Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Ce mai astepti???

Ce mai astepti???

Cand ati stat de vorba ultima oara, cu copilul interior? Cred ca cei mai multi dintre noi l-am uitat, l-am ascuns, l-am lasat undeva, in urma, asteptand sa fie regasit.

Pentru ca sunt convinsa ca nu multi dintre noi au un contact constient cu copilul interior, va invit sa parcurgeti o lectura cu totul speciala despre un copil interior care are sa ne invete multe lectii.

Va invit cu mult drag ca, dupa lectura, sa luati o pauza din orice activitate de ”oameni mari” si sa aduceti in prezent copilul interior, sa il priviti cu blandete, cu intelegere si sa ii cereti iertare daca v-ati adus aminte de el … abia acum …

Numele meu este COPILUL DIN MINE. Şi ce dacă… nu vezi că mereu mă bucur când reuşesc să fac iar şi iar primii mei paşi? Şi sunt tare îngândurat. Nu trist, nu, îngândurat. Şi copiii sunt aşa, deseori. Iar tu ştii asta. Ştii că nu te-am văzut în vitrina vreunui magazin ci în vitrina „cealaltă”. Şi în plus degeaba întind mâinile să te iau într-ale mele. Eşti acolo, dincolo de geamul ăla gros şi eu ştiu că uneori ai vrea să te ne jucăm dar nu e nimeni care să mi te dea.

Eu sunt prea mic să pot îndrăzni… fac un pas… cad… mai fac unul… iar cad…da tu ce ce mă laşi să cad? Tu nici măcar nu eşti o jucărie. Tu eşti o păpuşică şi vreau să fii păpuşa mea… ce… nu vezi că ţi-am făcut deja loc aici, lângă mine? Nu vezi că doar tu mă poţi ajuta să mă fac mare?

Nu vezi că doar tu îmi spui poveşti pe nerostitelea şi tot tu mă ajuţi să visez frumos? Nu vezi că sunt fericit când mă cerţi fiindcă ştiu că mă ajuţi să nu mai fac? Nu vezi că aştept mereu să îmi spui „bună dimineaţa” sau „noapte bună” şi cad în fund ca prima oară când nu te aud, când nu te citesc, când nu te ascult?

Ce, nu ştii că tu m-ai învăţat abecedarul iubirii?

A începe de la „armonie”.
B începe de la „băiat mare.”
C începe de la „ce mai faci?”
D începe de la „destin”.
E începe de la „eşti un vis”.
F începe de la „ frumos”
G începe de la „gânduri”.
H începe de la „himeră închipuită”.
I începe de la „iubire”.
J începe de la „joacă-te cu mine”.
K începe de la „katharsis”. Ce, nu ştii că asta înseamnă „frumosul aboslut?”
L începe de la „leagănă-mă în inima ta”.
M începe de la „mi-aş dori să vii în viaţa mea”
N începe de la „nemărginire”.

Ce, vrei să îţi spun tot alfabetul?

Păi nu îl ştiu pe tot. Că sunt doar un copil. Învaţă-mă tu să-l spun până la sfârşit.

Învaţă-mă tu să nu mai cad iar. Învaţă-mă tu să mă uit în ochii tăi şi să îţi spun cum să te iubesc. Învaţă-mă tu tot ce ştii dar nu mă învăţa tot căci eu sunt doar un copil şi mereu trebuie să învăţ câte ceva…

Nu vezi că acum deja mă ridic iar? Nu vezi că doar cu tine suntem împreună învingători? Nu vezi că ştii cum gândesc, cât te respir, cât te sorb, cât mă trezesc din tine şi ce mă bucur când ştiu că mă pot trezi din visul meu să te îmbrăţişez?

Ce mai aştepţi când ştii că te-am aşteptat de atâta timp? Ce mai aştepţi când ştii că eşti puterea inimii mele? Ce mai aştepţi când ştii că reuşesc doar cu tine? Ce mai aştepţi când ştii că eu nu pot să sparg vitrina? Ce mai aştepţi când ştii că eu vin din viitor şi sunt lumea pe care nu o ai acum? Ce mai aştepţi când ştii că mereu te întorci aici şi nu îţi mai place nici ţie în vitrină?

Ce mai aştepţi când ştii că eu sunt doar un copil şi nu ştiu să te mint, cum te-au minţit alţii, când ştii că eu nu te necăjesc, cum te-au necăjit alţii, când ştii că eu doar îmi ascund chipul în poalele tale şi atunci niciunul dintre noi nu se mai teme de nimeni şi de nimic?

Ce mai aştepţi când ştii că eu nu pot să ţin în braţe decât păpuşi? Te iau, te păstrez lângă mine, te aranjez, te mângâi, te alint şi dacă mă laşi… te răsfăţ şi eu pe tine cum m-ai răsfăţat tu cu bunătatea şi iertarea ta…

Ce mai aştepţi când ştii că eu nu îţi fac nimica, decât te aşez lângă pernuţa mea şi să ştii că te şi învelesc peste mijloc dacă se face frig şi te încălzesc cu grija mea… ce dacă sunt doar un copil. Eu ştiu să am grijă de tine.

Ce mai aştepţi când ştii că de fapt vreau să te văd aici, lângă mine, lângă aşteptarea mea, ca să o alungăm amândoi? Ce mai aştepţi când ştii că singurătatea ta doar eu ţi-o înţeleg?

Ce mai aştepţi când ştii că te aştept? Ce mai aştepţi când ştii că vreau să ai tot ce n-ai avut şi să îţi doresc tot ce alţii nu ţi-au dorit? Ce mai aştepţi să îţi spun de ce plâng? Aaaaa… mă cerţi… îmi spui că sunt băiat mare…

Atunci, ce mai aştepţi?

Vino să mă vezi că ştiu cu tine şi pentru tine să şi cresc. Vino să mă vezi că ştiu să îţi împlinesc şi eu visurile şi să te ajut la rândul meu să mai mergi şi tu o dată… pentru altă primă oară…

Şi dacă vrei toate astea, CE MAI AŞTEPŢI?

VINO!!!

Şi chiar de vei veni, învaţă-mă şi ajută-mă să trăiesc şi să descopăr ceea ce am scris la sfârşitul poeziei mele de suflet, ”Povestea ultimilor paşi”:

Cine mă iartă din tot ce nu sunt,
Să vină aproape, de inima mea,
Suflând ca răcoarea de viaţă şi vânt,
De mă-nţelege şi va putea.
Cine ştie povestea primilor paşi,
De pe tărâmul numit fericire,
Să-mi afle urma celor rămaşi,
Ca să rămân cu ei amintire…

Adrian Melicovici

SURSA: http://melicovici.wordpress.com/2011/07/12/ce-mai-astepti/


0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Add a Comment