Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Câştigaţi în exterior, dar pierdeţi în interior

Câştigaţi în exterior, dar pierdeţi în interior


M-am intrebat de foarte multe ori de ce in scoli nu exista profesori pentru fericire. De ce nici macar in facultatile de psihologie nu exista acest obiect de studiu, fericirea. De ce tocmai intr-o facultate cu acest specific, se vorbeste doar despre ceea ce are legatura cu suferinta, cu tristetea, depresia si patologiile care tin de psihiatrie. De ce se ignora un subiect atat de important ca fericirea? Va imaginati cum ar fi ca fiecare copil sa invete, de foarte mic, ce inseamna cu adevarat fericirea? Cum va creste acest copil, ce alegeri va face ca adolescent si ca viitor adult, daca este incurajat sa aleaga doar ceea ce il face fericit. Oare traim intr-o societate care chiar nu doreste oameni fericiti? Eu asa cred, asta vad in jurul meu, oameni care nu doresc sa isi educe copiii in spiritul fericirii, ci in spiritul fricii. Pentru ca si ei au fost educati in acest mod. Ma intreb oare cand se va opri acest stil de educare? Probabil niciodata… Pentru ca un om fericit este un om care stie cu adevarat ce isi doreste. Un om care stie ce isi doreste este un om incomod pentru toate sistemele in care este angrenat: familie, servici, grupuri religioase, societate.

Te invit la o lectura speciala, un material extras din cartea ”Omul care iubea pescarusii”, publicata de Editura Mix. Un material ce are la baza unul dintre discursurile lui Osho – maestrul atat de iubit si atat de controversat in acelasi timp, atat de direct si de incomod, atat de fascinant si atat de enervant pentru unii, aparent usor de citit si totusi atat de greu de inteles.

Fericirea nu poate fi concepută în lumea în care trăim. Pur şi simplu, omul nu pare predestinat să fie fericit. Dacă le vorbeşti celor din jur de depresiile tale, de nefericire, de tristeţe, toată lumea te crede. Dacă le spui că eşti fericit, nimeni nu te crede, căci pare ceva nenatural.

După 40 de ani de cercetări făcute asupra minţii umane, în care a lucrat cu mii de oameni, observând mii de minţi tulburate, Sigmund Freud a ajuns la concluzia că fericirea este doar o ficţiune, că omul nu poate fi fericit. În cel mai bun caz, el poate face ceva pentru a-şi uşura situaţia, pentru a-şi diminua starea de nefericire. Nu poate exista însă un om fericit.

Pare o viziune pesimistă, dar dacă privim umanitatea din epoca modernă, este greu să nu ajungem la aceeaşi concluzie.

Buddha spunea că omul poate fi fericit. Krishna cânta imnuri despre fericirea supremă – satchitananda. Iisus a vorbit de Împărăţia lui Dumnezeu. Cum poţi să crezi însă câteva persoane, pe care abia dacă le poţi număra pe degetele de la o mână, împotriva milioanelor de oameni care au trăit de-a lungul secolelor într-o nefericire desăvârşită, devenind pe zi ce trece tot mai nefericiţi? Întreaga viaţă a omului pare o simplă epopee a suferinţei. După care vine moartea! Cum să îi crezi pe acei câţiva?

Poate că mint, sau poate că se amăgesc singuri. Poate că ascund cine ştie ce interese obscure, sau poate că sunt puţin nebuni, nişte lunatici care trăiesc în iluzie. Poate că şi-au dorit atât de mult să fie fericiţi încât au început să creadă chiar ei că sunt fericiţi. Pare mai degrabă o convingere disperată decât o realitate. Cum se face că atât de puţini oameni sunt fericiţi?

Dacă faci abstracţie de oameni, mesajul lui Buddha, al lui Krishna sau al lui Christos pare adevărat. Dacă priveşti copacii, păsările, stelele, constaţi că totul este scufundat într-o stare imensă de fericire. Fericirea pare într-adevăr materialul din care este confecţionată existenţa. Numai omul este nefericit. Ceva nu este în regulă cu el.

Buddha nu a trăit în amăgire şi nu a minţit. La fel vă spun şi eu, fără să mă bazez pe autoritatea tradiţiei budiste, ci pe propria mea autoritate: omul poate fi fericit, mai fericit decât păsările, decât copacii sau decât stelele, căci omul are ceva ce păsările, copacii şi stelele nu au: are o conştiinţă!

