Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Cele mai importante cuvinte in cuplu nu sunt “te iubesc”

Cele mai importante cuvinte in cuplu nu sunt “te iubesc”


De obicei, in cele mai multe cupluri, dupa ce fluturasii din stomac si-au luat zborul si impreuna cu ei si starea de indragostire a disparut, iubirea – sau ceea ce parea iubire – devine mai ”asezata”, insa incep sa se instaleze, incet dar sigur, dusmanii cei mai mari ai oricarui cuplu: lipsa de comunicare, rutina, tendinta de a controla, de a manipula si nevoia de a-l schimba pe celalalt.
In plus, fiecare este foarte atent la propriile nevoi si interese in relatie, fara sa mai fie atent la nevoile relatiei si ale partenerului si uitand (sau nestiind) ca intr-o relatie sunt implicate trei entitati: ”eu”, ”tu” si ”relatia dintre noi”.
Conectare, comunicare, incredere, atentie la sine, atentie la celalalt, sentimentul ca apartii, siguranta, capacitatea de a fi centrat, incurajare, sustinere, admiratie, compasiune, iertare, acceptare, blandete, rabdare … continua tu lista – ce simti, in cadrul relatiei, in legatura cu tine, in legatura cu parenerul tau/partenera ta, ce ii oferi acestuia/acesteia, ce primesti de la el/ea si ce aduceti bun – fiecare – pentru relatia voastra?
Portretul celor mai multe cupluri este un portret al suferintei, al sacrificiului, al durerii si al fricii de a lua decizii sanatoase, al fricii de a cere ce ti se cuvine sa ceri.
Este un portret al inconstientei cu care cei mai multi oameni se lasa sedusi de iluzia iubirii neconditionate si a convingerii ca iubirea este de ajuns, ca lucrurile vor merge de la sine.
Este un portret care, de cele mai multe ori, are in centrul sau o femeie trista, sufocata de responsabilitatile pe care si le-a asumat din mers, inconstient, in mod implicit, fara sa si le negocieze, fara sa indrazneasca sa se repozitioneze in mod sanatos in cadrul relatiei.
Este un portret in care, nu de putine ori, langa aceasta femeie, se afla un partener de viata/sot/tata al copiilor care nu se implica in familie, care de cele mai multe ori se rezuma la ”a aduce bani in casa” si care  fuge de responsabilitatile maritale si parentale, gasind fel si fel de justificari, dintre toate cea referitoare la bani fiind pe prim plan, desi i se explica intr-un limbaj cat se poate de simplu si de firesc si nu de putine ori ca nu banii sunt aspectul cel mai important intr-o relatie/familie. 
Este un portret in care ”te iubesc” nu este sustinut de comportamente adecvate, ci este rostit de parteneri – ocazional si doar de complezenta, din cauza fricii de a nu fi parasiti si din dorinta de a-i da celuilalt o aparenta – dar falsa – asigurare ca acest sentiment mai exista si este sustinut numai de formula perversa ”te iubesc”, in lipsa de altceva.
Partenerul de viata trebuie sa iti arate iubirea, nu sa iti spuna ca te iubeste. Vorbele dispar repede, de cele mai multe ori au motivatii ascunse, insa dovezile de iubire se gasesc in comportament, in atitudinea pe care partenerii o au unul fata de celalalt.
Da, este in regula sa gresim si putem accepta greselile pe care partenerii le fac unul in raport cu celalalt, atunci cand aceste greseli apar din nestiinta, din necunoastere, din neconstientizare. Dar odata discutate, aduse in planul constient, daca se mai repeta – si ma refer la obisnuinte deranjante pentru celalalt partener, neimplicare concreta in viata de relatie/famile sau in raport cu copiii, nu mai sunt greseli, sunt alegeri prin care este evitata implicarea serioasa in relatie. Iar acest gen de evitare are resorturi mai adanci si consecinte pe termen lung in viata cuplului si a copiilor, atunci cand acestia exista.
