Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Celor ce inca nu iarta

Celor ce inca nu iarta


Materialul pe care astazi te invit sa il parcurgi cu atentie,  este un alt extras din cartea ”Cum sa fii fericit – o abordare stiintifica pentru a avea viata pe care ti-o doresti”, scrisa de psihologul Sonja Lyubomirsky si publicata de Amsta Publishing. De asemenea, in cazul in care nu ai avut timp sa citesti primul material extras din aceasta carte ce a fost publicat saptamana trecuta,  il poti citi accesand Scala subiectiva a Fericirii si Scala Depresiei.

Iti doresc lectura placuta!

Un tip special de situaţie apare atunci când eşti înşelat, rănit sau atacat de o altă persoană. Rana sau abuzul poate fi de natură fizică, sexuală sau emoţională. Poate fi vorba şi despre insulte, jigniri, trădări sau abandon.

Se pare că prima înclinaţie naturală a unei persoane la asemenea evenimente neplăcute este să reacţioneze negativ, răspunzând cu aceeaşi moneda.

Alte două reacţii tipice sunt dorinţa de a evita persoana respectivă sau de a încerca să te răzbuni.

Este de la sine înţeles că asemenea reacţii conduc la consecinţe negative. Dacă încerci să te îndepărtezi de cel care te-a agresat – şi, mai ales, să te răzbuni – vei deveni în cele din urmă nefericit, relaţiile tale vor avea de suferit sau se vor distruge, putând face rău societăţii în general.

Din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, dorinţa de răzbunare a stat la baza a numeroase orori, în toată lumea, şi vorbim aici despre crime, jafuri, dar şi războaie, terorism şi genocid.

Ce anume înseamnă iertarea? Merită să aflăm acest lucru şi să îl punem în aplicare?

Iertarea poate fi unul dintre factorii care poate întrerupe ciclul evitării şi răzbunării, în care ne afundăm adesea. Încurajată de o mare parte dintre religiile lumii, dacă nu chiar de toate (unul dintre conceptele comune este că oamenii ar trebui să ierte, fiindcă ei înşişi au fost iertaţi de Dumnezeu), iertarea înseamnă suprimarea sau atenuarea dorinţei de răzbunare (care este însoţită adesea de mânie, dezamăgire şi ostilitate) şi, în mod ideal, înlocuirea acestora cu atitudini, sentimente şi comportamente mult mai pozitive şi benevole.

Merită notat că ne referim la situaţiile în care îi iertăm pe alţii, conceptul de a te ierta pe tine însuţi reprezintă un proces separat, prin care ne valorizăm mai mult, şi nu la diminuarea dorinţei de răzbunare.

Psihologii care au studiat iertarea folosesc o definiţie care diferă puţin de cea a unei persoane obişnuite.

Este important să ştim ce înţeleg ei prin iertare şi ce nu. Iertarea nu înseamnă împăcare – adică nu implică neapărat restabilirea relaţiei cu agresorul. Nu este nici echivalentul amnistiei, care este un termen legal, folosit în general în cadrul sistemului de justiţie, şi nici a trece cu vederea, care implică faptul că justifi ci, minimizezi sau tolerezi victimizarea sau rănirea, eliminând astfel complet nevoia de iertare.

Iertarea nu înseamnă nici a scuza, adică acordarea unor circumstanţe atenuante sau a unor motive clare (de exemplu: „A făcut acel lucru pentru că era drogat“) sau negarea rănirii, care ne trimite la conceptul freudian de represie sau la faptul că nu vrem să acceptăm ceea ce s-a întâmplat. Nu în ultimul rând, „uită şi iartă“ reprezintă o sintagmă improprie, aşa cum iertarea nu înseamnă să-ţi ştergi din memorie faptul că ai fost rănit.

Într-adevăr, iertarea reală înseamnă să analizezi modul în care ai fost afectat, fiindcă uitarea ar însemna ca procesul să fie mult mai dificil. Cum ştii atunci dacă ai iertat pe cineva?