Atunci când eşti înzestrat cu o conştiinţă, există două alternative: poţi să fii ori foarte nefericit, ori foarte fericit. Alegerea îţi aparţine întru totul! Copacii sunt fericiţi pentru simplul motiv că nu pot fi nefericiţi. Ei nu au libertatea de a alege. Sunt nevoiţi să fie fericiţi. Nu au alternativa de a fi nefericiţi.

Păsările care ciripesc vesele sunt fericite, dar nu au libertatea de a alege între fericire şi nefericire. Ele sunt fericite pentru că nu cunosc nici o altă posibilitate. Fericirea lor este naturală, dar inconştientă.

Omul poate fi incredibil de fericit, dar şi incredibil de nefericit, căci el are libertatea de a alege. Această libertate este extrem de periculoasă, căci te face responsabil. Omul dispune de această libertate, dar o foloseşte greşit. Este ca şi cum ar sta cu capul în jos.

Voi aţi venit la mine în căutarea meditaţiei. Aveţi nevoie de meditaţie deoarece nu aţi ales să fiţi fericiţi. Dacă aţi fi ales fericirea, nu aţi mai fi avut nevoie de meditaţie. Meditaţia nu este altceva decât un remediu. Dacă te simţi bolnav, ai nevoie de un remediu. Buddha-şii nu au nevoie de meditaţie. Cine alege fericirea, cine decide să fie fericit pentru totdeauna, nu mai are nevoie de meditaţie. Ea nu dispare, dar se petrece de la sine.

Meditaţia este sinonimă cu funcţia de a fi fericit. Ea îl urmează pe omul fericit la fel ca o umbră. Oriunde s-ar duce, orice ar face, el rămâne într-o stare de meditaţie. Puterea lui de concentrare este imensă.

Cuvântul „meditaţie” şi ‚cuvântul „medicament (remediu)” provin din aceeaşi rădăcină. Acest lucru este extrem de semnificativ. Meditaţia nu este altceva decât un remediu. Dacă eşti sănătos, nu te plimbi după tine cu sticluţele de medicamente. Sigur, dacă te îmbolnăveşti, trebuie să te duci la doctor. Asta nu este însă ceva cu care să te lauzi. Omul ar trebui să fie fericit, ca să nu mai fie nevoit să se ducă la doctor.

Pe pământ există atâtea religii tocmai din cauză că oamenii sunt atât de nefericiţi. Un om fericit nu are nevoie de nici o religie. El nu are nevoie de temple, de biserici – căci pentru el întregul univers devine un templu; întreaga existenţă devine o biserică. Omul fericit nu desfăşoară nici un fel de activitate religioasă, pentru simplul motiv că întreaga sa viaţă a devenit religioasă.

Tot ce faci într-o stare de fericire devine o rugăciune. Orice activitate făcută în această stare devine o ofrandă, un act de adoraţie. Însăşi respiraţia devine un act de graţie. Nu mai simţi nevoia să repeţi continuu numele lui Dumnezeu (de altfel, numai oamenii lipsiţi de minte fac acest lucru, căci Dumnezeu nu are un nume, iar prin repetarea continuă a unui cuvânt nu faci decât să îţi amorţeşti mintea). Este imposibil să ajungi undeva repetând un simplu nume. Un om fericit îl vede pe Dumnezeu pretutindeni. Dumnezeu nu poate fi văzut decât prin ochii fericirii.

Dacă doriţi să fiţi fericiţi, începeţi prin a deveni individualităţi. Faceţi întotdeauna alegerile în nume personal. De multe ori, va trebui să fiţi neascultători. Nu ezitaţi nici o clipă! Nu este vorba de o lipsă de respect faţă de alţii. Păstraţi-vă respectul faţă de părinţi, dar nu uitaţi nici o clipă că principala responsabilitate care vă revine este faţă de voi înşivă.

Toată lumea este manipulată şi minţită. De aceea, nimeni nu ştie care este adevăratul său destin. Voi aţi uitat de mult ceea ce v-aţi dorit cu adevărat. Cum aţi putea fi fericiţi în aceste condiţii? Copilul care dorea să devină poet creşte şi ajunge cămătar. Altul, care dorea să devină pictor, ajunge doctor. Un al treilea, care şi-ar fi dorit să devină doctor, şi care ar fi fost un medic minunat, ajunge om de afaceri. Nimeni nu îşi urmează visele. Toată lumea face exact ceea ce nu dorea să facă. De aici şi nefericirea.

