Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Ce înţelegem greşit despre încredere

Ce înţelegem greşit despre încredere

Cred ca si tie ti s-a intamplat sa auzi oamenii din jurul tau spunand ca nu mai au incredere in alti oameni, ca increderea nu se mai poate castiga sau ca de acum incolo nu vor mai avea incredere in alte persoane. Si revenim, in acest mod, la o prejudecata pe care multi am preluat-o din propriile familii: nu este bine sa ai incredere in oameni.

Nimic mai fals, in opinia mea – pentru ca inainte de a avea incredere in cei din jur, trebuie sa ai incredere in tine. La consultatii a venit la un moment dat o mamica, impreuna cu baietelul sau. Un baietel care ”nu are incredere in el”, conform spuselor mamicii. O mamica ce va nega inca foarte mult timp ca este prima persoana care a contribuit la scaderea gradului de incredere in sine a copilului sau. Cum vor ajunge asfel de copii sa diferentieze intre multiplele niveluri de incredere, ramane de vazut.

Te invit sa o urmaresti pe Onora O’Neill, intr-un discurs despre incredere si credibilitate, despre modul in care trebuie sa privim si sa intelegem aceste concepte care constituie doar doua dintre puternicele fire invizibile care ne leaga, totusi, unii de ceilalti.

”Voi vorbi despre încredere, şi încep prin a vă reaminti părerile încetăţenite despre încredere. Cred că sunt atât de răspândite încât au devenit clişee. Mă refer la trei dintre ele. Prima e o afirmaţie: „încrederea a scăzut mult”, foarte răspândită. A doua e un scop: „ar trebui să avem mai multă încredere”. A treia e o sarcină: „trebuie să reclădim încrederea”.

Cred că afirmaţia, scopul şi sarcina sunt prost concepute. Ce voi incerca să vă expun astazi e o altă perspectivă despre o afirmaţie, un scop şi o sarcină, ca să abordaţi mai corect această temă.

Afirmaţia: De ce cred oamenii că a scăzut încrederea? Dacă mă gândesc din punctul meu de vedere, nu ştiu răspunsul. Înclin să cred că a scăzut în unele domenii sau instituţii şi că a crescut în altele. Nu am o părere de ansamblu. Sigur că pot consulta sondajele de opinie care sunt sursa convingerii că încrederea e în declin. Dacă ţii cont de sondajele făcute în timp, nu multe dovedesc asta. Cu alte cuvinte, oamenii priviți cu neîncredere de acum 20 de ani, în principal jurnalişti şi politicieni, nici acum nu-s crezuți. Iar cei foarte apreciaţi acum 20 de ani sunt şi acum apreciaţi: judecători, asistente medicale. Restul suntem la mijloc, iar individul oarecare de pe stradă se situează exact la mijloc. Dar e asta o dovadă solidă? Sondajele de opinie se bazează pe păreri. Pe ce altceva s-ar baza? Ele ţin cont de atitudinea comună a celor ce răspund la anumite întrebări. Aveţi încredere în politicieni? În profesori?

Dacă cineva te-ar întreba: „Ai încredere în zarzavagii?” „Ai încredere în pescari?” „Ai încredere în învăţători?” ai întreba la ce anume se referă: „Incredere să facă ce?” Ar fi o reacţie normală. Înţelegând întrebarea ai răspunde: „Am încredere în unii, dar nu în toţi.” Perfect logic. Pe scurt, în viaţa de zi cu zi, tindem să atribuim încredere diferențiat. Nu presupunem că încrederea ce o acordăm unei anumite categorii sociale sau unui anumit tip de individ va fi uniformă. Aş putea să afirm că am încredere că o anumită învăţătoare, pe care o ştiu, îi va învăţa pe copii să citească, dar în niciun caz n-aş lăsa-o să conducă dubiţa şcolii. Aş putea şti că nu e un şofer bun. Aş putea avea încredere în prietenul elocvent că va întreţine o conversaţie, dar nu şi că va păstra un secret. Simplu.

Avem aceste exemple din viaţa cotidiană despre cum avem încredere diferenţiat, atunci de ce lăsăm deoparte toată judecata când vorbim abstract despre încredere? Cred că sondajele sunt indicatori nepotriviţi ai nivelului de încredere existent de fapt, pentru că încearcă să împiedice judecata corectă în evaluarea încrederii.