Acest lucru apare în momentul în care se iveşte o schimbare în modul tău de gândire, astfel încât dorinţa de a face rău persoanei respective s-a diminuat şi dorinţa de a-i face bine (sau de a face ca persoana să aibă de beneficiat de pe urma relaţiei cu tine) să crească.

Să vedem dacă eşti de acord cu următoarele afirmaţii, împrumutate de pe scala iertării:

  • să-l fac să mi-o plătească.
  • Vreau să-l văd cum se chinuieşte.
  • Trăiesc ca şi cum el n-ar exista sau nu s-ar afl a prin preajmă.
  • Păstrez între noi o distanţă cât mai mare posibil.
  • Cu cât eşti mai mult de acord cu aceste enunţuri – primele două se referă la răzbunare, iar ultimele două la evitare, cu atât e nevoie să munceşti mai mult pentru a fi capabil să ierţi.

DE CE SĂ IERŢI?

Atât dovezile obţinute în urma cercetărilor, cât şi observarea anecdotică sugerează câteva motive întemeiate pentru care ar trebui să-i iertăm pe cei care ne fac rău, ne jignesc sau ne transformă în victime.

Înainte să aprofundăm aceste dovezi puternice, aş vrea să subliniez faptul că iertarea este un lucru pe care îl faci pentru tine şi nu pentru persoana care a greşit faţă de tine.

Oamenii inteligenţi ştiu cu siguranţă când este adecvată sau nu iertarea, îşi pun probleme de dreptate şi moralitate şi ştiu ce acte sunt ne neiertat.

Dacă ai motive puternice să nu ierţi pe cineva, atunci aceste motive trebuie respectate. Cu toate acestea, mulţi dintre cei care citesc această secţiune o fac pentru că deja sunt siguri că iertarea este o strategie de succes, necesară, şi care li se potriveşte foarte bine.

Nu uita că iertarea nu înseamnă neapărat că trebuie să restabileşti relaţia cu cel care te-a agresat şi nici să-i găseşti scuze. Unele acte sunt realmente impardonabile.

Există o mulţime de cugetări care transmit mai mult sau mai puţin următorul mesaj: ura sau amărăciunea te afectează mai mult pe tine decât pe cel pe care îl urăşti. (Budha spunea: să fii tot timpul furios e ca şi cum ai arunca în cineva un cărbune încins, iar el se întoarce tot către tine.)

Cercetările empirice continuă aceste puncte de vedere: „Cei care sunt dispuşi să ierte au şanse mai mici să sufere de depresie, să fie ostili, anxioşi, mânioşi sau nevrotici. Este mult mai probabil ca ei să fie mai fericiţi, mai sănătoşi, mai plăcuţi şi mai liniştiţi. Este mult mai probabil să relaţioneze cu ceilalţi şi să fie nişte persoane religioase sau spirituale.

Cei care iartă sunt mult mai capabili să aibă nişte relaţii mai strânse. În final, incapacitatea de a ierta este asociată cu analizarea excesivă a problemelor sau cu recurgerea la răzbunare, în timp ce iertarea permite unei persoane să treacă mai departe.

Nici una dintre aceste descoperiri nu este surprinzătoare, dar nu ne spun dacă iertarea este agentul care cauzează toate aceste lucruri bune. Din fericire, au fost realizate mai multe intervenţii pentru a testa dacă obişnuinţa de a ierta aduce îmbunătăţiri în ceea ce priveşte starea de bine fi zică şi mentală. Într-un asemenea studiu, femeile trecute de 65 de ani, care avuseseră o experienţă personală dureroasă, au fost alese aleatoriu fi e să facă parte dintr-un grup de persoane dispuse să ierte, fi e dintr-un grup de discuţii (sau de control).