Fericirea nu apare decât dacă te integrezi atât de armonios în propria ta viaţă încât orice ai face te bucură. Aşa se naşte starea de meditaţie. Dacă îţi place ceea ce faci, felul în care trăieşti, devii automat meditativ. Nimic nu te mai poate distrage din această stare. Dacă ceva din exterior te poate distrage din ea, înseamnă că nu eşti interesat cu adevărat să faci ceea ce faci.

Profesorii le repetă tot timpul elevilor: „Fiţi atenţi! Fiţi atenţi la mine!” Copiii sunt atenţi, dar la ceea ce îi interesează pe ei. Un copil aude un cuc în copacul de afară şi devine atent la cântecul lui. Nimeni nu poate spune că nu este atent, că nu se concentrează, că nu se află într-o stare de meditaţie. Dimpotrivă, este atât de concentrat încât uită cu totul de profesor şi de tabla înmulţirii. Devine una cu cântecul cucului. Iar profesorul strigă la el: „Fii atent! Ce faci acolo? Pe unde îţi umblă gândurile?” De fapt, cel care îi distrage atenţia este chiar profesorul.

Copilul este atent într-un mod natural. Când ascultă cucul, el se simte fericit. Din păcate, profesorul îl întrerupe şi îi spune: „Nu eşti atent”. Această afirmaţie este o minciună. Copilul era atent. Cântecul cucului i se părea mai atrăgător – asta-i tot! Ce poate face copilul dacă tabla înmulţirii i se pare complet neatrăgătoare? Nu toată lumea se naşte ca să devină matematician. Sunt şi copii care nu se simt deloc atraşi de cântecul cucului, dar care sunt fascinaţi de problemele de matematică. Aceştia vor fi atenţi la tablă, aflându-se în aceeaşi stare naturală de meditaţie ca şi cel care ascultă cântecul cucului.

Acesta este mecanismul prin care oamenii sunt orientaţi de mici către motivaţii nenaturale: bani, prestigiu, putere. Ascultarea cucului nu va aduce niciodată bani sau prestigiu. Privirea unui fluture nu va ajuta pe nimeni din punct de vedere economic, politic, social. Astfel de lucruri nu aduc bani, dar te fac fericit.

Un om adevărat are curajul să se orienteze către acele lucruri care îl fac fericit. Chiar dacă rămâne sărac, nu se plânge. El spune întotdeauna: „Eu mi-am ales singur calea – am ales cucii, fluturii şi florile. Chiar dacă nu sunt bogat, nu mă deranjează, căci sunt bogat în fericire!”

Acest tip de oameni nu au nevoie de tehnici de concentrare, căci sunt concentraţi în mod spontan. Puterea lor de concentrare îmbrăţişează întreaga viaţă. Ei rămân concentraţi 24 de ore pe zi.

Oamenii au înnebunit de tot. Valorile lor s-au inversat complet.

Am citit o glumă drăguţă:

Bătrânul Ted stătea de câteva ore bune pe malul râului, dar pluta undiţei nu s-a mişcat din loc. Soarele fierbinte şi cele câteva beri pe care le-a băut i-au dat o stare de somnolenţă, aşa că nu era deloc pregătit când a muşcat peştele cel mare. Dezechilibrat de mişcările acestuia, el a căzut în apă.
Un băieţel care privea cu interes întreaga scenă s-a întors către tatăl său şi la întrebat:
– Tati, omul acela a prins un peşte, sau peştele l-a prins pe om? 

Valorile umanităţii s-au inversat de tot. Peştele este cel care vă prinde pe voi, nu voi sunteţi cel care prinde peştele. Ori de câte ori vedeţi bani, parcă vă pierdeţi minţile. Nu mai sunteţi voi înşivă. Ori de câte ori aveţi şansa să dobândiţi mai multă putere sau mai mult prestigiu, parcă înnebuniţi. De dragul acestor non-valori sunteţi dispuşi să uitaţi de toate adevăratele valori ale vieţii, de fericire, de bucurie, de desfătare.

Voi alegeţi întotdeauna o valoare exterioară şi plătiţi inevitabil cu una interioară. Câştigaţi în exterior, dar pierdeţi în interior. Unde credeţi că o să ajungeţi astfel? Chiar dacă aţi câştiga întreaga lume exterioară, ce o să faceţi cu ea dacă vă veţi pierde pe voi înşivă? Chiar dacă o să câştigaţi toate averile din lume, ce o să faceţi cu ele dacă vă veţi pierde comoara interioară? Acesta este mecanismul suferinţei.

