Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Cartile sunt cei mai buni prieteni

Cartile sunt cei mai buni prieteni

Am primit acest gand frumos in urma cu mult timp, in timpul facultatii, la unul dintre stagiile de practica pe care le-am urmat in cadrul Spitalului de Psihiatrie. Un mesaj primit de la o pacienta in varsta, la acea vreme, de 90 ani. In timpul interviurilor clinice, afli foarte multe lucruri despre oamenii din fata ta. Experienta m-a invatat ca in fiecare om pot gasi un univers, daca stiu sa il caut, sau daca stiu sa il astept sa se iveasca. Imi plac foarte mult univers-urile pe care le gasesc, si sunt onorata pentru deschiderea si increderea cu care oamenii imi spun povestile lor de viata.

Doamna aceasta in varsta, o doamna doar in aparenta singura la ce 90 de ani, a avut un impact foarte mare asupra mea, studenta de atunci. Iar unul dintre mesajele care mi-au ramas adanc intiparite este acesta: ”cartile sunt cei mai buni prieteni”.

Ma numar printre acei norocosi fosti copii ce au avut parinti care chiar citeau, in fiecare seara. Parinti care aveau in permanenta o carte pe noptiera, si pe care o si citeau; nu o tableta, nu un laptop, nu un telefon mobil.

Nevoia de a citi este o nevoie pe care orice parinte o poate sadi in copilul sau. Si chiar trebuie sa o sadeasca. As face din asta o lege, daca as putea. Dar nu pot. Si, din pacate, sunt putini parintii care citesc carti tiparite. Dezamagitor de putini. 

Educatia oferita de parinti este numita, in psihologie, programare parentala – si nu, chiar nu are legatura cu ce ii spui copilului, ci cu ceea ce traieste copilul, concret, in casa, in familia sa. Are legatura cu mesajele pe care tu, ca parinte, i le transmiti copilului nu doar prin cuvinte, ci prin ceea ce faci, concret, prin modul in care te porti in casa. Iar cititul este un mod prin care iti poti educa propriul copil, in loc sa astepti asta de la scoala.

Nu conteaza numarul cartilor citite, conteaza insa lecturile care te ajuta sa cresti, care iti imbogatesc nu doar cultura, ci si vocabularul. Care iti imbogatesc nivelul de cunoastere, care iti stimuleaza creativitatea, imaginatia si iti pun la treaba sufletul si mintea, deopotriva.

Pentru ca o carte inseamna mult mai mult decat simple cuvinte insirate pe o coala candva alba.

De cateva zile a aparut o ”leapsa” pe Facebook – un joc in care am fost si eu atrasa, dar caruia nu am niciun motiv sa ii dau curs – pentru ca este, in principal, doar un joc al egourilor si al nevoii de atentie al oamenilor, al nevoii de a arata ce ai citit si al nevoii ca lumea sa iti vada preocuparile si eventual sa te laude.

Putem refuza intrarea in astfel de jocuri, mai ales ca sunt doar jocuri psihologice. Putem inventa fel si fel de astfel de jocuri – si ce-i cu asta? Uitandu-ma pe facebook, din umbra, la desfasurarea acestei ”lepse”, as putea sa inteleg ca Romania este plina de oameni culti, educati, cititi si cu bun simt. Dar uitandu-ma pe strada, in jurul meu, sau auzind povestile atator oameni, imi dau seama ca ce este pe facebook nu are nicio legatura cu realitatea. Iar daca are, legatura este una foarte, foarte mica, aproape invizibila.  Intreband, in diverse contexte, daca oamenii au mai citit cate ceva, indiferent cat de rar, aud in permanenta ”nu, nu am timp de citit.” O minciuna la fel de mare ca si cea cu ”nu am bani”. Ai timp si ai si bani (asta daca nu esti cumva caz social, dar nu acestor persoane ma adresez acum), doar ca iti gestionezi prost aceste doua resurse importante: timpul si banii. 

Relatia mea cu cartile este una aparte, cu totul speciala, toate cartile care m-au primit intre copertile lor fac parte din viata mea, iar rezultatul este vizibil in existenta mea, asa cum sunt eu in acest moment. Nu am niciun motiv sa enumar unele carti in detrimentul altora.

Unele carti mi-au influentat copilaria pe cand nici macar nu stiam sa citesc, dar imi citea bunicul meu sau imi citea mama din acele carti.

Alte etape de viata mi-au fost influentate de alte carti. Unele carti au cerut sa fie recitite, dupa ani buni de cand le citisem pentru prima oara. La a doua lectura, uneori la a treia, le-am inteles cu totul altfel, iar privirea si gandurile mele au fost miscate de alte sensuri. Pentru ca relatia cu o carte este o relatie dinamica, niciodata nu esta fixa; relatia cu o carte are viata. Contine viata. 

De aproape cinci ani, de cand exista minunemica.eu, alte carti imi influenteaza viata – cele publicate de partenerii educationali ai site-ului, si care sunt promovate pe site prin extrase. Aveti acces la ele, oricand. Si au influentat multe vieti, fara ca cei pe care acete carti i-auajutat, sa se laude ca le-au citit. Cel mult, au discutat la o cafea sau la un ceai, cu prietenii apropiati, despre ceea ce au citit.  

Cred ca este nevoie de decenta in multe dintre aspectele vietii. Insa decenta nu (prea) mai este o valoare, in zilele noastre. Si totusi ma bucur cand o identific la alti oameni – mai ales la cei dragi mie.

Acest articol ii este dedicat in mod cu totul special doamnei Stela Marmureanu, pacienta in varsta pe care am avut onoarea sa o intalnesc cu atat de mult timp in urma, la spital, si care a spus atat de frumos ceea ce eu nu stiam sa pun in cuvinte: cartile sunt cei mai buni prieteni. Nu stiu daca doamna Marmureanu mai este astazi in viata, nu stiu cati dintre colegii mei de atunci si-o amintesc, dar mie mi-a ramas in suflet privirea sa agera, inteligenta, mi-a ramas in suflet figura de femeie educata, hotarata, decenta, cu maini superbe de pianista si … cu o copilarie si o adolescenta petrecute la curtea regala, conform propriilor declaratii de atunci si confirmate prin anchete sociale.

Acest articol este dedicat si oamenilor decenti, oamenilor care citesc, oamenilor care au inteles ca nu are nicio importanta sa insiri pe facebook cele zece carti care ti-au marcat viata, ca nu are rost aceasta lauda si ca relatia cu cartile este una pur particulara. As putea sa o compar cu relatia dintre un om si psihologul sau – o relatie in care se creaza o anumita intimitate, un spatiu emotional privat, pastrat cu mare grija si sacralitate.

O carte este cel mai bun prieten – si nu poti face publica discutia cu cel mai bun prieten, asa-i?

O carte este ca o discutie cu psihologul tau – si nu, nu poti face publica intalnirea dintre tine si psihologul tau. Pentru ca astfel de momente speciale fac parte doar din gradina ta secreta.

Si uite ca, din senin, poti primi si un semn de carte, cat se poate de natural, atunci cand te asezi pe o banca in parc si citesti 🙂 

10616147_817113704987824_6103001207860361121_n

Iti doresc sa ai si tu o gradina secreta, pe care sa o pastrezi, sa o iubesti si sa o ingrijesti cat mai frumos! 

Cu drag,

Mona

banner cabinet

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment