ajutorul unui psihoterapeut deoarece singur, în dificultate nu poţi vedea nimic dincolo de problema ta,nu ai puterea de a-ţi depăşi subiectivitatea, nu poţi realiza nimic, eşti blocat în problemă şi câteodată nici nu vezi că problema este a ta,o vezi la ceilalţi. Întâi este necesar să realizezi că ai nevoie de ajutor ca să ai curajul să îl ceri.

1.Pentru mine o relatie de iubire si un parteneriat de viata inseamna sa poti sa spui omului de langa tine Te iubesc pentru ca te iubesc , fara conditionari , fara asteptari ,mai exact sa iubesti persoana de langa tine cu toate ale lui,…cu bune si rele.

2.In momentul de fata nu pot sa spun ca exista dificultati , in trecut ,da au fost dar am reusit sa trecem cu bine peste , si asta datorita oamenilor care au intrat in viata mea si mi-au aratat adevaratul sens al cuvantului iubire , cand am reusit sa ma iubesc cu adevarat renuntand la conditionari si atasamente , cand mi-am dat seama ca pentru a primi iubire trebuie sa oferi iubire.

3.Da , este foarte importand sa apelezi la un specialist atunci cand in cuplu intervine un blocaj de orice natura ar fi el. Voi apela cu toata increderea daca va fi nevoie………eu zic ca nu va fi nevoie dar….”niciodata sa nu spui niciodata” .

Multumesc Mona !

1.O relatie buna se bazeaza pe incredere si comunicare.Respectul si alte detalii de genul ar trebui sa vina de la sine.Iubirea este neconditionata, dar din pacte o conditionam si cu un “Te iubesc”…asteptand un tir de flori in schimb…

2.Uoff…sunt multe.In primul rand m-as adresa unui psiholog pentru a-mi gasi rezolvare la defectele mele.As fi ipocrita sa spun ca numai el este de vina.Dar momentan in relatia mea numai exista nici respect, nici comunicare, iar la capitolul incredere sunt corigenta…bineinteles din cauza faptelor lui, dar exista si posibilitatea ca eu sa-l fi impins spre infidelitate…

3.Este esential din pct. meu de vedere..in m0omentul cand intervin dificultati clar exista si o lipsa a comunicarii si posibil sa fi intervenit acea competitive a celui care are “dreptate”, iar minunatul psiholog/psihoterapeut va fi un fel de “arbitru” care va observa cu multa usurinta ce noi posibil sa nu fi vazut niciodata!

1.Pentru mine o relatie de iubire inseamna un parteneriat in care fiecare ne prezentam asa cum suntem cu adevarat, nu in functie de asteptarile celuilalt.Un parteneriat functionabil trebuie sa se bazeze pe afectiune neconditionata, respect reciproc si fidelitate.Compatibilitatea partenerilor, din toate punctele de vedere, este esentiala.

2.Dificultatile cel mai greu de gestionat sunt cele legate de comunicare in legatura cu obiectivele/planurile de viitor.

3.Ajutorul de specialitate poate fi foarte important numai in momentul cand ambii parteneri considera ca un asemenea ajutor este absolut necesar pentru a putea continua relatia.

1. O relatie de iubire e cea mai frumoasa traire a omului. Viata ni s-a dat tocmai pentru a cunoaste IUBIREA. Din pacate putini oameni ajung sa cunoasca acest sentiment, de multe ori confundandu-se cu alte trairi pe care le avem cu totii. Iubirea e cel mai nobil sentiment! Iubirea implica bucuria celor din jur, frumusete in gesturi, ganduri curate. Un parteneriat de viata e cu totul altceva. E ideal sa se bazeze si pe iubire. Dar daca exista respect, daca exista comunicare, daca exista atractie, toate la un loc, poate fi un parteneriat frumos, de durata. Daca ar trebui sa vorbesc despre cum l-am dorit eu, cred ca e clar: nu l-am avut. Fac parte din acele femei care au iubit prea mult si au idolatrizat un om, un singur om sau mai bine individ ca nu a avut omenie.

2. Probleme de cuplu? Nici nu stiu daca mai suntem un cuplu. Doar pe hartie, veche de 22 de ani. Dupa 18 ani de casnicie, in care am rabdat ignoranta(dar nu in fata lumii), lipsa de comunicare,lipsa, lipsa, lipsa… am aflat ca sotul meu ducea viata dubla. Sentimente in alta parte, comunicare in alta parte, implicare in alte parti. Si asa s-au adunat numarate de el (din ce si-a mai putut aminti) relatii de lunga durata: 3 dintr-o localitate, 4 din alta si una din alta cu 7ani vechime. De scurta durata cu siguranta nu le stie. A fost mai mult decat un loc de munca.

3. Foarte important e rolul psihologului/psihoterapeutului. Au fost cei care m-au ajutat sa pot supavetui socului. El nu a vrut sa mearga. Poate se putea face ceva si la nivel de cuplu. Acum nu mai vreau. El e in sufragerie, eu in dormitor, crestem impreuna cei 3 copii si atat. Nu stiu sa traiesc o astefel de viata dar invat. E greu. Atat.

Multumesc MinuneMica si editura Amaltea! Am primit cartea cu mare bucurie si abia astept sa o citesc! 🙂

Va multumesc din suflet! 🙂