Grupurile s-au întâlnit timp de opt săptămâni. Femeile din grupul persoanelor dispuse să ierte au declarat că au învăţat să ierte într-o măsură mult mai mare decât femeile din grupul de control şi au fost mai puţin predispuse la anxietate, având un respect de sine mai mare.

SENS – TABARA DE PSIHOLOGIE SI DEZVOLTARE PERSONALA PENTRU FEMEI
6-9 AUGUST 2015, GURA DIHAM
EDITIA NR.6
REZERVA-TI LOCUL DIN TIMP, PENTRU A BENEFICIA DE PRETUL SPECIAL!
DETALII AICI: http://www.minunemica.eu/proiect-pentru-femei-sens-gura-diham-6-9-august-editia-6/
INSCRIERILE SUNT DESCHISE, TE ASTEPT CU MULT DRAG ALATURI DE NOI!

timelinesens3.jpg

Alte asemenea intervenţii au fost realizate cu persoane care fuseseră rănite sau afectate în diverse moduri – de exemplu, bărbaţi care fuseseră afectaţi de deciziile partenerelor de viaţă, de a face un avort, femei care supravieţuiseră unui incest, oameni care fuseseră trădaţi în dragoste sau care fuseseră neglijaţi de părinţi. În fiecare dintre aceste studii, fie că iertarea a fost învăţată sau nu ca parte a workshop-ului sau faţă în faţă, cei care au făcut parte din grupul de iertare au reuşit să ierte în mai mare măsură şi au avut mai puţine emoţii negative şi un respect de sine mai puternic după aceste intervenţii, chiar şi după câteva luni.

De asemenea, în mod interesant, cu cât oamenii au fost învăţaţi să creadă mai mult în iertare şi să înveţe să ierte, cu atât aveau mai mult de câştigat.

De asemenea, femeile par să aibă de câştigat mai mult decât bărbaţii, fiindcă aceştia rămânmai mult timp supăraţi.

Aşadar, răspunsul la întrebarea de ce ar trebui oamenii să înveţe să ierte este destul de direct. Pe termen lung, grijile, ostilitatea şi resentimentele nu fac altceva decât se ne afecteze pe noi înşine, atât din punct de vedere emoţional, cât şi fi zic. Mai mult, iertarea poate fi privită într-un context mai larg, al comunităţii şi al societăţii. Ne poate adânci sentimentul de umanitate (că nu suntem singuri atunci când avem o problemă), consolidându-ne relaţiile personale cu ceilalţi.

Într-adevăr, studiile arată că simplul fapt de a-ţi aduce aminte de o persoană pe care ai iertat-o te face să foloseşti pronumele „noi“, să te simţi mai apropiat de ceilalţi şi să fii mai dispus să-i ajuţi.

Dintre toate activităţile care promovează fericirea şi care sunt descrise în această carte, cred că iertarea este cea mai provocatoare.

Dar, aşa cum am mai spus, „fără durere nu există câştig“. Beneficiile pot fi imense.

Următoarele tehnici pot fi realizate cu ajutorul unui jurnal, al unei scrisori sau conversaţii, folosindu-te de propria imaginaţie. Dacă iertarea se potriveşte cu scopurile sau nevoile tale personale, selectează o singură activitate dintre cele des crise mai jos şi pune-o în practică imediat.

Apreciază faptul că şi tu, la rândul tău, eşti iertat.

Înainte să fii capabil să ierţi altă persoană, un prim exerciţiu, foarte bun, este să apreciezi o situaţie în care tu însuţi ai fost iertat.

Aminteşte-ţi un moment în care ai rănit pe cineva. Poate că ai fost nedrept cu părinţii tăi, ţi-ai înşelat partenerul de viaţă sau ai evitat un prieten. Când acele persoane te-au iertat şi au vorbit cu tine, care a fost reacţia ta? De ce crezi că au făcut-o? Crezi că au avut de beneficiat de pe urma faptului că te-au iertat?

Relaţia ta cu acea persoană a avut şi ea de câştigat? Experienţa respectivă te-a învăţat ceva sau te-a schimbat în vreun fel? În final, ce părere ai despre acea experienţă acum? Acest excerciţiu te va ajuta să vezi beneficiile iertării sau îţi oferă, poate, propriul tău model de iertare.

O altă cale de a aprecia faptul că eşti iertat este să încerci să fii iertat.

Fie că este vorba despre o greşeală din trecut sau din prezent, scrie o scrisoare în care să-ţi ceri scuze. Recunoaşte faptul că uneori tu eşti cel care a făcut rău şi aşa poţi vedea care sunt oamenii care te-au rănit pe tine.

În scrisoare, descrie ceea ce ai făcut (sau nu ai făcut, atunci când a trebuit) şi dă-ţi seama unde anume ai greşit. Descrie detaliat răul pe care l-ai făcut persoanei respective, dar şi relaţiei tale cu ea. Cere-ţi scuze pentru comportamentul tău – fie direct (spunând: „Îmi cer scuze“), fie afirmând valoarea relaţiei tale sau dorinţa ta de a o restabili.

Probabil îţi doreşti să-ţi schimbi comportamentul, să oferi ceva în schimb pentru a răsplăti acea persoană sau să o întrebi de ce anume e nevoie ca să reluaţi legătura.

Dacă trimiţi sau nu o scrisoare în care îţi ceri scuze depinde de tine. Uneori acest lucru nu este posibil, dacă nu ai mai păstrat legătura cu persoana respectivă – câteodată poate fi riscant sau stupid.

Imaginează-ţi că ierţi pe cineva.

În acest exerciţiu, încearcă să imiţi participanţii de la un studiu surprinzător, referitor la rolul imaginaţiei în iertare.

În primul rând, identifică o anumită persoană care te-a rănit sau te-a afectat. În al doilea rând, angajează-te într-un exerciţiu de imaginaţie, în timpul căruia îţi imaginezi că empatizezi cu cel care te-a jignit şi că îl asiguri de iertarea ta. Încearcă să vezi situaţia prin ochii acelei persoane şi să analizezi situaţia ca întreg, şi nu doar prin prisma comportamentului acelei persoane.

Garantarea iertării nu implică neapărat găsirea de scuze sau tolerarea comportamentului celui care te-a jignit, dar înseamnă să te eliberezi de mânie, furie şi ostilitate, şi să adopţi o perspectivă mult mai binevoitoare şi caritabilă. În timp ce-ţi imaginezi aceste lucruri, fă un efort şi ia în considerare gândurile, sentimentele şi comportamentul.

De exemplu, când îţi imaginezi că îl ierţi pe tatăl tău pentru faptul că te-a abandonat, ce anume i-ai spune? Ce emoţii ai resimţi şi cât de intens? Care ar fi expresia ta facială? Ce senzaţii fi zice ai resimţi în corp?

Dacă reuşeşti să faci acest lucru, poţi vedea ce anume au experimentat participanţii la studiu. Practica gândurilor empatice şi de iertare (comparativ cu practica gândurilor rele şi a amintirilor dureroase) îi face să aibă un sentiment mai mare de control asupra gândurilor, să fi e mai puţin trişti sau supăraţi şi să reacţioneze mai puţin la stresul fi ziologic (de exemplu, ritm cardiac scăzut, presiune arterială mică).

Cu alte cuvinte, corpurile participanţilor care au pus în aplicare empatia şi iertarea au experimentat mai puţin stres. Şi tu poţi face la fel.

Scrie o scrisoare de iertare. Acest exerciţiu implică să te eliberezi de mânie, amărăciune şi vină dacă scrii, dar nu să şi trimiţi, o scrisoare de iertare unei persoane care te-a rănit sau te-a jignit.

Aşază-te şi gândeşte-te la persoanele care te-au rănit sau care au abuzat de tine şi pe care nu le-ai iertat niciodată. (Aceste persoane pot face sau nu parte în continuare din viaţa ta; pot fi în viaţă sau nu). Această experienţă, dar şi lipsa iertării, te fac să continui să fii supărat pe acea persoană? Te împiedică să fii fericit, liniştit şi eliberat de imagini şi gânduri negre?

Dacă răspunsul este afirmativ, poţi încerca să ierţi acea persoană.

Una dintre cele mai bune strategii este să scrii o scrisoare de iertare. În ea, descrie în detaliu rana sau jignirea care ţi s-a adus.

Ilustrează modul în care ai fost afectat de ea şi modul în care vei fi afectat de ea. Scrie şi ce ai vrea să facă cealaltă persoană. Încheie printr-o frază explicită de iertare şi înţelegere (de exemplu: „Îmi dau seama acum că ceea ce ai făcut a fost tot ce ai putut la acea vreme şi eu te iert“).

Mai jos sunt câteva exemple din viaţa reală pe care le-am auzit de la mai mulţi oameni care au încercat cu succes să ierte:

  • Îl iert pe tatăl meu pentru că a fost alcoolic.
  • Îl iert pe profesorul meu de engleză, care abia ieşise de pe băncile facultăţii, că mi-a spus că nu ştiu să scriu.
  • Îl iert pe prietenul meu pentru că nu a fost lângă mine atunci când am fost deprimată.
  • Îl iert pe bărbatul care mi-a buşit maşina.
  • iert pe soţia mea pentru că a avut o aventură.
  • Îl iert pe fratele meu pentru că m-a umilit în public.
  • Îl iert pe prietenul meu pentru că s-a folosit de mine.

Cel de-al doilea îmi aparţine.

Se poate să-ţi fie greu să scrii o scrisoare de iertare. Se poate să crezi că actul respectiv este de neiertat sau că persoana respectivă nu merită să fie iertată, sau că eşti prea copleşit de emoţiile negative legate de eveniment ca să începi să vrei să uiţi.

Dacă aceasta este situaţia ta, pune scrisoarea deoparte şi încearcă din nou în câteva zile sau săptămâni. O altă abordare este să alegi o persoană (sau acţiune) pe care să o ierţi, lucru care ar implica mai puţină suferinţă.

Iertarea este o strategie care presupune foarte mult efort, putere de voinţă şi motivaţie. Trebuie să fie pusă în aplicare.

Să începi cu un exerciţiu uşor de iertare poate fi cel mai bun lucru. Cu timpul, poţi trece la cazurile mai difi cile.

O altă strategie care să te ajute să scrii o scrisoare de iertare este să înveţi de la oamenii care au reuşit cu succes să ierte.

Poate că ştii oameni în viaţa ta pentru care iertarea este un punct forte. Scrie-le sau dă-le un telefon şi pune-le întrebări legate de experienţa lor şi vezi cum au făcut. Alternativ, citeşte despre personalităţi publice care sunt recunoscute pentru faptul că au practicat iertarea, de exemplu Mahatma Gandi, Nelson Mandela, Bishop Desmond Tutu şi Martin Luther King jr.

Practică empatia. Empatia constă în înţelegerea emoţiilor şi gândurilor altor persoane. De cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, implică sentimente de simpatie, grijă, compasiune sau chiar căldură pentru acea persoană.

Importanţa învăţării şi practicării empatiei faţă de o persoană care te-a rănit este subliniată de descoperirea că empatia este strâns legată de iertare. Cu cât ai mai mult succes în a reuşi să înţelegi, să fii preocupat şi să arăţi consideraţie faţă de punctul de vedere al altei persoane, cu atât este mai probabil să o ierţi.