Eu nu vă învăţ decât un singur lucru: fiţi lucizi, fiţi conştienţi care sunt motivele voastre interioare, care este destinul vostru spiritual. Nu pierdeţi nici o clipă din vedere acest destin, căci altfel veţi fi nefericiţi. Cei din jur vă vor spune atunci: „Meditează şi vei fi fericit!”, sau „Concentrează-te şi vei fi fericit, roagă-te şi vei fi fericit; du-te la templu şi vei fi fericit, fii un om religios, un creştin sau un hindus, şi vei fi fericit!” Este o prostie.

Fiţi fericiţi, şi meditaţia vă va urma în mod natural! Fiţi fericiţi şi religia va veni singură la voi. Premisa de bază este fericirea. Oamenii devin religioşi numai când sunt nefericiţi. De aceea, religia lor este falsă. Încercaţi să înţelegeţi de ce sunteţi nefericiţi.

Osho – Omul care iubea pescarusii, Editura MIX

Daca doresti sa citesti integral aceasta carte, o poti gasi aici

4


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente. Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa. De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Discussion

  1. Sergiu  February 14, 2013

    Buna ! Vreau sa te felicit pentru articolele pe care le adaugi ! Esti fantastica ! Ai putea te rog sa imi recomanzi intr-un top 10 … cartile care ti-au placut cel mai mult de la osho ? Sper ca nu te-am pus intr-o situatie dificila 🙂 . Multumesc anticipat

    (reply)
    • Mona Georgescu  February 14, 2013

      Sergiu, buna dimineata! Uite, m-ai pus in incurcatura acum 🙂
      Nu pot sa realizez un ”top” asa cum este la moda printre site-urile motivationale, pentru ca ”relatia” mea cu Osho a inceput in urma unei experiente personale in urma cu aproape 15 ani, pe un anumit fond si context de viata. Prima carte catre care mi s-a indreptat mana, pe o taraba cu carti din Bucuresti, a fost ”Viata este Aici si Acum”. Habar nu aveam cine este autorul, insa avand in vedere ca trecusem recent printr-un accident de masina, la acea vreme, asta a fost un fel de ”reminder” ca viata este doar ceea ce avem si ca trebuie traita constient. Asa ca am cumparat cartea – fiind, de altfel, prima carte ce mi-a deschis bine ochii si m-a determinat sa ma indrept spre mine, sa privesc ce era de privit si sa iau anumite hotarari ce urmau sa amprenteze definitiv cursul vietii mele, sub toate aspectele sale semnificative: personal, familial, profesional. Cartile ce au urmat au venit in mod firesc sau m-am indreptat eu catre ele in mod firesc, nu imi dau seama – oricum nu am cautat cartile, asta e clar. Ci pur si simplu, o buna perioada, cartile au ajuns spre mine. Site-ul mi-a adus parteneriate cu editurile care il publica pe Osho, a.i. dupa ce citesc aceste minunatii, eu sa pot sa ofer, de cativa ani, cu mare drag, lecturile ce iti plac atat de mult!
      Asa ca … nu vreau sa influentez in niciun fel experienta ta sau a altor cititori, prin prisma ”relatiei” speciale cu cel care mi-a devenit maestru spiritual, chiar daca nu se mai afla printre noi, Osho.
      Ma bucur ca gasesti aici informatii de folos drumului tau si te astept cu drag si in continuare,
      Mona

      (reply)
      • Sergiu  February 14, 2013

        Multumesc mult de raspuns sunteti o persoana inteligenta si sunt ferm convins ca am de invatat foarte multe de la dumneavoastra, stiu ca sunteti o persoana ocupata dar mi-ar place tare mult sa stau de vorba cu dumneavoastra ! Sunt la inceput de drum prin dezvoltarea mea personala, mi-am achizionat si niste carti de la Osho si mi-am dat seama ca, chiar a fost fantastic si ma ajuta foarte mult pentru ca inainte eram mult mai naiv. Rar se mai gasesc persoane ca dumneavoastra in ziua de azi si mai ales in Romania . Va doresc o zi minunata
        Aprecieri sincere si oneste , Sergiu

        (reply)
        • Mona Georgescu  February 15, 2013

          Multumesc Sergiu, pentru gandurile frumoase. Intr-adevar, programul meu este unul destul de incarcat, iar eu acord consultatii doar in cabinet sau online. Daca ai nevoie de consultatii pe partea de dezvoltare personala, imi poti scrie pe adresa de e-mail pe care o gasesti la sectiunea ”contact”, urmand sa iti transmit conditiile in care putem lucra impreuna.
          O zi frumoasa, cu drag,
          Mona

          (reply)

Add a Comment