Nu, iubirea nu este de ajuns – iar realitatea dovedeste acest lucru in fiecare zi. De multe ori, dragostea unui partener pentru celalalt este de fapt cu totul altceva: evadare din starea de plictiseala, nevoia de companie, nevoia de a achita mai usor creditele sau de a face un copil. Dar nu, niciuna dintre acestea nu are legatura cu dragostea, ci cu setul de idei cat se poate de personale despre cealalt si despre relatie, nicidecum cu dragostea ce ar trebui sa ajunga pana la acesta si care chiar trebuie demonstrata prin comportament adecvat.
Stadiul indragostirii tine de nivelul inconstient al relatiei, in timp ce stadiul iubirii tine de maturizare emotionala si de nivelul constient al relatiei. 
Este foarte usor sa ne lasam dusi de iluzia iubirii, de acea unitate care este simtita in perioada de indragostire – o unitate si o fuziune care ne apara de anxietatea trairii sentimentului de separare; anxietatea isi gaseste rezolvarea cea mai viguroasa in starea de indragostire, in contopirea aceea speciala, cand granitele fiecarui partener par a se dizolva si apare starea de uniune.
Forta acestei fuziuni este foarte mare in intensitate, generand optimism, modificari comportamentale, entuziasm, fuziunea cu celalalt eliminand anxietatea individuala, dupa cum aminteam mai devreme. Neurostiintele explica foarte clar impactul indragostirii asupra modificarilor biochimice de la nivelul creierului , transformari ce duc frecvent la pierderea sentimentului identitatii, pasiunea putand deveni obsesiva, transformand viata celui indragostit intr-o iluzie lipsita de orice urma de realitate.
Din fericire, exista si un moment in care unul dintre partenerii unui astfel de cuplu simbiotic isi da seama ca mecanismele inconstiente care au actionat in starea de indragostire nu mai au nicio forta. Urmeaza o stare de deruta, de confuzie, care poate sa difere in intensitate, iar cand realitatea cuplului se loveste de realitatea fiecarui partener, multe persoane incep sa caute ajutor specializat. 
Nu este usor sa iti asumi responsabilitatea pentru modul in care ai gestionat lucrurile pana in acest punct, mai ales ca tendinta, de cele mai multe ori, este de a da vina e celalalt. O buna parte dintre cuplurile cu care lucrez ajung sa inteleaga si sa depaseasca momentele critice, putand sa evite separarea/divortul la care initial se gandisera cand au realizat impasul in care au ajuns, doar invatand un mod mai sanatos de comunicare, de relationare, si descoperind de fapt, incet si cu rabdare, omul langa care au ajuns sa traiasca.
Ma bucur foarte mult pentru aceste cupluri care nu se lasa doborate de realitatea – de multe ori atat de deranjanta –  pe care o constata dupa ce dispare indragostirea, fiind dispuse sa depuna un efort constant, sustinut si constructiv pentru a merge impreuna mai departe.
Asumarea responsabilitatii inseamna deja un pas spre schimbare in bine, insa nu inseamna neaparat schimbare. Cand aceasta asumare a responsabilitatii vine din partea ambilor parteneri de cuplu, sansele ca relatia sa se imbunatateasca si ca armonia sa revina in viata cuplului, cresc considerabil si rezultatele sunt foarte frumoase.