O modalitate de a practica empatia în viaţa ta de zi cu zi este să observi de fi ecare dată când cineva face ceva pe care nu îl înţelegi. Încearcă să înţelegi gândurile, sentimentele şi intenţiile unei persoane.

De ce s-a comportat în acel fel? Ce factori pot explica acel comportament? Dacă este posibil, întreabă-l chiar tu, fi indcă poţi avea ceva de învăţat.

Ia în consideraţie atributele caritabile. În afara empatiei, unul dintre principalii factori care facilitează iertarea este reprezentat de atributele caritabile sau pozitive faţă de cel care te-a jignit.

O modalitate eficientă care să susţină aceste atribute generoase este să scrii o scrisoare pe care ţi-ar plăcea să o primeşti de la cel care te-a jignit dacă l-ai ierta – dacă vrei, scrisoarea acestuia de iertare.

Ce explicaţie (sau explicaţii) poate oferi pentru modul în care s-a comportat? (O tehnică este să-ţi imaginezi că tu ai fost cel care a jignit în exact aceeaşi situaţie şi să te gândeşti ce anume te-a determinat să faci rău şi dacă te aştepţi să fi i iertat.

Ai accepta aceste explicaţii? Crezi că ar fi rezonabile şi adecvate? Le-ai crede? I-ai acorda prezumţia de nevinovăţie? Pe măsură ce scrii răspun sul către el, poţi vedea cum se schimbă accentul. Circum stanţele care te-au făcut să fii atât de nefericit pot fi văzute dintr-o nouă perspectivă.

De ce sunt scuzele atât de utile în consolidarea iertării? Deoarece ele produc empatie. Ele umanizează. Dacă persoana care ţi-a produs suferinţă şi durere îşi cere scuze, îţi arată o parte a propriei personalităţi care este vulnerabilă şi imperfectă.

Scuzele includ întotdeauna o explicaţie a lucrului despre care el crede că te-a supărat: poate a făcut o greşeală imensă, poate a subestimat suferinţa produsă, poate era motivat de intenţii bune ş.a.m.d. Indiferent de situaţie, începem să vedem puţin lucrurile şi din perspectiva lui. Face astfel încât iertarea să devină mai uşoară.

Analizează mai puţin. În capitolul 4, am discutat despre natura periculoasă a analizării excesive. Are legătură cu cât de rău te simţi, cu faptul că eşti îngrijorat sau că te gândeşti că prietenul tău joacă tenis mai bine decât tine – toate acestea te fac să te simţi anxios, pesimist sau nesigur. Rezultă că analizarea excesivă este şi o barieră în calea iertării.

Oamenii care sunt obsedaţi de o jignire au şanse mult mai mari să ţină supărarea pentru mai mult timp, fi ind mai puţin motivaţi să ierte. Mulţi dintre noi suntem foarte conştienţi de forma pe care o iau aceste analizări excesive.

Te gândeşti tot timpul la un eveniment (sau la o serie de evenimente), te simţi din ce în ce mai mânios, din ce în ce mai plin de resentimente şi mai umilit. Îţi imaginezi ce ai vrea să-i spui sau să-i faci persoanei respective.

Unii oameni cred că acest exerciţiu de imaginaţie – unul de agresiune, dacă vrei – unul care să te facă să te simţi mai bine decât dacă ai lovi un sac de box, te poate elibera de mânie.

O lungă tradiţie de cercetare a arătat că această noţiune, pe care psihologii o denumesc ştiinţa catarsisului, este greşită. Dacă atunci când te gândeşti cum să reacţionezi fizic sau verbal astfel încât să faci o altă persoană să sufere, te simţi pe moment mai bine şi scapi de o parte din tensiune, de fapt nu faci decât să măreşti nivelul de ostilitate şi nu invers.

Acest lucru se întâmplă de fiecare dată când îţi aduci aminte de jignirea respectivă, declanşând astfel sentimente de antagonism, vină sau mânie.

Atunci când gândurile sau imaginile legate de ofensa care ţi-a fost adusă devin obsedante şi îţi afectează viaţa de zi cu zi, este momentul să faci ceva în legătură cu asta.

Stabileşte contacte. Aşa cum am menţionat anterior, nu ar trebui să trimiţi scrisoarea de iertare. Iată că acum m-am răzgândit.

Câteodată este adecvat şi indicat să trimiţi scrisoarea.

Actul iertării (să scrii o scrisoare şi să crezi în ea) este un lucru pe care poţi să-l faci tu însuţi. Te va face mai fericit pe termen lung.

Din acest act (dacă este posibil) poţi avea de câştigat atât tu, cât şi cealaltă persoană. Pregăteşte-te şi de reacţii adverse (care pot fi foarte rele), dar comunicarea iertării poate avea ca fi nalitate restabilirea relaţiei cu persoanele respective, aducând mai multă bucurie decât ţi-ai imaginat.

Vei şti dacă trebuie să trimiţi o scrisoare sau să dai un telefon. În final, nu uita că mai există o alternativă, chiar dacă nu trimiţi scrisoarea: fii amabil faţă de persoana pe care ai iertat-o.

Nu uita lucrurile esenţiale. Un exemplu relevant are legătură cu fostul preşedinte Bill Clinton. Clinton l-a întrebat odată pe Nelson Mandela cum a ajuns să-i ierte pe cei care l-au băgat la închisoare. Mandela i-a răspuns: „Când am ieşit pe poartă, am ştiut că dacă aş fi continuat să-i urăsc pe aceşti oameni ar fi însemnat să fiu în continuare închis.“ Clinton l-a crezut, dar a trebuit să ţină minte acest lucru. Pentru el, această poveste este în mică măsură o rugăciune.

Dacă ai ales iertarea ca activitate care îţi poate intensifica fericirea, ai ales o cale dificilă, dar plină de recompense. Când te surprinzi că ai căzut pradă furiei şi amărăciunii, adu-ţi aminte de tine zilnic. Fă-ţi din iertare un obicei, aşa cum te rogi la Dumnezeu.

Sonja Lyubomirsky, psiholog

Comanda cartea AICI

SENS – TABARA DE PSIHOLOGIE SI DEZVOLTARE PERSONALA PENTRU FEMEI
6-9 AUGUST 2015, GURA DIHAM
EDITIA NR.6
REZERVA-TI LOCUL DIN TIMP, PENTRU A BENEFICIA DE PRETUL SPECIAL!
DETALII AICI: http://www.minunemica.eu/proiect-pentru-femei-sens-gura-diham-6-9-august-editia-6/
INSCRIERILE SUNT DESCHISE, TE ASTEPT CU MULT DRAG ALATURI DE NOI!
timelinesens3.jpg
6


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente. Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa. De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Discussion

  1. Stefana  June 4, 2013

    Buna ziua,

    Sunt de acord cu iertarea. Dar cand cel ce te-a ranit, mintit, umilit, inselat, etc. dupa iertare repeta de nenumarate oriacelasi comportament, cum este cel ce iarta ,in proprii ochi si ai celorlalti?

    Multumesc.

    (reply)
    • Mona Georgescu  June 4, 2013

      Buna ziua Stefana,
      Daca veti reciti cu atentie materialul, veti intelege ca nu sunteti obligata sa intretineti relatiile cu acea persoana, dupa ce ati iertat-o, mai ales daca va raneste in continuare. Faptul ca noi decidem sa continuam astfel de relatii, in ciuda ranirilor repetate, vorbeste despre noi, nu despre comportamentul celuilalt.
      O zi frumoasa si va astept in tabara de la Gura Diham, unde putem clarifica multe dintre aspectele care va intereseaza.
      Mona

      (reply)
  2. Virginia  March 18, 2015

    Multumesc !

    (reply)
    • Mona Georgescu  March 19, 2015

      Cu mult drag, Virginia! Sa fie cu folos!

