Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Carpe Diem!

Carpe Diem!

 ”Carpe diem” este una dintre recomandarile care ni se fac sau pe care le facem celor din jur, insa poate nu ii intelegem adevaratul sens. Te invit sa afli unul dintre sensurile lui ”Carpe diem”, intr-o povestire extrasa din ”Supa de pui pentru suflet” – o colectie de povestiri inspirationale oferita de Editura Adevar Divin.

”M-am îndrăgostit odată de o fată frumoasă pe care am cunoscut-o într-un magazin de animale de casă. Era mai tânără decât mine, avea un stil de viaţă complet diferit de al meu şi nu prea aveam ce discuta împreună, dar nimic din toate acestea nu a contat pentru mine. Mă bucuram pur şi simplu să fiu în compania ei, care mă anima şi mă făcea să mă simt plin de viaţă. Mi se părea de asemenea că preţuieşte la fel de mult compania mea.

Când am aflat că se apropie ziua ei de naştere, m-am decis să o invit în oraş. Înainte de a-mi lua inima în dinţi, m-am uitat la telefon timp de o jumătate de oră, incapabil să îi formez numărul. Când în sfârşit l-am format, am închis înainte ca fata să apuce să îmi răspundă. Mă simţeam ca un licean, oscilând între o anticipaţie plină de exaltare şi teama de respingere. O voce sinistră din mintea mea îmi repeta încontinuu că fata nu mă place şi că ar fi o dovadă de tupeu fantastic să o invit în oraş. Eram însă mult prea fascinat de ea ca să mă las învins de aceste temeri. În cele din urmă, am reuşit să vorbesc cu ea şi am invitat-o în oraş. Mi-a mulţumit cu amabilitate, dar mi-a spus că avea deja planuri.

Parcă a căzut cerul pe mine. Vocea care până atunci îmi spusese să o las în pace m-a sfătuit din nou să renunţ, dacă nu doresc să fiu pus cu spatele la zid. Dar eu îmi doream să aflu unde poate conduce această atracţie. Era ceva în interiorul meu care dorea să iasă la lumină. Aveam în mod evident sentimente serioase legate de această fată şi doream să le exprim.

Drept urmare, m-am dus la magazin şi i-am luat o felicitare frumoasă de ziua ei, pe care i-am scris câteva cuvinte poetice. M-am îndreptat apoi către magazinul de animale de casă unde ştiam că lucrează. În timp ce mă apropiam de uşă, aceeaşi voce sâcâitoare mi-a şoptit: „Şi dacă nu te place? Şi dacă te respinge?” Simţindu-mă foarte vulnerabil, mi-am băgat felicitarea în interiorul hainei. M-am decis să nu i-o dau decât dacă va da vreun semn de afecţiune faţă de mine. Dacă avea să se comporte cu răceală, urma să o păstrez. În acest fel nu eram expus riscului de a fi respins şi pus în încurcătură.

Am discutat o vreme cu ea, dar nu am primit niciun semn clar, nici într-un sens, nici în celălalt. Nesimţindu-mă deloc confortabil, m-am pregătit de plecare.

Pe când mă apropiam de uşă, o altă voce interioară mi-a vorbit. Era o voce micuţă, la fel ca aceea a domnului Keating atunci când le-a şoptit elevilor săi inspiratul mesaj. Vocea mi-a spus: „Aminteşte-ţi de Knox Overstreet… Carpe diem!” Mă simţeam sfâşiat între dorinţa mea de a-mi exprima deschis sentimentele şi rezistenţa pe care o trezea în mine insecuritatea provocată de gândul de a-mi expune sufletul în toată goliciunea lui. Cum pot ţine seminare, spunându-le oamenilor să îşi trăiască visele, în condiţiile în care sunt incapabil să mi le trăiesc pe ale mele? – m-am întrebat. De altfel, care era cel mai rău lucru care mi se putea întâmpla? La urma urmelor, orice femeie ar fi încântată să primească o felicitare poetică de ziua ei. În cele din urmă, m-am decis să trăiesc clipa. În timp ce luam această decizie, am simţit un val clar de curaj. M-am văzut nevoit să recunosc încă odată că intenţia este într-adevăr înzestrată cu o putere a ei.

Am simţit subit o stare de satisfacţie şi de pace pe care nu o mai simţisem de multă vreme… Trebuia să învăţ să îmi deschid inima şi să îmi ofer iubirea fără a cere nimic în schimb.

Una peste alta, am scos felicitarea din buzunarul hainei, m-am întors, m-am îndreptat către fată şi i-am dat-o. În tot acest timp m-am simţit mai viu şi mai entuziast ca oricând, dar şi puţin speriat. (Fritz Perls spune undeva că teama este „o stare de entuziasm în care uiţi să respiri”). Cert este că am făcut-o!

Fata nu s-a arătat foarte impresionată. Mi-a mulţumit şi a pus felicitarea deoparte, fără măcar să o deschidă. Am simţit cum mă prăbuşesc. Mă simţeam dezamăgit şi respins. Lipsa unui răspuns mi se părea chiar mai rea decât un răspuns negativ.

Mi-am luat politicos rămas bun de la ea şi am ieşit din magazin. Ceea ce a urmat a fost uimitor. Am simţit o stare de exaltare fără precedent. Din interiorul meu a ieşit la suprafaţă un val de satisfacţie care mi-a invadat întreaga fiinţă. Exprimasem în sfârşit ceea ce simţeam cu adevărat, iar acest lucru mă făcea să mă simt fantastic! Reuşisem să îmi transcend teama şi să păşesc pe ringul de dans. Ce-i drept, fusesem uşor neîndemânatic, dar reuşisem. (Emmet Fox spune undeva: „Fă-o tremurând, dacă nu se poate altfel, dar fă-o!”). Mi-am pus inima pe tavă fără să cer nicio garanţie la schimb. Scopul meu nu a fost să obţin ceva, ci doar să îmi expun sentimentele fără niciun ataşament faţă de un rezultat sau altul.

Aceasta este dinamica ce stă la baza bunei funcţionări a oricărei relaţii: exprimă-ţi iubirea fără să aştepţi nimic în schimb.

Starea mea de exaltare a devenit din ce în ce mai profundă, transformându-se treptat într-o stare de fericire pură. Mă simţeam mai satisfăcut şi mai împăcat decât fusesem vreodată. Am înţeles atunci că scopul real al acestei experienţe a fost acela de a-mi deschide inima şi de a-mi oferi iubirea fără să aştept nimic în schimbul ei, nu de a intra într-o relaţie cu acea fată particulară. Ceea ce conta era să aprofundez relaţia cu mine însumi, şi am reuşit acest lucru. Domnul Keating ar fi fost mândru de mine. Dar ceea ce este şi mai important: mă simţeam eu însumi mândru de mine.

De atunci nu am mai revăzut-o pe acea fată, dar experienţa mi-a schimbat practic viaţa. Acea interacţiune simplă a fost suficientă ca să înţeleg dinamica necesară pentru buna funcţionare a oricărei relaţii şi poate chiar a întregii lumi: exprimarea iubirii fără a aştepta nimic în schimb.

Noi pornim de la premisa greşită că dacă ne vom oferi iubirea şi nu vom primi nimic înapoi, ne vom simţi răniţi, dar nu aşa funcţionează lucrurile. Noi ne simţim răniţi numai atunci când nu oferim iubire, căci aceasta este menirea pentru care ne-am născut. Metaforic vorbind, am putea spune că am fost creaţi de Dumnezeu ca o maşinărie a iubirii.

Noi funcţionăm la capacitatea noastră maximă numai atunci când dăruim iubire. Lumea ne-a făcut să credem că bunăstarea noastră interioară depinde de iubirea celorlalţi oameni, dar lucrurile stau chiar pe dos. Acest mod greşit de a gândi nu poate conduce decât la dificultăţi şi probleme. Adevărul este că bunăstarea noastră interioară depinde exclusiv de iubirea pe care o dăruim. Nu contează cât de multă iubire primim. Contează numai cât de multă iubire dăruim!”

Alan Cohen

Jack Canfield & Mark Victor Hansen – Supa de pui pentru suflet, Editura Adevar Divin

0


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente. Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa. De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Add a Comment