Dar despre scop? „Scopul e să avem mai multă încredere.” Cred că e un scop prostesc. Eu nu mi-aş dori asta. Eu aş dori să am mai multă încredere în cei demni de încredere, dar nu în cei îndoielnici. De fapt, intenţionez făţiş să nu am încredere în dubioşi. Mă refer la cei care, de exemplu, şi-au încredinţat economiile d-lui Madoff, care a dispărut cu ele, şi cred că au avut prea multă încredere. Mai multă încredere nu e un scop inteligent. Încredere plasată şi refuzată inteligent e scopul corect. Odată ce afirmi asta ar însemna că nu încrederea în cineva, ci credibilitatea acestuia. Contează să evaluezi câtă credibilitate au oamenii în anumite privințe.

Pentru asta urmăreşti trei aspecte: Sunt competenţi? Sunt oneşti? Te poţi baza pe ei? Dacă vedem că cineva e competent în problemele relevante, te poţi baza pe el şi e cinstit, e un motiv bine întemeiat să avem încredere, pentru că e demn de încredere. Dacă însă nu te poţi baza pe el, n-ar trebui să avem încredere. Am prieteni competenţi şi oneşti, în care n-am încredere că-mi pun o scrisoare la poştă pentru că sunt uituci. Am prieteni foarte încrezători că pot face anumite lucruri, despre care îmi dau seama că se supraestimează. Mă bucur să spun că nu cred că am mulţi prieteni care sunt competenţi, de nădejde, dar foarte necinstiţi. (Râsete) Dacă am, nu i-am depistat încă.

Dar asta trebuie să căutăm: credibilitate înainte de încredere. Încrederea e răspunsul. Credibilitatea trebuie s-o evaluăm. Sigur că e dificil. În ultimii zeci de ani am încercat să creăm sisteme de evaluare a mai multor instituţii, profesioniști, oficiali ş.a.m.d., care să ne uşureze evaluarea credibilităţii lor. Multe au efecte inverse. Nu funcţionează cum ne-am aştepta. Îmi amintesc că o moaşă îmi spunea: „Durează mai mult să întocmeşti actele decât să naşti copilul.” În toată viaţa publică, instituţională, găsim această problemă, că sistemul de evaluare menit să asigure credibilitatea, şi înregistrarea dovezilor, realizează exact opusul: distrage oamenii care au sarcini dificile, precum moaşele, să le îndeplinească, cerându-le să ponteze fiecare pas. Toţi aveţi exemple proprii aici.

Asta ar fi despre scop. Scopul cred că ţine mai mult de credibilitate şi ar fi altceva să încercăm să fim credibili şi să inspirăm credibilitate celorlalţi, decât să încercăm să evaluăm dacă alţii, precum oficiali sau politicieni, sunt de încredere. Nu e uşor. Ţine de judecată şi de reacţii simple. Atitudinile nu sunt potrivite aici.

În al treilea rând: sarcina. Numind-o „reclădire a încrederii” îi denaturăm sensul. Sugerează că noi doi ar trebui să reconstruim încrederea. Asta o putem face pentru noi. Putem reconstrui puţină credibilitate. Doi oameni, împreună îşi pot îmbunătăţi încrederea. Dar încrederea e o caracteristică deoarece e apreciată de alţi oameni. Nu poţi reconstrui ceea ce-ţi oferă alţii. Trebuie să le oferi o bază ca să-ţi acorde încredere. Cred că trebuie să fii credibil. Asta pentru că, de obicei, nu-i poţi păcăli mereu pe toţi. Dar trebuie să le dai dovezi concrete că eşti credibil. Cum faci asta? Zilnic, peste tot, oameni obişnuiţi, oficiali, instituţii, fac asta cu succes. Vă dau un exemplu comercial, simplu. Magazinul de unde-mi cumpăr şosete, mă anunţă că le pot returna fără să-mi pună întrebări. Le iau înapoi şi-mi returnează banii sau îmi dau o pereche de culoarea dorită. Super! Am încredere în ei pentru că au adoptat o poziţie vulnerabilă faţă de mine. Asta e o lecţie importantă. Dacă adopţi o poziţie vulnerabilă faţă de celălalt, e o dovadă bună că eşti credibil şi că ai încredere în ceea ce susţii. Până la urmă nu e greu să discernem unde ar trebui să ţintim: relaţii cu oameni credibili şi să putem aprecia când cealaltă persoană e de încredere.

Morala e că trebuie să ne gândim mai puţin la încredere, cu atât mai puţin la atitudini încrezătoare detectate sau nu de sondaje de opinie, şi să dăm mai multă importanţă credibilităţii noastre, şi cum să dăm oamenilor dovezi adecvate şi simple ale credibilităţii noastre.

Mulţumesc.”

Sursa: TED.com

0


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente.
Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa.
De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Add a Comment