      (reply)
      • Alexa  May 25, 2016

        Asa este – eu sunt constienta de faptul ca am tinut in suflet multa durere, am incercat sa iert dar poate ca nu am reusit 100%. Eu am 26 de ani si prima mea problema a inceput din copilarie, este greu sa vorbesc despre asta dar am sa povestesc in cateva cuvinte! Eram copila si eu si sora mea – de nenumarate ori tatal meu o batea pe mama in fata noastra, eram speriate, nu stiam ce se intampla in timp am acumulat ura, cand am crescut a incetat sa o mai loveasca dar inca nu am uitat; acum la 26 de ani pot sa zic ca am iertat, dar nu am uitat – inca am o repulsie fata de tatal meu; pe noi niciodata nu ne-a batut dar era de ajuns ce vedeam!
        Apoi am crescut si la varsta de 18 ani am avut un prieten primul meu barbat din viata mea, am fost impreuna 5 ani in tot timpul asta m-a inselat, ba ma vroia mine ba pe cealalta, a mers in paralel cu amandoua primii 2 ani apoi s-a despartit de ea si a ramas cu mine!
        Pana a luat sfarsit relatia eu tot am suferit din cauza lui, plangeam noptile.
        Toate astea s-au acumulat si intr-un final cand ne-am despartit pentru ca el avea iar pe altcineva eu am suferit foarte mult, s-a casatorit cu ea iar eu am ramas cu frustrarea! Am incercat sa il iert si sa il inteleg sa ma pun in locul lui , el a continuat sa imi scrie online , a incercat sa ma vada de cateva ori iar eu am refuzat, am vrut sa ma vindec, am vorbit cu el sa vada ca l-am iertat,am continuat sa vorbim dupa 3 ani jumate de despartire!Am incercat sa iert,sa uit tot ce a facut dar nu pentru a il vrea inapoi sa iert sa nu mai am sufletul incarcat dar nu reusesc in totalitate! Cele doua probleme sufletesti poate ca m-au costat sanantatea ,bolile trupesti sunt legate de cel sufletesti!Vreau acum sa ma vindec si sufletste si trupeste!In urma cu o luna de zile am descoperit ca am un chist ovarian si de cateva luni bune acuz dureri in partea stanga in flancul stang, poate fi colonul sau acel chist, am tot facut teste nu au gasit nimic! Credeti ca poate fi ceva cronic? Care are legatura cu stresul, stari de depresie in urma experientei acumulate? Poate iertarea lor ma v-a vindeca pe mine? Acum nu mai sunt atat de afectata de cele intamplate dar cand imi amintesc sufar mereu!

        (reply)
        • Mona Georgescu  May 29, 2016

          Buna ziua Alexa,
          Imi pare rau pentru ca ati trecut prin astfel de momente, inca din copilarie. Va multumesc pentru incredere si pentru ca ati impartatisit cu noi aceste experiente care v-au marcat si care marcheaza viata oricarei persoane care are o familie disfunctionala. Pentru ca sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata, ele vor gasi intotdeauna o ”supapa de iesire”, sub forma somatizarilor – de diferite naturi.
          Procesul de vindecare este, de obicei, de durata, si este bine sa fie facut sub indrumarea specialistilor.
          Eu va astept oricand cu drag la cabinet (sau online) si, de asemenea, la SENS – retreatul de psihologie si dezvoltare personala pentru femei. Detaliile despre SENS sunt aici http://www.minunemica.eu/sens-7/
          In cabinet si la SENS vom avea timp sa ne ocupam de astfel de somatizari, asa cum este nevoie, intr-un cadru terapeutic.
          Sper ca articolele de pe site sa va ajute sa depasiti momentele delicate si va astept cu mult drag alaturi de noi.
          Alese ganduri,
          Mona Georgescu

          (reply)

Add a Comment