Multe alte cupluri sunt speriate de faptul ca, pe fondul consultatiilor psihologice vor ajunge la divort. De obicei, partenerul care gandeste in acest mod este si cel care respinge ideea ajutorului de specialitate, fiind de fapt partenerul cu cele mai mari rezistente la schimbare si incercand sa il manipuleze pe cel care doreste schimbarea prin folosirea argumentelor de tipul: la ce iti trebuie psiholog? Sigur te va invata numai lucruri inutile si te va sfatui sa divortezi. Sau, vazand ca partenerul este implicat in procesul personal de vindecare, va face tot posibilul sa ii impiedice acest proces si sa ii abata atentia generand situatii foarte dificile care pot degenera foarte usor in conflict – toate acestea au legatura cu nemultumirea ca celalalt incepe sa vrea sa isi faca ordine in partea sa de relatie si, pana la urma, in viata sa; procesul personal de vindecare in care se implica un partener este un proces de retragere din simbioza, de centrare pe sine, de iesire din fuziunea atat de daunatoare si de clarificare a modalitatilor pe care le are la dispozitie pentru a putea gestiona relatia in mod sanatos sau chiar de a se retrage din relatie, daca va constata ca celalalt partener nu are nici cea mai mica intentie de schimbare si de evolutie.
Pe parcursul consultatiilor si al dezvoltarii personale, repozitionarea sanatoasa in cadrul cuplului este prima schimbare pe care cineva o va face, la modul concret, o schimbare care celuilalt ii genereaza frustrari, deruta, sentimente de inferioritate si frica de abandon, continuind sa il traga in jos pe cel care chiar nu mai vrea sa fie acolo, jos.
Traim intr-o cultura care valorizeaza suferinta si sacrificiul, ridicandu-le la grad de sfintenie; o cultura din care, din nefericire, aceste aspecte nu vor fi eliminate prea curand si nici cu usurinta. O cultura a carei religie majoritara nu ajuta oamenii sa isi recapete propriile forte si sa isi foloseasca resursele interne pe care (inca) le au, insa promite viata de apoi si propune mantuirea prin astfel de strategii de manipulare, nu face decat sa intretina suferinta si sacrificiul. Toate acestea, nu fac decat sa ii tina pe parteneri in relatii de tip ”inchisoare”, fara posibilitatea de a vedea dincolo de gratiile acestei inchisori in care incep sa se complaca, pentru ca si inchisoarea are avantajele sale. Uneori mult mai multe decat libertatea.
Sarbatorile care ne amintesc de importanta iubirii in viata noastra, prin reprezentatii lor originali sau importati (Sf.Valentin si Dragobetele), sunt trecatoare – declaratii si entuziasm peste tot, pernute rosii de plus in forma de inimioare, ursuleti de plus si baloane colorate … sigur ca momentele pe care astfel de sarbatori de provoaca sunt dragute si noi, femeile, ne putem simti rasfatate cu astfel de gesturi din partea partenerilor … dar una e sa te lasi rasfatata si alta e sa te lasi pacalita si mintita frumos. A te (mai) lasa pacalita de vorbe fara sustinere concreta comportamentala, inseamna imaturitate emotionala si asteptari putine de la viata si de la partenerul tau; inseamna, in timp, resemnare, anestezierea simturilor si, pana la urma, a vietii tale.
In aceasta vara, in tabara SENS – tabara de psihologie si dezvoltare personala pentru femei, vom impartasi experientele noastre de indragostire, ce am invatat din fiecare experienta, ce am pastrat din fiecare situatie si ce nu dorim sa mai repetam, din moment ce lectiile au fost invatate. Intre 4-7 August 2016, esti asteptata cu mult drag alaturi de noi, pentru o experienta de suflet, o experienta ce se afla la a sasea editie. Inscrierile sunt deschise si te astept cu mult drag alaturi de noi! Detaliile taberei dedicate exclusiv femeilor sunt aici: http://www.minunemica.eu/sens-retreat-pentru-femei-vila-boema-cumpatu-sinaia-4-7-august/
Deocamdata, in ton cu celebrarea iubirii si cu inimioarele de plus, iti doresc indragostire frumoasa! Dar, mai ales, iti doresc sa ai langa tine persoana impreuna cu care sa transformi indragostirea in iubire si sa o cresteti frumos, cat mai frumos!
Cu drag,
Mona

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment